Sunteți pe pagina 1din 6

3.4. Tactica efectuării percheziţiei: ridicarea de obiecte şi înscrisuri

3.4.1. Noţiune şi importanţă

3.4. Tactica efectuării percheziţiei: ridicarea de obiecte şi înscrisuri 3.4.1. Noţiune şi importanţă Percheziţia reprezintă o

Percheziţia reprezintă o activitate de urmărire penală şi de tactică

criminalistică, constând în căutarea în locuinţă sau asupra unei persoane, la

locul ei de muncă sau în locurile deschise publicului a obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a căror existenţă sau deţinere este tăgăduită, în vederea descoperirii şi administrării probelor necesare unei juste soluţionări a cauzelor penale.

Ca activitate tactică, percheziţia reprezintă un mijloc eficient de descoperire a obiectelor, valorilor şi înscrisurilor de mare importanţă în evidenţierea vinovăţiei infractorului, dar constituie, în acelaşi timp şi o imixtiune în drepturile fundamentale, constituţionale ale cetăţenilor, iar, uneori, o constrângere temporară a dreptului de folosinţă asupra unei clădiri sau terenuri.

Clasificarea percheziţiilor:

după natura locului în care se efectuează, percheziţia se clasifică în

percheziţia

locurilor

deschise şi percheziţia locurilor închise sau a

spaţiilor locuite;

în funcţie de numărul de persoane care urmează să fie percheziţionate, ea poate fi individuală sau de grup, aceasta din urmă fiind întâlnită în special la infracţiunile săvârşite în participaţie;

după numărul percheziţiilor efectuate, pot exista percheziţii primare şi percheziţii repetate, cele din urmă fiind specifice situaţiilor în care rezultatul primei percheziţii a fost negativ, dar şi în cazul percheziţiei locurilor deschise efectuată în condiţii meteorologice neprielnice;

în funcţie de locul efectuării percheziţiei, distingem percheziţie corporală, domiciliară, la locul de muncă sau în locurile publice;

după temeiul legal, pot exista percheziţii efectuate în baza autorizaţiei emise de procuror, percheziţii efectuate în baza consimţământului scris al persoanei percheziţionate şi percheziţii efectuate în caz de infracţiune flagrantă;

în funcţie de timpul de efectuare a percheziţiei, se poate vorbi despre percheziţii efectuate în timpul zilei şi percheziţii efectuate în timpul nopţii;

după calitatea persoanelor participante, putem delimita existenţa unor percheziţii la care participă numai organele de urmărire penală, dar şi percheziţii la care alături de acestea vor lua parte şi specialişti din diferite domenii necesari descoperirii unor anumite categorii de bunuri, valori sau înscrisuri;

după numărul persoanelor la care se efectuează percheziţia, vom avea percheziţii efectuate la o singură persoană sau la mai multe persoane. (Cătuna, 2008, p.174)

3.4.2. Reguli tactice generale şi speciale ce trebuie respectate la efectuarea percheziţiei Reguli generale:

percheziţia nu trebuie făcută la voia întâmplării, ci în baza unei pregătiri riguroase care să determine scopul urmărit 1 , oportunitatea efectuării, cunoaşterea exactă a locului percheziţiei, cu particularităţi pentru locurile închise 2 şi pentru locurile deschise 3 ;

declaraţia scrisă de consimţământ se ia numai la sediul organului de cercetare penală;

înainte de a se trece la efectuarea percheziţiei domiciliare este obligatorie percheziţia corporală, efectuată de către o persoană de acelaşi sex;

percheziţia domiciliară se efectuează în prezenţa persoanei în cauză, iar în lipsa acesteia, în prezenţa unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin având capacitate de exerciţiu;

organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul să deschidă încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile căutate, dacă cel în măsură să le deschidă refuză aceasta;

3.4.2. Reguli tactice generale şi speciale ce trebuie respectate la efectuarea percheziţiei Reguli generale : 

obiectele care nu pot fi ridicate se sechestrează şi se lasă în păstrare fie celui la care se află, fie unui custode;

organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta;

percheziţia trebuie să aibă un caracter inopinat şi să se efectueze ca măsură operaţională;

pentru succesul percheziţiei se asigură mijloacele tehnice necesare: surse de iluminare, truse de chei, unelte, diverse sonde şi detectoare, aparatură de fotografiat, filmare şi înregistrare.

Reguli speciale:

bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare precum şi sumele de bani care fac obiectul cauzei penale se ridică în mod obligatoriu;

senatorii, deputaţii şi alte persoane care se bucură de imunitate nu pot fi

supuşi

percheziţiei,

cu excepţia infracţiunilor flagrante. 4 (Bercheşan,

2002, p.104)

  • 1 Natura obiectelor ce urmează a fi descoperite.

  • 2 Adresa exactă, dispunerea încăperilor şi a dependinţelor, persoanele care locuiesc şi cele care le frecventează, vecinii,

amplasarea unor garaje şi magazii).

  • 3 Sedii ale unor firme, societăţi comerciale.

3.4.3.

Etapele efectuării percheziţiei

3.4.3. Etapele efectuării percheziţiei  deplasarea echipei la locul percheziţiei se face cu operativitate, pentru realizarea

deplasarea echipei la locul percheziţiei se face cu operativitate, pentru realizarea elementului surpriză;

şeful echipei va lua măsuri de blocare şi supraveghere a căilor de acces ale obiectivului percheziţionat;

intrarea în locul ce urmează a fi percheziţionat se face potrivit

particularităţilor fiecărui caz; contracararea acţiunilor violente şi a încercărilor de sinucidere;

percheziţia corporală a persoanelor găsite la locul percheziţiei;

punerea sub control a mijloacelor de comunicare cu exteriorul: telefoane,

sonerii, interfoane; percheziţia se va efectua cu minuţiozitate, metodic şi sistematic, dintr-o

anumită direcţie; se va solicita persoanei percheziţionate să predea toate bunurile,

înscrisurile sau valorile ce au legătură cu cauza penală; se trece apoi la efectuarea controlului în toate încăperile şi dependinţele;

obiectele, înscrisurile sau valorile descoperite vor fi fotografiate,

prezentate martorilor asistenţi şi persoanei percheziţionate, împachetate şi sigilate; pe întreaga durată a percheziţiei se va urmări starea emoţională a

persoanei percheziţionate: dereglarea respiraţiei, schimbarea vocii, congestionarea feţei, modificarea timpului de latenţă, crisparea, efectuarea unor gesturi şi mişcări nefireşti; percheziţia trebuie efectuată cu respectarea riguroasă a dispoziţiilor legale şi a regulilor care impun o comportare civilizată.

  • 3.4.4. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri

Ridicarea de obiecte şi înscrisuri este definită ca activitatea de urmărire penală şi de criminalistică tactică prin intermediul căreia organul de urmărire sau instanţa de judecată asigură obiectele şi documentele ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.

Obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal pot fi clasificate astfel:

obiecte şi înscrisuri care au fost folosite ori erau destinate să servească la săvârşirea infracţiunii;

obiecte ce reprezintă produsul infracţiunii;

obiecte şi înscrisuri care conţin sau poartă o urmă a faptei comise;

orice alte obiecte şi înscrisuri care pot servi la aflarea adevărului în cauza investigată.

Ridicarea de obiecte şi înscrisuri se realizează prin două modalităţi: ridicarea la cerere şi ridicarea silită.

Ridicarea de obiecte şi înscrisuri se realizează prin două modalităţi: ridicarea la cerere şi ridicarea silită. Pentru ridicarea de obiecte şi înscrisuri, organul judiciar se prezintă la domiciliul persoanei. După ce se legitimează şi arată

scopul sosirii, va avea loc o operaţiune voluntară de predare, care se consemnează într-un proces-verbal în care se precizează obiectele şi înscrisurile ridicate.

Orice persoană fizică sau persoană juridică, în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte şi să-l predea, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, la cererea acestora. Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale sau din oficiu, în cursul judecăţii, poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport să reţină şi să predea scrisorile, telegramele şi oricare altă corespondenţă sau obiectele trimise de învinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal constituie o obligaţie pentru organul de urmărire penală sau instanţa de judecată. (Cârjan & Chiper, 2009, p.354)

3.4.5. Fixarea rezultatelor percheziţiei

Procesul-verbal constituie principalul mijloc de consemnare a modului în care s-a desfăşurat percheziţia, precum şi a rezultatelor la care s-a ajuns, fiind întocmit de către organul judiciar aflat la locul percheziţiei, imediat după terminarea acestei activităţi. Procesul-verbal de percheziţie va cuprinde: o parte introductivă care conţine următoarele menţiuni: data şi locul încheierii sale, calitatea şi organul judiciar din care face parte cel care efectuează percheziţia, datele de identificare ale celui percheziţionat, menţionându-se dacă a fost prezent sau reprezentat la percheziţie, precum şi datele de identificare ale persoanelor aflate la locul efectuării percheziţiei sau sosite după începerea acesteia, alături de cele ale martorilor asistenţi.

Partea descriptivă a procesului-verbal va cuprinde: o descriere amănunţită a tuturor activităţilor întreprinse, mijloacele tehnice utilizate, numele, prenumele şi calitatea persoanei care a desfăşurat fiecare activitate în parte, descrierea urmelor găsite, descrierea cercetării locului faptei. Se va face menţiune cu privire la locul supus percheziţiei, timpul şi condiţiile în care au fost descoperite obiectele. Se vor descrie, în ordinea desfăşurării lor, toate operaţiunile întreprinse de echipă în vederea descoperirii obiectelor căutate, iar în cazul găsirii acestora, ele vor fi descrise amănunţit.

Obiectele şi urmele descoperite vor fi descrise sub raportul tuturor însuşirilor care le individualizează: formă, dimensiuni, culoare, felul producţiei, natura materialului din care sunt alcătuite. Aceste obiecte se vor fotografia, indicându-li-se un număr de ordine.

Finalul procesului-verbal va cuprinde menţiuni cu privire la ora de începere şi de terminare a percheziţiei, obiectele ridicate, eventuale obiecţii ale persoanelor în prezenţa cărora s-a desfăşurat percheziţia, ale martorilor asistenţi şi ale persoanei percheziţionate, cu privire la modul de efectuare a percheziţiei sau la conţinutul procesului-verbal încheiat, se precizează dacă

anumite împrejurări legate de efectuarea percheziţiei au fost fixate cu ajutorul fotografiei, filmului, înregistrării video.

Procesul-verbal se va încheia în două sau mai multe exemplare, va fi semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de către toţi cei care au participat la desfăşurarea percheziţiei: organul de cercetare penală, martori asistenţi, persoana percheziţionată şi eventualele persoane aflate întâmplător acolo sau sosite pe parcursul percheziţiei.

Cu privire la modul de redactare a procesului-verbal, dată fiind calitatea sa de mijloc de probă este necesară consemnarea cât mai exactă cu putinţă, mai clară şi precisă a celor constatate din momentul pătrunderii la locul percheziţiei şi până la terminarea activităţii. (Platt, 2003, p.114)