Международная научно-практическая 31-ая годовщина

конференция «Наука. Образование. Культура» Комратского государственного университета

CZU 338.43

PARTICULARITĂȚI ALE PERCHEZIȚIEI ȘI RIDICĂRII ÎN PROCESUL

INVESTIGĂRII INFRACȚIUNILOR DE TRAFIC DE FIINȚE UMANE

Jitariuc Vitalie,
doctor în drept, Șef al secției nr. 1 (Investigații criminale) a Direcției Investigații „Sud” a
Inspectoratului național de Investigații, comisar principal.
e-mail: vjitariuc@gmail.com
orcid:0000-0003-5489-5058

Abstract.Currently, there is a certain level of experience in prosecuting trafficking in human

beings, but at the same time many questions remain unanswered being not examined in the scientific
papers and lacking the appropriate recommendations on criminal prosecution actions, special
investigative measures, other measures and activities. There is also an obvious deficit in complex
research of the interference of the criminal procedure law and other legal sciences. However, at
present, the scientific research on the experience gained in the investigation of trafficking in human
beings is segmental and has a local character, requiring proper development and complex and
continuous summary approaches in the field. On the one hand, the very criminal activity of trafficking
in human beings has become alarmingly widespread in the Republic of Moldova, and on the other
hand, the bodies have failed to accumulate and put in place an appropriate scientific basis for
advanced positive experience in discovery and prosecuting in relation to this category of offenses.
Keywords: trafficking in human beings, victim, criminal prosecution action, criminal
prosecution officer, criminal trial, evidentiary proceedings, suspect, accused, special investigative
measures, special knowledge, evidentiary, search, reasonable suspicion, evidence.

Efectuarea de percheziții și ridicări într-un proces penal este reglementată de art. 125-132 Cod
de procedură penală al Republicii Moldova [1]. Conform prevederilor art. 125 din Codul de procedură
penală al Republicii Moldova, organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziție dacă
din probele acumulate sau din materialele activității speciale de investigații rezultă o presupunere
rezonabilă că într-o anumită încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot afla

385
 Международная научно-практическая 31-ая годовщина
конференция «Наука. Образование. Культура» Комратского государственного университета

instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace la săvârșirea infracțiunii,
obiecte și valori dobândite de pe urma infracțiunii, precum și alte obiecte sau documente care ar avea
importanță pentru cauza penală și care prin alte procedee probatorii nu pot fi obținute. De asemenea,
conform aceleiași norme procesual-penale, percheziția poate fi efectuată și în scopul descoperirii unor
persoane căutate, a unor cadavre sau a altor date importante pentru cauza penală. Prin intermediul
percheziției „pot fi descoperite probe care să ajute decisiv la soluționarea temeinică și legală a cauzei
penale. Obiectele și înscrisurile descoperite și ridicate în urma unei percheziții pot avea relevanță
deosebită în stabilirea adevărului judiciar, acestea constituind uneori singurele indicii concrete
referitoare la împrejurările în care a fost comisă fapta” [12, p. 246]. În cazul perchezițiilor, CtEDO a
apreciat că „statele contractante pot considera că este necesar să recurgă la astfel de măsuri în scopul
obținerii de probe, însă este în competența instanței europene de a aprecia dacă motivele avute în
vedere pentru a justifica aceste măsuri au fost relevante și suficiente și dacă principiul
proporționalității a fost respectat” [2, p. 462; 7]. Astfel, „instanța europeană verifică mai întâi dacă
legislația relevantă și practica prevăd garanții adecvate și suficiente împotriva abuzurilor, iar apoi
analizează circumstanțele concrete ale cauzei pentru a determina dacă ingerința a fost proporțională
cu scopul urmărit” [2, p. 462; 5]. În literatura de specialitate, „percheziția este clasificată în baza mai
multor criterii. Astfel, în funcție de obiectul percheziționat, deosebim următoarele varietăți ale
percheziției: a) în încăperi locuite; b) în încăperi nelocuite; c) în locuri deschise; d) în mijloacele de
transport; e) percheziția corporală.
În funcție de ordinea efectuării percheziție este primară și repetată. În dependență de numărul
locurilor percheziționate, percheziția poate fi efectuată într-un singur loc sau în mai multe locuri
(concomitent). În dependență de temeiul legal, percheziția poate fi efectuată cu autorizarea
judecătorului de instrucție sau în temeiul ordonanței motivate a procurorului, fără autorizarea
judecătorului de instrucție. În funcție de timp, deosebim: a) percheziția efectuată pe timp de noapte
(2200-0600); percheziția efectuată pe timp de zi (0600-2200)” [11, p. 118-119].
După începerea urmăririi penale, percheziția reprezintă acțiunea ce nu suferă amânare. Ea este
efectuată la locul de trai, de muncă a bănuiților, precum și în locurile de adăpostire și exploatare a
victimelor. În dependență de situația creată, ea face posibilă descoperirea urmelor materiale a
traficului de ființe umane, a însușii victimelor exploatate sau, în unele cazuri, a cadavrelor acestora.
Obiect al percheziției poate fi apartamentul amenajat în „local de odihnă” sau ca loc de adăpostire a
victimelor traficului de ființe umane sau de exploatare sexuală a lor. Percheziția urmează a fi efectuată
la locul de trai al tuturor persoanelor implicate în activitatea grupului infracțional precum și la locul
de muncă a acestora.
O importanță deosebită în privința situațiilor de investigare a faptelor de exploatare sexuală o
are percheziția realizată: „1) la locul de muncă a conducătorului firmei de odihnă, care este folosită
în vederea ascunderii, voalării activității infracționale, legate de exploatarea sexuală; 2) în încăperile
organizațiilor de filantropie și sponsorizare a căror colaboratori, pe lângă realizarea obiectivelor sale
conform statutului, se ocupă de identificarea și adăpostirea prostituatelor evadate; 3) în apartamentele
închiriate de organizator pentru adăpostirea victimelor traficului de ființe umane” [15, p. 196-197].
În ipoteza căutării de persoane, fie sechestrate, fie care se sustrag urmăririi penale, accentul va
fi pus pe verificarea posibilităților de amenajare de ascunzători în clădiri, în magazii, în sol. Un ajutor
important, în aceste cazuri, este câinele de urmărire. Organul de urmărire penală trebuie să fie pregătit
„pentru respingerea unor încercări de ripostă, de fugă a persoanei descoperite. Riposte pot apărea, în
special în ipoteza răpirilor de persoane, răpitorii fiind, în majoritatea cazurilor, înarmați. Ascunderea
unei persoane într-o locuință poate îmbrăca inclusiv forma unor deghizări. Căutarea cadavrelor,
aresturilor de material cadaveric se face potrivit fiecărui caz în parte, îmbinându-se regulile specifice
ale percheziției cu cele ale cercetării la fața locului și recurgându-se la mijloace tehnice aflate în
trusele criminalistice. Totodată, se apelează la serviciile câinilor de urmărire. Bineînțeles că, în
ipoteza descoperirii unui cadavru sau a unor fragmente cadaverice, nu mai poate fi vorba despre o
percheziție, ci de o cercetare efectivă la fața locului” [14, p. 163]. În literatura de specialitate se

386
 Международная научно-практическая 31-ая годовщина
конференция «Наука. Образование. Культура» Комратского государственного университета

menționează „despre distincția între instituția percheziției corporale și examinarea fizică, aceasta din
urmă presupunând examinarea externă și internă a corpului persoanei, precum și prelevarea de mostre
biologice, fiind un procedeu probatoriu mult mai invaziv și care necesită un control mai strict în
privința modalității de executare” [9, p. 218]. Iar în cazul când există o suspiciune rezonabilă că prin
efectuarea unei percheziții corporale vor fi descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte sau alte
obiecte ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză, organele de drept procedează la
efectuarea acesteia [12, p. 256]. Obiectele la care trebuie să atragem atenție și care urmează a fi
ridicate în cadrul percheziției sunt: „a) banii chesh, cartele de credit, documentele referitoare la
tranzacțiile financiare de orice gen indiferent de suma acestora; b) documentele referitoare la anumite
plăți efectuate de victime în folosul traficanților, ca de exemplu, înscrierile calculelor zilnice,
înscrisurile privind sumele de bani transmise, actele privind expedierea și recepționarea transferurilor
bănești de către făptuitori; c) documentele de călătorie, biletele, chitanțele, etichetele cu inscripții
aplicate pe bagaje etc.; d) documentele ce confirmă eliberarea actelor de identitate, a vizelor, o
oricăror forme de înregistrare provizorie, scrisorile pe adresa consulatelor; e) documentele ce au
atribuție la organizarea zilnică a exploatării: de exemplu, materialele de reclamă, evidențele regimului
de muncă a victimelor, numărul solicitărilor și al clienților; f) actele privind locațiunea spațiului
locativ și cele referitoare la achitarea sumei pentru locațiune; g) documentele ce pot avea atribuție la
procesul de recrutare: de exemplu, copiile de pe materialele de reclamă, evidența întâlnirilor
planificate; h) carnețelele de note, agendele, inclusiv cele electronice; i) calculatoarele și purtătorii
magnetici; î) mijloacele folosite la imobilizarea, torturarea și exploatarea victimelor; j) urmele de
sânge, spermă de pe albituri, contraceptive folosite și alte urme ce vorbesc despre prestarea serviciilor
sexuale; k) obiectele de uz vestimentar (inclusiv cele ferfenițate) precum și înscrisurile realizate în
taină de victime” [15, p. 197-198].
În cauzele de trafic de persoane, obiectele și documentele cu importanță pentru dosar, pot fi
descoperite și ridicate în următoarele locuri: „a) încăperi, localuri, clădiri, pe anumite porțiuni de
teren unde a avut loc recrutarea, răpirea, transferul, adăpostirea, exploatarea victimei; b) la locul de
trai sau de muncă a victimei dispărute fără de veste; c) în mijloacele de transport folosite pentru
transportarea victimei; d) la locul de muncă sau de trai al traficanților” [17, p. 171]. Descrierea
obiectelor și înscrisurilor descoperite, a ascunzătorilor sau locurilor în care au fost găsite trebuie să
se facă riguros, fără a se omite nicio caracteristică generală sau particulară.
Fotografierea este un procedeu tehnic deosebit de valoros nu atât prin caracterul său ilustrativ,
ci mai ales prin obiectivitatea și precizia cu care sunt redate caracteristicile obiectelor, precum și a
ascunzătorilor în care au fost descoperite. Fotografia de percheziție se apropie mult de fotografia
executată cu prilejul cercetării la fața locului, ea trebuind să îndeplinească aceleași cerințe de ordin
tehnic și metodic. Astfel, pentru a fi cât mai sugestivă, fotografia de percheziție va fixa, în ordine,
imaginea de ansamblu a locului percheziției, fotografiile-schițe ale încăperii sau spațiului în care au
fost descoperite obiectele sau înscrisurile, precum și fotografiile de detaliu ale acestora, a
ascunzătorilor sau ale modului de camuflare, în scopul punerii în evidență a caracteristicilor de
identificare.Pentru a ușura înțelegerea mai exactă a imaginilor, raportată la mențiunea din procesul-
verbal, în ipoteza descoperirii mai multor obiecte în diverse locuri, este indicat să se procedeze la
fotografierea și indicarea acestora cu numere existente în trusa criminalistică [14, p. 158-159].
Înregistrările video, ca și filmarea, „sunt modalități tehnice de fixare a rezultatelor percheziției (care
se dovedesc superioare fotografierii), modalități devenite, în prezent, aproape indispensabile
surprinderii de secvențe, de momente-cheie ale unor percheziții dificile, efectuate în cazuri deosebite,
complexe. Înregistrarea video va reda mai exact, complet, sub o formă dinamică, cele mai
semnificative aspecte ale percheziției și, mai ales, imaginea obiectelor ori înscrisurilor cu toate
caracteristicile din chiar momentul descoperii lor. Acesta nu exclude, însă, efectuarea de fotografii
judiciare.
Schițele efectuate vor cuprinde locul percheziției, în întregime, indicându-se punctele în care
au fost descoperite obiectele sau înscrisurile, într-o manieră asemănătoare schiței efectuate cu ocazia

387
 Международная научно-практическая 31-ая годовщина
конференция «Наука. Образование. Культура» Комратского государственного университета

cercetării la fața locului. Fixarea prin intermediul desenului-schiță își găsește utilitatea atât în cazul
percheziționării unor suprafețe mari de teren, cât și a unor locuri închise, cu o compartimentare
complicată, greu de descris în procesul-verbal sau de fixat prin fotografiere. De exemplu, este necesar
să se execute schița unor încăperi construite prin modificarea zidurilor, în scopul ascunderii
persoanelor care se sustrag de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei, a unor depozite de
arme, de produse toxice, stupefiante etc.” [14, p. 159]. În cazurile de trafic de ființe umane de
frecvente ori se efectuează și percheziția mijloacelor de transport pentru a descoperi probe necesare
organelor de urmărire penală pentru a stabili circumstanțele cauzei. În viziunea autorilor I. Neaguși
M. Damaschin, „percheziția unui vehiculconstă în examinarea exteriorului ori interiorului unui
vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestuia. Prin vehicul se înțelege un mijloc
de transport pe uscat (automobil, vagon de tren, căruță etc.), transport aerian, pe apă. Pentru efectuarea
percheziției asupra unui vehicul ori a componentelor acestuia se aplică regulile de la percheziția
corporală în ceea ce privește condițiile de dispunere, organele care pot proceda la activitatea
probatorie și măsurile care se dispun față de urmele infracțiunii, mijloacele materiale de probă ori
înscrisurile descoperite” [10, p. 535].
La cercetarea infracțiunilor de trafic de ființe umane o importanță deosebită o are și
„descoperirea calculatoarelor, imprimantelor, faxurilor, telefoanelor mobile, a altor mijloace tehnice
și purtătoare de informații. Ele trebuie examinate la fața locului, ridicate și expediate ulterior
specialiștilor pentru stocarea sau restabilirea informațiilor necesare pentru cauză și prezentarea
raportului de constatare sau de expertiză corespunzător. Analiza datelor acumulate pe purtătorii de
informații, arhiva de date privind comunicările prin intermediul poștei electronice și conținutul lor,
precum și activitatea bănuitului (învinuitului) în rețeaua Internet pot reprezenta probe substanțiale ale
acuzării în raport cu făptuitorul proprietar sau posesor a lor” [15, p. 199-200]. Or, „prin percheziție
în sistemul informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înțelege procedeul de
cercetare, descoperire, identificare și strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport
de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice și proceduri adecvate,
de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea” [10, p. 535-536]. Având în vedere
durata de copiere a suportului de stocare a datelor informatice, este binevenită prevederea posibilității
efectuării percheziției informatice inclusiv în timpul nopții [13, p. 125].Spre deosebire de percheziție,
în cadrul ridicării se cunoaște cu certitudine unde, la cine și care anume obiecte sau documente sunt
păstrate, din care considerent acestea nu trebuie căutate [16, p. 250]. Obligația organelor judiciare de
a ridica obiectele sau înscrisurile ce pot servi ca mijloace de probă în procesul penal este dublată de
obligația de predare a unor asemenea obiecte sau înscrisuri de către cei care le dețin. Din economia
dispozițiilor procesual-penale prin care este reglementată procedura ridicării de obiecte și înscrisuri
se desprinde ca fiind prioritară predarea bunurilor și înscrisurilor, în timp ce ridicarea silită se impune
în situația în care bunurile sau înscrisurile nu au fost predate de bunăvoie [10, p. 539]. Or, „procedeul
probatoriu vizat se realizează în scopul strângerii mijloacelor de probă necesare pentru buna
soluționare a cauzei. Persoanelor cărora organele de drept le solicită predarea obiectelor, înscrisurilor
sau a datelor informatice deținute le incumbă obligația predării” [2, p. 494].
La ridicarea calculatoarelor și a tehnicii informaționale „este extrem de importantă participarea
specialistului din domeniul tehnicii de calcul, a sistemelor de administrare și programare. Ridicarea
se efectuează și în privința obiectelor și documentelor a căror descoperire nu necesită o examinare în
detaliu. Uneori, această acțiune se efectuează în vederea ridicării probelor de la persoane care sunt
gata să le predea benevol. Una dintre cele mai răspândite situații o reprezintă ridicarea obiectelor de
la colaboratorii structurilor operative care au efectuat achiziția de control, fiind ulterior recunoscuți
și audiați în calitate de martori în cadrul cauzei penale. Ridicarea, din punct de vedere tactic, nu are
caracter de examinare, cercetare și se aplică în raport cu acele obiecte și documente a căror loc de
aflare este bine cunoscut sau în privința obiectelor la care arată martorul sau partea vătămată” [15, p.
199-200].În calitate de obiecte a ridicării mai pot fi: „a) documentele legate de eliberarea vizelor și
actelor de identitate; b) documentele de la firmele de turism pe numele victimelor privind procurarea

388
 Международная научно-практическая 31-ая годовщина
конференция «Наука. Образование. Культура» Комратского государственного университета

foilor turistice de scurtă durată; c) actele, documentele întocmite (semnate) de învinuiți, legate de
procurarea biletelor de călătorie pentru un grup de persoane, care, prin înșelăciune au fost transportate
peste hotare în vederea „vânzării” și exploatării; d) adeverințele privind înregistrarea provizorie și
pașapoartele imigranților ilegali exploatați care, în scop de eschivare de a se prezenta la organele de
drept sau de a se sustrage de la locul adăpostirii, sunt plasați provizoriu în centrele de reabilitare
socială, în centrele de triere sau în adăposturile puse la dispoziție de organizațiile neguvernamentale”
[15, p. 201]. În procesul urmăririi penale în cazurile de trafic de ființe umane urmează să se ia în
calcul faptul că „printre criteriile luate în considerație de CtEDO în privința „testului
proporționalității” se numără: gravitatea infracțiunii în legătură cu care percheziția a fost efectuată;
modalitatea sau circumstanțele în care a fost emis mandatul de efectuare a percheziției, având în
vedere în special natura locului percheziționat; măsurile luate pentru a reduce impactul percheziției
la un nivel rezonabil și posibilele repercusiuni asupra reputației persoanei afectate de percheziție” [2,
p. 462-463; 3; 4; 6]. Astfel, CtEDO a reținut că „pătrunderea din eroare în baza unui mandat de
percheziție în locuința unor persoane care nu aveau nicio legătură cu infracțiunea pentru care se
desfășura urmărirea penală, aspect ce ar fi putut fi verificat cu minime diligențe (precauții rezonabile
și disponibile) din partea organelor de poliție, constituie o încălcare a art. 8 CEDO, nefiind satisfăcută
cerința de proporționalitate a măsurii cu scopul urmărit” [2, p. 463; 8]. Din acest considerent,
reprezentanții organelor de drept trebuie să se conducă de fiecare dată cu strictețe, în cadrul
percheziției și ridicării, de normele procesual-penale care reglementează detaliat procedura efectuării
și perfectării rezultatelor acestor acțiuni de urmărire penală.
Concluzii și recomandări.Percheziția în cazul infracțiunilor de trafic de ființe umane contribuie
la lămurirea împrejurărilor comiterii faptei și anume: a) descoperirea unor urme care să indicelafaptul
infracțiunii; b) urme ale manoperelor făptuitorilor,mijloacele folosite; c) urme ale victimelor,
obiectele ce le aparțin; d) bunuri și valoriprovenite din infracțiune; e) alte urme și lucruri de
semnificație probatorie; f) mijloacele de legătură și de comunicare electronică, acestea având o
valoare probatorie deosebită. La fel, este relevantă efectuarea de percheziții și ridicări, în locurile și
încăperile stabilite, mijloacele de transport, cercetarea obiectelor și documentelor ridicate. Or, acestea
pot conține informații valoroase, fie privind făptuitorii, sau referitor la victimă, ori la alte circumstanțe
ale traficului de ființe umane.
De asemenea, optăm pentru introducerea în Codul de procedură penală al Republicii Moldova
a unui nou articol, 1301Percheziția unui mijloc de transport în următoarea redacție:
„(1) Percheziția unui mijloc de transport constă în examinarea acestuia și/sau a componentelor lui.
(2) Percheziția unui mijloc de transport în lipsa autorizației judecătorului de instrucție este posibilă:
a) la reținerea făptuitorului (bănuit, învinuit, inculpat; b) dacă sunt temeiuri de a presupune că în
mijlocul de transport pot fi găsite documente sau obiecte ce pot avea importanță pentru cauza penală.
Ulterior, judecătorul de instrucție va verifica legalitatea percheziției mijlocului de transport.
(3) În caz de necesitate, la percheziția mijlocului de transport poate fi antrenat un specialist”.

Bibliografie:
1. Codul de procedură penală al Repiblicii Moldova. Legea Republicii Moldova nr.122-XV din 14
martie 2003. Monitorul Oficial, 2003, nr.104-110. În vigoare din 12 iunie 2003.
2. Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Coordonator M. Udroiu. Ed. C. H. BECK.
București, 2015.
3. Hotărârea CtEDO în cauza A. R. M. Chapell vs. Marea Britanie (Application No. 12587/86), din
30 martie 1989, parag. 60 [online] [accesat 15.01.2022]. Disponibil:
https://www.strasbourgconsortium.org/common/document.view.php?docId=4735.
4. Hotărârea CtEDO în cauza Funke vs. Franța (Application no. 10828/84), din 25 februarie 1993,
parag. 57 [online] [accesat 13.01.2022]. Disponibil: http://hudoc.echr.coe.int/tur?i=001-57809.

389
 Международная научно-практическая 31-ая годовщина
конференция «Наука. Образование. Культура» Комратского государственного университета

5. Hotărârea CtEDO în cauza Camezind vs. Elveția (136/1996/755/954), din 16 decembrie 1997,
parag. 45-47 [online] [accesat 16.01.2022]. Disponibil: http://echr.ketse.com/doc/21353.93-en-
19971216/view/.
6. Hotărârea CtEDO în cauza Buck vs. Germania (Application no.41604/98), din 28 aprilie 2005,
parag. 45 [online] [accesat 16.01.2022]. Disponibil: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-68920.
7. Hotărârea CtEDO în cauza Kent Pharmaceuticals ș.a. vs. Marea Britanie (Application no.
9355/03), din 11 octombrie 2005 [online] [accesat 16.01.2022]. Disponibil:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-70671.
8. Hotărârea CtEDO în cauza Keegan vs. Marea Britanie, din 18 iulie 2006, parag. 29-36 [online]
[accesat 16.01.2022]. Disponibil: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-889753.
9. Lorincz A.-L. Drept procesual penal. Ed. Universul Juridic. București, 2015.
10. Neagu I., Damaschin M. Tratat de procedură penală. Partea generală. Vol. I. În lumina noului
Cod de procedură penală.Ed. Universul Juridic. București, 2014.
11. Osoianu T. et al. Tactica acțiunilor de urmărire penală. Ed. Cartea Militară. Chișinău, 2020.
12. Pintea A. et al. Urmărirea penală: Aspecte teoretice și practice. Modele de acte procesuale și
procedurale. Ed. Universul Juridic. București, 2017.
13. Purici S. Metodica cercetări iinfracțiunilor din domeniul informaticii. Monografie.
USMChișinău, 2018.
14. Stancu Em., Manea T. Tactică criminalistică (I). Ed. Universul Juridic. București, 2017.
15. Колесов А. И. Проблемы первоначального этапа расследования торговли людьми,
использования рабского труда и связанных с ними преступлений. Диссертация кандидата
юридических наук. Нижний Новгород, 2010.
16. Следственные действия. Криминалистические рекомендации. Типовые образцы
документов. Подред. В. Образцова. Изд. Юристъ. М., 2001.
17. Смирнов Г. К. Методика расследования торговли людьми.Диссертациякандидата
юридических наук. M, 2008.

390