DESFASURAREA CERCETARII LA FATA LOCULUI - FAZELE CERCETARII

LA FATA LOCULUI
Se afirma ca cercetarea la fata locului este o activitate complexa. De
durata, care solicita exactitate, calm, perseverenta, prudenta, efort si
uneori, chiar sacrificii, pentru realizarea scopului pe care-l urmareste.
[1]
Cercetarea la fata locului este o activitate laborioasa, care solicita la
maximum atentia celor care o efectueaza, si indiferent de conditiile in
care se desfasoara ori de factorii perturbatori organele judiciare nu
trebuie sa plece cu idei preconcepute si nici sa persevereze intr-o astfel
de atitudine. Nu trebuie sa se uite nici o clipa ca orice versiune ar fi
elaborata in cauza, ea nu are nici o valoare atata timp cat nu a fost
verificata si confirmata de rezultatele cercetarii locului faptei. Doar asa
se creeaza premiza obtinerii probelor utile pentru cauza si realizarea
unei depline concordante intre versiunile elaborate si ceea ce s-a
petrecut in realitate.[2]Cercetarea la fata locului parcurge doua faze:
faza statica caracterizata prin aceea ca se limiteaza doar la
constatarea starii de fapt, a urmelor si mijloacelor materiale de proba,
fara atingerea sau schimbarea pozitiei acestora si faza dinamica care
consta in examinarea detaliata si in miscare a fiecarei urme si a
fiecarui mijloc de proba. Impartirea cercetarii la fata locului intre cele
doua faze este conventionala iar in raport cu varietatea situatiilor ce
pot aparea in practica, unele activitati specifice fazei statice pot fi
executate in faza dinamica si invers. Delimitarea dintre cele doua faze
nu este rigida, ele putandu-se intrepatrunde[3] si desi conventionala,
impartirea cercetarii intre cele doua faze este de natura sa asigure
acesteia un caracter sistematic.[4] La inceputul cercetarii la fata locului
cele doua faze sunt distincte. Faza statica presupune anumite activitati
specifice cu care trebuie sa debuteze cercetarea, in timp ce faza
dinamica este o continuare fireasca a celei dintai care se concretizeaza
in examinarea detaliata a urmelor si mijloacelor materiale de proba
existente in campul infractional. Este posibil ca datorita delimitarii
incorecte a locului faptei ori a unor scapari, unele activitati din faza
statica sa se efectueze in faza dinamica.[5]
Activitati ce se desfasoara in faza statica
In aceasta faza, intreaga echipa de cercetare ia contact nemijlocit cu
locul unde s-a produs evenimentul ori s-a savarsit o infractiune, ocazie
cu care fiecare membru al acesteia are posibilitatea sa-ti formeze o
imagine generala asupra celor petrecute, putand astfel sa asigure
fixarea procesuala a locului respectiv si sa inlature posibilitatile de
distrugere, disparitie ori omiterea unor urme sau mijloace materiale de
proba. Succesiunea cronologica a activitatilor care se desfasoara in
aceasta faza s-ar prezenta astfel:
Observarea locului faptei - In locurile deschise aceasta observare
se face prin parcurgerea perimetrului ce urmeaza a fi cercetat,
delimitat anterior. Observarea se face diferentiat , conditionata de
particularitatile locului faptei. Acest lucru este normal, atata timp cat in

orice loc deschis delimitarea are granite usor flexibile. Momentul este
prielnic pentru ca seful echipei sa verifice, daca perimetrul ce urmeaza
a fi cercetat a fost corect delimitat.
Orientarea locului ce urmeaza a fi cercetat - Este vorba atat de
o orientare topografica a locului faptei, cat si de orientarea
criminalistica a acestuia. Orientarea topografica este definita ca o
determinare a pozitiei unui obiect ori a unui loc oarecare, fie in raport
cu punctele cardinale, fie in raport cu alte obiecte sau locuri cu pozitie
cunoscuta, efectuandu-se cu ajutorul astrilor, busolei, ceasului, hartii
sau
cu
alti
indicatori. Orientarea
criminalistica
presupune
determinarea pozitiei unei urme sau mijloc material de proba in
interiorul perimetrului de cercetat.
Executarea fotografiilor de orientare si a fotografiilor schita
- Fotografiile executate cu ocazia cercetarii la fata locului fac parte din
categoria fotografiei judiciare operative. Acestea au rolul de a
fixa locul faptei si imprejurimile, precum si probele materiale
existente in perimetrul sau.[6] Pentru a fi utile cauzei, fotografiile
respective trebuie sa redea cu fidelitate locul faptei, obiectele si
urmele in dimensiuni si perspective corespunzatoare.[7] Este subliniata
ideea potrivit careia in cazurile deosebite, cum sunt omorul,
accidentele rutiere, navale, aeriene, incendiile, exploziile, spargerile
s.a., cercetarea la fata locului nu mai poate fi conceputa fara
executarea de fotografii, carora li se adauga video filmarea devenita si
ea indispensabila fixarii in conditii de maxima operativitate a
rezultatelor cercetarii.[8] Prin fotografia de orientare se fixeaza
intregul loc al faptei, impreuna cu imprejurimile cand nu se misca
nimic din tot ce se afla in perimetrul acestuia[9] si totodata prin
fotografia de orientare se urmareste surprinderea acelor aspecte
capabile sa ofere o anumita imagine asupra raportului dintre locul
propriu - zis al faptei si zona inconjuratoare, cum sunt, de pilda,
distantele pana la constructiile sau alte puncte de reper din apropiere,
drumurile de acces, posibilitatile de vizibilitate.[10]La randul
ei, fotografia schita reda numai locul unde s-a produs evenimentul.
Acest gen de fotografie judiciara are rolul de a fixa in exclusivitate locul
faptei, cu tot ce are el mai caracteristic, avand in prim plan obiectul
central al cercetarii criminalistice.[11] Sarcina executarii fotografiilor
de orientare si schita revine specialistului criminalist. Normele privind
activitatea specialistului criminalist cuprinde printre altele, si fixarea
locului faptei in contextul mediului inconjurator prin fotografieri si
video filmari din unghiuri si directii diferite.[12]
Patrunderea in campul infractiunii si marcarea drumului de
acces al echipei de cercetare - Intrarea in locul faptei trebuie
facuta in asa maniera incat sa nu se distruga ori sa se deterioreze
urmele. Patrunderea in locul faptei constituie una din principalele
sarcini
ce
revin
specialistului
criminalist,
conform
actului
normativ[13] care precizeaza ca activitatea specialistului criminalist
cuprinde: patrunderea, impreuna cu ofiterul desemnat conducator al
echipei de cercetare sau procuror, in campul infractiunii si marcarea

drumului de acces pentru medicul legist, conducatorul cainelui de

urmarire, ceilalti membrii ai echipei, martori asistenti si persoanele
participante .
Stabilirea cailor de acces se face dupa un studiu prealabil, gasirea celui
mai accesibil drum facandu-se in raport cu particularitatile locului de
cercetat si topografia terenului, iar marcarea drumului se realizeaza cu
ajutorul
jetoanelor
existente
in
trusele
criminalistice
sau
in autolaboratoarelor criminalistice. Scopul marcarii drumului de acces
este pe de o parte, pastrarea cat mai fidela a locului faptei, iar, pe de
alta parte, limitarea numarului de persoane ce vor patrunde in acesta
pentru evitarea distrugerii urmelor initiale sau aparitiei altor urme.
Marcarea si protejarea urmelor si mijloacelor materiale de
proba - Dupa patrunderea in locul faptei, specialistul criminalist
procedeaza la cautarea, descoperirea, marcarea, fixarea si protejarea
urmelor infractiunii si ale celorlalte mijloace materiale de proba, fara a
le disloca din locul in care se gasesc.[14]Marcarea si protejarea
locurilor unde se gasesc urme ori mijloace materiale de proba se
realizeaza prin parcurgerea locului de cercetat, conducatorul echipei de
cercetare notand dispunerea lor topografica, cat si relatia acestora cu
urmele si reperele aflate in apropiere. Pe masura desfasurarii acestei
activitati, toate urmele si mijloacele materiale ce proba vor fi analizate,
trebuie avute in vedere urmatoarele elemente: pozitia, starea in care
se prezinta, amplasarea, forma si dimensiunile, categoriile de urme, ce
apar ca evidente pe mijloacele materiale de proba descoperite.
Executarea fotografiilor urmelor,obiectelor principale si ale
cadavrului - Facand parte din aceeasi categorie cu fotografiile de
orientare si fotografiile schita, fotografiile urmelor, obiectelor principale
si ale cadavrului redau imaginea obiectelor care au fost folosite ori au
fost destinate sa serveasca la savarsirea faptei sau sunt produsul
acesteia, urmele acestora precum si a cadavrului si a tot ce se gaseste
sub si in jurul acestuia. In literatura de specialitate[15] se precizeaza ca
aceste imagini se constituie in tot atatea puncte centrale care
intereseaza cercetarea,fotografierea lor facandu-se in scopul fixarii
pozitiei, formei si dispunerii lor in raport cu celelalte obiecte existente
la locul faptei. Sarcina executarii acestor fotografii revine tot
specialistului criminalist, normele legale in vigoare precizand ca
activitatea acestuia cuprinde si fixarea prin fotografiere metrica si
video filmare a obiectelor principale, a corpurilor delicte si a leziunilor
exterioare ale victimei.[16]
Prelucrarea urmei de miros uman prin folosirea cainelui de
urmarire - Tot in aceasta faza a cercetarii la fata locului, conducatorul
echipei indica locul de unde cainele de
urmarire va incepe prelucrarea urmelor de miros.[17] Identificarea
odorologica ocupa un loc important in identificarea criminalistica, avand
forta probatorie numai in masura in care se coroboreaza cu celelalte probe
administrate in cauza.[18] Urma de miros uman, denumita si amprenta

olfactiva, se prezinta sub forma unor particule invizibile, de natura organica,

cantitatea si natura acesteia fiind conditionata de starea emotionala,
metabolismul persoanei sau efortul fizic depus. Mirosul uman, specific
corpului, imbracamintei, incaltamintei ori altor obiecte cu care persoana a
intrat in contact, reprezinta urma de miros uman. Aceasta este o combinatie
de mirosuri in care predomina mirosul specific al persoanei.[19] Dintre
caracteristicile urmei de miros uman, mentionam: latimea urmei care este
egala cu latimea persoanei care a lasat urma; inaltimea urmei
sau distanta de la sol, in plan vertical, la care exista urma de
miros; lungimea urmei ce reprezinta lungimea traseului parcurs de o
persoana; directia, forma urmei ce desemneaza forma drumului parcurs de
persoana. Urma de miros are doua proprietati si anume intensitatea urmei
determinata de cantitatea de particule de miros lasate de persoana
si persistenta urmei ce desemneaza timpul scurs de la crearea urmei pana
la disparitia sa. Odorologia judiciara investigheaza si alte urme de miros,
cum ar fi: urmele cadaverice; urmele produse de droguri; urmele materialelor
sau substantelor explozive.
Stabilirea si marcarea locurilor unde ar putea exista micro
urme - In sens criminalistic,micro urmele, sunt definite ca parti mici
sau foarte mici ale urmelor forma si materie, care poarta unele din
caracteristicile generale si individuale relativ neschimbatoare ale
acestora sau actiunilor fizice care le-au produs.[20]
Micro urmele se clasifica in: micro urme ale omului; micro urme de
natura animala; micro urme de natura vegetala; micro urme ale
obiectelor. Cautarea micro urmelor si natura acestora, se face dupa
marcarea urmelor si obiectelor care se au legatura cu fapta.
Elaborarea
si
verificarea
unor
versiuni- Notiunea
de versiune,este o presupunere, o explicatie plauzibila, obiectiv
posibila si provizorie data imprejurari constatate.[21]
Specialistului criminalist ii revine sarcina interpretarii din punct de
vedere stiintific a urmelor infractiunii descoperite la fata locului in
scopul refacerii tabloului infractiunii si al obtinerii unor date despre
faptuitori.[22]Verificarea versiunilor se face imediat, in raport cu cele
constatate si prin interpretarea logica a mecanismului de formare a
urmelor, echipa de cercetare avand posibilitatea sa extinda aria
suprafetei ce trebuie cercetata sau sa dispuna masurile
corespunzatoare de urmarire si prindere a faptuitorului.
Activitati ce se desfasoara in faza dinamica
Faza dinamica se distinge prin complexitate, presupunand participarea
tuturor membrilor echipei la efectuarea investigatiilor si folosirea
integrala a mijloacelor tehnico stiintifice criminalistice, aflate la
dispozitia lor.[23] In aceasta faza, cercetarea la fata locului se
concretizeaza prin examinarea complexa a fiecarei urme si mijloc
material de proba, marcate in faza statica. Aceasta faza se
caracterizeaza prin examinarea tuturor urmelor si mijloacelor materiale
de proba existente in locul faptei, echipa de cercetare avand

posibilitatea sa miste obiectele purtatoare de urme si sa foloseasca

mijloacele tehnice. Echipa de cercetare procedeaza la examinarea
urmelor si mijloacelor materiale de proba in mod complet si sistematic,
determinand relatiile logice existente intre acestea si fapte ce par a
avea legatura cu cauza. Activitatile, se desfasoara in ordine
cronologica si sunt urmatoarele:
Cautarea, relevarea si examinarea tuturor urmelor si
mijloacelor materiale de proba descoperite in campul
infractiunii - In raport cu natura faptei savarsite, pot fi descoperite,
relevate si fixate toate categoriile de urme cunoscute, de origine
umana, animala sau vegetala. In cazul urmelor de maini, cautarea lor
presupune o activitate sistematica.
Neatentia ori superficialitatea in cautarea unor astfel de urme poate
sa conduca fie la nedescoperirea ori stergerea lor, fie la lasarea in
campul infractiunii a propriilor urme.[24]Urmele de maini trebuie
cautate in cele mai diverse locuri, cum ar fi: locul de patrundere a
faptuitorului in incaperea unde s-a consumat fapta; instalatiile
electrice; obiectele despre care se presupune ca au fost atinse de
faptuitor ori au fost abandonate de acesta la locul faptei ori in
imprejurimile sale;
Dintre aceste obiecte putem aminti: obiecte confectionate din sticla,
cristal, portelan sau ceramica smaltuita; obiecte confectionate din lemn
lustruit sau furniruit; obiecte din piele sau inlocuitori de piele; obiecte
metalice nichelate sau acoperite cu vopsea lucioasa; hartiile si documentele
cu suprafata lucioasa.
Marele criminalist roman C. Turai afirma ca specialistul criminalist trebuie
sa aiba rabdarea si intuitia unui mare artist.[25]Cautarea urmelor digitale se
face diferit: pentru cautarea urmelor digitale invizibile se utilizeaza un
fascicul de lumina, inclinat sub un unghi de 45, privind suprafata obiectului
din directia opusa; urmele digitale invizibile ramase pe hartie se vor cauta
cu ajutorul unor procedee de colorare directa; cautarea urmelor digitale se
realizeaza cu ajutorul lampii portabile de u.v.; cautarea urmelor digitale prin
pulverizarea obiectului cu o solutie de luminol ; cautarea urmelor digitale cu
ajutorul unor aparate portabile cu raza laser.
Pentru cautarea urmelor de picioare si de incaltaminte trebuie
examinate : solul, dusumeaua si obiectele aflate pe aceasta; alte obiecte
aflate in locul faptei si de care faptuitorul s-ar fi putut folosi pentru realizarea
rezolutiei infractionale; obiectele aflate pe sol ori pe caile de acces folosite
de faptuitor pentru a patrunde in campul infractiunii.
In cazul celorlalte urme lasate de corpul uman, respectiv urmele de
buze, dinti, urechi, nas, barbie,cautarea si descoperirea acestora, se
face utilizand metodele specifice dactiloscopiei.
Urmele de natura biologica trebuie cautate, dupa cum urmeaza: urmele de
sange pot fi descoperite pe corpul si imbracamintea victimei si a

agresorului; pe obiectele vulnerante si pe cele aflate in apropierea victimei;

pe traseul parcurs de victima sau faptuitor; pe cadavru si in jurul acestuia
etc. ; urmele de saliva pot fi descoperite fie prin examinare cu ochiul liber,
fie cu ajutorul mijloacelor optice;urmele de sperma pot fi descoperite pe
corpul victimei, pe obiectele de imbracaminte si accesoriile acestora, pe
lenjeria de pat si obiectele de igiena personala prin examinarea cu ochiul
liber ori cu ajutorul unor mijloace optice sau cu radiatii u.v. ; urmele de
natura piloasa pot fi descoperite pe diverse suporturi, in asociere cu alte
urme de natura biologica. Ele trebuie cautate pe corpul uman, pe obiecte de
imbracaminte si cele igienico-sanitare, pe obiectele corp delict etc. ;
Urmele de natura vegetala se cauta prin observarea directa a tuturor
suporturilor a caror plasticitate permite imprimarea si pastrarea lor, folosind
in acest scop lupa, microscopul si o sursa de iluminare.
Relevarea urmelor este operatia tehnico criminalistica prin care
urmele invizibile sunt puse in evidenta cu ajutorul unor substante sau
procedee fizice sau chimice.[26]
Principalele metode de relevare a urmelor de maini sunt urmatoarele:
- metode fizice care constau in: prafuirea cu diverse pulberi sau
prafuri cu granulatie fina pe obiectul sau suprafetele purtatoare de
urme; sau pulverizarea cu ajutorul pulverizatorului de praf, pe
suprafetele care nu sunt orizontale.
- metode chimice care constau in: vaporizare cu iod care se
realizeaza cu ajutorul vaporilor de iod condensati; sau folosirea unor
reactivi chimici .
- metode optice care preced utilizarea metodelor fizice si chimice.
Executarea fotografiilor de detaliu - Executarea acestui gen
de fotografie in aceasta faza a cercetarii la fata locului consta in aceea ca
prin deplasarea si modificarea pozitiei initiale a obiectelor pot fi evidentiate o
serie de detalii caracteristice. Aceasta prezinta aspectul obisnuit al obiectului
purtator de urme, cat si modificarile produse cu ocazia savarsirii infractiunii.
Metodele de realizare a fotografiei de detaliu difera de cele folosite in alte
genuri ale fotografiei judiciare operative.
Ridicarea, ambalarea, transportul urmelor si mijloacelor
materiale de proba - In afara activitatilor de cautare, relevare,
marcare si protejare a urmelor infractiunii si mijloacelor materiale de
proba, specialistul criminalist are obligatia de a proceda la :
ridicarea, conservarea, examinarea, interpretarea si ambalarea
acestora[27].
Urmele papilare pot fi ridicate fie prin transferare pe pelicula
adeziva si prin mulaj, fie prin fotografiere directa sau ridicarea
obiectelor purtatoare de urme. Pelicula adeziva folosita pentru
transferarea urmelor papilare este cunoscuta sub denumirea de

pelicula tip folio si este folosita in cazul in care urme a fost relevata cu
o pudra colorata. In cazul urmelor de adancime, ridicarea urmelor
papilare se poate face si cu ajutorul mulajelor. Ridicarea obiectului
purtator de urme se face atunci cand urmele sunt descoperite si
relevate pe obiecte de dimensiuni mici. Fotografierea urmelor
constituie atat un mijloc de fixare, dar si un principal mijloc de ridicare,
chiar daca urmele sunt de adancime sau de suprafata. Urmele de picior
de suprafata colorate se ridica cu hartie folio, hartie foto umezita ori
banda adeziva si prin fotografiere. Urmele de incaltaminte de
adancime pot fi ridicate prin mulaje si prin fotografiere. Cu privire la
ambalarea si transportul urmelor si mijloacelor materiale de proba
descoperite cu ocazia cercetarii la fata locului se pot face urmatoarele
precizari: urmele si obiectele purtatoare de urme de maini trebuie
ambalate, sigilate si etichetate; la fel se procedeaza si in cazul urmelor
de picior ridicate prin mulaj; armele de foc ridicate de la fata locului se
ambaleaza intr-o cutie pentru evitarea socurilor pe timpul transportului
si pierderii unor microurme; documentele descoperite, in special cele
putrezite sau carbonizate, trebuiesc transportate cu o atentie
deosebita.
Interpretarea urmelor descoperite si excluderea urmelor ce
apartin victimei sau altor persoane -. Interpretarea urmelor si
mijloacelor de proba are menirea de a stabilii legatura logica existenta
intre fapta sesizata si natura urmelor si obiectelor descoperite. Printre
alte
sarcini,
specialistului
criminalist
ii
revine
si
sarcina interpretarii urmelor infractiunii si a celorlalte mijloace de
proba.[28] La fata locului, mai pot fi descoperite si urme apartinand
victimei ori altor persoane care au venit in contact cu anumite obiecte.
Specialistii criminalisti trebuie sa procedeze la efectuarea unor
examinari comparative intre urmele descoperite si modelele de
comparatie prelevate de la persoanele mentionate. Interpretarea
urmelor descoperite la fata locului se constituie intr-o operatie logica
prin care se precizeaza semnificatia unor informatii, prin inlocuirea
variantelor din care sunt alcatuite, in raport cu un anumit domeniu
ales. La interpretarea urmelor descoperite cu ocazia cercetarii la fata
locului nu trebuie omise nici posibilele erori ce pot aparea pe parcursul
acestei activitati, si anume: erori de logica; erori de tehnica; erori
cauzate de anumite detalii nesemnificative; erori datorate prezentei
mai multor alternative ori interpretarii negativului drept pozitiv.