12.13.

14

LEGE nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală

Art. 64: Darea în urmărire internaţională (1) Darea în urmărire internaţională se solicită şi se dispune
pentru identificarea şi căutarea unei persoane în scopul localizării şi arestării provizorii în vederea
extrădării sau predării în România. În înţelesul prezentului articol, prin dare în urmărire internaţională se
înţelege darea în urmărire prin canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol sau
introducerea în Sistemul de Informaţii Schengen a unei semnalări cu privire la o persoană căutată pentru
a fi arestată în vederea extrădării. (2) Darea în urmărire internaţională se solicită atunci când persoana
menţionată, după caz, în mandatul de arestare preventivă, mandatul de executare a pedepsei
detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori în hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate nu a
fost găsită şi există presupunerea rezonabilă că a părăsit teritoriul României. (3) Darea în urmărire
internaţională se dispune de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei Române la cererea instanţei care a emis mandatul de arestare
preventivă sau a instanţei de executare. În acest sens, instanţa va transmite informaţiile prevăzute la art.
44 alin. (4) lit. a)-f), precum şi orice alte date şi informaţii suplimentare solicitate. (4) Centrul de
Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române comunică
în cel mai scurt timp instanţei solicitante data dării în urmărire internaţională şi data introducerii
semnalării în Sistemul de Informaţii Schengen. (5) Instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă
sau instanţa de executare verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni de la data dării în urmărire
internaţională, valabilitatea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a
pedepsei privative de libertate ori a măsurii privative de libertate dispuse şi, în măsura în care au
intervenit modificări, informează Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei Române şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. (6)
În cazul localizării persoanei urmărite pe teritoriul unui alt stat, atunci când, potrivit legii statului
respectiv sau tratatului aplicabil, notiţa roşie sau difuziunea nu echivalează cu o cerere de arestare
provizorie în vederea extrădării, Legea 302/2004 M.Of. 411 din 27-mai-2019 pag. 10 5/25/2020 :
lex@snppc.roprecum şi atunci când Biroul Naţional Interpol corespondent solicită expres, Ministerul
Justiţiei, prin direcţia de specialitate, întocmeşte şi transmite cererea de arestare provizorie în vederea
extrădării.

Art. 98: Condiţii speciale (1) Executarea unui mandat european de arestare de către autorităţile judiciare
de executare române poate fi supusă următoarelor condiţii: a) în cazul în care mandatul european de
arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de
libertate aplicate printr-o hotărâre pronunţată în lipsă, dacă persoana în cauză nu a fost citată personal
şi nici informată în orice alt mod cu privire la data şi locul şedinţei de judecată care a condus la hotărârea
Legea 302/2004 M.Of. 411 din 27-mai-2019 pag. 17 5/25/2020 : lex@snppc.ropronunţată în lipsă,
predarea persoanei solicitate va fi acordată dacă autoritatea judiciară emitentă garantează că persoana
care face obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea să obţină rejudecarea cauzei în
statul membru emitent, în prezenţa sa; b) în cazul în care infracţiunea în baza căreia s-a emis mandatul
european de arestare este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu o măsură de siguranţă
privativă de libertate pe viaţă, dispoziţiile legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă
posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de siguranţă aplicate ori liberarea condiţionată, după
executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de siguranţă aplicată, ori aplicarea unor măsuri de
clemenţă. (2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), predarea, în baza unui mandat european de
arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, a unui cetăţean român sau a unei persoane
care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de
cel puţin 5 ani se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate,
persoana predată să fie transferată în România.

Art. 102: Reţinerea şi arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen (1) În
cazul obţinerii unui rezultat pozitiv cu privire la o persoană pentru care un alt stat membru a introdus o
semnalare în vederea arestării, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei Române solicită statului membru semnalant să confirme, în regim de
urgenţă, valabilitatea deciziei în baza căreia a fost introdusă respectiva semnalare. (2) Semnalarea în
vederea arestării se transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui rază teritorială a fost
localizată persoana. Dispoziţiile art. 100, 101 şi 106 se aplică în mod corespunzător, dacă nu contravin
prezentului Legea 302/2004 M.Of. 411 din 27-mai-2019 pag. 19 5/25/2020 : lex@snppc.roarticol. (3)
Semnalarea în vederea arestării echivalează cu un mandat european de arestare. (4) Procurorul din
cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost prinsă persoana solicitată
sesizează curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în
vederea predării. (5) Judecătorul sesizat potrivit alin. (4): a) admite, prin încheiere motivată, propunerea
procurorului şi dispune arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de cel mult 15 zile; sau b)
respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului şi, dacă este cazul, dispune punerea în
libertate a persoanei reţinute. În scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a
mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de
executare a mandatului european de arestare, instanţa dispune, prin încheiere motivată, aplicarea, pe o
durată de cel mult 30 de zile, a uneia din măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de
Codul de procedură penală. (6) Judecătorul comunică de îndată Centrului de Cooperare Poliţienească
Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi direcţiei de specialitate din cadrul
Ministerului Justiţiei decizia luată potrivit alin. (5). (7) În vederea continuării procedurii potrivit art. 104,
judecătorul amână judecarea cauzei şi fixează un termen de 15 zile pentru prezentarea de către
procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, şi, dacă este cazul,
a hotărârii de condamnare date în lipsă. Dacă, la expirarea termenului de 15 zile, procurorul nu a
prezentat mandatul european de arestare, judecătorul dispune revocarea, după caz, a măsurii arestării
provizorii în vederea predării şi punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate sau a măsurii
dispuse potrivit alin. (5) lit. b). (8) Mandatul european de arestare se transmite de către statul membru
semnalant în termen de cel mult 10 zile de la data pronunţării încheierii prevăzute la alin. (5). (9)
Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică atunci când semnalarea în vederea arestării este însoţită de
un mandat european de arestare. În acest caz sunt aplicabile dispoziţiile art. 100. (10) În cazul
semnalărilor privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării sunt aplicabile
dispoziţiile art. 45
Predarea persoanei solicitate (1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească
Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe
raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de
predare. (2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent,
predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească
Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului
emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. (3) În cazul în care sunt
depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul
emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un
motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte. (4) În toate
cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură
preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului
european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care
se va aplica.

Art. 239: Echipele comune de anchetă (1) Echipele comune de anchetă pot fi constituite şi pot funcţiona
pe teritoriile României şi ale altor state cu scopul de a facilita efectuarea de cercetări penale. Procedurile
care reglementează funcţionarea acestor echipe, precum şi componenţa, durata, locaţia, organizarea,
funcţiile, scopul şi condiţiile de participare a membrilor unei echipe la activităţile de anchetă se stabilesc
prin acord scris. Membrul naţional la Eurojust sau adjunctul acestuia poate participa la activităţile
desfăşurate în cadrul echipei comune de anchetă. În relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene şi
statele care sunt părţi la Convenţia din 19 iunie 1990 de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie
1985 privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, Schengen, acordul se încheie de
către prim-procurorul sau procurorul general al parchetului în care îşi desfăşoară activitatea procurorul
care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau, în cazul în care nu există nicio procedură
penală în desfăşurare pe teritoriul României, indiferent de natura infracţiunii, de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de către acesta. În
relaţia cu statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, acordul se încheie de către procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurorul desemnat de
acesta. (2) Pentru constituirea echipelor comune de anchetă, în cazul infracţiunilor care, potrivit legii,
sunt date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
sau a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, acordul se încheie de către procurorii şefi ai acestora sau de către
procurorul desemnat de către aceştia. (3) O echipă comună de anchetă poate fi creată în special când: a)
în cadrul unei proceduri în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile şi care
implică importante mijloace umane şi de altă natură, care privesc ambele state; b) mai multe state
efectuează anchete care necesită o acţiune coordonată şi concertată în statele în cauză. (4) Cererea de
formare a unei echipe comune de anchetă poate fi formulată de orice stat implicat. Echipa este formată
în unul dintre statele în care ancheta trebuie efectuată. (5) Cererea de formare a unei echipe comune de
anchetă cuprinde propuneri referitoare la componenţa echipei. (6) Componenţii echipei comune
desemnaţi de autorităţile române au calitatea de membri, în timp ce cei desemnaţi de un stat străin au
calitatea de membri detaşaţi. (7) Activitatea echipei comune de anchetă pe teritoriul statului român se
desfăşoară potrivit următoarelor reguli generale: a) conducătorul echipei este un reprezentant al
autorităţii judiciare române competente; b) acţiunile echipei se desfăşoară conform legii române.
Membrii echipei şi membrii detaşaţi ai echipei îşi execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei
prevăzute la lit. a). (8) Membrii detaşaţi pe lângă echipa comună de anchetă sunt abilitaţi să fie prezenţi
la efectuarea oricăror acte Legea 302/2004 M.Of. 411 din 27-mai-2019 pag. 58 5/25/2020 :
lex@snppc.roprocedurale, cu excepţia cazului când conducătorul echipei decide contrariul. (9) Atunci
când activitatea echipei comune de anchetă se desfăşoară pe teritoriul altui stat, dacă se apreciază că
este necesară îndeplinirea unor acte de cercetare pe teritoriul României, procurorul care este membru
al echipei comune de anchetă poate cere autorităţilor române să îndeplinească acele acte, fără ca
celelalte state participante să mai depună o cerere de cooperare judiciară, în afară de cazul în care se
solicită arestarea unei persoane în vederea extrădării sau predării, după caz. Procedurile necesare
efectuării activităţii respective în România vor fi cele aplicabile activităţilor de cercetare penală, potrivit
legii române. (10) Un membru detaşat pe lângă echipa comună de anchetă poate, conform dreptului său
naţional şi în limitele competenţelor sale, să furnizeze echipei informaţiile care sunt la dispoziţia statului
care l-a detaşat în scopul derulării anchetelor penale efectuate de echipă. (11) Informaţiile obţinute în
mod obişnuit de un membru sau un membru detaşat în cadrul participării la o echipă comună de
anchetă şi care nu pot fi obţinute în alt mod de către autorităţile competente ale statelor implicate pot fi
utilizate în scopurile următoare: a) în scopul pentru care a fost creată echipa; b) pentru a descoperi, a
cerceta sau a urmări alte infracţiuni, cu consimţământul statului pe teritoriul căruia au fost obţinute
informaţiile; c) pentru a preveni un pericol iminent şi serios pentru securitatea publică şi cu respectarea
dispoziţiilor prevăzute la lit. b); d) în alte scopuri, cu condiţia ca acest lucru să fie convenit de către
statele care au format echipa. (12) În cazul echipelor comune de anchetă care funcţionează pe teritoriul
României, membrii detaşaţi ai echipei sunt asimilaţi membrilor români în ceea ce priveşte infracţiunile
săvârşite împotriva acestora sau de către aceştia.