UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

BUCUREŞTI
MASTER : PROBAŢIUNEA ÎN PROCESUL PENAL

Disciplina : Probatoriu în procesul penal

Tema : Percheziţia şi reconstituirea în procesul penal

Coordonator ştiinţific :
Conf.univ.dr. : Ioan Griga

Nume şi prenume masterand :

Data depunerii :

1
 CUPRINS

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................3
ABREVIERI....................................................................................................4

CAPITOLUL I
PERCHEZIŢIA................................................................................................5
1.1. Noţiune, importanţă şi reglementare juridică.................................................................5
1.2. Clasificarea percheziţiei................................................................................................7
1.3. Pregătirea percheziţiei....................................................................................................8
1.4. Reguli tactice folosite la efectuarea percheziţiei..........................................................11

1.4.1. Unele aspecte privind psihologia persoanei percheziţionate.............................11

1.4.2. Psihologia organului judiciar care face percheziţia...........................................12
1.4.3.Deplasarea şi intrarea la locul percheziţiei.........................................................12
1.4.4. Primele măsuri luate după pătrunderea la locul percheziţiei.............................13
1.5. Reguli tactice aplicate în efectuarea percheziţiei domiciliare propriu-zise..................14
1.6. Fixarea rezultatelor percheziţiei...................................................................................14

CAPITOLUL II
RECONSTITUIREA..................................................................................................15
2.1. Noţiune, reglementare legală, scop şi importanţă........................................................15
2.2. Principalele feluri de reconstituire................................................................................16
2.3. Dispunerea şi organizarea reconstituirii........................................................................16
2.3.1. Pregătirea efectuării reconstituirii..................................................................17
2.4. Efectuarea reconstituirii propriu-zise............................................................................18
2.5. Fixarea rezultatelor reconstituirii..................................................................................18
CONCLUZII.........................................................................................................................19
APLICAŢII PRACTICE. PROBLEME IVITE ŞI SOLUŢIONATE
ÎN JURISPRUDENŢĂ..............................................................................................................20

2
 BIBLIOGRAFIE

Alexandru Ţuculeanu - Actele de constatare în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea 26/1996-

Codul Silvic şi în O.G.96/1998 privind reglementarea regimului silvic, în Revista Pro Lege nr.3/2000
C.Aioaniţoaie, I.E.Sandu-„Folosirea fotografiei judiciare operative în reconstituire, în „20 ani de
expertiză criminalistică”, Ed. Ministerului Justiţiei, 1978
C.Bulai-„Explicaţii teoretice ale codului procesual penal român”, vol.I
Constituţia României
Emilian Stancu-„Tratat de criminalistică”, Ed.U.J., Bucureşti, 2004
Ioan Deleanu-„Drept Constituţional şi Instituţii Politice-Tratat”, vol.II, Ed.Europa Nova, 1996
Ioan Muraru-„Drept Constituţional şi Instituţii Politice, Bucureşti”, Ed.Naturalismul, 1991
Ion Rusu-„Percheziţia.Ridicarea de obiecte şi înscrisuri”, în Revista Dreptul nr.1/2005
S.A. Golunski, Dumitru Ceacanica-„Importanţa cunoaşterii elementelor de diferenţiere dintre
reconstituire şi experimentul judiciar, în Rev. Probleme de criminalistică şi criminologie”, supliment al
Buletinului intern, editată de Procuratura României şi Ministerul Justiţiei, nr.4/1981
T.Bogdan-„Curs de Psihologie Judiciară”-Tipografia Învăţământului, Bucureşti, 1957
T.Butoi, I.T.Butoi –„Tratat universitar de psihologie judiciară: teorie şi practică”, Editura Pinguin
Book, Bucureşti, 2006
T.Pop-„Drept procesual penal”, Tipografia Naţională Cluj, 1947
Vasile Lepăduşi şi S.Nistorescu- Reconstituirea, Revista „Criminalistica”, nr.2/2001

3
 ABREVIERI

Art. – articol
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
C.pen. – Codul penal
Î..C.C.J – Înalta Curte de Casaţie si Justiţie
C.P.P. – Codul de procedura penală
Ed. – editura
Lit. – litera
Nr. - număr
pg. – pagină
Pct. – punct
Vol. - volum
M.O – Monitorul Oficial
OUG – Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
Î..C.C.J – Înalta Curte de Casaţie si Justiţie

4
 CAPITOLUL I
PERCHEZIŢIA

1.1. Noţiune, importanţă şi reglementare juridică

Pentru a putea fi folosite ca mijloc de probă în procesul penal, obiectele ce conţin în structura lor
sau poartă urme pe suprafaţa lor în legătură cu infracţiunea săvârşită, înscrisurile ori valorile de orice
fel trebuie să intre în posesia organului judiciar printr-un mijloc procesual legal. Printre activităţile
prevăzute de legea procesual-penală se numără şi percheziţia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri.
Ca noţiune, percheziţia poate fi definită ca fiind activitatea procesual-penală şi de tactică
criminalistică de căutare, asupra persoanelor, în mijloace de transport ori în alte spaţii, închise sau
deschise, a obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a căror existenţă sau deţinere este tăgăduită (sau nu se
cunoaşte despre prezenţa lor), în vederea descoperirii şi ridicării lor pentru a le administra ca mijloc de
probă în procesul penal1.
Prin efectuarea percheziţiei, în raport cu natura şi particularităţile cauzei, se asigură realizarea
unuia sau mai multora din următoarele obiective:
- descoperirea de obiecte sau înscrisuri ce conţin sau poartă urmele infracţiunii
- descoperirea de obiecte, înscrisuri sau valori care au fost folosite ori au fost destinate să
servească la comiterea faptei sau sunt produs al infracţiunii
- identificarea şi ridicarea bunurilor provenite din infracţiune
- descoperirea persoanelor care se sustrag de la urmărirea penală sau executarea pedepsei
- descoperirea unor obiecte, înscrisuri sau valori a căror deţinere este ilegală (arme, muniţii,
explozivi, substanţe toxice, documente etc.)
- identificarea bunurilor sau valorilor aflate în proprietatea învinuitului/inculpatului sau
persoanei responsabile civilmente în vederea luării măsurilor asiguratorii pentru recuperarea
prejudiciului sau garantarea executării pedepsei amenzii ori a măsurii confiscării speciale
sau a confiscării averii.
Percheziţia are o reglementare legală foarte clară astfel că nu se poate efectua decât strict în
limitele acestor dispoziţii.
Consacrând inviolabilitatea domiciliului, Constituţia României, în art.27 pct.1 arată
că :”Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori
reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia”. Excepţiile sunt cele prevăzute in art.27 pct.2 din
Constituţie2.
1
C.Bulai-Explicaţii teoretice ale codului procesual penal român, vol.I, op.cit., pg.236-237
2
Ioan Muraru-Drept Constituţional şi Instituţii Politice, Bucureşti, Ed.Naturalismul, 1991, pg.70-71; Ioan Deleanu-Drept
Constituţional şi Instituţii Politice-Tratat, vol.II, Ed.Europa Nova, 1996, pg.149-150
5
 Art.8, paragraful 1 din CEDO stipulează că: „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale
private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale”.
Legea care reglementează efectuarea percheziţiei şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri este Codul
de procedură penală în art.100 la 111 si 96 la 99. Dispoziţiile C.P.P. privind percheziţia au fost
modificate prin Legea nr. 28/2003 (M.O. nr. 468/01.07.2003) şi prin OUG nr. 109/2003 (M.O. nr.
748/26.10.2003) pentru a fi puse în acord cu Legea de revizuire a Constituţiei publicată in M.O. nr.
669/22.10.20033.
Potrivit art.23 al.2 din Constituţie, percheziţionarea unei persoane este permisă numai în cazurile
şi cu procedura prevăzută de lege, iar potrivit disp.art.27 alin.3 din Constituţie, percheziţia se dispune
de judecător şi se efectuează în condiţiile şi formele prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art.100 din C.P.P. percheziţia se poate dispune când persoana căreia i s-a
cerut să predea un obiect sau înscris din cele arătate la art.98 din C.P.P. (reţinerea şi predarea
corespondenţei şi a obiectelor) tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori
există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea
probelor.
Percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul
urmăririi penale la cererea procurorului sau în cursul judecăţii. Deci, organul de cercetare penală se
adresează cu cerere procurorului şi acesta, dacă consideră necesară şi oportună şi sunt îndeplinite
condiţiile legale (inclusiv să fie începută urmărirea penală) se adresează cu cerere judecătorului.
Percheziţia corporală poate fi dispusă, după caz, de către organul de cercetare penală, de procuror
sau de judecător4.
Potrivit dispoziţiilor art.101, percheziţia dispusă în faza de urmărire penală se efectuează de către
procuror sau organul de cercetare penală însoţit, după caz, de lucrători operativi.
Instanţa de judecată nu efectuează percheziţii domiciliare decât cu ocazia unei cercetări locale, în
celelalte cazuri dispoziţia trimiţându-se procurorului.
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri constituie o obligaţie pentru organul de urmărire penală şi
instanţa de judecată (art.96 C.P.P). De asemenea, orice persoană este obligată să predea un obiect sau
înscris ce poate servi ca mijloc de probă (art.97 C.P.P.), în caz contrar acesta va fi ridicat în mod silit
prin organul de cercetare penală conform disp.art.99 C.P.P.
În art.103 din C.P.P. legiuitorul a prevăzut şi intervalul de timp din zi în care cele două activităţi
procesuale pot fi efectuate, respectiv între orele 6 – 20. Se poate efectua percheziţia, şi în consecinţă şi
ridicarea de obiecte şi înscrisuri, în afara acestui interval orar în caz de infracţiuni flagrante sau când
percheziţia urmează a se efectua într-un local public.
Percheziţia începută între orele 6 –20 poate continua şi în timpul nopţii.

3
Constituţia României a fost republicată în M.O. nr.767/31.10.2003, dându-se textelor o nouă numerotare
4
Ion Rusu-Percheziţia.Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, în Revista Dreptul nr.1/2005, pg.2,3,4
6
 O dispoziţie legală specială în legătură cu percheziţia este cea prevăzută în art.106 alin.2 din
Codul silvic: „organele de constatare (cele prevăzute de art.105 din Codul Silvic – pădurarii,
brigadierii, şefii districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii silvici) însoţite de un poliţist, sunt autorizate
să identifice şi să inventarieze, la locurile unde se află, materialele lemnoase provenite din infracţiuni,
cu respectarea disp.C.P.P. privind percheziţia.
Această prevedere, prin maniera în care s-a formulat, s-ar putea interpreta că organele de
constatare silvice au dreptul să efectueze percheziţii potrivit normelor procesual penale, organul de
poliţie având doar calitatea de însoţitor pentru asigurarea protecţiei fizice a acestora. Asemenea
interpretare ar fi total greşită şi în flagrantă contradicţie cu dispoziţiile legale. Considerăm, aşa cum s-
au exprimat şi alţi autori5, că organele de constatare silvice nu efectuează o percheziţie în înţelesul
C.P.P. ci numai o activitate de identificare şi inventariere a materialelor lemnoase provenite din
infracţiuni silvice. Inventarierea sau identificarea nu se poate extinde şi la alte bunuri, ca de exemplu
mijloace de transport, instrumente folosite la comiterea infracţiunii etc. Cu această ocazie aceste
organe trebuie să respecte dispoziţiile privind percheziţia şi anume: activitatea să se desfăşoare în
intervalul orar 6 – 20, să fie prezentă persoana în cauză sau reprezentantul persoanei juridice, să se
legitimeze şi să arate scopul activităţii, să se asigure prezenţa martorilor asistenţi, o copie după
procesul verbal să se lase persoanei în cauză.

1.2. Clasificarea percheziţiei

a. Sub raport procesual-penal

Conform disp.C.P.P., în art.100, percheziţia poate fi de două feluri:
- percheziţia domiciliară, care include toate locurile, respectiv:
o la locuinţă
o în camere de hotel
o la locul de muncă
o în incinta sediilor instituţiilor sau agenţilor economici
o localuri publice
o terenuri
o mijloace de transport
- percheziţia corporală (în care sunt incluse şi percheziţiile asupra bagajelor)

b. din punct de vedere tactic-criminalistic6

- după natura locului

5
Alexandru Ţuculeanu-Actele de constatare în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea 26/1996-Codul Silvic şi în
O.G.96/1998 privind reglementarea regimului silvic, în Revista Pro Lege nr.3/2000, pg.60
6
Emilian Stancu-Tratat de criminalistică, Ed.U.J., Bucureşti, 2004, pg.451
7
 o locuri deschise
o locuri închise
- după numărul persoanelor percheziţionate
o individuală
o de grup
- după numărul lor
o primare
o repetate
- după timpul de efectuare
o în timpul zilei
o în timpul nopţii
- după participanţi
o numai organul de cercetare penală
o organele de cercetare penală însoţite de specialişti

1.3. Pregătirea percheziţiei

Pentru asigurarea reuşitei oricărui act de urmărire penală este necesară o temeinică şi serioasă
pregătire. Nici percheziţia nu poate fi lăsată la voia întâmplării, fără o organizare atentă şi fără a fi
riguros pregătită.
Pregătirea percheziţiei poate parcurge mai multe etape:
a. Stabilirea obiectivelor (scopului) percheziţiei
Obiectivele unei percheziţii depind de natura infracţiunii investigate. În funcţie de infracţiune se
pot stabili natura obiectelor ce vor fi căutate sau efectiv un anumit obiect, document, înscris etc.
Cunoscând categoria obiectelor sau înscrisurilor care vor fi căutate se pot emite şi ipoteze cu privire la
modul de ascundere. Deja în această fază pot fi prevăzute şi eventualele mijloace tehnice necesare
pentru căutare.
Este necesar, de asemenea, analizarea oportunităţii efectuării percheziţiei, dacă sunt indicii
suficient de temeinice de natură să creeze presupuneri întemeiate că se vor descoperi mijloacele
materiale de probă căutate.
b. Cunoaşterea locului unde urmează a se efectua percheziţia
Această cunoaştere vizează, în general, următoarele:
- adresa unde este situat locul
- caracteristicile topografice
- caracteristicile de construcţie ale clădirii: nr. de nivele, intrările, spaţiile auxiliare, spaţii
comune cu alţi locatari etc.

8
 - planul interior al spaţiului care urmează a fi percheziţionat
- căile de acces către clădire sau teren
- posibilităţi de comunicare cu exteriorul
- existenţa unor locuri periculoase (ochiuri de apă, mlaştină, puţuri neacoperite etc.)
- date despre imobilele învecinate, modalităţi de delimitare
- date privind proprietarii sau deţinătorii spaţiilor respective etc.
Cunoaşterea locurilor unde urmează a se face percheziţia poate ajuta organul judiciar de a-şi
forma o imagine cu privire la posibilele locuri de ascundere a obiectelor căutate.
În cazul infracţiunilor silvice percheziţiile, de regulă, se efectuează în următoarele locuri:
- curţi de imobile
- magazii, garaje, depozite de lemne, grajduri, adăposturi de animale şi de furaje
- ateliere de fabricarea mobilei sau de tâmplărie
- instalaţii de debitat material lemnos în cherestea
- mijloace de transport
- gări de cale ferată (rampe de depozitare)
- porturi
- grădini etc.
c. Cunoaşterea persoanelor la care se va efectua percheziţia
Principalele date care trebuie cunoscute despre aceste persoane sunt:
- datele de stare civilă şi de identitate
- studiile, profesia, locul de muncă
- funcţii deţinute (actuale sau anterioare)
- viaţa de familie, membrii cu care locuieşte
- raporturile cu vecinii
- pasiuni
- muncile de gospodărie pe care se pricepe să le facă
- persoane care-l frecventează în mod obişnuit
- persoane (prieteni) din anturaj
- existenţa unor chiriaşi
- viciile, temperamentul, tendinţa spre agresivitate, atitudinea faţă de autorităţile de stat
- antecedente penale, ale lui sau ale persoanelor împreună cu care locuieşte.
În cazul persoanelor juridice astfel de date se vor obţine despre conducătorii sau administratorii
unităţii, raporturile cu angajaţii, date despre şefii de secţii, ateliere, gestionari, număr de angajaţi.
d. Stabilirea momentului efectuării percheziţiei
Acest aspect al pregătirii percheziţiei presupune luarea în considerare a unor factori cum ar fi:
necesitatea asigurării elementului surpriză, a caracterului inopinat, necesitatea efectuării neîntârziate,
stabilirea acelor limite de timp care oferă condiţii optime de pătrundere la locul de percheziţionat etc.
9
 Sunt şi situaţii în care percheziţia trebuie amânată în scop tactic deşi se deţin date sigure cu
privire la existenţa obiectelor şi chiar a locului de ascundere, însă, descoperirea lor, prin natura
împrejurărilor, este foarte dificilă. Amânarea are rolul de a linişti persoana suspectă, de a-i da impresia
că nu va mai fi percheziţionată şi, astfel, să fie determinată să renunţe la ascunderea obiectelor, mai
ales dacă are nevoie de ele sau încearcă să le vândă7.
e. Pregătirea mijloacelor tehnice necesare
În general aceste mijloace se găsesc în trusa criminalistică. Ele diferă în funcţie de obiectele
căutate şi presupuse a fi găsite şi de locul unde urmează a se efectua percheziţia, genul infracţiunii
cercetate, persoana percheziţionată.
În categoria acestor mijloace ar putea fi amintite:
- surse de iluminare
- unelte pentru desfăcut încuietori sau pentru săpat (ciocane, şurubelniţe, dălţi, cleşti, cazma,
târnăcop etc.)
- sonde metalice electromagnetice
- magneţi puternici, detector cu raze ultraviolete
- aparate de filmat şi de fotografiat
- materiale pentru ambalare etc.
Pentru percheziţia în cazul infracţiunilor silvice nu vor lipsi:
- instrumente de măsurat (diametrul şi lungimea-grosimea)
- topor pentru cioplaje
- ciocan silvic de marcat (cu vopseaua necesară)
- ţapină etc.
f. Formarea echipei care va efectua percheziţia
Trebuie să se aibă în vedere, la formarea echipei, asigurarea efectuării unei percheziţii complete,
calificate şi într-un timp rezonabil. Ca atare, numărul de membri trebuie să fie suficient.
De regulă la percheziţie participă:
- organul de urmărire penală (ofiţer de poliţie sau procuror) care instrumentează cauza
- specialist criminalist
- specialişti din domeniul în care s-a comis infracţiunea
În funcţie de necesităţi, în echipă pot fi cooptaţi şi alţi lucrători de poliţie de la formaţiunile arme
şi muniţii, cercetări penale, circulaţie, ordine publică. În cazul infracţiunilor silvice este absolut
necesară prezenţa personalului silvic de specialitate.
Potrivit prevederilor art.104 din C.P.P., atât percheziţia cât şi ridicarea de obiecte sau înscrisuri
se fac în prezenţa persoanei la care se efectuează percheziţia (al unui reprezentant al acesteia, al unui
membru de familie, sau a unui vecin având oricare capacitate de exerciţiu) şi în prezenţa unor martori
asistenţi ( cel puţin 2).
7
E.Stancu, op.cit., pg.453
10
 Este contraindicat să se aleagă martori asistenţi din rândul persoanelor care au implicare în cauză
sau din rândul celor găsiţi la locul de percheziţionat întrucât este posibil să alegem chiar un participant
la comiterea infracţiunii, tăinuitor sau favorizator.
Referitor la asigurarea prezenţei apărătorului, organul de urmărire penală trebuie să se
conformeze dispoziţiilor legale care reglementează dreptul la apărare.

1.4. Reguli tactice folosite la efectuarea percheziţiei

1. 4.1. Unele aspecte privind psihologia persoanei percheziţionate

Pentru orice persoană, indiferent de gradul de cultură, poziţie socială, profesie s.a., efectuarea la
domiciliul său a unei percheziţii îi provoacă o stare emoţională deosebită pentru că percheziţia în sine
este un eveniment deosebit. Această stare o traversează chiar şi persoane recidiviste care nu sunt
pentru prima dată percheziţionate. Tensiunea psihică va fi cu atât mai mare cu cât persoana deţine în
locul percheziţionat bunuri provenite din comiterea de infracţiuni, valori sau obiecte a căror deţinere
nu este legală. În asemenea situaţii, tensiunea interioară prin care trece persoana percheziţionată se
poate exterioriza prin manifestări somato-viscerale care pot fi observate de organul care efectuează
percheziţia8:
- dereglarea respiraţiei şi a vorbirii, răguşirea însoţită de scăderea salivaţiei, mişcarea
neregulată a „mărului lui Adam”
- modificarea activităţii cardio-vasculare manifestată prin congestionarea feţei sau prin
paloare
- crisparea, schimbarea expresiei normale a feţei, efectuarea de mişcări sau gesturi nefireşti,
amabilitate excesivă
- modificarea timpului de latenţă, individul răspunzând cu întârziere iar alteori precipitat la
întrebările care au o încărcătură afectogenă.

1.4.2. Psihologia organului judiciar care face percheziţia

Lucrătorii de poliţie sau procurorul care participă la efectuarea percheziţiei trebuie să manifeste
un simţ de observaţie deosebit, bine dezvoltat, o putere mare de concentrare şi o foarte bună atenţie, o
intuiţie rapidă, capacitate de analiză şi de sinteză9.
Organul de urmărire penală trebuie să ţină seama de câteva reguli10:

8
Idem., pg.456-458
9
T.Bogdan-Curs de Psihologie Judiciară-Tipografia Învăţământului, Bucureşti, 1957, pg.381-383
10
E.Stancu, op.cit., pg.455-456
11
 - examinarea minuţioasă şi observarea permanentă a comportamentului persoanei
percheziţionate, a celorlalte persoane existente la locul respectiv cât şi particularităţilor
locului percheziţionat; este indicat ca un lucrător din cadrul echipei să fie însărcinat numai
cu efectuarea acestor supravegheri;
- menţinerea stabilităţii atenţiei prin evitarea monotoniei în cercetare şi chiar prin luarea unor
pauze pentru odihnă în situaţii de activitate prelungită;
- adaptarea rapidă la situaţii concrete întâlnite la faţa locului, mobilitatea gândirii pentru a lua
cele mai adecvate măsuri;
- percheziţia necesită multă perseverenţă, calm şi răbdare; percheziţia este incompatibilă cu
superficialitatea, nervozitatea, graba ori repulsia faţă de anumite obiecte.
1.4.3.Deplasarea şi intrarea la locul percheziţiei
Modul de deplasare diferă de la cauză la cauză fiind condiţionat de particularităţile cauzei şi ale
locului de percheziţionat. Ceea ce este important este faptul ca deplasarea să aibă în vedere elementul
surpriză pentru a evita situaţii de distrugeri de mijloace de probă, aruncarea acestora afară din locuinţă
etc., ori dispariţia persoanei de la domiciliu.
Deplasarea, de regulă, se face în acelaşi timp de către toată echipa (care se întâlneşte la sediul
organului de urmărire penală) cu 1-2 maşini, în funcţie de necesităţi. Maşina nu va fi oprită în imediata
apropriere a imobilului în care se va face percheziţia tocmai pentru a nu atrage atenţia.
La percheziţia în blocuri cu lift, ori se va urca pe scări sau liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau
mai jos.
Înainte de pătrundere vor fi luate măsurile de pază a ieşirilor pentru a evita părăsirea imobilului
percheziţionat de persoanele aflate înăuntru.
Intrarea în locuinţă coincide, practic, cu începerea percheziţiei şi se face de la caz la caz. În orice
caz membrii echipei nu se vor posta toţi în faţa intrării pentru a nu fi văzuţi, rămânând la vedere numai
şeful echipei.
Este bine ca intrarea să se facă profitând de anumite împrejurări. O situaţie specială apărută în
ultima perioadă este instalarea de interfoane la intrarea in scara blocului. Pentru intrare se va aştepta
ieşirea unui locatar sau se va suna la alt apartament construind o legendă plauzibilă pentru a determina
persoana să deschidă uşa.
Ajunşi la uşa locuinţei nu se sună imediat, se aşteaptă şi se ascultă la uşă pentru a observa dacă
există cineva înăuntru (în acest scop se poate suna pe telefonul fix).
În eventualitatea în care nu este nimeni în casă se procedează la deschiderea uşii în prezenţa unui
membru al familiei, vecin, delegat al primăriei etc.
Dacă persoanele dinăuntru refuză deschiderea uşii, vor fi avertizate cu voce tare că se va forţa
uşa şi se va trece la realizarea acestei măsuri în prezenţa martorilor asistenţi.
Există şi cazuri deosebite (infracţiuni flagrante, indivizi periculoşi) când se poate pătrunde direct
prin forţarea uşilor de acces.
12
 În cazul pătrunderii în incinta persoanelor juridice nu este nevoie de acordul conducătorului dacă
percheziţia se efectuează asupra sediului social al persoanei. Dacă percheziţia are ca obiectiv locul de
muncă al unui angajat atunci, de regulă, se anunţă conducătorul unităţii care va fi atenţionat să nu
anunţe prezenţa organului de urmărire penală.

1.4.4. Primele măsuri luate după pătrunderea la locul percheziţiei

- prezentarea legitimaţiei şi a autorizaţiei de percheziţie
- adunarea tuturor persoanelor existente la faţa locului într-o singură încăpere şi stabilirea
lucrătorului care le va supraveghea pe tot parcursul percheziţiei
- percheziţionarea corporală a persoanelor existente la faţa locului; acest lucru se face şi
pentru a contracara eventuale acţiuni violente prin folosirea unor arme
- inspectarea întregului loc care va fi percheziţionat; verificarea rapidă a WC-urilor, sobelor,
maşinilor de gătit, tuburilor de aruncat gunoiul, a ferestrelor, a telefoanelor (fixe sau
mobile, acestea din urmă existente asupra persoanelor vor fi oprite şi puse într-un loc ca să
nu poată fi folosite) sau a altor aparaturi de înregistrare sau comunicare; cu această ocazie
se va verifica şi se va cunoaşte topografia locului şi particularităţile sale
- blocarea intrărilor şi ieşirilor astfel încât nici o persoană să nu poată părăsi locul
percheziţionat şi nici o alta să nu pătrundă din afară
- căutarea şi identificarea martorilor asistenţi; aceştia, în situaţiile deosebite de pătrundere
arătate mai sus, trebuie deja să existe pentru a-i asista la operaţiunile făcute de echipa; când
intrarea decurge normal, liniştit şi fără incidente, înainte de se trece la percheziţia propriu-
zisă vor fi aduşi cel puţin doi martori asistenţi care să îndeplinească cerinţele prevăzute de
lege; legitimarea şi prezentarea autorizaţiei se va face şi în faţa acestora.
După aceste etape preliminarii se trece, de către conducătorul echipei, la organizarea percheziţiei
propriu-zise, la efectuarea căutărilor ţinându-se seama de planul dinainte stabilit şi de particularităţile
găsite la faţa locului.
Fiecare membru al echipei primeşte sarcini concrete.

1.5. Reguli tactice aplicate în efectuarea percheziţiei domiciliare propriu-zise

Percheziţia domiciliară, aşa cum am mai arătat, se poate efectua în locuri închise sau deschise.
Indiferent unde se face, considerăm că trebuie îndeplinite un set de reguli generale11:
- percheziţia trebuie efectuată în strictă conformitate cu legea
- percheziţia se desfăşoară metodic, sistematic, ceea ce presupune o cercetare şi căutare
detaliată şi într-o anumită ordine, direcţie sau în paralel (cercetare concomitentă a mai
11
Idem, pg.461-462
13
 multor încăperi) sau succesivă (începând de la intrare şi apoi stânga-dreapta şi spre centrul
locului)
- observarea în permanenţă a comportamentului persoanei percheziţionate
- efectuarea percheziţiei cu minuţiozitate, calm şi cu răbdare.
Percheziţia trebuie să urmărească depistarea ascunzătorilor, sens în care în practica organelor de
urmărire penală s-au format deprinderi practice cu valoare de reguli privind modul de cercetare a
diferitelor locuri, a obiectelor de mobilier, pereţi, tablouri, îmbrăcăminte, duşumele, scări, grupuri
sanitare etc.

1.6. Fixarea rezultatelor percheziţiei

Toate activităţile desfăşurate cu ocazia efectuării percheziţiei propriu-zise se consemnează,

conform art.108 din C.P.P., într-un proces verbal care constituie principalul mijloc de fixare a
rezultatelor percheziţiei. Acesta trebuie să cuprindă datele prevăzute in art.91 si 108 din C.P.P. În plus
acesta va cuprinde menţiunea referitoare la locul, timpul şi condiţiile în care au fost descoperite şi
ridicate obiectele şi înscrisurile, enumerarea şi descrierea lor.
Se va face menţiune şi despre obiectele care nu au fost ridicate, dacă au fost menţionate în
cuprinsul procesului verbal şi despre acelea care au fost lăsate în păstrare sau predate în custodie.
Consemnările în procesul verbal trebuie să se facă exact, clar şi precis, să nu se lase loc de
presupuneri.
Descrierea ascunzătorilor, a locurilor unde a fost găsit fiecare obiect sau înscris căutat trebuie să se
facă cu maximă rigurozitate, cu caracteristicile particulare pe care le au.
Procesul verbal se întocmeşte în cel puţin 3 exemplare din care 1 exemplar se lasă persoanei
percheziţionate iar unul se trimite ocolului silvic, în cazul în care au fost găsite cantităţi de material
lemnos. Dacă există şi dare în custodie, procesul verbal se întocmeşte în 4 exemplare din care unul se
lasă custodelui.
Alte mijloace de fixare, care sunt anexe procesului verbal de percheziţie sunt fotografiile,
filmul judiciar şi desenul schiţă.

CAPITOLUL II
RECONSTITUIREA

2.1. Noţiune, reglementare legală, scop şi importanţă

Potrivit dispoziţiilor art.130 din C.P.P., organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, dacă
găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor date, poate să procedeze la reconstituirea la faţa
14
locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta. Reconstituirea
se face în prezenţa învinuitului sau inculpatului, a martorilor asistenţi, iar atunci când este necesar şi în
prezenţa părţilor (art.129 alin.2 din C.P.P.).
Deci, obiectul reconstituirii îl constituie reproducerea, cu caracter experimental, fie în întregime
fie în parte, a faptelor cercetate, a modului şi a circumstanţelor în care acestea au fost săvârşite,
inclusiv a condiţiilor în care au putut fi receptate 12. După alţi autori reconstituirea constă în
reproducerea artificială a unor fapte şi secvenţe ale acestora în scopul verificării anumitor împrejurări
şi condiţii în care se presupune că s-a săvârşit infracţiunea 13, iar alţii o consideră ca fiind un
experiment14.
În concluzie, reconstituirea poate fi definită ca fiind reproducerea artificială a împrejurărilor în
care a fost săvârşită infracţiunea sau oricare fapt care prezintă importanţă pentru cauză pentru a se
stabili dacă fapta a avut ori putea să aibă loc în condiţiile date (spaţiu, luminozitate, condiţii meteo
etc.)15.
În practica organelor de urmărire penală, în cazul infracţiunilor de rezultat, reconstituirea este
destul de frecventă. Această frecvenţă este dată de importanţa reconstituirii, de rolul pe care-l poate
avea la soluţionarea justă a unei cauze, cel puţin sub două aspecte:
- ca modalitate de verificare a probelor obţinute prin alte activităţi şi mijloace de probă ori
procedee probatorii cum sunt cercetarea la faţa locului, percheziţia domiciliară, ascultarea
persoanelor
- mijloc de a obţine date şi probe noi.
Reconstituirea are ca scop, în principal, stabilirea şi verificarea următoarelor aspecte;
- posibilităţile de vizibilitate şi audiţie
- posibilitatea de efectuarea a unor activităţi (exemplu, în cazul infracţiunilor silvice, de
încărcare a unor materiale lemnoase de către o persoană singură, de transport a unei
cantităţi într-o unitate de timp pe un anumit traseu etc.)
- capacităţile de executare a unor activităţi intr-un anumit timp determinat
- deprinderile făptuitorilor, martorului sau altor persoane implicate
- capacitatea de percepţie de către martori
- modul in care a survenit un anumit eveniment sau împrejurare
- verificarea unor versiuni elaborate anterior.
Din scopul efectuării reconstituirii decurge şi o posibilă clasificare a acesteia.

2.2. Principalele feluri de reconstituire

12
Emilian Stancu, op.cit., pg.497 şi urm.; N.Volonciu, op.cit., pg.397; V.Dongoroz, op.cit., pg.233
13
Vasile Lepăduşi şi S.Nistorescu-Reconstituirea, Revista „Criminalistica”, nr.2/2001, pg.10; T.Pop-Drept procesual penal,
Tipografia Naţională Cluj, 1947, pg.429
14
S.A. Golunski, op.cit., pg.292; Dumitru Ceacanica-Importanţa cunoaşterii elementelor de diferenţiere dintre reconstituire
şi experimentul judiciar, în Rev. Probleme de criminalistică şi criminologie, supliment al Buletinului intern, editată de
Procuratura României şi Ministerul Justiţiei, nr.4/1981, pg.155-163
15
T.Butoi, I.T.Butoi, op.cit., pg.179
15
 Cel mai important criteriu după care se pot împărţi reconstituirile este semnificaţia lor pentru
organul de urmărire penala16:
- reconstituirea efectuată pentru verificarea veridicităţii declaraţiilor persoanelor ascultate in
cauză
- reconstituirea destinată verificării posibilităţilor de percepţie
- reconstituirea destinată verificării posibilităţilor de a fi efectuate anumite acţiuni în
condiţiile date
- reconstituirea efectuată pentru cunoaşterea „scenei” în care s-a comis infracţiunea şi a
succesiunii în timp a evenimentelor.

2.3. Dispunerea şi organizarea reconstituirii

Aşa cum rezultă din prevederile art.130 C.P.P., reconstituirea poate fi dispusă de către organul de
urmărire penală sau instanţa de judecată prin rezoluţie motivată, respectiv prin încheiere.
Reconstituirea poate fi dispusă şi efectuată în orice fază şi moment a procesului penal, din punct
de vedere legal.
Tactic analizând lucrurile, dispunerea şi efectuarea reconstituirii trebuie să ţină seama de
existenţa unor condiţii şi împrejurări cât mai apropiate de cele în care s-a săvârşit infracţiunea. Este
cazul infracţiunilor săvârşite în „aer liber”, în zone deschise (aşa cum este cazul infracţiunilor silvice)
unde condiţiile existente în momentul săvârşirii infracţiunii nu se pot crea în mod artificial astfel încât
trebuie aşteptat momentul potrivit. Ne referim în special la anotimp şi condiţiile meteorologice.
Ca şi în cazul altor procedee probatorii şi reconstituirea presupune o bună organizare şi o
pregătire minuţioasă ţinând cont de dispoziţiile legale procesual-penale.
Această organizare se materializează într-un plan care va cuprinde următoarele probleme17:
- stabilirea cu exactitate a problemelor ce vor fi verificate; acest lucru presupunând un studiu
atent al materialelor existente în cauză;
- stabilirea persoanelor participante la reconstituire şi asigurarea prezenţei lor; de regulă este
absolut necesară prezenţa persoanelor a căror declaraţii se verifică; prezenţa
învinuitului/inculpatului este obligatorie la fel ca şi cea a apărătorului în cazurile stabilite de
lege; în cazul infracţiunilor silvice vor participa şi specialişti din cadrul organelor silvice pe
raza cărora s-a comis infracţiunea; de asemenea se va asigura prezenţa martorilor asistenţi;
- asigurarea efectuării reconstituirii în condiţii de loc, timp şi mod cât mai apropiate de cele
în care s-a săvârşit fapta;această cerinţă nu trebuie exagerată; de exemplu, in cazul unei
infracţiuni silvice de tăiere de arbori de pe picior în concurs cu furtul acestora comisă pe

16
E.Stancu, op.cit, pg.500-501
17
Idem, pg.501-502
16
 timp de ploaie şi reconstituirea să se facă neapărat pe timp de ploaie; este important insă să
se facă în condiţii de sol umed sau imediat după încetarea ploii; de asemenea, nu se poate
exagera nici în asigurarea condiţiilor în cazul unei infracţiuni cu un grad mare de pericol
(exemplu, incendiile de păduri).
Faptele şi împrejurările care pot pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, a animalelor sau
integritatea unor bunuri ori pot leza demnitatea unor persoane nu vor face obiectul reconstituirii.
Câteva referiri la aceste categorii de condiţii:
- condiţii de loc; de regulă reconstituirea se efectuează chiar la locul comiterii faptei, afară de
cazul când acesta prezintă pericole, au intervenit modificări esenţiale sau a devenit
impropriu efectuării reconstituirii;
- condiţii de timp, urmărindu-se respectarea intervalului din zi in care s-a comis fapta (este
important la locurile deschise);
- condiţii atmosferice, care pot influenţa în special vizibilitatea dar şi percepţia auditivă;
vântul sau tunetul poate influenţa perceperea zgomotelor; la lumina fulgerelor se poate
vedea destul de bine sau în condiţii de noapte dar cu cer senin şi lună plină, s.a.m.d.;
- condiţii de distanţă dintre locul de percepere şi locul faptei;
- particularităţile terenului, tipul de vegetaţie;
- prezenţa unor condiţii specifice (exemplu, zgomotele produse de o şosea circulată sau cale
ferată).

2.3.1. Pregătirea efectuării reconstituirii

Această etapă presupune desfăşurarea unor activităţi, astfel:
- analiza datelor din dosar, studierea prognozei meteo s.a. pentru stabilirea momentului
oportun efectuării reconstituirii
- asigurarea prezenţei persoanelor care vor participa
- constituirea echipei care va efectua reconstituirea (anchetator, specialist criminalist, alţi
lucrători) avându-se în vedere şi asigurarea pazei locului, mai ales în cauzele unde sunt
învinuiţi/inculpaţi reţinuţi sau arestaţi
- asigurarea materială; în acest sens vor fi pregătite trusa criminalistică, camere video,
aparate audio pentru înregistrare etc., obiecte, instrumente, mijloace folosite de făptuitor
pentru comiterea infracţiunii (fierăstrău, drujba, topor, căruţa etc.)
- asigurarea deplasării la faţa locului, respectiv a mijlocului de transport adecvat (şi aici, în
cazul infracţiunilor silvice, locul faptei poate fi situat în locuri greu accesibile, mai ales în
anumite condiţii atmosferice).

2.4. Efectuarea reconstituirii propriu-zise

17
 Ajunşi la faţa locului, echipa împreună cu persoanele participante, conducătorul echipei va da
explicaţii martorilor asistenţi asupra obiectului şi scopului reconstituirii fiind invitate toate persoanele
să ocupe poziţii din care să poată observa întreaga desfăşurare a acţiunii. Fiecare membru al echipei va
primi sarcini precise de supraveghere, pază, fixarea momentelor etc.
După aceea i se va cere persoanei a cărei declaraţii se verifică (în cele mai multe cazuri ale
învinuitului) să procedeze aşa cum a acţionat în momentele săvârşirii infracţiunii. De fapt, întreaga
reconstituire va fi fixată şi consemnată pe momente (numerotate de la M1).
Dacă nu este necesar, ritmul reconstituirii nu trebuie să fie la fel de rapid ca al acţiunii
infracţionale, important este ca fiecare activitate reconstituită să poată fi recepţionată cât mai corect
posibil. În general, se poate trece peste secvenţele (momentele) lipsite de importanţă.
Pentru asigurarea obiectivităţii şi a corectitudinii reconstituirii, vor fi evitate sugestiile,
indicaţiile, gesturile de dezaprobare sau de mirare, persoana trebuind a fi lăsată să acţioneze potrivit
susţinerilor sale.
În acest context trebuie să subliniem că este foarte important ca persoana în cauză să nu poată
cunoaşte dinainte date despre topografia locului, rezultatele cercetării la faţa locului, planşa foto sau
alte date existente în cauză privind modul de comitere a infracţiunii18.

2.5. Fixarea rezultatelor reconstituirii

Procedural, activitatea desfăşurată la faţa locului cu ocazia reconstituirii se consemnează într-un

proces verbal. Acesta va cuprinde, pe lângă menţiunile obligatorii prevăzute de art.91 C.P.P., şi date
referitoare la: scopul reconstituirii, locul unde s-a desfăşurat, activitatea desfăşurată pe secvenţe
(momente) şi rezultatul lor, obiectele corp delict (sau similare) folosite, condiţiile meteo, condiţiile
acustice, de vizibilitate etc.
Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit de organul judiciar, martori asistenţi,
apărător, persoane participante, învinuit/inculpat, specialişti.
Alte mijloace de fixare19: fotografia judiciară, filmul judiciar, înregistrările pe bandă audio sau
video-magnetică, efectuarea de desene şi (sau) schiţe.

CONCLUZII

În cele ce urmează voi argumenta, motivele principale care au stat la baza alegerii de a realiza
aceasta lucrare şi nu alta.
În primul rînd nu-mi pot imagina existenţa societăţii actuale fără diversele schimburi care se
realizează inerent între oameni. Datorită faptului că există atatea relaţii care se succed cu o viteză
18
E.Stancu, op.cit., pg.503-504
19
C.Aioaniţoaie, I.E.Sandu-Folosirea fotografiei judiciare operative în reconstituire, în „20 ani de expertiză criminalistică”,
Ed. Ministerului Justiţiei, 1978, pg.178
18
ameţitoare între diversele persoane, apar obligatoriu şi o serie de neînţelegeri referitoare la executarea
în tot sau în parte a raporturilor existente între părţi. De multe ori se întâmplă ca debitorul unei
obligaţii atunci când este adus în faţa instanţei şi pus să recunoască, sub jurământ, că are să dea să facă
sau să nu facă ceva în folosul celeilalte persoane, acesta nici nu recunoaşte că l-ar fi văzut vreoadată
pe reclamant.
Aşa că astăzi, mai mult ca oricând, se aplică vechiul adagiu al romanilor: "idem est non esse et
non probari" care poate fi tradus prin formula "a nu fi sau a nu fi probat este tot una".
Consider că orice cetăţean ar trebui să cunoască legislaţia aplicabilă probelor, fie că vorbim de
probe care se administrează în faţa instanţelor: civile; penale; de contencios administrariv sau fiscal.
Susţin aceasta deoarece însăşi actul justitiei s-ar desfaşura mai rapid şi mai corect dacă părţile s-ar
prezenta în faţa avocatului cu principalele mijoace de probă care îi dau speranţă ca dreptatea este de
partea sa. Consider că o justitie este calitativă atunci când hotărârile instanţelor judecătoreşti sunt egale
sau tind a fi egale cu adevărul de fapt al cauzei sub toate laturile existenţei sale. De multe ori adevărul
juridic nu corespunde cu adevărul de fapt al cauzei. Deoarece în urma administrării probatorului
judecatorul poate ajunge la o altă convingere intimă decât faptele care au dus la desfăşurarea
procesului. Astfel judecătorul prin decizia sa poate denatura în totalitate adevarul, dând o soluţie
greşită; poate schimba sau interpreta în mod gresit anumite aspecte care au dus la formarea
conflictului, prin hotararea sa făcând dreptate numai în parte; dar mai poate exista şi o soluţie
caracteristică unui sistem de drept şi nu unei interpretări umane anume faptul că judecătorul se vede
nevoit datorită procedurii sau legii pe care o aplică să decidă împotriva convingerii sale intime.

APLICAŢII PRACTICE. PROBLEME IVITE ŞI SOLUŢIONATE ÎN JURISPRUDENŢĂ

1. În acest sens putem menţiona Decizia nr. 1209/2005 pronunţată de Înalta Curte De Casaţie şi
Justiţie prin: „Şedinţa publică din 17 februarie 2005.
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 174 din 4 mai 2004 a Tribunalului Botoşani, inculpatul C.E. a fost
condamnat la un an închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.,
pentru infracţiunea continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41
alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., iar inculpatul MONU STELIAN a fost
condamnat la 8 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, pentru infracţiunea continuată
prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41, art. 42, art. 99 şi art. 74, art.
76 C. pen.
19
 S-a reţinut că, în ziua de 29 noiembrie 2003, inculpatul minor M.S. a vândut investigatorului
acoperit G., contra sumei de 200.000 lei un plic conţinând cantitatea de 120 – 130 grame tocătură
vegetală de cannabis, tranzacţia desfăşurându-se în apropierea localului M. din comuna Brăieşti,
judeţul Botoşani. Conform înţelegerii dintre inculpatul minor şi investigator, data următoarei întâlniri a
fost fixată în ziua de 1 decembrie 2003, în aceeaşi zonă.
Inculpatul minor a recoltat influorescenţe şi frunze de cannabis de la plantele pe care le deţinea
în holul locuinţei şi le-a mărunţit, folosind maşina de tocat carne. A relatat celuilalt inculpat
(concubinul mamei sale) ceea ce urma să întreprindă, rugându-l pe acesta să meargă în locul său şi să
realizeze tranzacţia, în prealabil explicându-i caracterul ilicit al acţiunii sale şi faptul că planta
respectivă face parte din categoria drogurilor.
În jurul orelor 10,00, inculpatul C.E. s-a întâlnit în zona respectivă cu investigatorul acoperit
căruia i-a vândut cantitatea de 50 – 60 gr. cannabis pentru suma de 200.000 lei. Cu această ocazie,
inculpatul a mai primit de la investigator, cu titlu de împrumut, alţi 200.000 lei şi au stabilit să se
întâlnească ulterior, pe data de 3 decembrie 2003, în faţa gării din municipiul Dorohoi, urmând ca
acesta să aducă o cantitate mai mare de cannabis.
Potrivit celor convenite, în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2003, inculpatul C.E. a revenit în
municipiul Dorohoi, având asupra sa cantitatea de 255 gr. cannabis. S-a întâlnit în faţa gării din
municipiul Dorohoi cu investigatorul acoperit încercând să-i plaseze cantitatea mai sus arătată, în
schimbul sumei de 1.000.000 lei, moment când a fost surprins în flagrant de către organele de poliţie.
La percheziţia domiciliară efectuată în ziua de 3 decembrie 2003, în holul locuinţei inculpaţilor
au fost descoperite urme de fragmente vegetale uscate aparţinând plantei cannabis, iar în bucătăria
imobilului a fost identificată o maşină de tocat carne în al cărei mecanism de fragmentare au fost puse
în evidenţă fragmente vegetale ale plantei mai sus menţionate.
În urma testării de către Laboratorul de analize fizico – chimice droguri din cadrul I.G.P.R. s-a
constatat că aceste fragmente vegetale sunt ale plantei cannabis (plantă inclusă în tabelul III anexă la
Legea nr. 143/2000 ca drog ca risc).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.E., criticând-o pentru aceea că, instanţa a
reţinut greşit starea de recidivă, greşeală care a atras exceptarea de la aplicarea art. 81 C. pen.,
referitoare la suspendarea executării pedepsei.
În plus apărătorul inculpatului a invocat şi nelegalitatea aplicării pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 186 din 28 iunie 2004, a admis apelul declarat de
inculpatul C.E. şi a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 174 din 4 mai 2004 a Tribunalului Botoşani, în
sensul că a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de un an a drepturilor, prevăzute de
art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

20
 Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate, cazul
de casare invocat fiind art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat este nefondat.
În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârşite reflectat în modul şi
împrejurările în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunea de trafic de droguri (împreună cu un
minor), precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului (acesta fiind recidivist) rezultă că
instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C.
pen.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu urmează ca recursul
inculpatului C.E. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
 
Pentru aceste motive, in mumele legii decide: 
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E. împotriva deciziei penale nr. 186 din
28 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2005.”20
 
2. În acest sens putem menţiona Decizia nr. 1209/2005 pronunţată de Înalta Curte De Casaţie şi
Justiţie prin: „Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004. 
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 153 din 10 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost
condamnat, printre alţii, inculpatul M.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii
de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea din data de 5 februarie 2001.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul N.G.C. la aceeaşi pedeapsă pentru săvârşirea
aceleaşi infracţiuni de furt calificat.
Totodată, în temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., cei doi inculpaţi au fost obligaţi în
solidar la plata sumei de 7.139.265 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC P. SA
Bucureşti şi la 227.568.235 lei cu acelaşi titlu către partea civilă SC E. SA – S.D.F.E. Piteşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

20
Î.C.C.J – Decizia nr. 1209/2005, Dosar nr. 189/2005
21
 Inculpaţii M.D. şi N.G.C., în baza unei înţelegeri prealabile şi în temeiul aceleaşi rezoluţii
infracţionale au tăiat şi sustras împreună, în perioada mai – august 2000, conductori electrici
aparţinând SC E. SA, sucursala Argeş şi S.N.P. P. SA Petroservice Ciureşti de la reţeaua electrică
situată pe raza comunei Popeşti, satul Râca. Pentru a intra în posesia conductorilor electrici, inculpatul
N.G.C. se urca pe stâlp şi cu ajutorul unui patent special tăia cablurile dintre stâlpi, iar inculpatul M.D.
strângea cablurile şi le ducea la căruţa cu care cei doi se deplasau.
Ulterior, cablurile erau tăiate, depozitate în saci şi transportate cu autoturismul Dacia,
proprietatea inculpatului M.D., la centrul de colectare SC D. SRL Piteşti, iar banii obţinuţi erau
împărţiţi egal.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale de cercetare la locul faptei, de
reconstituire, de prezentare pentru recunoaştere, de confruntare, schiţei locului săvârşirii infracţiunii,
adreselor părţilor civile, depoziţiilor martorilor C.D., S.N., N.V. şi I.I., probe coroborate cu declaraţiile
inculpaţilor.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia penală nr. 181/ A din 8 iulie 2003, a admis apelurile declarate
de inculpaţi, a desfiinţat în parte sentinţa pronunţată şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat
încadrarea juridică a faptelor, din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin.
(2) şi art. 13 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe fiecare inculpat la câte 3 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, au fost reduse despăgubirile la care au fost obligaţi inculpaţii către
partea civilă SC E. SA – S.D.F.E.F. Piteşti de la 227.568.235 lei la 106.084.300 lei.
Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, că activitatea
infracţională a inculpaţilor s-a derulat în perioada mai - august 2000, dată la care erau incidente
prevederile Codului penal înainte de modificarea prin O.U.G. nr. 207/2000, intrată în vigoare în
noiembrie 2000 când s-a adăugat alin. (3) la art. 209 C. pen., vizând agravarea pedepsei pentru
sustragerea anumitor categorii de bunuri, printre care şi cele vizând componente ale reţelelor electrice.
În aceea ce priveşte prejudiciul cauzat părţii civile SC E. SA instanţa de apel a înlăturat din
cuantumul pagubei pretinse, contribuţiile la fondurile speciale ale statului, C.A.S., fond şomaj, fond
asigurări sănătate, cheltuieli generale ale unităţii, cheltuieli indirecte ale subunităţii, profitul, T.V.A.,
deoarece acestea nu au o legătură directă de cauzalitate cu activitatea infracţională.
Împotriva acestei decizii inculpatul M.D. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie sub
aspectul modalităţii de executare a pedepsei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86 7 C.
pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel, pe baza probelor administrate, a stabilit o corectă încadrare juridică a faptei
comise de inculpat, iar în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen.
22
 La stabilirea cuantumului sancţiunii şi a modalităţii de executare a pedepsei, instanţa de apel a avut
în vedere atât pericolul social concret al infracţiunii comise cât şi persoana făptuitorului.

Pericolul social al acestei infracţiuni este determinat de modalitatea în care a fost săvârşită, de
perioada relativ mare în care s-a derulat activitatea infracţională (iulie – august 2000), de prejudiciu
cauzat părţilor civile şi mai ales de consecinţele acestei fapte (comisă în condiţiile agravantei prevăzute
de art. 41 alin. (2) C. pen.) în urma cărora reţeaua electrică ce deservea mai multe localităţi de pe raza
comunei Popeşti, judeţul Argeş, inclusiv derivaţia care alimentează cu energie sonde de extracţie
petrol, a fost indisponibilă.
Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele aflate în dosar, rezultă că acesta a negat în
mod constant infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, în pofida faptului că vinovăţia sa a fost
evidenţiată de toate celelalte mijloace de probă, inclusiv de declaraţiile coinculpatului N.G.C.
Ţinând seama de elementele de circumstanţiere arătate (gravitatea faptei, împrejurările în care
infracţiunea a fost comisă, conduita făptuitorului) în cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de
dispoziţiile art. 81 şi art. 867 C. pen., scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea sancţiunii
în regim de privare de libertate.
Pe de altă parte, cererea inculpatului de a i se reduce pedeapsa sub minimul prevăzut de textul
sancţionator, prin reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante, nu poate fi primită atâta
vreme cât prejudiciul cauzat părţii civile nu a fost acoperit, inculpatul nu a depus stăruinţă pentru
acoperirea pagubei şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
Împrejurările indicate de inculpat pentru a justifica acordarea unor circumstanţe atenuante (lipsa
antecedentelor penale şi faptul că nu are o familie organizată) au fost analizate de instanţa de control
judiciar, motiv pentru care s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege.
În raport de considerentele arătate, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi va fi respins în
temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
 Pentru aceste motive, in mumele legii decide: 
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 181/ a
din 8 iulie 2003 a Curţii de Apel Piteşti. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei
cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.şi pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.”21

21
Î.C.C.J – Decizia nr. 298/2004, Dosar nr. 3250/2003
23