TEMA: Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte

1. Noţiunea, importanţă ridicării şi percheziţie. Genurile percheziţie.

2. Pregătirea pentru percheziţie
3. Regulile tactice generale de efectuare a percheziţiei
4. Fixarea rezultatelor percheziţiei
5. Particularităţile tactice ale efectuării unor genuri de percheziţie

1.Noţiunea, importanţă ridicării şi percheziţie. Genurile percheziţie.

Percheziţia drept o acţiune de urmărire penală şi de tactică criminalistică, ce constă

în căutarea forţată în încăperi, terenuri şi altor obiecte, de asemenea şi a persoanelor cu
scopul descoperirii şi ridicării urmelor, armelor infracţiunii, obiectelor şi bunurilor,
obţinute pe cale ilicită, altor obiecte şi documente, ce ar avea importanţa pentru
descoperirea şi cercetarea infracţiunii.

Percheziţiei îi revin şi sarcini concrete care pot fi enumerate:

1. Descoperirea de obiecte sau documente ce conţin sau poartă urmele infracţiunii – ca
obiecte sau documente ce poartă urmele infracţiunii pot fi variate în dependenţă de
infracţiune, mecanismul de comitere a acesteia, persoana infractorului sau modalitatea de
cooperare a făptaşilor la comiterea acesteia. Acestea pot fi hainele şi încălţămintea
infractorului, pe care se conţin urmele locului infracţiunii, unele urme Ale victimei sau
urmele de aplicare a rezistenţei sub formă de rupturi, zgârieturi, muşcături etc. Ca documente
ce conţin urmele infracţiunii pot fi cele care au fost falsificate cu ocazia însuşirii unor
bunuri , valori materiale sau o scrisoare prin care unei persoane i se cer diferite favoruri
materiale ilegale (ameninţări, şantaj), sau unele fotografii, documente audio, video sau
purtători de informaţie electronică (dischete, CD-uri, procesoare).
2. Descoperirea de obiecte, documente sau valori care au fost folosite ori au fost
destinate să servească la comiterea faptei – acestea pot fi diferite instrumente de efracţie
(ciocan, pilă, aparat de sudare, etc.), arma din care a fost omorâtă victima, conţinutul unor
înscrisuri destinate şantajului unei persoane, mijloacele de transport de care s-au folosit
infractorii la săvârşirea faptei, mijloacele şi uneltele cu care au ascuns urmele sau în unele
cazuri consecinţele imediate ale infracţiunii, valorile care au fost transmise ca mită sau
corupere.
3. Descoperirea unor obiecte, documente sau valori care reprezintă produsul infracţiunii
– bunurile care au trecut în posesia infractorului ca consecinţă a comiterii faptei ilegale,
bunurile la care au atentat (obiecte de preţ, bani, bijuterii etc.)
4. Identificarea şi ridicarea bunurilor provenite din activitatea criminală;
5. Descoperirea persoanelor dispărute de la domiciliu, a cadavrelor ori a părţilor de
cadavre;
6. Descoperirea persoanelor care se eschivează de la urmărirea penală, judecată sau
executarea pedepsei - acestea reprezintă obiect al percheziţiei deoarece alte persoane le pot
acorda spaţiu pentru a locui temporar, ştiind că sunt aflaţi în urmărire, ştiind că unii sunt
recidivişti evadaţi din locurile de privaţiune de libertate; persoane bănuite de săvârşirea unei
infracţiuni; persoanele care deţin informaţie despre pregătirea sau comiterea unor infracţiuni
grave, la fel persoanele declarate dispărute de la domiciliu ori cadavrelor, dacă se cunoaşte
că acestea au fost ucise sau dispărute în condiţii care permit înaintarea versiunii despre
omorul lor;
 7. Descoperirea unor obiecte, valori, documente deţinute nelegitim (arme, muniţii,
toxice, stupefiante, containere cu materiale radioactive etc.). Referitor la deţinerea unor
obiecte contrar legii, nu ne vom conduce de regulile care erau declarate până acum în
literatura de tactică criminalistică, precum că se recomandă efectuarea percheziţiei chiar dacă
persoana a predat obiectele, documentele cerute de organul de urmărire penală, în scopul
descoperirii obiectelor retrase din circuitul civil. Astfel art.128 al.5 prevede că dacă obiectele
şi documentele căutate sunt predate benevol, persoana care efectuează urmărirea penală se va
limita la ridicarea acestora fără a mai efectua alte măsuri de investigaţii. Deci obiectele
retrase din circuitul civil vor fi ridicate numai în cazul când se va efectua o percheziţie totală
–care va fi efectuată dacă persoana va refuza predarea bunurilor căutate.
8. Descoperirea unor obiecte sau valori care vor fi sechestrate în vederea asigurării
acţiunii civile în procesul penal.
Percheziţia are o importanţă şi o pondere deosebită la cercetarea cauzelor penale şi mai
ales în faza de urmărire penală. Aproape nu există cauză în care organele de urmărire penală
să nu efectueze cel puţin percheziţie corporală în scopul descoperirii mijloacelor materiale de
probă, care vor ajuta la demonstrarea vinovăţiei sau nevinovăţiei. La prima vedere unii
lucrători practici consideră percheziţia ca o acţiune uşoară, care nu constituie dificultăţi. În
realitate este situaţia contrară – percheziţia este o activitate complexă şi dificilă, iar în
ultimul timp şi periculoasă. Nici o altă acţiune (decât cercetarea la faţa locului şi ridicarea)
nu implică pătrunderea în cele mai intime detalii ale vieţii personale şi familiale, în drepturile
de proprietate asupra imobililor şi bunurilor mobile etc.
Importanţa acestei acţiuni de procedură penală constă în faptul că legea permite
(îngăduie) cu respectarea unor condiţii în interesul major al justiţiei, pătrunderea în locuinţa
(domiciliul), proprietatea persoanei a unui reprezentant al organului de drept, adică să
acţioneze şi să restrângă unele drepturi fundamentale ale omului: inviolabilitatea
domiciliului, dreptul de proprietate şi secretul corespondenţei.
Clasificarea percheziţiei:
Problema clasificării percheziţiilor are mai mult un aspect teoretic şi ar avea ca scop
“disciplinarea” şi clasificarea cazurilor şi locurilor percheziţiei. Literatura de specialitate a
stabilit următoarele criterii de clasificare a percheziţiilor:
După natura obiectelor percheziţionate acestea sunt clasificate în corporală, în
încăperi, în locuri deschise şi în mijloace de transport. Aceleaşi feluri de percheziţii le
întâlnim şi la V.Bercheşan, dar atribuite altui criteriu de clasificare – după locul efectuării..
aceiaşi idee o întâlnim şi la A.Ciopraga, însă el mai atribuie în conţinutul acestui criteriu şi
percheziţia la locul de muncă.

Alt criteriu de clasificare a percheziţiilor este după temeiul legal. Acest criteriu îl
putem numi nou în literatura de specialitate a noastră, având în vedere prevederile Noul Cod
de procedură penală. La acest criteriu atribuim două feluri de percheziţie: percheziţia
efectuată cu autorizaţia judecătorului de instrucţie şi percheziţia efectuată fără autorizaţia
judecătorului de instrucţie. Percheziţia se efectuează în baza ordonanţei motivate a organului
de urmărire penală şi numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. În caz de delict
flagrant, percheziţia se poate efectua... fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, urmând ca
acestuia să i se prezinte în decurs de 24 ore materialele obţinute în rezultatul percheziţiei.

După oportunitatea efectuării percheziţiei acestea le distingem în percheziţii

efectuate în faza procesului penal şi percheziţii efectuate în faza de urmăriri penale.
Oportunitatea reprezintă un principiu important al tacticii criminalistice, care fiind respectat,
acordă posibilitate organului de urmărire penală să soluţioneze operativ şi la un nivel înalt de
profesionalism unele cauze penale.

Alt criteriu de clasificare a percheziţiilor este după timpul efectuării şi anume

percheziţia efectuată pe timp de noapte (2200-0600) şi percheziţia pe timp de zi (600-2200). Este
interzis de a efectua ridicări de obiecte şi documente sau de a face percheziţii în timpul
nopţii, cu excepţia cazurilor ce nu suferă amânare. Deci organul de urmărire penală nu are
nici un drept să pătrundă în încăpere sau locuinţă sau mijloace de transport pe timp de noapte
în scopul efectuării percheziţiei. Efectuarea acesteia pe timp de noapte va fi considerată
ilegală, chiar dacă există pericolul ca să fie distruse unele probe materiale care au importanţă
majoră în soluţionarea justă a cauzei penale. Percheziţia va fi efectuată pe timp de noapte
numai dacă se va constata o cauza care nu suferă amânare. Însă dacă să presupunem că un
infractor deosebit de periculos este ascuns în locuinţă de o altă persoană, va exista temei
pentru percheziţie pe timp de noapte în scopul depistării şi reţinerii ulterioare a acesteia?
Cred că da, deoarece persoana la care efectuăm percheziţia la moment săvârşeşte o
infracţiune continuă de favorizare (favorizează infractorul fie dinainte promis sau post
săvârşirii infracţiunii şi în acest cau putem spune că este un delict flagrant la o infracţiune cu
componenţă formală, deoarece infracţiunea este terminată din momentul acceptării de
acordare a „ascunzişului”).

La fel ca criteriu de clasificare a percheziţiilor este după persoanele participante.

Acestea sunt: percheziţia cu participarea organului de urmărire penală, percheziţia cu
participarea procurorului şi percheziţia cu participarea specialistului. Nu excludem
participarea la aceiaşi percheziţie şi a organului de urmărire penală, şi a procurorului, şi a
specialistului. Aceasta depinde de complexitatea percheziţiei şi de „îndrăzneala”
procurorului. Organul de urmărire penală va participa practic la toate percheziţiile.
Procurorul va participa la percheziţiile care la va considera el necesare, iar specialistul va
participa la percheziţie în dependenţă de necesitate şi dacă va fi invitat de organul de
urmărire penală sau procuror. Rolul specialistului la percheziţie nu se limitează necesitatea
percheziţionării persoanelor de acelaşi sex, dar este mult mai important şi în unele cazuri
decisiv în ceia ce priveşte depistarea obiectelor căutate.

La fel ca criteriu de clasificare a percheziţiilor este după obiectele căutate şi anume:

obiecte, documente şi valori, căutarea persoanelor care se sustrag de la urmărirea penală sau
sunt răpite şi deţinute ilegal, căutarea cadavrului sau a părţilor acestuia. Referitor la obiectele
percheziţiei ne-am referit deja la subiectul unu, de aceia nu ne vom opri spre analiza mai
profundă a acestui criteriu.

Un alt criteriu de clasificare a percheziţiilor este după numărul locurilor

percheziţionate şi anume percheziţia poate fi efectuată într-un singur apartament (casă) care
aparţine persoanei la care se efectuează percheziţia sau mai multe locuinţe care aparţin
acestuia sau se află în folosinţă temporară, cît şi, în unele cazuri, la rudele acestuia.
Asemenea percheziţii se recomandă a fi efectuate concomitent, pentru a exclude tăinuirea
unor obiecte căutate, sau pierderea unor probe. De aceia dacă urmează a fi efectuate câteva
percheziţii la aceiaşi persoană – acestea vor fi efectuate concomitent. Dacă organul de
urmărire penală va considera că nu există pericolul pierderii, distrugerii unor probe căutate –
acestea pot fi efectuate şi consecutiv.

După obiectele căutate: 1. obiecte, documente, valori, 2. persoanele care se ascund

sau au fost răpite, 3. cadavre sau părţi ale acestora.
Şi în sfârşit un alt criteriu de clasificare a percheziţiilor este după ordinea efectuării
şi anume: percheziţia primară şi percheziţia repetată. Legea procesual penală nu interzice
efectuarea percheziţiei repetate, dar i-a va fi efectuată după ordinea procesuală obişnuită –
dacă va exista temei pentru efectuarea acesteia sau dacă se va constata că în rezultatul
percheziţiei primare n-au fost depistate unele ascunzişuri sau obiectele căutate au fost aduse
după efectuarea percheziţiei primare.

Percheziţia repetată mai poate fi efectuată şi dacă cea primară a fost efectuată „prost”
sub aspect tactic şi n-au fost examinate, percheziţionate unele obiecte, locuri, mecanisme sau
chiar porţiuni de teren. Astfel ofiţerul de urmărire penală S., efectuând percheziţie la
domiciliul cet. F. Căuta un pistol tip „Makarov” care era arma din care au fost cauzate
vătămări corporale grave cet. K. Întind în încăpere anchetatorul s-a aşezat pe noptiera din
antreu şi, pe când membrii grupului căutau, el întocmea procesul verbal de percheziţie.
Finalizând percheziţia acesta s-a ridicat de pe noptieră şi împreună cu echipa a plecat. Pe
drum şi-a dat seama că nu a căutat nimeni în noptiera pe care a stat. Întorcându-se au găsit
pistolul în sertarul acesteia. Acest exemplu dovedeşte faptul neorganizării şi lipsei de
coordonare între membrii echipei de percheziţie. Deci uneori lipsa coordonării, a vechimii în
muncă, a atenţiei pot crea premie nedorite pentru efectuarea percheziţiei repetate.
Percheziţiile repetate deseori nu dau rezultate deoarece persoana care tăgăduieşte
obiectele sau documentele căutate obţine şi ea o experienţă şi le poate camufla, schimba
locul, nimici sau transmite unei persoane terţe despre care organul de urmărire penală nu
posedă informaţie.

RIDICARE
Ridicarea de documente şi obiecte este activitatea prin intermediul căreia organul de
urmărire penală sau procurorul asigură obiectele şi documentele care pot servi mijloc de
probă în procesul penal. Ea este o acţiune procedurală de sinestătătoare şi nu trebuie
confundată cu cercetarea la faţa locului. Ridicarea vizează acelaşi scop ca şi percheziţia.
Ridicarea urmăreşte identificarea şi extragerea de la persoanele fizice sau juridice a
obiectelor şi documentelor ce servesc ca mijloc de probă pentru descoperirea infracţiunii a
făptuitorilor, dovedirea vinovăţiei acestora şi asigurarea tragerii lor la răspundere penală.
Ridicarea se deosebeşte de percheziţie prin faptul că în procesul acesteia se ridică
obiecte iniţial cunoscute, locul cărora iniţial este cunoscut, în legătură cu ce în timpul
ridicării lipseşte necesitatea căutării. Ridicarea este efectuată conform ordonanţei ofiţerului
de urmărire penală, în care trebuie să fie indicate care obiecte şi documente anume urmează a
fi ridicate, motivul şi locul aflării acestora.
Ridicarea este o acţiune de urmărire penală şi de tactică criminalistică, ce constă în
luarea obiectelor şi documentelor, ce au o importanţă pentru dosar, când se cunoaşte la
cine şi unde se află ele.
 2.Pregătirea pentru percheziţie

Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei

(1) Organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziţie dacă din probele
acumulate sau din materialele activităţii speciale de investigaţii rezultă o presupunere
rezonabilă că într-o anumită încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se
pot afla instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace
la săvîrşirea infracţiunii, obiecte şi valori dobîndite de pe urma infracţiunii, precum şi
alte obiecte sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauza penală şi care
prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute.
(2) Percheziţia se poate efectua şi în scopul descoperirii unor persoane căutate, a unor
cadavre sau a altor date importante pentru cauza penală.
(3) Percheziţia se efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală
şi numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.
(4) În cazurile ce nu suferă amînare sau în caz de delict flagrant, percheziţia se poate
efectua în baza unei ordonanţe motivate a procurorului, fără autorizaţia judecătorului
de instrucţie, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore
de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei, indicîndu-se
motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea acestei acţiuni
procesuale.
(5) În cazul constatării faptului că percheziţia a fost efectuată legal, judecătorul de
instrucţie confirmă rezultatul acesteia printr-o încheiere motivată. În caz contrar, prin
încheiere motivată, recunoaşte percheziţia ca fiind ilegală.
Temeiurile pentru ridicarea de obiecte sau documente
(1) Organul de urmărire penală, în baza unei ordonanţe motivate, este în drept să ridice
obiectele sau documentele care au importanţă pentru cauza penală dacă probele
acumulate sau materialele activităţii speciale de investigaţii indică exact locul şi
persoana la care se află acestea.
(2) Ridicarea de documente ce conţin informaţii care constituie secret de stat, comercial,
bancar, precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se fac numai cu
autorizaţia judecătorului de instrucţie.
Percheziţia ca şi celelalte acţiuni de urmărire penală are 3 etape:
1. De pregătire
2. De lucru, care se clasifică:
 examinarea generală: constă în cercetarea vizuală generală a locului ce urmează a fi
percheziţionat, în timpul acesteia ofiţerul de urmărire penală face cunoştinţă nemijlocit cu
mediul înconjurător, stabileşte planul percheziţiei, definitiv stabileşte sarcinile membrilor
participanţi la percheziţie, ia decizia despre utilizarea mijloacelor tehnice.
 etapa dinamică: include în sine căutarea nemijlocită a obiectelor ce au importanţă pentru
urmărirea penală.

3. De documentare
Pregătirea în vederea efectuării percheziţiei posedă aspectul tactic şi aspectul procesual.
Aspectul procesual se limitează la pregătirea documentelor necesare (întocmirea ordonanţei
motivate de percheziţie şi obţinerea autorizaţiei judecătorului de instrucţie), pe când aspectul
tactic cuprinde în sine mai multe activităţi de care depinde rezultativitatea percheziţiei şi
anume:
 a) stabilirea scopului percheziţiei
b) acumularea informaţiei orientative necesare:
- cu privire la percheziţionat:-
- cu privire la locul unde urmează a se efectua percheziţia:- caracteristicile de
construcţie ale clădirii amplasamentul, numărul de nivele, construcţiile aucziliare,
materialul din care este confecţionat, planul exterior şi interior al locuinţei
percheziţionatului, sub aspectul volumului suprafeţei ce va fi percheziţionată, delimitării
ei în raport cu îm prejurimile şi vecinătăţile repere naturale, garduri vii, garudi de lemn,
particularităţile vegetaţiei şi reliefului, modul de amplasarea diferitor camere şi
dependinţe ale locuinţei, destinaţia acestora; cîile de acces în locuinţă- rumuri, cărări,
numărul uşilor de intrare – ieşire, spaţiile folosite în comun sau în exclusivitate,
posibilităţile de comunicare cu exteriorul, telefonică e altă natură;
- cu privire la obiectul care e necesar să fie descoperit – caracteristica obiectului
structura morfologică.
c) stabilirea timpului efectuării percheziţiei.
d) formarea şi stabilirea participanţilor, instruirea grupei operative de urmărire penală.
e) asigurarea grupei cu mijloace tehnice-criminalistice necesare şi transport.
f) planul efectuării percheziţiei etc.

Alte măsuri de pregătire sunt întreprinse în măsura dispunerii de timp şi de mijloace,

dar un moment dintre ele mai important îl constituie asigurarea securităţii persoanelor
participante la percheziţie. Oricum pregătirea temeinică a percheziţiei constituie una din
condiţiile ce determină impecabila desfăşurare a ei. Din practică este cunoscut faptul că
percheziţia realizată în grabă, la întâmplare, de obicei, este ineficace, nereuşită. Sunt cazuri
când necesitatea efectuării percheziţiei apare imediat, spontan şi nu poate fi amânată. În
asemenea cazuri organul de urmărire penală va lua toate măsurile ca la efectuarea acesteia să
nu fie încălcate prevederile legale, va fi, va fi efectuată fără autorizarea judecătorului de
instrucţie, iar la sfârşitul acesteia în decurs de 24 ore, materialele vor fi prezentate acestuia
pentru verificare şi confirmare prin rezoluţie sau încheiere de declarare ilegală a percheziţiei,
ceia ce ar trebui să fie inadmisibil pentru organul de urmărire penală, deoarece pe lângă
discreditarea imaginii acestuia în faţa celui percheziţionat, sunt pierdute şi probele
importante pentru soluţionarea cauzei.

Unul dintre primele elemente pregătitoare ale percheziţiei îl constituie „stabilirea

scopului percheziţiei” şi a obiectelor care vor fi căutate. Concretizarea şi stabilirea
dimensiunilor, formelor, culorii, mărimii, cantităţii acestora ne îndreaptă gândirea la
posibilităţile şi metodele posibile de tăgăduire a lor, cît şi pe de altă parte la mijloacele
tehnice care vor fi necesare la percheziţie şi adoptarea întregii tactici de căutare.
Pentru obţinerea unor informaţii mai concrete despre obiectele căutate vor fi efectuate
şi alte acţiuni de urmărire penală cum ar fi audierea părţii vătămate şi martorilor despre
volumul şi caracteristicile acestora, audierea unor specialişti în cazul unor substanţe toxice,
explozive, arme, narcotice, substanţe radioactive etc.
La fel organul de urmărire penală va interesat să cunoască numărul de persoane
membre a familiei, mai ales a celor care au depăşit vârsta de 15-16 ani, relaţiile
percheziţionatului cu membrii familiei. Există cazuri când cei din familie se află în relaţie de
ură faţă de cel percheziţionat şi aceasta organul de urmărire penală o va primi în folosul său
prin obţinerea unor informaţii mai ample despre obiectele căutate.
 Este important de a stabili relaţiile percheziţionatului cu alte persoane străine (cu cine
este prieten, cine vine la el, la cine mai des pleacă, cu cine îşi petrece timpul liber).
Aceste informaţii vor servi la înaintarea versiunilor referitor la locul sau persoana la
care ascunde obiectele căutate, locurile posibile de improvizare a ascunzişurilor, ce capacităţi
profesioniste ale percheziţionatului, sau cunoscuţilor săi puteau fi aplicate spre ascunderea
mai eficientă a obiectelor, cine din anturajul percheziţionatului posedă o informaţie mai
amplă despre persoana la care se va efectua percheziţia şi obiectele căutate.

Dacă percheziţia se va efectua într-un garaj, construcţii gospodăreşti, casă de locuit din
sat, atunci se vor stabili şi verifica căile de acces la aceasta şi posibilitatea de apropiere de
acestea pe ascuns (pe neobservate). Referitor la locuinţe şi încăperi de serviciu este necesar
să se stabilească numărul odăilor, ferestrelor, uşilor, în ce direcţie sunt orientate ferestrele,
prezenţa unor construcţii auxiliare, beciuri, balcoane comune cu alt apartament etc.
Pe lângă informaţia cu caracter general menţionată este absolut necesar de a stabili şi unele
date mai concrete: numărul de persoane care lucrează în această încăpere sau locuiesc,
regimul zilei, tipurile de lacăte la uşi şi tipul uşilor, prezenţa sau lipsa sistemelor de
semnalizare, a lacătelor electronice la uşa centrală, telefonului, prezenţa sau lipsa câinelui de
pază. Pe lângă aceasta este de dorit de a avea informaţie despre mobila din apartament (casă)
sau mecanismele cu care este dotată întreprinderea sau nemijlocit încăperea de lucru,
modalitatea de iluminare a acesteia şi dacă va fi iluminare destulă pentru efectuarea
percheziţiei

Dacă percheziţia se va efectua într-un loc deschis, organul de urmărire penală trebuie
să stabilească ce prezintă terenul dat, aparţine unei persoane fizice sau juridice, este
proprietate privată sau de stat, există construcţii pe terenul dat, inclusiv subterane sau nu,
este teritoriul îngrădit, dacă da – ce fel de gard, care sunt căile de acces la acest teren.
Deoarece ca ascunzişuri infractorul poate folosi orice particularitate a terenului se recomandă
a colecta date despre prezenţa sau lipsa şanţurilor, fântânilor de canalizare sau obişnuite,
grămezilor de gunoi, dacă nu sunt depozitate diferite materiale de construcţie (nisip, lut,
pietre, ardezie etc.). Având în vederea acestea există posibilitatea efectuării unor săpături în
cadrul percheziţiei, de aceia mai poate fi colectată informaţia despre componenţa şi duritatea
solului.

În raport cu scopul percheziţiei şi cu datele obţinute cu privire la persoana şi la locul

ce va fi percheziţionat, organul de urmărire penală stabileşte componenţa echipei de
percheziţie. Numărul participanţilor diferă de la caz la caz, fiind determinat de o serie de
factori: natura obiectelor şi documentelor căutate, gradul de dificultate pe care îl implică
descoperirea acestora, întinderea şi amplasarea locului unde se efectuează percheziţia, datele
ce caracterizează personalitatea percheziţionatului etc. Este important de stabilit componenţa
grupului care reprezintă organul de urmărire penală. Aceasta va fi stabilită în dependenţă de
necesitatea asigurării securităţii personale a membrilor, necesitatea observării
percheziţionatului, posibilitatea distribuirii terenului pe sectoare etc.
Este recomandabil ca printre membrii grupului să fie persoane cu experienţă de
efectuarea a percheziţiilor şi care le place această procedură. La fel se recomandă ca printre
membrii grupului să fie persoane de ambele sexe pentru a asigura legalitatea şi etica
efectuării percheziţiei în cazul apariţiei necesităţii efectuării şi percheziţiei corporale.
 Pe lângă ofiţerii de urmărire penală în grupa de percheziţie pot fi incluşi poliţişti care
vor păzi căile de acces (uşile, ferestrele), s-au vor ajuta la pătrunderea grupului în încăpere şi
vor asigura ordinea şi securitatea în timpul percheziţiei. La fel aceştia pot observa dacă de pe
balcoane, prin ferestre nu sunt aruncate unele obiecte sau documente (percheziţionatul
încearcă să scape de unele obiecte deţinute ilegal sau care sunt căutate de organul de
urmărire).
Având în vedere particularităţile locului şi obiectelor căutate la percheziţie pot fi
invitaţi unii specialişti.

Cel mai des aceştia sunt specialişti criminalişti, specialişti tehnicieni, specialişti în
arme şi substanţe explozibile, specialişti chimişti etc. Prezenţa unor sau altor specialişti la
efectuarea percheziţiei poate fi reclamată fie de utilizarea unor mijloace tehnice sau chimice
speciale de detectare (substanţe toxice, radioactive etc.), fie de necesitatea apelării la unele
persoane cu pregătire tehnică (ingineri, instalatori, etc.).
La consolidarea grupei ofiţerul de urmărire penală trebuie să prevadă necesitatea
prezenţei unor lăcătuşi în vederea deschiderii unor eventuale lacăte, uşi, zăvoare.

Totodată lipsa apărătorului nu este un impediment la efectuarea percheziţiei, organul

de urmărire penală trebuie să fie în măsură să facă dovadă că apărătorul a fost încunoştinţat
despre data şi ora percheziţiei. Aceasta se va dovedi prin scrisoarea adresată acestuia, citaţie
sau telefonogramă la biroul său.
Un alt element important al planificării percheziţiei este asigurarea mijloacelor tehnice
necesare. De cele mai multe ori în aceste mijloace sunt trusele criminalistice universale sau
laboratoarele criminalistice mobile. Alteori se impune utilizarea unor surse de iluminare, a
unor truse universale de chei sau şperacle, a unor instrumente pentru forţarea uşilor şi a
sistemelor de încuiere a uşilor. La descoperirea unor obiecte ascunse echipa trebuie să fie
dotată cu mijloace tehnice speciale: sonde de mână, sonde metalice, sonde electromagnetice,
sonde video, detectoare etc.

Alegerea celui mai potrivit moment pentru efectuarea percheziţiei este condiţionat de
factori diverşi: pericolul distrugerii sau dispariţiei obiectelor căutate, necesitatea asigurării
elementului de surprindere, conferind acţiunii caracterul inopinat, timpul optim de
pătrundere etc. Percheziţia începută până la orele 22 00, la părerea mea, poate continua în
timpul nopţii. Necesitatea continuării percheziţiei după această oră este lăsată la aprecierea
organului de urmărire penală care a început efectuarea ei, ţinând cont de situaţia de fapt
existentă şi fără a compromite realizarea scopului urmărit prin efectuarea acestei activităţi.
Acest moment nu este prevăzut de legiuitor de aceia, considerăm că dacă percheziţia a
început în timpul zilei, dar, având în vedere volumul mare de muncă, a continuat şi după
orele 2200 , despre aceasta se va aduce la cunoştinţă judecătorului de instrucţie.

3.Regulile tactice generale de efectuare a percheziţiei

Tactica efectuării percheziţiei se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de natura
obiectului percheziţionat (încăpere, loc deschis, loc pentru depozitare, persoană, locuinţă
etc.), de parametrii fizici ai obiectelor căutate (obiecte voluminoase, bijuterii, înscrisuri,
macro- sau microurme ale infracţiunii, stupefiante, arme etc.), de datele ce caracterizează
persoana percheziţionatului şi cei care o înconjoară, de efectivul operativ şi tehnic de care se
dispune.
 Practica de urmărire penală şi ştiinţa criminalistică au dedus anumite principii,
procedee tactice generale care sunt recomandate în vederea unei bune desfăşurări a
percheziţiei şi creşterii rezultativităţii acesteia. Acestea pot fi următoarele:
 Efectuarea percheziţiei în mod inopinat,
 Respectarea ordinii procesuale de efectuare a percheziţiei,
 Efectuarea percheziţiei în două faze: inspectarea generală şi căutarea detaliată,
 Perseverenţa şi calmul în activitatea de percheziţie,
 Observarea directă şi permanentă asupra persoanei percheziţionate.
Percheziţia efectuată operativ şi în mod potrivit din perspectiva principiului tactic în
discuţie, nu de puţine ori conduce la modificări esenţiale ale comportamentului celor supuşi
urmăriri penale. Sunt cunoscute multe cazuri, când rezistenţa cu care se opuneau aceştia
organului de urmărire penală la stabilirea adevărului până la momentul percheziţiei, scădea
substanţial, uneori totalmente după efectuarea acestei activităţi.
Respectarea ordinii procesuale de efectuare a percheziţiei:
 Se interzice efectuarea percheziţiei în timpul nopţii,
 Înainte de a efectua percheziţia organul de urmărire penală trebuie să obţină autorizaţia
judecătorului de instrucţie,
 Până la începerea percheziţiei ofiţerul de urmărire penală se prezintă şi stabileşte
proprietarul, reprezentantul sau percheziţionatul,
 Ofiţerul de urmărire penală aduce la cunoştinţă ordonanţa de percheziţie şi înmânează
copia acesteia percheziţionatului, totodată îi aduce la cunoştinţă drepturile acestuia, fapt
care ultimul îl confirmă prin semnarea pe ordonanţă,
 Ofiţerul de urmărire penală cere să i se predea obiectele sau documentele care sunt
menţionate în ordonanţă şi dacă acestea sunt predate benevol, persoana care efectuează
urmărirea penală se limitează la ridicarea acestora, fără a mai alte măsuri de investigaţie,
 Toate obiectele, documentele predate, găsite se prezintă persoanelor prezente,
 Persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să deschidă încăperile şi depozitele
încuiate şi să evite deteriorarea nejustificată a bunurilor,
 La efectuarea percheziţiei pot fi utilizate mijloace tehnice,
 Organul de urmărire penală este obligat să ia măsuri pentru a nu se da publicităţii
circumstanţele privitor la viaţa intimă a persoanei, constatate în legătură cu efectuarea
percheziţiei,
 Persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să interzică persoanelor aflate în
încăpere sau la locul unde se efectuează percheziţia, precum şi persoanelor care au intrat
în această încăpere sau au venit pe parcurs în acest loc să comunice între ele sau cu alte
persoane până la finalizarea percheziţiei,
 Percheziţia corporală se face de o persoană de acelaşi sex cu percheziţionatul,
 Reprezentantul organului de urmărire penală cu ocazia efectuării percheziţiei întocmeşte
un proces verbal conform dispoziţiei art. 260, 261 C.p.p. al R. Moldova,
 Copia de pe procesul verbal al percheziţiei se înmânează contra semnătură
percheziţionatului sau reprezentantului acestuia sau în lipsa lor reprezentantului puterii
locale,
 Percheziţionatul sau reprezentantul acestuia au dreptul să contesteze faptul efectuării
percheziţiei sau faptul ridicării în timpul percheziţiei a unor obiecte sau documente.
Etapa de lucru a percheziţiei include în sine două faze: examinarea (inspectarea) generală a
locului sau obiectului percheziţionat şi examinarea detaliată (inspectarea amănunţită) a
locurilor, mobilei etc., în vederea descoperirii bunurilor, valorilor, documentelor, căutate.
Această regulă tactică se referă mai mult la percheziţia încăperilor şi terenurilor, dar nu
trebuie ignorată nici la percheziţia corporală sau a mijlocului de transport.
Aplicarea procedeelor tactice de percheziţie asigură organului de urmărire penală controlul
integral asupra ambianţei locului percheziţionat, precum şi asupra participanţilor la
percheziţie.

4.Fixarea rezultatelor percheziţiei

Fixarea rezultatelor percheziţiei prin întocmirea procesului verbal.

Toată activitatea de percheziţie se descrie în procesul-verbal de către organul de
urmărire penală care conduce percheziţia. Procesul verbal poate să fie întocmit după
terminarea întregii activităţi sau treptat, pe măsura desfăşurării unor etape ale percheziţiei.
Indiferent de metoda aplicată la întocmirea lui, procesul-verbal trebuie să fie o oglindă a
întregii activităţi desfăşurate de toate persoanele participante, prin redarea amănunţită a tot
ceea ce s-a descoperit şi s-a făcut pentru fixarea, ridicarea şi conservarea probelor, deoarece
reprezintă dovada acestei activităţi şi în acelaşi timp singurul mijloc de probă rezultat din
percheziţie.
În afara condiţiilor de fond pe care trebuie să le satisfacă orice proces –verbal încheiat
de organele de urmărire penală, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :
- să fie obiectiv;
- să fie complet;
- să se caracterizeze prin precizie şi claritate ;
- să fie succint, să fie redactat într-o formă concisă, concentrată, cerinţă care nu trebuie
să se realizeze în dauna caracterului său complet.
- Să fie întocmit în concordanţă totală cu legea procesual-penală,
- Să fie indicate toate obiectele, documentele depistate, locul şi modul depistării
acestora.

Procesul verbal se întocmeşte în timpul percheziţiei sau de regulă imediat după

terminarea acesteia şi este semnat de toţi participanţii la percheziţie. Dacă din motive
obiective nu este posibil de întocmit procesul verbal (ploaie, frig, viscol etc.), organul de
urmărire penală se limitează la însemnări şi la prima posibilitate întocmeşte procesul verbal
care-i semnat de participanţii la percheziţie.
Întocmirea schiţei (schemei) percheziţiei.

Schiţa de orientare redă, pe lângă locul percheziţiei, punctele de reper din teren, mediul
ambiant, locurile (încăperile) vecine, căile de acces, locul de unde au fost executate
fotografiile. Întocmirea acestor schiţe este obligatorie în orice situaţie, întrucât ajută la
înţelegerea celorlalte genuri de schiţe în care sînt reprezentate numai anumite porţiuni de la
locul percheziţiei.

La realizarea schiţei de orientare pot fi folosite şi schiţele întocmite de către instituţiile

de specialitate anterior producerii evenimentului (pentru a marca aria percheziţiei,
distribuirea sectoarelor de percheziţie sau pentru organizarea unor percheziţii simultane...).
Schiţa locului percheziţiei se poate realiza prin următoarele metode : schiţa în proiecţie
orizontală, schiţa în proiecţie verticală frontală, schiţa în proiecţie verticală laterală, schiţa în
secţiune .
 Schiţa unei porţiuni din locul percheziţiei Prin intermediul ei se pot reda anumite zone
sau porţiuni ale locului percheziţiei şi locul obiectelor principale care ajută la o înţelegere
mai exactă a aspectelor cuprinse în schiţa de orientare.
Schiţa de detaliu redă anumite caracteristici pe care le prezintă diferite obiecte sau
elemente din câmpul percheziţiei. De regulă, această schiţă se execută la o scară mai mare
decât mărimea naturală a detaliilor.
În timpul efectuării percheziţiei necesită a fi respectate şi regulile fotografiei şi video-
filmul judiciar în vederea fixării locului percheziţiei.

5.Particularităţile tactice ale efectuării unor genuri de percheziţie

1. Percheziţia corporală. În cazul în care există temeiuri de a efectua percheziţia sau
ridicarea în încăperi, reprezentantul organului de urmărire penală poate extrage obiecte şi
documente ce au importanţă pentru cauză care se află în hainele, în lucrurile sau pe corpul
persoanei la care se efectuează această acţiune de urmărire penală.
Percheziţia corporală sau ridicarea de obiecte şi documente se efectuează de
reprezentantul organului de urmărire penală, cu participarea după caz a unui specialist de
acelaşi sex cu persoana percheziţionată.
Reieşind din conţinutul reglementărilor procesuale percheziţia corporală are ca scop nu
numai descoperirea obiectelor care au servit ca instrumente la comiterea infracţiunii, obiecte
şi documente dobândite în rezultatul infracţiunii etc., dar şi asigurarea securităţii persoanelor
care aplică hotărârea de reţinere a persoanei sau de arestare în scopul verificării dacă
persoana nu deţine careva arme albe sau arme de foc sau alte obiecte contondente sau cu care
există posibilitatea cauzării vătămărilor corporale. Uneori există pericolul ca cel reţinut să-şi
cauze singur vătămări cu asemenea obiecte.
De obicei, la percheziţia corporală sunt căutate obiecte, documente care pot servi ca
mijloc de probă, obiectele deţinute contrar prevederilor legale. Unii autori consideră că în
cadrul percheziţiei corporale sunt căutate urmele de violenţă pe corpul persoanei, vătămările
provocate prin bătaie cu victima, semne revelatoare ale faptei comise. Nu putem fi de acord
cu asemenea afirmare deoarece semnele enumerate: vătămări, urme de violenţă etc., sunt
depistate şi examinate în cadrul examinării corporale, care va fi efectuată în baza unei
ordonanţe motivate.
De obicei percheziţia corporală este efectuată asupra persoanei cu prilejul reţinerii
acesteia sau reţinerii în delict flagrant, asupra persoanei care sa aflat în urmărire şi apoi a
fost prinsă pentru a fi arestată sau reţinută, persoana la care se efectuează o percheziţie
domiciliară dacă există posibilitatea ca obiectele căutate să se afle asupra persoanei, persoana
care urmează a fi arestată.
Spre deosebire de percheziţia domiciliară, percheziţia corporală poate fi efectuată, după
cum s-a relatat, fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, dar numai în condiţiile prevăzute
de lege şi nu când consideră organul de urmărire penală că este necesară, măcar că unii
autori consideră că percheziţia corporală poate fi efectuată de organul de urmărire penală în
momentul când acesta o va considera necesară.
Până a începe percheziţia corporală organul de urmărire penală identifică personalitatea
celui ce urmează a fi percheziţionat şi prezintă ordonanţa autorizată de judecătorul de
instrucţie, dacă celelalte condiţii de efectuare a percheziţiei corporale fără ordonanţă lipsesc.
În cazul efectuării percheziţiei corporale este atins unul dintre drepturile fundamentale ale
persoanei – inviolabilitatea persoanei – de aceia legalitatea acestei acţiuni trebuie respectată
şi din aceste considerente.
 Conform al.3 art. 130 C.p.p. percheziţia corporală se efectuează de persoane de acelaşi
sex cu cel percheziţionat. Preferenţial în timpul percheziţiei corporale vor fi căutate obiectele
care prezintă pericol şi cu care există posibilitatea de a cauza vătămări corporale, lichidele şi
medicamentele, prafurile, tutunul etc. Sunt ridicate nu numai obiectele care demască
infractorul dar şi obiectele destinaţia cărora nu este clară.
Percheziţionând îmbrăcămintea, organul de urmărire penală începe de la conţinutul
buzunarelor. Obiectele şi documentele găsite în buzunare sunt arătate fiecare în parte şi dacă
percheziţia este fixată pe banda video, atunci persoana care efectuează percheziţia corporală
comentează în care buzunar sau în ce loc şi ce obiect sau document este depistat, iar
specialistul care efectuează înregistrarea video apropie imaginea creând posibilitatea să se
vadă clar aceste obiecte sau documente, după ce sunt puse pe un suport (masă, capota
autoturismului etc.).
După conţinutul buzunarelor sunt percheziţionate porţiunile îmbrăcămintei care au două
sau mai multe straturi – gulerul, colanul, capetele mânecilor, cravata, epoleţii, căptuşeala
mânecilor şi a pantalonilor. După aceasta este examinată pălăria sau căciula în care pot fi
ascunse documente, bani, cuţite mici, lame, bijuterii etc. Pentru aceasta acestea pot fi strânse
în mână pentru a le simţi sau dacă este destrămata căptuşeala, se separă blana.
În încălţăminte pot fi ascunse diferite bijuterii, documente, substanţe narcotice. Pentru
acesta sunt folosite găurile din călcâiul tălpii, sau locul dintre talpă şi aşternutul interior al
încălţămintei.
Ca locuri de păstrare a obiectelor de mărime mică pot fi folosite genţile de damă,
mapele, diplomatele, genţile de călătorie, pachetele de ţigări, cârja, ceasul, umbrela.
Dacă persoana este uşor îmbrăcată atunci se va examina părul, urechile, cavitatea
bucală, dantura. La cercetarea celorlalte cavităţi – vaginul, anusul – este invitat medicul,
deoarece din practica de urmărire penală sunt cazuri de ascundere a unor obiecte, substanţe
narcotice, bijuterii în intestinul gros sau vagin prin introducerea lor directă, sau chiar în
stomac prin înghiţirea unor capsule speciale. Dacă bănuim că percheziţionatul a înghiţit
obiectul căutării, se va recurge la fotografierea în raze gama care nu sunt dăunătoare
sănătăţii. Această activitate va decurge în sediul unei instituţii medicale. Asemenea persoane
care înghit obiecte, sau le transportă în vagin sau în intestinul gros pot fi depistate la
aerogări, gări – deoarece ele bănuiesc că pot fi percheziţionate. Organul de urmărire penală
trebuie să observe persoana deoarece aceştia devin foarte amabili şi încep să lase hainele
singuri demonstrând că nu au nimic în buzunare. Totodată ei sunt calmi, dar fac impresia că
se grăbesc şi reţinerea lor este inutilă. Însă la aceste persoane pot apărea brusc boli în
abdomen, se pot cere de urgenţă la viceu, iar în unele cazuri îşi pierd cunoştinţa având în
vedere faptul că organismul are necesitatea de a se elibera de aceste obiecte străine.
La percheziţia corporală persoana va fi rugată să ocupe o poziţie cu mâinile ridicate sau
la vederea participanţilor. Este rugată să nu întreprindă mişcări brusc, pentru ca acestea să
nu fie interpretate greşit de cei ce efectuează percheziţia.
Acestea au fost nişte reguli generale ale percheziţiei corporale care sunt aplicate de
obicei la reţinerea bănuitului. Dacă persoana va fi percheziţionată corporal în condiţiile
aplicării măsurii preventive de arestare, atunci pe lângă obiectele numite anterior vor fi
scoase şi ridicate şireturile, cravata, cureaua (centura), obiectele cu care există posibilitatea
de a cauza sau de-aşi cauza vătămări, cheile, geanta, telefonul, bijuteriile (inelul, lănţişorul,
brăţara, cerceii etc.) organul de urmărire penală va da atenţie tipului de haină dacă acesta nu
are şiret, colan sau alte detalii care pot fi periculoase.
 În mod detaliat trebuie căutate şi obiectele accesorii găsite asupra persoanei: portmoneu,
geantă, chibrite stilou etc.
Organul de urmărire penală trebuie să prevină orice tip de incident – atacul sau fuga
percheziţionatului, distrugerea sau aruncarea obiectelor sau documentelor căutate.
Dacă persoana este reţinută, atunci se recomandă să fie încătuşată ca să nu aibă acces la
buzunare în vederea prevenirii încercărilor de debarasare de unele obiecte şi documente
căutate şi ca acesta să nu poată în viitor nega că aceste obiecte sau documente nu sau aflat la
el. Dacă totuşi percheziţionatului ia reuşit să arunce jos portmoneul, documentul, obiectul
căutat, acesta va fi cercetat şi ridicat, pe el vor fi căutate urmele prin care ulterior se va
demonstra posedarea acestuia de către percheziţionat.
Dacă percheziţia corporală este efectuată cu ocazia reţinerii persoanei, ofiţerul de
urmărire penală trebuie să cunoască că pot fi reţinute persoanele bănuite de comiterea unei
infracţiunii pentru care pedeapsa este mai mare de un an de închisoare.
Tactica percheziţiei încăperilor şi a terenurilor. Elementul culminant al percheziţiei
îl constituie percheziţia încăperilor, deoarece aceasta include şi percheziţia corporală, iar
uneori este însoţită şi de reţinerea percheziţionatului. Aceasta cere o atitudine serioasă şi
competentă din partea organului de urmărire penală spre a nu admite unele erori în ceia ce
priveşte căutarea şi depistarea obiectelor percheziţiei. Percheziţia încăperilor presupune
parcurgerea multor etape succinte:
1. deplasarea la locul percheziţiei,
2. blocarea căilor de acces şi ieşire din încăpere,
3. pătrunderea în încăperea percheziţionată,
4. efectuarea percheziţiei propriu zise a încăperii.
Deplasarea la locul percheziţiei diferă de la caz la caz şi este condiţionată de
particularităţile corecte în care se acţionează. Este important să se asigure deplasării
caracterul inopinat, evitându-se riscul dispariţiei persoanei, îndepărtarea sau distrugerea
obiectelor, documentelor căutate. Dacă deplasarea se efectuează cu ajutorul unui mijloc de
transport, acesta va fi lăsat la un loc mai îndepărtat de locul de percheziţie, ca cel ce urmează
să fie percheziţionat să nu observe, iar persoanele care vor efectua percheziţia se vor deplasa
câte unul sau doi la locul aflării încăperii, totodată luând măsuri de blocare a ieşirilor. Dacă
percheziţia se efectuează într-un apartament dintr-un bloc cu multe nivele, ascensorul va fi
temporar blocat la un etaj mai sus sau mai jos de nivelul unde urmează să se efectueze
percheziţia iar scările asigurate. În acest timp cineva din afară va lua sub observaţie
ferestrele şi balcoanele şi va urmări să sară cineva peste acestea sau să nu treacă în alt
apartament, totodată urmăreşte ca cei din apartament să nu arunce peste fereastră unele
lucruri care-i compromit în scopul de a se debarasa de ele.
Până a începe pătrunderea în încăpere şeful echipei de percheziţie face unele
concretizări referitoare la rolurile participanţilor. Este binevenită dotarea membrilor grupului
cu raţii pentru asigurarea unei mai bune conlucrări, dacă este vorba de încăperi voluminoase.
Pătrunderea în încăpere reprezintă practic începutul percheziţiei propriu zise şi aceasta
se realizează diferit de la caz la caz, de la situaţie la situaţie, folosindu-se diferite împrejurări
favorabile menite să prevină acţiunile percheziţionatului vizavi de distrugerea obiectelor,
documentelor sau urmelor compromiţătoare. Printre împrejurările favorabile pătrunderii în
încăpere sunt: întrarea sau ieşirea unui membru al familiei. Întrarea în locuită a altor
persoane, persoana care copie datele de la contorul electric, instalatorul de la APLP, vre-un
vecin, cunoscut al familiei, care nu trezesc suspiciuni.
 În condiţiile oraşului deseori locuinţele sunt dotate cu uşi metalice încuiate cu diferite
tipuri de lacăte sofisticate. În cazul prezenţei unor asemenea încuietori la bloc, şeful echipei
de percheziţie ia măsuri din timp ca la momentul sosirii echipei uşa blocului să fie descuiată,
de altfel să nu se adune toată grupa la uşa blocului aşteptând când cineva va ieşi sau intra.
Aceasta se asigură prin intermediul inspectorului de sector al poliţiei, dar dacă nu este
necesar ca ultimul să fie informat despre necesitatea efectuării percheziţiei în sectorul care-l
deserveşte, vor fi luate alte măsuri operative: fie că cineva va veni mai devreme şi va aştepta
ca cineva să iasă sau să intre, fie că se va lua legătura din timp cu un locatar care va deschide
sau va spune codul de acces. Dacă uşa de la intrare este dotată cu telefon şi videocameră,
atunci se va proceda în acelaşi mod. Mai dificilă va fi situaţia dacă aceasta va fi o casă
particulară îngrădită cu gard înalt din piatră, iar poarta dotată cu cameră de supraveghere.
Dacă percheziţia va fi însoţită de reţinerea infractorilor periculoşi, sau care au comis
infracţiuni grave şi aceştia se află în case „bine amenajate”, vor fi implicate trupele de
intervenţie speciale (poliţia specială), care va sigura caracterul inopinat şi vor ajuta la
pătrunderea în încăpere şi imobilizarea infractorilor.
Dacă persoana refuză deschiderea încuietorilor uşilor şi nu se poate pătrunde în
încăpere, atunci sunt puse în aplicare mijloacele speciale de deschidere. Acestea pot fi
ciocane, cleşte sau instrumente efective de găurit sau de tăiat. Dacă folosirea acestor
instrumente va tărăgăna timpul şi există pericolul distrugerii obiectelor, documentelor
căutate, pentru distrugerea lacătelor sau bălămălilor for fi aplicate dispozitive speciale
explozive de direcţie. Folosirea acestora trebuie să provoace o pagubă cît mai mică, să nu
distrugă alte bunuri care nu aparţin celui percheziţionat şi nu în ultimul rând, să nu fie pusă
în pericol sănătatea şi viaţa persoanelor fie din grupa de percheziţie, fie din interiorul
încăperii.
În situaţia în care informaţiile culese la etapa pregătitoare nu se confirmă şi persoana la
care se efectuează percheziţia nu se află în încăpere (la domiciliu), organul de urmărire
penală are posibilitatea fie să sigileze uşile şi să rămână un poliţist de pază să aştepte când se
întoarce cineva, apoi să cheme echipa de percheziţie, fie că pătrunde forţat în încăpere în
prezenţa reprezentantului administraţiei publice locale. Dacă totuşi se constată că persoana
este în locuinţă, dar refuză să deschidă, sau nu răspunde nici la apelurile telefonice, nici la
cererea organului de urmărire de a deschide uşa, ultimul deschide cu forţa încăperea –
acţiune permisă de lege. Organul de urmărire penală trebuie să evite deteriorarea
nejustificată a bunurilor. Nepermiterea persoanei la care se efectuează percheziţia de a
pătrunde în încăpere, locuinţă nu este un temei pentru anularea percheziţiei sau amânarea
acesteia.
După pătrunderea în încăpere organul de urmărire penală, procurorul se prezintă,
prezintă documentele care le legiferează funcţia deţinută şi identifică percheziţionatul prin
verificarea buletinului de identitate sau paşaportului, legitimaţiei etc., după care îi prezintă
ordonanţa de percheziţie autorizată de judecătorul de instrucţie, înmânează o copie de pe
această ordonanţă.
Legiuitorul a reglementat faptul înmânării copiei de pe ordonanţa de percheziţie
deoarece aceasta are menirea de-a arăta celor prezenţi că organul de urmărire penală
acţionează conform legii şi este protejat de lege în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Dacă
în încăpere sunt prezente mai multe persoane, şeful echipei de percheziţie le identifică şi le
lasă în supravegherea unuia dintre membrii echipei, apoi percheziţionatului se cere să dea
obiectele şi documentele menţionate în ordonanţă. Dacă acesta le predă benevol, persoana
care efectuează urmărirea penală se limitează la ridicarea acestora fără a mai efectua alte
măsuri de investigaţie.
Dacă percheziţionatul a refuzat predarea benevolă a bunurilor, documentelor, obiectelor
căutate şi dacă natura obiectelor căutate impune – se va proceda la percheziţia corporală a
persoanei şi celorlalţi care la momentul începerii percheziţiei erau prezenţi în încăpere.
Organul de urmărire penală are dreptul să interzică acestor persoane să plece ori să comunice
între ele până la finisarea percheziţiei, în caz contrar aceştia vor fi supravegheaţi intens.
Pentru buna desfăşurare a percheziţiei iniţial organul de urmărire penală de întreg
spaţiul încăperii cît şi de încăperile deţinute în comun cu alte persoane. Aceasta se efectuează
pentru mai buna orientare a echipei de percheziţie şi împărţirea clară a rolurilor membrilor
echipei. Această etapă presupune şi discuţia cu percheziţionatul despre destinaţia fiecărei
încăperi, modalitatea de folosire a acestora în comun cu alte persoane, vecini etc. Totodată
şeful echipei de percheziţie va solicita cheile sau deschiderea safeurilor, uşilor, dulapurilor şi
va stabili ordinea în care va fi efectuată percheziţia şi sarcinile ce revin fiecărui membru a
echipei.
Diversitatea obiectelor căutate cu prilejul percheziţiei, precum şi diversitatea
posibilităţilor de ascundere a lor cere din partea organului de urmărire penală examinarea
minuţioasă a clădirii, încăperilor, obiectelor din interiorul acestora precum şi a terenului
adiacent. Dacă se deţin date că au fost aduse modificări construcţiei, prin metoda măsurării
se va stabili dacă dimensiunile interioare se raportează la cele exterioare, şi dacă grosimea
pereţilor este uniformă. Ascunzătorile practicate în zid pot fi detectate fie prin existenţa unor
denivelări, fie prin sesizarea unor tente de culoare diferită pe suprafaţa peretelui, ori prezenţa
unei porţiuni noi de tapet sau lipsa acestuia, prin lovirea uşoară a suprafeţei sau cu ajutorul
detectorului cu ultrasunet. La fel, existenţa denivelărilor, scândurilor nefixate, parchetului,
teracotei, lipsa prafului în crăpăturile acestora, diferenţa de culoare, diferenţa de uzură indică
la existenţa unor ascunzători. De obicei, acestea-s mascate cu piesele de mobilier, rezervorul
viceului, poliţe, tablouri, oglinzi etc. Tehnica din încăpere la fel nu trebuie scăpată din
vedere: televizoare, computere, videorecordere, dispozitive de amplificare etc., deoarece
acestea oferă multiple posibilităţi de ascundere.
Cele mai multe posibilităţi de ascundere şi de creare a ascunzişurilor sunt create de
obiectele din încăpere, care au suferit schimbări şi modificări sau au fost confecţionate
special în acest sens. Mobilierul trebuie examinat pentru evidenţierea prezenţei sau lipsei
pereţilor sau fundurilor duble, orificii sau alte modificări în picioarele de la mese şi scaune
etc. Dacă mobilierul este capitonat cît şi în cazul pernelor, saltelelor, plapumelor va fi
aplicată pipăirea sau detectoarele de metale sau de locuri goale.
Îmbrăcămintea, lengeria, încălţămintea se percheziţionează ţinând cont de regulile
precizate la percheziţia corporală.
Cărţile, dacă sunt, pot conţine ascunzători în copertă sau sunt tăiate paginile în mijloc
obţinându-se posibilitatea de a pune unele obiecte, începând cu bijuterii, bani şi terminând cu
arme de foc. Examinarea cărţilor se face prin răsfoire sau scuturare în vederea verificării
prezenţei sau lipsei unor foiţe cu înscrisuri sau bancnote.
O atenţie deosebită se dă obiectelor atârnate pe pereţi – tablouri, oglinzi, tapiserii, cît şi
statuetelor, vazelor cu flori, ghivecilor cu flori aflate pe pervazul ferestrei sau pe mobilier,
jucăriilor. Deseori la percheziţie în interiorul jucăriilor cu care la moment se joacă micuţii
sunt ascunse obiectele sau documentele căutate. Ascunzătorile în pereţi sunt cele mai
practice, fiind destul de ingenios gândite şi făcute pentru obiecte de volum mic şi obiecte de
volum mai mare.
 În vasele de bucătărie (începând de la cratiţe şi pahare şi terminând cu borcanele sau
butoaiele pentru păstrarea alimentelor) la fel pot fi ascunse multe obiecte, bani, bijuterii,
instrumente cu care sa comis infracţiunea. Nu este expus că unele vase pentru păstrare să fie
confecţionate cu funduri dible (butoiul pentru varză etc.).
Ca obiecte la fel de bine adaptabile pentru ascunzători sunt frigiderul, aragazul, maşina
de spălat. În pereţii frigiderului pot fi confecţionate fără mari eforturi o serie de ascunzişuri,
chiar şi pentru armă. Pereţii frigiderului au un strat de polipropilen în care în care uşor se
sapă ascunzişuri de mărimi şi forme diferite. Acestea pot fi depistate prin verificarea
sunetului la lovire pe suprafaţă, cu ajutorul detectorului, sau se dă atenţie la piuliţe dacă
acestea au zgârieturi sau au semne că au fost lucrate recent.
O dificultate şi un moment care face percheziţia să dureze este multitudinea de obiecte,
mai ales în cazul percheziţiilor în gospodăria sătească. Nu trebuie lăsaţi din atenţie sacii cu
grâu, făină, zahăr, grăunţe, bidon din masă plastică sau metal, etc. În care uşor pot fi ascunse
diferite obiecte şi documente.
Toate obiectele din spaţiul percheziţionat care trezesc unele bănuieli este necesar să fie
examinate minuţios cu participarea specialistului cît şi aplicarea mijloacelor tehnice
criminalistice necesare.
Fără aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice şi a procedeelor tactice va fi dificil de
depistat ascunzătorile din încăpere. La crearea unei ascunzători de obicei nu sunt invitaţi
străini, iar uneori nici toţi membrii familiei nu cunosc despre existenţa acesteia.
Ascunzătoarea este o creare şi un rezultat al gândirii şi aplicării cunoştinţelor şi
deprinderilor, cît şi o modalitate de demonstrare a inginiozităţii şi la crearea acestora
percheziţionatul reiese şi din factori psihologici, criminalistici, fizici etc. De aceia la căutarea
ascunzătorilor este necesar de a lua în vedere nu numai condiţiile concrete de folosire şi
aplicare a acestora şi a încăperii în întregime, dar şi profesia, capacităţile profesionale ale
celui percheziţionat.
Un element aparte specific oraşelor noastre (Chişinău, Bălţi, Tighina, Tiraspol, Orhei ...)
este efectuarea percheziţiei în cămine (cămine studenţeşti, cămine cu familii). Percheziţia în
acestea presupune percheziţionarea obiectelor, hainelor, patului, dulapului de care se
foloseşte cel percheziţionat. Celorlalte persoane care locuiesc împreună cu percheziţionatul li
se propune să verifice dacă printre lucrurile lor nu sunt careva lucruri străine despre care ei
nu au cunoştinţă. La fel sunt întrebaţi dacă cel percheziţionat nu le-a dat spre păstrare unele
obiecte sau documente căutate sau dacă nu le-a propus unele obiecte spre vânzare sau
cadonare.
Fiecare obiect, document descoperit în timpul percheziţiei iniţial este prezentat
percheziţionatului şi participanţilor la percheziţie, iar aceştia iau cunoştinţă de locul
depistării obiectului, documentului. Obiectul şi locul depistării acestuia se fotografiază sau
este înregistrat pe bandă video. Percheziţia la locul de muncă deseori la fel este efectuată
concomitent cu cea de la domiciliu pentru ca obiectele, documentele, valorile să nu fie
distruse sau îndepărtate. Recurgerea la acestea se face după o analiză temeinică a necesităţii
şi oportunităţii şi cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. Situaţiile când se efectuează
percheziţia la locul de muncă diferă de la caz la caz, însă se recomandă aceasta să fie
efectuată dacă infracţiunea săvârşită este în legătură cu atribuţiile de serviciu ale persoanei
cercetate ori când există indici că la locul percheziţionat se află obiecte şi documente ce pot
contribui la aflarea adevărului. Se recomandă, în măsura posibilităţii, efectuarea percheziţiei
după sfârşitul zilei de muncă (program) sau înaintea începerii acesteia, ca alte persoane să nu
cunoască unele amănunte şi pentru a uşura şi starea emoţională a celui percheziţionat faţă de
colegi. Percheziţia la locul de muncă va fi efectuată după regulile celor în încăpere şi
corporală. Specific acestei percheziţii îi sunt următoarele particularităţi: la percheziţie va
participa un reprezentant al unităţii, organizaţiei etc., copia de pe ordonanţă şi de pe procesul
verbal vor fi înmânate reprezentantului unităţii, întreprinderi, organizaţiei, iar dacă au fost
ridicate lucruri şi obiecte personale ale percheziţionatului, sau care nu aparţin acestei
întreprinderi, sau acesta a fost percheziţionat şi corporal, copii se vor înmâna şi persoanei
percheziţionate.
Un alt aspect specific tacticii de percheziţie este percheziţia terenurilor şi locurilor
deschise publicului. Percheziţia în teren deschis sau locuri deschise este efectuată cu scopul
descoperirii obiectelor astupate, îngropate în pământ sau nisip, camuflate sub paie, iarbă,
crengi etc. Această percheziţie se desfăşoară numai pe teritoriul care se află în posesia
persoanei fizice sau juridice (ogradă, lot la marginea oraşului, grădină, livadă...). Ca
particularitate a percheziţiei în locuri deschise (teren) este suprafaţa mare de căutare şi
dislocarea unor construcţii gospodăreşti auxiliare, care tot vor fi percheziţionate.
Dacă percheziţia ogrăzii, lotului de construcţie, lotului de grădină reprezintă continuarea
percheziţiei domiciliare (în încăpere), atunci despre aceasta se va face o menţiune în procesul
verbal şi va fi efectuată în temeiul aceleiaşi ordonanţe. Dacă iniţial a fost obţinută
autorizaţia judecătorului de instrucţie la percheziţia lotului de la marginea oraşului, sau vilei
pe care o posedă percheziţionatul şi după aceasta s-a constatat necesitate percheziţiei la
domiciliu, atunci organul de urmărire penală va fi nevoit să întocmească altă ordonanţă şi să
obţină autorizaţia respectivă.
Tactica percheziţiei terenului este condiţionată şi se stabileşte în dependenţă de aria
terenului, particularităţile de relief al acestuia, caracterul obiectelor căutate, prezenţa unor
construcţii auxiliare, iazurilor, fântânilor, tipul vegetaţiei, anotimpul de afară. Percheziţia se
va efectua dacă terenul este proprietatea privată a unei persoane fizice sau juridice. Dacă
acesta reprezintă un teren aflat în administrarea puterii locale, statului, atunci vom efectua o
cercetare a terenului care nu este cercetarea locului infracţiunii.
Pentru buna şi minuţioasa efectuare a percheziţiei terenului, cît şi pentru a nu admite
pierderea din vedere a unor porţiuni, şeful echipei de percheziţie va distribui acest teren în
sectoare, fiecare sector va fi distribuit în pătrate mici cu ajutorul unei aţe sau funii în aşa mod
obţinându-se precizie şi minuţiozitate în căutare. Aceste sectoare şi pătrate pot fi marcate cu
aţe, funii sau steguleţe. Hotarele căutării se stabilesc în dependenţă de numărul ofiţerilor de
urmărire penală care participă la percheziţie, obiectele căutate şi circumstanţele infracţiunii
cercetate. Fiecărui ofiţer de urmărire i se va încredinţa câte un sector sau mai multe. Aceştia
vor acorda atenţie deosebită la deosebirile de culoare a suprafeţelor, prezenţa unor urme
proaspete de săpare sau a mijloacelor de transport, alte obiecte. La percheziţia terenului se
recomandă invitarea unui specialist chinolog cu câinele pentru căutarea persoanelor vii
ascunse în beciuri camuflate, substanţelor narcotice, cadavrelor îngropate mai aproape de
suprafaţă etc. La fel se recomandă aplicarea largă a detectoarelor magnetice pentru căutarea
în iazuri, fântâni, cît şi căngilor cu cârlige, detectoarelor de metale etc.
Porţiunile care au fost recent săpate pot fi depistate cu ajutorul vergilor de metal care se
înfig în sol sau cu ajutorul stropirii cu apă. Pe sectorul săpat apa va fi absorbită mai repede
decât în alte locuri. Dacă este necesar este încărcat gunoiul sau mutat, construcţiile auxiliare
pot fi deteriorate parţial, iar dacă sunt prezente unele mecanisme acestea pot fi parţial
desfăcute.
Organul de urmărire penală trebuie să nu uite despre aplicarea procedeelor tactice
având în vedere şi factorul psihologic al percheziţiei. Obiectele căutate în cele mai dese
cazuri sunt ascunse de infractor ţinând cont de particularităţile terenului în aşa mod ca să nu
fie observate sau găsite. Deseori percheziţia se prelingeşte şi nu dă rezultatele aşteptate. Dacă
această circumstanţă îl face pe ofiţerul de urmărire penală (procuror) să-şi piardă răbdarea şi
calmul, acţiunea de urmărire penală se va solda cu insucces. Succesul vine numai la acela
care este pregătit psihologic, este gata să lucreze multe ore în şir şi minuţios.
Dacă este vorba de terenuri mari, păduri – pot fi antrenate plutoane de carabineri,
poliţişti care să meargă în linie la 3-5 metri unul de altul şi să caute obiectele, locurile
bănuite.
Particularităţile efectuării percheziţiei mijloacelor de transport şi altor categorii de
percheziţii. La efectuarea percheziţiei o atenţie deosebită trebuie acordată autovehicolelor ce
se află în curte sau în garaj întrucât în acestea pot fi folosite nenumărate locuri pentru
ascunderea unor documente, valori, substanţe sau obiecte.
În general la percheziţionarea mijlocului de transport se recomandă participarea unui
specialist autotehnic care cunoaşte majoritatea mărcilor mijloacelor de transport şi specificul
construcţiei acestora. Astfel acesta va acorda ajutor organului de urmărire penală prin sfaturi
şi acţiuni concrete la depistarea obiectelor şi documentelor căutate ascunse de infractor în
mijlocul de transport.
Înainte de-a începe percheziţia propriu zisă a mijlocului de transport se vor verifica
documentele pentru acesta – paşaportul tehnic, cine este proprietarul, şi dacă coincid datele
din paşaportul tehnic cu datele de pe caroserie şi de pe motor. Unele mijloace de transport nu
au numere ştanţate pe motor şi acest fapt este indicat în paşaportul tehnic al acestuia.
La general mijlocul de transport poate fi obiectul căutat al percheziţiei în cazul însuşirii
nelegitime a acestuia sau răpirea lui şi odată cu depistarea mijlocului de transport va fi
cercetat amănunţit şi datele consemnare într-un proces verbal de cercetare a obiectului şi
apoi recunoscut în calitate de probă materială. Dacă acesta va constitui în cadrul percheziţiei
un obiect percheziţionat, atunci se va începe percheziţia cu salonul după următoarea
consecutivitate: portbagajul din salon şi toate golurile şi nişele de la bordul de conducere a
acestuia, interiorul şi buzunarele parasolarelor, sub aşternutul de pe podeaua mijlocului de
transport, sub banchete şi în interiorul banchetelor, dacă este necesar acestea pot fi scoase
pentru a uşura percheziţia banchetelor din spate. După percheziţionarea salonului se recurge
la percheziţia portbagajului din spate, în care este scoasă şi roata de rezervă şi verificată,
dacă organul de urmărire penală va considera necesar va sloboade aerul din aceasta şi va
scoate anvelopa. Tot la examinarea portbagajului se va da atenţie pereţilor dubli ai acestuia
care sunt special construiţi astfel în scopul asigurării rigidităţii lor. După verificarea acestuia
se percheziţionează motorul cu mecanismele sale. La examinarea motorului se dă atenţie
conţinutului interior al filtrului de aer, rezervorul cu lichid pentru spălarea parbrizului şi alte
rezervoare, locul liber dintre aripi, conductele de încălzire, spaţiul dintre radiator şi plasa de
protecţie, interiorul barei de protecţie din faţă etc.
Percheziţia mijlocului de transport nu ia sfârşit cu aceasta. Organul de urmărire penală
caută modalitatea de căutare sub automobil şi dacă este posibil acesta este urcat pe o
estacadă, sau întru-n garaj unde este şanţ special, sau este folosită o oglindă, dar mai
eficientă va fi videosonda, care va da posibilitatea apropierii şi îndepărtării imaginii.
Particularităţile percheziţiei mijlocului de transport depind în mare măsură de obiectele
căutate. Acestea pot fi voluminoase şi depistat uşor dar pot fi şi mici sau chiar microurme
sau urme biologice de natură umană. În dependenţă de acesta se aleg mijloacele tehnice
necesare percheziţiei.
 Obiectele şi documentele, urmele depistate în mijlocul de transport sunt arătate
participanţilor la percheziţie şi fixate în procesul verbal şi prin fotografiere sa înregistrare
video.
Un alt aspect, mai oficial şi de o responsabilitate majoră, o are percheziţia în localurile
misiunilor diplomatice. În aceste localuri, inclusiv în localurile în care locuiesc membrii
misiunilor diplomatice şi familiile lor, percheziţia sau ridicarea se poate efectua numai la
cererea sau cu consimţământul şefului misiunii diplomatice respective. Consimţământul
şefului misiunii diplomatice pentru efectuarea percheziţiei sau ridicării se cere prin
intermediul M.A.E. al R. Moldova. La efectuarea percheziţiei sau ridicării în localurile
menţionate este obligatorie prezenţa procurorului şi a unui reprezentant al M.A.E.
Percheziţia sau ridicarea va fi efectuată în continuare conform ordinii procesuale obişnuite.
Prin conţinutul noţiunii de localuri se are în vedere nu numai încăperile dar şi teritoriul
adiacent acestei încăperi, care formează teritoriul ambasadei, consulatului, sau
reprezentanţei. Pentru efectuarea percheziţiei într-un apartament închiriat de o persoană ce se
bucură de imunitate diplomatică mai este necesară şi cererea acestuia de a se efectua
percheziţia, iar dacă acesta lipseşte – atunci se va lua în consideraţie cererea sau acordul dat
de membrii maturi ai familiei.
Pentru efectuarea percheziţiei la bordul unei nave străine aeriene sau maritime este
necesar acordul şefului misiunii diplomatice a statului cărei aparţine această navă, cu
excepţia cazurilor când aceasta este privată şi aparţine cetăţenilor străini sau apatrizilor.