CAPITOLUL I

PERCHEZIȚIA – PROCEDEU PROBATORIU ÎN PROCESUL PENAL

Organizarea statala presupune existenta unui set de reguli de conduita ce

alcatuiesc ordinea de drept din acel stat, in baza caruia de desfasoara intreaga activitate
sociala. Un loc aparte este ocupat de regulile de conduita de drept penal a caror incalcare
constitue infractiune.
Savarsirea unei infractiuni, cu vinovatie, duce la nasterea unui raport juridic de
drept penal in baza caruia, statul are dreptul de a trage la raspundere persoana vinovata, iar
acesta are obligatia de a suporta consecintele ce rezulta din safarsirea faptei sale.
Pentru realizarea acestui obiectiv , este nevoie de existenta unor organe
specilizate care sa solutioneze conflictul aparut intre faptuitor si stat, in vederea tragerii la
raspunderea penala a faptuitorului pe calea justitiei, in cadrul unui proces penal, ce se
desfasoara intre subiectii procesului penal. Confosm dreptului de procedura penala, aceste
organe sunt denumite organe judiciare , din care fac parte : judecatorul si organele de
urmarire penala .
In sarcina organelor de urmarire penala , respectiv in sarcina procurorului,
organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de cercetare speciala, intra , pe
langa alte atributii , si strangerea si administrarea probelor.
De modul de abordare a sistemului probator – probele, mijloacele de proba si
procedeele probatorii – depinde realizarea unui proces penal echitabil, ceea ce este de esenta
justitiei intr-o societate civilizata.
Specificitatea demersului cognitiv in cazul procesului penal consta in aceea ca
judecatorul afla si stabileste situatia de fapt din dosar prin intermediul anumitor elemente de
fapt , probe ,care contin si dezvaluie informatii cu privire la existenta infractiunii, savarsirea
acesteia de catre o anumita persoana , vinovatia faptuitorului, circumstantele atenuante si
agravante.1
In vederea valorificarii probelor administrte prin scrisuri si mijloace materiale de
probe, au fost reglementate procedee probatorii al caror scop este descoperirea si ridicarea
acestor mijloace de proba materiale si scrise.2

1
Revista de Drept nr. 6/2001, I. Doltu, Consideratii in legatura cu sistemul probator in dreptul procesual penal,
p. 73-79
 Mijloacele de proba nu trebuie confundate cu procedeele probatorii, acestea din urma
neconstituind o categorie a mijloacelor de proba, ci moduri de a proceda in folosirea
mijloacelor de proba.3
Noul Cod de procedura penala mentionneaza urmatoarele procedee probatorii , si
anume : perchezitia , regrementata in cuprinsul Capitotulu VI,( articcolele 157- 168) ;
ridicarea de obiecte si inscrisuri reglementata in sectiunea a 3-a a Capitolului VI ,( articolele
169-171 ); cercetarea la fata locului, reglementata de Capitolul VII,( in cuprinsul articolului
192 )si reconstituirea , reglementata in cuprinsul aceluiasi capitol de articolul 193.
In ceea ce prveste ridicarea de obiecte si inscrisuri , in cazul in care inscrisurile sau
alte obiecte au o existenta certa, sunt identificate si pot constitui mijloace materiale de proba,
exista obligatia legala pentru organul judiciar de ridicare a acestora de la persoanele fizice dau
juridice ce le detin .
Obligatia organelor de a ridica obiectele sau inscrisurile ce pot servi ca mijloace de
proba in procesul penal este dublata de obligatia de predare a unor asemenea obiecte sau
inscrisuri de catre cei ce le detin.4
Cercetarea la fata locului , cnstitue procedeu probatoriu care consta in cercetarea
locului unde se banuieste ca s-a savarsit infractiunea atunci cand este necesara constatea
directa in sopul determinarii si clarificarii unosr imbrejurari de fapt ce reprezinta impotanta
pentru stabilirea adevarului, precum si ori de cate ori exista suspiciuni cu privire la decesul
persoanei.5
Reconstituirea, conform Noului Cod de procedura penala , consta in reproducerea
modului si conditiilor in care a fost savarsita fapta prevazuta de legea penala. Pot recurge la
reconstituirea totala sau partiala, organul de urmarire penal sau instanta de judecata, daca
gaseste necesar si trebuie sa fie efectuata astfel incat sa nu fie incalcata legea sau ordine
publica , sa nu se aduca atingere prin aceasta moralei publice si sa nu fie pusa in pericol viata
sau sanatatea persoanelor.6

2
V. Ion NEAGU si Mircea DAMASCHIN , Tratat de procedura penala . Partea generala , in lumina noului
Cod de procedura penala , Ed. Universul Juridic , Bucuresti , 2014, p.521
3
 V. Dongoroz si colectivul , Noul Cod de procedura penala si Codul de procedura penala anterior. Prezentare
comparativa, Ed. Politica, Bucuresti, 1969, p. 62.
4
v Dr. Ion POIANA si Drd. Ioana PACURARIU , Drept procesual penal , Parte generala, Ed. Universul Juridic
, Bucuresti , 2014 p. 158-159
5
V. Dr. Ion POIANA si Drd. Ioana PACURARIU , Drept procesual penal , Parte generala, Ed. Universul
Juridic , Bucuresti , 2014 p. 159
6
V. Noul Cod de Procedura Penala , Capitolul VII , art. 193 , alin (1) si (4)
 Perchezitia , reglememntata in cuprinsul Capitolului VI , articolele 156 – 168, Cod de
Procedura Penala, este procedeul probatoriu prin care sunt cautate, in vederea ridicarii
obiectelor , inscrisurilor sau altor obiecte ce pot fii folosite ca prope in procesul penal.
Perchezitia a fost definita in doctrina ca fiind un procedeu prin care se cata in anumite
locuri obiectele si inscrisurile care pot servica mijloace de proba in procesul penal, iar in caz
de descoperire se ridica de la persoana fizica sau juridica la care se gasesc.7
In cuprinsul art. 156 alin (2) C.pr.pen., a fost consacrat principiul conform caruia
perchezitia se efectueaza cu respectarea demnitatii, fara a constitui ingerinta disproportionala
in viata privata, in scopul eliminarii eventualelor abuzuri ce privesc modalitatea de
desfasurare a perchezitiei.
Legea reglementeaza anumite imunitati procedurale care privesc si institutia
penrchezitiei si anume :
In primul rand , in timpul mandatului prezidential, Presedintele Romaniei nu poate fi
perchezitionat;8
In al doilea rand, deputatii si senatrii nu pot fii perchezitionati fara incuviintarea
Camerei din care fac parte, cu exceptia infractiunilor flagrante;9
In al treilea rand, judecatorii, prourorii si magistratii asistenti nu pot fi perchezitionati,
fara incuviintarea sectiei corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturi , cu exceptia
intractiunilor flagrante;10
In al patrulea rand, Avocatul Poporului nu poate fi perchezitionat fara incuviintarea
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului;11
In ultimul rand , nu pot fi perchezitionate persoanele care se bucura de imunitate
diplomatica.

A. Scopul perchezitiei
Percheziția ca act de urmărire penală, este activitatea ce vine in conflict cu libertatea și
inviolabilitatea persoanei, cu libertatea și inviolabilitatea domiciliului. Nimeni nu va aduce

7
V. Dr. Ion POIANA si Drd. Ioana PACURARIU , Drept procesual penal , Parte generala, Ed. Universul
Juridic , Bucuresti , 2014 p. 148
8
Conform art.84 alin.(2) din Constitutie
9
Conform art. 72 din Constitutie
10
Conform art.95 din Legea nr.303/2004
11
Conform art.31 din Legea nr.35/1997
atingere vieții particulare, a vieții de familie, inviolabilității domiciliului sau a corespondenței
unei persoane ori a onoarei sau reputației sale.
Art.27 din Constitutia Romaniei consacră principiul conform căruia „domiciliul și
reședința sunt inviolabile” , iar in aceasta situatie , perchezitia este de fapt o exepție legală.
Din acest motiv, perchezitia trebuie sa fie, întotdeauna o activitate motivată al cărui scop
trebuie stabilit dinainte.
Magistratul care autorizează sau dispune efectuarea percheziției, are obligația de a
verifica condițiile si împrejurările ce sunt necesare executarii acesteia. Situațiile în care
organele judiciale, în mod excepțional pot încălca dreptul persoanei la inviolabilittatea
domiciliului sunt prevazute în cuprinsul art.27, alin(2) din Constituția României , care prevede
excepțiile de la regula stabilită in art.27 alin.(1, privind inviolabilitatea persoanei și
domiciliului acestuia.Aceste excepții sunt : pentru executarea unui mandaat de arestare sau a
unei hotărîri judecătorești; pentru înlăturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica
sau bunurile unei persoane ; pentru apărarea secutității naționale sau a ordinii publice și
pentru preveniea răspândirii unei epidemii.12
Prin efectuarea percheziției se pot obține probe care cotribuie decisiv la soluționarea
cauzei penale.
In ceea ce privește scopul nemijlocit al perchezitiei acesta constă în ridicarea tuturor
obiectelor și înscrisurilor ce contribuie la soluționarea cauzei penale deduse spre solutionare
de catre organele judiciare.
Pe laga scopul nemijlocit, percheziția are si un scop secundar, și anume, ridicarea
obiectelor și înscrisurilor care nu au legatura directa cu cauza dar deținerea si punerea
acestora în circulație sunt interzise prin lege.
Percheziția poate avea diverse scopuri daca analizam particularitățile fiecărei cauze în
parte, si anume:
1. Descoperirea și ridicarea obiectelor, bunurilor, valorilor, înscrisurilor
care conțin sau poartă urmele infracțiunii, a celor care au folosit ori au
fost destinate sa serveasca la săvârșirea infracțiunii, precum si a celor
care sunt produsul activității ilicite;
2. Descoperirea persoanelor care se sustrag de la urmărirea peală sau
executarea unei pedepse și a persoanelor dispărute, cadavrelorori
fragmentelor de cadavre;

12
Art. 27 alin.(2) din Constituție
 3. Descoperirea de bunuri sau valori care ureaza a fi indisponibilizate în
vederea recuperării rejudiciului cauzat de indracțiune.13
4. Descoperirea obiectelor si valorilor procuate cu sumele de bani
obținute în urma săvârșirii infracțiunii;
5. Descoperirea unor bunuri sau valori primite în vederea săvârșirii unei
infracțiuni in legătură cu serviciul ( de exemplu: în cazul infracțiunii
luare si dare de mită)
6. Descoperirea unori bunuri, înscrisuri sau valori suscptibile de
indisponibilizare prin măsuri asiguratorii;
7. Descoperirea cadavelor ori a părților din cadavrele persoanelor
dispărute de la domiciliu sau reședință;
8. Descoperirea unor obiecte, valori sau înscrisuri deținute contra
dispozițiilor legale în vigoare, ori provenite din infracțiuni săvârșite
anterior a caro autori nu au fost descoperiți;
Organul judiciar competent nu are dreptul de a ridica alte obiecte sau inscrisuri care nu
au legătură cu cauza, sau daca deținerea ori punerea lor în circulație nu este interzisă de lege.
Obiectele căautate în cadrul efectuării percheziției sunt diverse si diferaă în funcție de
natura infracțiunii cercetate și de îmbrejurările în care s-a comis fapta. Cu titlu de exemplu v-
om lua imfracțiunea de omor, cu privire la care in urma descoperirilor se vor ridica obiecte
precum : cuțit , pistol , topor , bâtă, substanțe toxice ori substanțe stupefiante , obiecte cu care
s-a savarși infracțiunea pe cand la infractiunea de furt, de exemplu se vor căuta : înscrisuri ,
obiecte, valori sustrase.
Prin percheziție se vor cauta anumite obiecte si anume :
 Obiectele ce au reprezentat scopul infracțiunii cercetate;
 Obiectele care au folosit la ascunderea infracțiunii sau a persoanei învinuitului;
 Obiectele care au folosit la săvîrșirea infracțiunii;
 Obiectele care nu pot fi deținute in posesie particulara ;
 Obiectele care constitue urme ale infracțiunii;
 Obiectele care servesc la lămurirea împrejurărilor infracțiunii cercetate sau să
ajute la demascarea indractorului;
 Obietele rezultate în urma săvârșirii infracțiunii;

13
Am consultat http://www.scrigroup.com/legislatie/drept/Perchezitia-clasificarea-si-sc72795.php , in data de
17.02.2016
 Obiectele rezultate din safarsirea infracțiunii si cele folosite în scopul savarșirii
acesteia , poartă denumirea de corpuri delicte și sunt importante deoarece cu ajutorul acestora
se poate dovedi, direct sau indirect, săvârșirea unei infracțiuni.
În doctrina internațională, s-a afirmat faptul că, percheziția judiciară este destinată
gasirii si căutarii de probe și nu pentru a constata în flagrant săvârșirea unor infracțiuni, ea
efectuându-se de cele mai multe ori, după ce faptele infarcționale au fost comise.

B. Limitele percheziției
Legea funamentală stabileste, în cuprinsul articolului 23 intitulat Libertatea persoanei,
alin (1), principiul conform căruia, libertatea individuală și sinuranța persoanei sunt
inviolabile, iar in cuprinsul acelusași articol, alin.(2) Constituția stabileste ca percheziționarea
unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
Efectuarea percheziției dobândește o importanță deosebită pe parcursul investigațiilor
judiciare, prin intermediul său asigurându-se strangerea de mijloace de probă a căror existență
este cunoscută dar si a mijloacelor de probă noi, necesare soluționării cauzei.
Perchezița fiind un act de urmărire penală, presupune existenta unor anumite limite
legale în cadrul cărora poate fi dispusă sau exercitată.
O primă conditie este ca percheziția să fie dispusă sau executată numai in cadrul unui
proces penal, astfel că dispunerea sau efectuarea unei percheziții, indiferent de felul acesteia,
nu poate avea loc decât în timpul unui proces penal în curs de desfășurare.
O altă limită a percheziției este aceea că, aceasta poate fii dispusă și efectuată numai în
situația în care persoana, căreia i s-a cerut de către organele judiciare, să predea vre-un înscris
sau obiect, ce prezintă interes pentru cauza în desfășurare, nu recunoaște existența sau
deținerea acestora, ori atunci când existe indicii temeinice ca efectuarea percheziției se
impune pentru descoperirea și stingerea probelor necesare pentru soluționarea temeinică și
legală a cauzei respective.
Limitele percheziției difera insă in funcție de felul natura percheziției , astfel dacă
percheziția corporală poate fi efectuată la orice oră din zi și noapte, percheziția domiciliară
poate fi efectuată numai în intervalul de timp cuprins intre orele 06,00 – 20,00 , cu excepția
situației infracțiunilor flagrante sau când percheziția urmează să se efectuează intr-un local
deschis publicului la acea oră.14
Din practica organelor judiciare, rezultă ideea că percheziția domiciliară începută între
orele 06,00 – 20,00, poate continua și pe timpul nopții, adica în afara acestui interval orar,
14
Art.159, alin.(3) , Codul de procedură penală
finalizându-se dupa ora 20,00 atunci când continuarea acestei activități a fost determinată de
existența unor anumiți factori obiectivi cum sunt, de exemplu : interesul organelor judiciare
de a finaliza percheziția deoarece de rezultatul acesteia depinde luarea, menținerea sau
întreruperea unor măsuri procesuale sau prevenirea alterării ori dispariției obiectelor sau
înscrisurilor ce urmează a fii identificate și ridicate cu ocazia percheziției.
În situașia în care organul judiciar insarcinat cu efectuarea percheziției, confundă
locul exectuării acesteia, sau a locului efectuării percheziției, acesta va răspunde penal , iar
atunci când considera că este necesară extinderea percheziției domiciliare si la alte adrese sau
cea corporală ți la alte persoane , aceste trebuie să solicite motivat autorizația judecătorului
conform procedurii în viguare.
Percheziia corporala presupune și anumite limite personale si anume, aceasta poate fi
efectuata numai de către persoane de același sex cu persoana percheziționată. In cazul in care
de exemplu, perchezișia este efectuată asupra unei femei, trebuie să se apeleze la serviciile
unei femei.
Cu ocazia efectuării percheziției corporale trebuie evitata supunerea celui
perchezitional la tratamente inumate ori degradante.În acest sens, jurisprudența Curții
Europene a reținut ca atunci când modul în care este efectuată percheziția cuprinde elemente
degradante care agravează în mod semnificativ umilința inevitabilă pe care o provoacă o astfel
de procedură, se aplică art.3 din Convenția Europeana.15

C. Clasificarea percheziției

În literatura de specialitate există mai multe criterii de clasificare a perchezițiilor ce

prezină importață atât sub aspectul cerintelor legale ce trebuie sa fie respectate de organul
judiciar, cât și sub aspectul regulilor tactico-criminalistice aplicate cu ocazia pregătirii și
efectuării acestor activități.16
După natura lor în literatura de specialitate, percheziția se poate plasifica în :
 Percheziție judiciară - sunt acele percheziții ce constau în restrangerea dreptului la
inviolabilitatea domiciliului, ori a persoanei pe timpul desfășurării unui proces penal
( percheziția domiciliară, corporală, asupra vehiculelor si percheziția informatică);
 Percheziție extrajudiciară - constitue un act administrativ și poate fi efectuat de către
oganele vamale, organele de poliție, sau alte organe administrative, care nu pot
15
V.Mihail UDROIU , Procedura penala.Partea generală, Ed. C.H.Back, Bucuresti, 2014 , pag,286
16
V. http://www.scrigroup.com/legislatie/drept/ consultat în data de 19.02.2016
 dobândi calitatea de organ de urmărire penală, ( percheziția vamală, percheziția
efectuată la accesul într-o instituție publică, aeroport, complex sportiv, etc.)
După obiectul asupra căruia se acționează, conform art.156 alin.(1), percheziția poate
fi:
 Domiciliara
 Corporală
 Informatică
 A unui vehicul
Fiecare tip de percheziție, presupune metode specifice de cercetare sau particularități
caracteristice dar și existența unor factori externi, sau factori ce țin de psihologia persoanei
percheziționate.
Percheziția domiciliara nu se refera doar la domiciliu ci în aceasta noțiune intra si
locul de muncă, camera de hotel, în spațiile deschise, deozite, garaje, etc.17
După timpul de efectuare exista:
 Percheziții efectuate în timp de zi, în intervalul orar (06.00 – 22.00) , cum este de
exemplu, percheziția domiciliară ;
 Percheziții efectuate indiferent de oră. În această categorie intră de exemplu:
percheziția corporală, sau perchezitiile efectuate în cazul infracțiunilor flagrante sau în
locuri publice.

După temeiul legal, perchezițiile se clasifică în:

 Percheziții efectuate, în baza autorizației dade de judecător , este cazul, de exemplu , a
percheziței domiciliare;
 Percheziții dispuse de organul de urmărire sau cercetare penală;
 Percheziții efectuate în cazul infracțiunilor flagrante ;
Infracțiunea flagrantă este aceea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după
săvârșire, ori când făptuitorul este urărit imediat după comiterea faptei de persoana vătămată,
martori oculari , strigătul public, sau este surprins in aproprietea locului comiterii infracțiunii
cu arme, instrumente ori alte obiecte de natura a-l presupune participant la faptă.

Dupa componența echipei care a efectuat percheziția:

 Percheziție efectuată de organul judiciar
 Percheziții la care participăși specialiști din diferite domenii de activitate
17
V. N. VOLONCIU , Tratat de Procedură Penală. Partea Generală, 1999 , pag 381
 Dupa numărul persoanelor și a locurilor în care se efectuează , deosebim între:
 Percheziții efectuate asupra unei singure persoane ;
 Percheziții efectuate la locuința sau sediile mai multor persoane juridice;

Capitolul II

Percheziția domiciliară

1. Reglementarea juridică a percheziției domiciliare

Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a

O.N.U. in 1948 , reglementează în art. 12, faptul că „Nimeni nu va fi supus imixtiunii
arbitrare în viața sa personală, în ființa sa, în domiciliul său, în corespondența sa, nici la
atingeri aduse onoarei și reputației sale ”. Romănia, ca membră a O.N.U., prin art.7 a legii
fundamentale reglementează „inviolabilitatea domiciliului”, consacrând faptul că „domiciliul
și reședința sunt inviolabile și că nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori
reședința unei persoane fără înoirea acesteia”

Codul penal este cel care prevede faptul că incălcarea acestui principiu constitue
infracțiunea de „violarea de domiciliu”.18 Legea prevede si o formă agravată a acestei
infracțiuni, atunci cand fapta este săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopții ori cand
prin folosirea de calități mincinoase.19

În dreptul constituțional, noțiunea de domiciliu are un sens larg, cuprinzând atât

domiciliul în sensul dreptului civil20cât și resedința unei persoane fizice.21În ambele forme ale
18
Este regrementat de art.224 alin.(1) și presupune pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuiță,încăpere,
dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea,fără consimțământul persoanei care le folosește ori refuzul de a
le părăsi la cererea acesteia si se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
19
Art.224 alin.(2)
20
Conform art.87 C. Civ. „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile,
este acolo unde acesta declară că își are locuința princială.”
21
Conform art.88 C. Civ. „Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locunța secundară.”
domiciliului, aceste cuprinde camera în care doarme, camerele în care trăiește persoana fizică
cât și deendințele acestora, curtea, grădina, garajul, sau orice altă împrejurare ce ține de ele.

În sensul legii de procedură penală, prin domiciliu se înțelege o locuință sau orice
spațiu delimitat în orice mod ce aparține ori este folosit de o persoanăfizică sau juridică.22

Percheziția domiciliară este de fapt o activitate prin care se intervine în domiciliul

unei persoane, cu sau fără voia persoanei, posesoare a domiciliului, si o derogare de la regula
generală consacrată de legiuitor atăt în legislația internă , în Codul penal și în Constituție cât
si în legislația internațională.

În cuprinsul articolului 27, alin (1), legea fundamentala arată că: „Domiciliul și
reședința sunt involabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori reședința
unei persoane fără învoirea acesteia”. De la această regula exista însă și derogari ce apar în
anumite situații, prevăzute expres de lege, si anume de art.27 alin.(2) din Constituție. Aceste
situații sunt:

1. Pentru executarea unui mandat de arestaresau a unei hotărâri judecătorești;

2. Pentru înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei
persoane;
3. Pentru apărarea siguranței naționale sau a ordiii publice;
4. Pentru prevenirea răspândirii unei epidemii;

Percheziția reprezintă o excepție de la principiul inviolavilității domiciliului, dar în

același timp este și o excepție și de la principiul libertății individuale, consacract in art.23 din
Constituție. Această din urmă excepție este evidențiata și prin prisma art.8 par.1 din
Convenție, în care se arată că: „Orice persoană are dreptul la respectul vieții sale private și de
familie, a domiciliului său și a corespondenței sale”

Percheziția domiciliară contribuie la rezolvarea cauzelor penale prin obiectele și

înscrisurile pe care le da la ivealăși care au relevanță în elucidarea unor aspecte ale cauzei
penale.

In practică, efectuarea prcheziției se impune în mod fregvent în cazul unor

infracțiuni a căror latura obiectivă se caracterizează prin elementul „deținere”, de exemplu:
violarea corespondenței, constă în deținerea fără drept de mijloace specifice de interceptare

22
Art.157 ali.(2) C. Pr. penală
 23
ori de înregistrare a cominicațiilor , divulgarea informațiilor secrete de stat, consând în
deținerea fără drept, în afara îndatoriilor de serviciu, a unui document ce conține informații
secrete de stat, daca poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în
art.176 C.pen24; deținerea de instrumente în vederea falsificării25; deținerea de matriale
nucleare ori alte materii radioactive26; etc.

Importanța percheziției domiciliare ca procedeu de investigație a fost subliniat în

literatura de specialitate, unde se arată că percheziția asigură procurarea unor probe
indispensabile, iar uneori unice, pentru rezolvarea cauzei27.

Percheziția domiciliară reprezintă procedeul probatoriu ce constă în cercetarea

locuinîței unei persoane fizice, a sediului unei persoane juridice 28, ori a oricărui alt spațiu
delimitat în orice mod, care aparține sau este utilizat de o persoană fizică sau juridică în
vedera descoperirii și stângerii probelor cu privire la infracțiunea pentru care s-a dispus
începerea urmăririi penale, precum și pentru conservarea urmmelor comiterii infracțiunii sau
pentru prinderea suspectului sau inculpatului29.

Aceasta poate fi efectuată în domiciliul sau reședința inculpatului ori suspectului,

dar și în alte locuințe sau spații aparținând unor alte persoane( de exemplu la domiciliul sau
resedința rudelor inculpatului ori suspectului, a martorilor, etc.)

Potrivit art.62 alin.(1) din noul Cod de procedură penală, comandanții de nave care
investighează infracțiunile comise pe acestea, în timpul în care navele pe care le comandă se
află în afara porturilor, pot verifica lucrurile pe care pasagerul le are cu sine, chiar dacă acesta
se află în cabina privată a pasagerului.

Conform prevederilor art. 27 alin.(3) al Constituției, percheziția domiciliara poate

fi ordonată, exclusiv de către magistrat și se poate efectua numai în formele prevazute de

23
Art. 302 alin.(6) C.pen
24
Art.303 alin.(2) C. Pen.
25
Art.314 alin.(1) C.Pen.
26
Art.345 C. Pen.
27
V. Dongoroz V., Kahane S., Antoniu G., Bulai C., Iliescu N., Stănoiu R., Explicații teoretice ale Codului de
Procedură Penală Română. Partea Generală. Volumul V, pag. 236
28
Prcheziția domiciliară poate fi realizată în domiciliul sau reședința suspectului sau inculpatului precum și în
alte locuințe sau spații care aparțin altor persoane( de exemplu: rudele suspectului sau inculpatului).
29
M. Udroiu, Drept procesual penal. Partea generală, pag.290
Codul de procedură penală.. Conform dispozițiilor vechii regementări, percheziția domiciliară
utea fi efectuată atât cu autorizarea organului competent cât și cu consimțământul persoanei
ori în cazul infracțiunilor flagrante fără consimtământul persoanei și fără autorizarea
organului competent.

Prin modificările aduse, legiuitorul a urmărit întărirea dreptului persoanei cu

privire la inviolabilitaatea domiciliului , prevenirea unor abuzuri sau comiterea altor fapte din
diferite motive, dar în același timp a vrut să evidențieze respectul pe care legea îl acordă
mediului în care persoana își desfășoară viața de zi cu zi, domiciliului său. Uneori, actele de
perchezișie domiciliară au constituit acte de abuz, prin care se aduceau atingere onoarei,
demnității ori se incălcau de bună voie unele drepturi din răzbunare, profinând de unele
imperfecțiuni ale reglementărilor în materie.

Potrivit art.158 alin.(1), percheziția domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi

penale, la cerera procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar
reveni competențasă judece cauza în prima instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad
aceesteia în a căreia i-ar reveni competența să judece cauza în prima instanță sau de la
instanșa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetuli din
care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În cursul
judecății percheziția se dispune din oficiu sau la cerera procurorului de către instanța investită
să judece cauza.

Prin actuala reglementare, percheziția domiciliară,percheziția domiciliară nu a

suferit modificări majore.Urmează a se observa faptul că din cuprinsul legisației anterioare a
fost înlăturată dispoziția referitoare la tăgăduirea unei persoane solicitate a prezenta un obiect
sau un înscris, fiind în prezent un obiect sau un înscris, fiind în prezent suficientă existența
unei suspiciuni rezoabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană ori la
deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legatură cu o infracțiune.

În practica de urmărire penală, chiar anterior revizuirii din 2003 a Constituției, se

efectuau percheziții domiciliare chiar și înainte de a se începe urmărirea penală, ca acte
premergătoare, de regulă prin obținerea consimțământul persoanelor în cauză.30

Percheziția domiciliară este o activitate complexă, cuprinzând următoarele

trăsături:

30
Gr. Teodoroiu, Tratat de drept procesual penal, pag.388
  Este un act cu caracter judiciar, constănd în restrângerea dreptului la inviolabilitatea
domiciliului persoanei,fiind considerat un act de constrângere socială deoarece se
realizează fără consimțământul persoanei.
 Se realizează cu respectarea principiului libertății legalității si principiul aflării
adevărului, întrucât se desfașoara și se dispune în condițiile prevăzute de lege, numai
în scopul aflarii adevărului. În urma efectuării percheziției se pot descoperi probe care
contribuie la solutionarea cauzei si aflarea adevărului.
 Este un act de urmărire penală și constitue un procedeu probator având în vedere
faptul că că se execută numai in cadrul procesului penal. Aceasta se poate dispune si
efectua si după momentul inceperii urmăririi penale dar și pe timpul judecății.31
 Este o activitate de teren a organelor judiciare și cuprinde actități de căutare și
cercetare a obiectelor și înscrisurilor, care au legatură cu cauza penală. Din pinnct de
vedere criminalistic este considerată un procedeu probator alaturi de cercetarea la fața
locului, percheziția corporala, ridicare de obiecte si înscrisuri, etc.
 Percheziția domiciliară are un caracter relativ,întrucât nu este obligatorie ci se
dimpune numai în situatia în care se refuza predarea ori se ascunde deținerea ori
existența unosr obiete sau a unor înscrisuri, a căror predare a fost ceruta în mod expres
de către organee judiciare pentru a fi folosite ca mijloc de probă in scopul aflării
adevarului si a soluționării cauzei penale.

Obiectele căutate sunt determinate de natura infracțiunii săvârșite, astfec că, în

cazul infracțiunii de omor de vor cauta instrumentele cu care a fost săvârșită infracțiunea sau
care a ajutat la săvârșirea acesteia cum ar fi, arma de foc, cuțit, topor etc.

O noutate adusă de noul cod de procedură penală este introducerea percheziției

asupra bunurilor identificate în domiciliu, în sensul deschiderii anumitor obiecte care ar putea
conține mijloace materiale de probă sau înscrisuri. Un aspect inedit îl reprezintă, includerea în
obiectul percheziției domiciliare a prinderii suspectului sau inculpatului, de unde rezultă și
natura juridică mixtă a percheziției domiciliare, și anume procedeu probatoriu prin care se
urmarește descoperirea și ridicarea mijloacelor materiale de robă și a înscrisurilor, pe de o
parte, respectiv prinderea suspectului sau inculpatului, pe de altă parte.32

31
Art. 158 alin (1) din Codul de procedură penală
32
Ion NEAGU, Mircea DAMASCHIN, Tratat de procedură penală. Partea generală. op. cit. pag.523
 Pentru ca percheziția să aducă rezultate așteptate, aceasta trebuie să se desfășoare
după o anumită planificare, si trebuie realizată cu respectarea dispozițiilor legale și prin
mijloace tehnice adecvate.

2. Formele și etapele percheziției domiciliare

Percheziția domiciliară, cunoscută si ca „percheziția locului”, se împarte în

percheziția locurilor deschise, percheziția clădirilor și percheziția la locul de muncă. Unii
criminaliști au folosit termeni ca percheziția locurilor închise sau percheziția încăperilor în
locum termenului de percheziția clădirilor.

Prin noțiunea de ‚loc închis’ se înțelege o încăpere de locuit, dependință și locul de

muncă.

Având în vedere faptul că, perchezișiaa domiciliară este o actiitate complexă,

necesită, în mod obligatoriu respectarea a trei etape, si anume:

1. Etapa pregătitoare, în cadrul căreia se iau măsurile preliminar și are loc înaintea
începerii percheziției propriu-zise;
2. Etapa repartizării sarcinilor de cercetare si pază;
3. Etapa cercetării detaliate și fixarea rezultatului percheziției. Această etapă reprezintă
executarea percheziției domiciliare propriu-zise.

Aceste etape trebuie respectate si în cazul percheziției corporale dar în cazul

percheziției domiciliare ele ocupă mult mai distinctă în activitatea judiciară prilejuită de
executarea acestora.

În etapa preliminară a percheziției domiciliare, organele competente vor lua

anumite măsuri și anume:

 Studierea dosarului cauzei;

 Planificarea percheziției ;
 Informarea cu privirea la persoana a carui domicliu ori sediu va fi;
percheziționat și a membrilor familiei acestuia, a peroanelor cu care
locuiește împreună;
  Informarea asupra locului ce urmează să fie percheziționat, asupra
intrărilor și ieșirilor acestuia;
 Informarea cu privire a mijloacele de legătură de care sisăune cel
percheziționat, a vecinătăților și raportulrilor acestuia cu vecinii;
 Informarea asupra obiectelor și înscrisurilor ce trebuie căutate și ridicate
cu ocazia percheziției;
 Organizarea echipei operative dee perchezișie cu stabilirea rolului fiecărui
membru al echipei și modul de deplasare la locul percheziției;
 Stabilirea mijlacelor tehnice necesare pentru efectuare percheziției;
 Stabilirea moduli de pătrundere în incinta locului unde se a efectua
perchziția și asigurarea participării martorilor asistenți, care pot fi , în
anumite situații stabiliți anterior;
 Organizarea pazei căilor de acces în locul unde urmează să se desfășoare
percheziția;
 Stabilirea primelor măsuri ce se vor lua după pătrunderea în loul ce
urmează a fi percheziționat, cum ar fi: retinerea pe loc a tuturor
persoanelor găsite în locul respectiv până la terminarea percheziției;
imobilizarea persoanelor care vor avea un comportament agresiv ori vor
încerca sub orice formă împiedicarea efectuarii perchezișie; solicitarea
celui percheziționat să prezite toae cheile de la încăperile încuiate in
vederea percheziționării acestora și identificare tuturor persoanelor găsite
la locul percheziției și stabilirea statutului acestora și a legăturii cu
persoana percheziționată.

Înainte de a se deplasa la locul percheziției, echipa de percheziție va fii instruită de

către șeful echipei cu privire la modul de executare a percheziției și rolul pe care fiecare
mebru îl va avea pe timpul executării percheziției.

A doua etapă a percheziției domiciliare are loc după măsurile preliminare. În

cadrul acesteia, șeful de echipă va proceda la completarea sarcinilor membrilor echipei de
percheziție, se va indica metoda de lucru ce va fi folosită în executarea propriu-zisă a
percheziției și se vor repartiza în concret sarcinile de căutare și cercetare a locului
percheziționat.
 A treia etapă a acestui tip de percheziție, coincide cu efectuarea propri-zisă a
percheziției care constă în căutarea și cercetarea în detaliu a locului percheziției și a tuturor
obiectelor și înscrisurilor aflate în acest loc.

Cercetarea locului percheziției poate fiefectuată simultan în toate încăperile,

dependințele sau separat într-o ordine stabilită.

În practica judiciară, atunci când percheziția domiciliară se efectuează într-un loc

mai mare ca întindere, cu mai multe încăperri, dependințe și împrejmuiri mai numeroase s-a
uzat de ăntocmirea procesului-verbal de perchezișie domiciliară în mod simultan cu
activitatea de căutare și cercetare.

3. Planificarea și mijloacele tehnice necesare

Prin planificare se înțelege o anumita activitate ce urmează a se desfășura și

conduce la o anumită activitate și de regulă se realizează prin întocmirea unui plan.

Pentru a asigura o reușita unei percheziții domiciliare, organele competente

realizează cu grijă o planificare a acesteia, ținând cont de caracteristicile locului, a timpului,
de natura obiectelor căutaate, de persoana la care se caută , de posibilitățile de pătrundere în
locul percheziției, de perssoanele care iau parte la percheziție, de mijloacele tehnice necesare
sau de alți factori care pot influența desfasurarea percheziției domiciliare si rezultatul acesteia.

Percheziția ce nu este relizată în cazul infracțiunilor descoperite imediat , trebui

executată după un plan bine pus la punct astfel că repetarea ei se face întotdeauna în condiții
grele,având în vedere că persoana percheziționată este prevenită si are timp să își ia toate
măsurile pe care le consideră necesare.

La realizarea planificării perchezițikei domiciliare, se vor avea ăn vedere anumiți

factori si anume :

 Urgenta efectuării perchezișiei domiciliare. În cazul în care percheziția domiciliară

nu poate fi amânată ea va fi executată în regim de urgență. Această masura este luată
pentru a preveni o posibilă dispariție sau disprugere a obiectellor sau înscrisurilor, care pot
constitui probe foarte impportante în stabilirea adevărului. De obicei se recurge la acest
mod atunci când persoana în cauză este arestată sau reținută ori atunci când urmează să se
ia o asemenea măsură. Urgența presupune executarea percheziției cu celeritate, din
 momenttul obținerii datelor cu privire la existența bunurilor sau înscrisurilor care au
legatură cu cauza cercetată
 Timpul când se poate pătrunde cel mai usor la locul percheziției. De regula, în
practica judiciară, acest timp se alege dimineața la prima oră, începând cu ora 06.00,
profitând astfel de lumina zilei în timpul căutării dar și timpul necesar terminăii acesteia
până la ora 20.00. Acest factor este menționat expres în Codul de procedură penală33,
astfel că perchziția domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6.00 sau după ora 20.00,
cu excepția infracțiunii flagrante sa când percheziția urmează să se efectueze într-un local
deschis publicului la acea oră. Acest factori este menționat și în legea fundamentală, în art.
27 , pct.4 care stabilește că perchezițiile pe timpul nopții sunt interzise de la această regula
facând excepție infracțiunile flagrante.
Alegerea timpului potrivit pentru efectuarea percheziției domiciliare este
determinat de mai mulți factori, și anume: găsirea la domicili a persoanelor în cauză sau
posibilitatea asigurării participării martorilor.
Acest factor este foarte important în situația în care trebuie identificate anumite
bunuri din alte bunuri, de același gen, după unele particularități de identificare. În practica
judiciară s-a demonstrat că efectuarea percheziției la lumina artificiala, cum este cazul
efectuării perchezișiei la lumina becului, lanternei, sau alte surse de iluminare, prezintă și
unele dificultăți ăn asigurarea pazei și supravegherii corespunzătoare a locului
percheziționat si a persoanelor participante la percheziție.
 Intențiile cunoscute sau bănuite a celui percheziționat
Este important să se cunoastcă dacă persoana percheziționată poate deveni violentă
sau nu ori să recurga la măsuri care sa pprejudicieze percheziția cum ar fi de exemplu:
aruncarea pe fereastră sau distrugerea obiectelor sau înscrisurilor ce sunt urmăite de organele
judiciare , si care au o importanță decisivă în soluționarea cauzei. Pe lângă acest aspect trebuie
avuți în vedere si membrii familiei .Nu trebuie neglijat faptul că aceștia sunt violenți deoarece
pot recurge la atitudini sau acte ce pot îngreuna sau face imfosibilă efectuarea percheziției.
Organele competente ,trebuie să culeagă informațiile necesarepenru cunoașterea
exactă a locului unde urmează să se efectueze percheziția , pentru ca aceasta săfie efectuată în
condiții cât mai favorabilă si cu eficiență scontată . Aceste informații privesc :
a. Adresa exactă a locului ( localitatea, strada, număr , bloc, etaj, apartament, etc.);
b. Destinația concretă dată prin folosința a locului respectiv;
c. Numărul de persoane care locuiesc sau folosesc efectiv locul în cauză ;
33
Art.159 alin.(3)
 d. Limitele precise ale locului ;
e. Căile de comunicare cu exteriorul, felul și numărului acestora, dacă dispun de telefon
sau alte mijloace de legătură;
f. Caracteristicile generale și speciale ale locului deschis sau ale clădirilor aflate în acest
loc;
g. Cunoașterea personalității persoanei la care urmează a se efectua percheziția
domiciliară;
În acest scop, organele judiciare trebuie să obțină date cu privire la antecedentele
persoanelor, locul de muncă,anturaj si locurile frecventate de acestea dar și cu privire la
comportamentul persoanei percheziționate si programul zilnic al percheziționatului si a
persoanelor împreună cu care locuiește.
Anterior efectuării percheziției propriu-zise, pentru asigurarea eficienței acesteia,
organele judiciare care efectuează percheziția trebuie să cunoască caracteristicile obiectelor ce
urmează a fi descoperite și ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare pentru a face posibilă
recunoasterea acestora din multitudinea de obiecte de același gen, să cunoască dinainte
locurile în domiciliul persoanei percheziționate unde aceasta a ascuns bunurile valoroase, de
obicei obiectele mici cum ar fi : bijuterii, sume de bani, inscrisuri compromițătoare,
înregistrări magnetice si video, etc.Din practica judiciara, s-a constatat că aceste obiecte, se
acund în picioarele unei mese, în pamantul din curte sau grădină, în interiorul unor aparate
electrice sau electronice, care de regulă nu sunt demontate cu ocazia percheziției domiciliare
sau în locuri create special în acest scop , în pereți, în pardoseală sau în tavanul încăperilor.
O altă problemă ce trebuie rezolvată înainte de trecerea la efectuarea perchziției
este stabilirea metodelor de cercetare cele mai eficiente, a mijloacelor și forțelor
necesare.Aceasta se stabilește în funcție de caracteristticele tehnice ale locului ce urmează a fi
percheziționat. De exemplu: in cazul unor clădiri, se alege metoda cercetării prgresive,
începând cu prima încăpere de la ușa principală de acess și se termină cu ultima cameră,
situată pe latura clădirii opuse ușii de access. În cazul cșădirilor cu mai multe etaj, se poate
dispune căutarea de jos în sus, sau de sus în jos ori simultan din cele două părți.
In situația în care trebuiesc găsite obiecte sau înscrisuri marcate chimic cu
sumstanțe criminalistice, de la efectuarea percheziției nu trebuie să lipsească lampa cu raze
ultraviolete, iar în cazul este necesară demontarea sau dezmembrarea unor bunuri,care sunt de
fapt ascunzători ale obiectelor căutate, trebuie să fie procurate unelte și scule necesare unei
astfel de operațiuni. În practică au existat situații in care, pentru astfel de operațiuni a fost
nevoie de specialisti cum ar fi : tâmplari, lăcătușieri sau electronist.
 Trebuie avut în vedere faptul că, fiecare percheziție domiciliara prezină anumite
particularități , în funcție de elementele ce trebuie lămurite și rezolvate cu ocazia planificării,
în practică neîntâlnindu-se percheziții domiciliare identice, care să se suprapuna din toate
punctele de vedere.
Atunci când se impune participarea făptuitorului sau a persoanei care este arestată
preventiv, ori reținut, trebuie să se asigure prezența acestuia și în plus prezența apărătorului
ales ori desemnat din oficiu, conform normelor de pricedură penală.
Problema martorilor asistenți trbuie adusă si ea la lumină. Se vor folosi metode
clare de rezolvare, pentru că în unele situații nu se poate pierde vremea odată ajunși la locul
percheziționat, pentru gasirea unor martori asistenți , având în vedere și faptul că foarte multe
persoane refuză din anumite motive să participe la percheziție în această calitate.
Dacă percheziția domiciliară urmează să se execute în sediul unei societăți sau
într-o anexă a acestuia, trebuie sa fie cunoscuți reprezentanții acesteia , de obicei
menegerulacestuia sau înlocuitorul legal al acestuia, acest lucru este foarte important având în
vedere faptul că legea prevede că acestia trebuie informați cu privire la activitata organelor
judiciare , cu etapele ce urmează a fi efectuate, motivația și baza legală a acestei activități.
Având în vedere caracteristicile percheziției trbuie să se stabilească daca este sau
nu necesar un personal auxiliar ajutător care să ia parte la efectuarea percheziției domiciliare
având în vedere ca de multe ori trebuiesc insarcinate anumite persoane cu paza și
supravecherea locului percheziționatpentu a preveni un eventual atac asupra celor care
execută în concret percheziția dar și pentru a preveni și întâmpina manevrele unor persoane de
a sustrage obiecte sau înscrisuri , de a le ascunde sau de a le distruge în scopul împiedicării
descoperirii și ridicării lor pentru a fi folosite ca probe în procesl penal.
În practică au existat și situații în care martorii asistenți nu au participat , însă în
aceste conditii la percheziția domiciliară a paticipat procurorul, dar se recomandă să nu se
renunte la prezența martorilor asistenți , declarațiile acestora pot fi foarte folositoare în
combaterea afirmațiilor și declarațiilor pe care le face ulterior cel percheziționat.
Martorii asistenți sunt aleși , de regușă din rândul persoanelor majore care nu au
nici un interes ăn cauză, care nu au suferit condamnări peale si care nu fac parte din
personalul organului de urmărire penală care efectuează percheziția. Astfel din această
categorie nu face parte persoanele care au facut reclamații în cauza cercetată,care au fost
vătămate prin infracțiunea comisă , sunt rude cu cel percheziționat sau au calitatea de coautor
ori complice la fapta cercetată.
 În practică au fost situații în care organele de cercetare penală au ales greșit ca
martori asistenți, rude apropiate ale făptutorului ori complici ai acestora, iar pe timpul
efectuării percheziției domiciliare, ăn momentul in care s-au descoperit unele corpuri delicte,
aceștia au recurs la imobilizarea organelor de cercetare penală,iar unul din martori a plecat cu
obiectele respective, astfel fiind imposibil de atins scopul percheziției respective și ăn același
timp s-a pus în pericol sănătatea și viața unor membri din cadrul echipei de percheziție.
În anumite situații este impusă o anumită calitate a martorilor asistenți. De
exemplu,în cazul efectuării unei percheziții într-un loc unde se păstrează documentele secrete
se recomandă a se folosi ca martori asistenți numai persoane care au calitatea de salariați și
care au acces la acee dcumente. Pe langă acesști martori asistenți este indicat, ca la percheziția
domiciliară săparticipe și specialisti, care sa aibă calitatea tot de martori asistenți.

4. Procedura efectuării percheziției domiciliare

Percheziția domiciliară se poate dispune numai dacă există o suspiciune rezonabilă
că prin realizarea acestui procedeu probatoriu pot fi descoperite, ridicate sau conservate probe
cu privire la săvârșirea infracțiuniipentru care a fost începută urmărirea penală, iar orbținerea
acestor probe este necesară pentru buna dsfășurare a procesului penal. În același timp
percheziția domiciliară se poate dispune și în scopul conservării urmelor săvârșirii infracțiunii
sau al prinderii suspectului ori inculpatului dar și în vederea identificării, căutării, localizării și
prinderii persoanelor date în urmărire34. Percheziția domiciliară nu poate fi dispusă înaintea
începerii urmăririi penale si pentru aceasta , organul de urmărire penalaă trebuie să dispuna ,
continuarea urmăririi penale față de suspect sau punerea în mișcare a acțiunii penale
În anumite ipoteze, expres și limitativ prevăzute de lege, percheziția domiciliară se
poate desfășura în alte locașii decăt cele prevăzute în mandatul emis de judecătorul de
drepturi șilibertăți sau de instanța de judecată, în baza unui act de dispoziție emis de
procuror.În cazul în care, în timpul efectuării percheziției, se constată că au fost transferate
probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziție
este valabil, în condișiile legiisi pentru aceste locuri.Continuarea efectuării percheziției în
aceste locuri este încuvințată de către procuror.35
Percheziția se poate efectua și în cursul judecății dispunându-se din oficiu sau la
cererea procurorului, de către instanță, în vederea punerii în executare a mandatului de
arestare preventivă a inculpatului, precum și în situația în care există suspiciuni rezonabile că
34
Art. 157 alin.(1) din Codul de procedură penală
35
Art. 158 alin.(3) din Codul de procedură penală
în loculunde se solicită eectuarea percheziției există mijloace materiale de probă ce au
legătură cu infracțiunea care face obiectul cauzei.36
Potrivit art.158 alin.(3) din noul Cod de procedură penală, în cazul în care , în
timpul efectuării percheziției domiciliare, se constată că au fost transferate probe, date sau că
persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziție este valabil,în
condițiile prevăzute de lege, și pentru aceste locuri.
Potrivit Noului Cod de procedură penală, organele de ordine publică și siguranță
național, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, au
dreptul a face percheziții corporale făptuitorului în cazul în care infracțiunile pe care au
competența de a le constatat sunt flagrante.
Competența de a dispune efectuarea percheziției corporale o are numai judecîtorul
de drepturi si libertăți, prin încheiere otivată, în cursul urmăririi penale, la cerera procurorului
, sau în cursul judecății de instanță, din oficiu sau la cererea procurorului .37
În cursul urmăririi penale, competența materială de a dispune efecuarea
percheziției domiciliare o are , judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar
reveni competența să judece cauza în prima instanță sau de la instanța corepunzătoare în grad
acesteia în circumscripția careia se află sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală.38
Pentru ca judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța de judecată să poată
dispune efectuarea ercheziției domiciliare, trebuie indeplinite o serie de condiții cumulative și
anume39:
a. Să fi fost începută urmărirea penală ;
b. Să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de
către o persoană ori la deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură
cu o infracțiune;
c. Există presupunerea că percheziția poate conduce la descoperirea și
stângerea probelor cu privire la această infracțiune, la constatea urmelor
săvârșirii infracțiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.
Anterior adoptării actualei Constituții, în practica judiciară și în literatura de
specialitate au fost exprimate puncte de vedere contradictorii cu privire la posibilitatea

36
V. v Dr. Ion POIANA si Drd. Ioana PACURARIU , Drept procesual penal , Parte generala, Ed. Universul
Juridic , Bucuresti , 2014 p 149
37
V. Art. 158 alin. (1) din Codul de procedură penală
38
V . Mihail UDROIU , Procedură penală. Partea generală, Noul Cod de procedură penală, Ed. C.H.Beck
39
Conform art. 157 din Codul de procedură penală
efectuării percheziției domiciliare în lipsa autorizării organului judiciar prevăzut de lege, la
acel moment, procurorul. Într-o primă opinie, s-a apreciat că este posibilă efectuarea
percheziției domiciliare în lipsa actului de autorizare numai dacă persoana la domiciliul căreia
urmează a se face percheziția își dadea acordul scris la aceasta.40 În sens contrar, acest punct
de vedere nu era împărtășit, chiar în situația în care persoana în cauză îsi explima acordul în
scris pentru efectuarea percheziției domiciliare în lipsa autorizației prevăzută de lege.41 In
această situație s-a susținut că oricine poate pătrunde sau rămâne în domicliul unei prsoane cu
acordul acestea,inclusiv organele judiciare, aflate în scopul efectuării percheziției.42
Consimțământul persoanei al cărui domiciliu urmează să fie percheziționat are
efecte asupra punereii în executare a procedeului probator, având ân în vedere faptul că în
situația în care bunurile căutate și indicate în mandat sunt predate de bunăvoie, percheziția nu
se mai efectuează.43 În această situație, consimțământul persoanei la care urmează a se efectua
percheziția domiciliară, are consecințe asupra executării procedeului de investigație, și nu
asupra efectuării percheziției în lipsa autorizării legale.
În ceea ce privește cerința existenței autorizării prealabile a judecătoului de
drepturi și libertăți în situația săvârșirii unei infracșiuni flagrante, aceasta derogă de la
principiul inviolabilității domiciliului, reglementat expres în legea fundamentala, autoritățile
competente având dreptul de a pătrunde în domiciliul unei persoane în lipsa
consimțământului acesteia , in condițiile legii. În acestă ipoteză se au în vedere, în primul
rând prevederile art. 27 alin.(2) din Constitiția României, conform căruia poate fi încălcat
dreptul la iniolabilitatea domiciliului, printre altele, în anumite situașii și anume: pentru
executarea unui mandat de arestare; înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică
sau bunurile unei persoane ori pentu apărarea securității naționale sau a ordinii publice.
În situațiile prezentate mai sus , încălcarea inviolabilității domicliului nu are
semnificașia punerii în executare a procedeului probatoriu analizat. Intervenția autorităților
este de ordine publică, fiind reglementată expres de prevederile constituționale, vizând
înfăptuirea justiției, ocrotirea vieții sau a integrității fizice a persoanei sau a bunurilor acesteia,
respectiv apărarea altor valori esențiale cum ar fii securitatea statului și ordinea publică.
Având în vedere aceste ipoteze, domicliul persoanei poate fi încălcat în lipsa autorizării

40
În practica judiciară conformă prevederilor în viguare la acel moment s-a arătat că nu este legal efectuată
percheziția domiciliară fără autorizarea procurorului sub cuvânt că persoana percheziționată a acceptat facit
efectuarea ei .
41
V. Volciu III p 383
42
V. Ion NEAGU , Mircea DAMACHIN , Tratat de procedură penală. Partea generală, Ed. Universul Juridic,
București, 2014, pag.524
43
Conform art. 159 alin. (8)
legale, nefiind orba de o percheziie domiciliara conform art. 157 si urm. De exemplu, nu
constitue percheziție domiciliară în sensul prevederilor codului de procedură penală, ridicarea
de obiecte conținând droguri, daca acestea au fost descoperite de lucrătorii de poliție într-o
locuință în urma unei sesizări pentru tulburarea liniștii publice, înainte de începerea urmăririi
penale.44
În ceea ce privește autorizarea percheziției domiciliare, procurorul va înainta
judecătorului de repturi și libertăți o cerere în acest sens, însoțită de dosarul cauzei. În cursul
urmăririi penale, numai procurorul poate solicita judecătorului de drepturi și libertăți
dispunerea unei percheziții domiciliare. Chiar daca persoana vătămată sau organul de
cercetare penală, consideră utilă efectuarea unei astfel de percheziții aceștia nu pot solicita
efectuarea acestui procedeu probator , în mod direct, ci trebuie sa se adreseze procurorului.
Acesta va înainta o cerere în acest sens judecătorului de drepturi și libertăți, dacă va considera
că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.45
Deși legea prevede faptul că sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți se face
prin intermediul unei cereri, se consideră însă, că procurorul va întocmi un referat motivat,
care trebuie sa conțina anumite mențiuni și anume :
a. Descrierea locului unde urmează să se efectueze percheziția, iar în situația
în care exista suspiciuni rezonabile cu privire la existența sau posibilitatea
transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate,
descrierea acestor locuri ;
b. Indicarea probelor ori datelor din care rezultăsuspiciunea rezonabilăcu
privire la săvârșirea unei infracțiuni sau cu privire la deținerea obiectelor
ori înscrisurilor ce au legătură cu o infracțiune;
c. Indicarea infracțiuni, a probeor sau a datelor din care rezultă că în locul în
care se solicită efectuarea percheziției se află suspectul ori inculpatul sau
pot fi descoperite probe cu privire la săvâsșirea infracțiunii ori urmele
săvârșirii;
d. Numele, prenumele și dacă este necesar, descrierea suspectului sau
inculpatului despre care se bănuiește că se află în locul unde se efectuează
percheziția, precum și indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii ori a altor

44
Î.C.C.J., s. Pen., dec. Nr. 5748/2004, în Neagu III, p.510
45
Această concluzie rezulta din art. 306 alin.(5), Cod de procedură penală , unde se arată că organul de cercetare
penală, atunci când apreciază că este necesară administrarea unor mijloace de probă care pot fi dispuse numai de
judecător, formulează propuneri motivate în cuprinsul unui referat pe care îl trimite procurorului.
 obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi
percheziționat;
Solicitarea procurorului de efectuare a percheziției domciliare se soluționează
de judecătorul de drepturi și libertăți , în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fără
citarea părților, însă procurorul participă în mod obligatoriu.
Când judecătorul consideră cererea întemeiată, dispune, prin încheiere ,
admiterea cererii și încuviințarea efectării percheziției . După aceasta fază, se emite , de
îndată, mandatul de percheziție, iar înocmirea minutei este obligatorie.
În situația în care judecătorul de drepturi și libertăți, consideră că nu sunt
indeplinite condițiile prevăzute de noul cod de procedură penală pentru dispunerea
percheziției domiciliare dispune, prin încheiere. Respingerea cererii de efectuare a
percheziției domicliare. Dupa respingerea primei cereri , este inadmisibilă o nouă cerere de
percheziție domiciliară formulată pentru aceleași motive și în privința acelorași locuri , cu
excepția situației în care, au apărut sau s-au descoperit fapte ori împrejurări noi , necunoscute
la momntul soluționării cererii anterioare de către judecător, când procurorul poate formula o
nouă cerere de încuviintare a efectuării perchezișiei domiciliare, procurorulpoate solicita
emiterea unei noiautorizații de percheziție pentru o altă durată dacă autorizația emisă anterior,
dacă din motive operative, nu a fost utilizată în termenul pentru care afost încuviințat
procedeul probator.46
Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță cu privire la
cerera de încuviințare a efectuării percheziției domiciliare , nu este supusă căilor de atac,
indiferent de soluția pronunțată.
În cursul judecății, competența materială în ceea ce privește autorizarea efectuării
percheziției domiciliare aparține judecătorului ce face parte din completul la care a fost
repartizată aleatoriu cazua, care poate autoriza acest procedeu probatoriu; astfel, instanțadin
oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune efectuarea unei percheziții domiciliare în
vederea punerii în executare a mandatuui de arestare preventivă a inculpatului, precum și în
cazul în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea percheziției
există mijloace materiale de probă ce au legătură cu infracțiuenea ce face obiectul cauzei.
Încheierea judecătorului de drepturi și libertăți, ca act procesual, și mandatul de
percheziție domiciliară, ca act procedural, trebuie să cuprindă următoarele mențiuni47 :

46
V. V . Mihail UDROIU , Procedură penală. Partea generală, Noul Cod de procedură penală, Ed. C.H.Beck ,
pag.292

47
Conform art.158 alin. (7)
 a. Denumirea instanței ;
b. Data, ora și locul emiterii ;
c. Numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatl de percheziție ;
d. Perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăși 15 zile ;
e. Scopul pentru care a fost emis;
f. Descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția sau, daca este cazul , și a
locurilor învecinate acestuia ;
g. Numele sau denumirea persoanei la doiciliul, reședința ori sediul căreia se efectuează
percheziția, dacă este cunoscută ;
h. Numele făptuitorului ,suspectului sau inculpatului, dacă estecunoscut ;
i. Descrierea făptuitorului , suspecului sau inculpatul despre care se bănuiește că se află
în locul unde se efectuează percheziția, indicarea urmelor săvârșite infracțiunii sau a
altr obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziționat;
j. Mențiunea că mandatul de percheziție poate fi foloit o singură dată;
k. Semnătura judecătorului și ștampila instanței;
În cursul judecății, procedura dispunerii percheziției domiciliare este similară celei
urmate în faza de urmărire penală. În această fază a procesului penal, mandatul se trimite
procurorului pentru a lua măsurile necesare în scopul efectuării percheziției .Instanța nu
poate efectua personal percheziția, doar cu prilejul efectuării unei cercetări la fața locului.
După cum rezultă din analiza conținutului mandatului de percheziție , perioada pe
parcursul căreia procedeul probator se poate pune în aplicare este de maximum 15 zile; în
acest interval de timp, mandatul de percheziție nu poate fi folosit decât o singură dată,
organul de urmărire penală având obligația de a mobiliza resursele umane și materiale
necesare pentru buna desfășurare a procedeului probator. În situația în care, ulterior, este
necesar efectuarea unei noi percheziții, este necesar solicitarea unei noi autorizații de
percheziție domiciliară.
Comandanții de nave care inestighează infracțiunle săvârșite la bordul acestora, pe
timpul cât navele pe care le comandă sunt în porturi, pot verifica lucrurile pe care
pasagerul le are cu sine, chiar dacă acestea se află în cabina privată a pasagerului.48
Cazurile în care se emit mandate de percheziție domiciliară extrem de generale, în
care nu se precizează nimic despre fapta anchetată , locurile care fac obiectul percheziției
ori asupra bunurilor ce trebuiai ridicate, constutue o încălcare a dispozițiilor art. 8 din
Convenția Europeană.
48
V. Art. 62 alin.(1) Noul cod de procedură penală
 5. Efectuarea percheziției domiciliare

După emiterea mandatului de percheziție, judecătorul de drepturi și libertăți îl va

comunica procurorului în vederea punerii acesttuia în aplicare.
Procedeul probator este pus în executare atât pentru faza de urmărire penală cât și
pentru percheziția dispusă în cursul judecății, de procuror sau de orgenle de cercetare
penală, însoțit de lucrătorii operativi.
În faza de urmărire penală, percheziția domiciliară se efectuează de procuror sau
de organul de cercetare penală, însoțit de lucrătorii operativi .
În faza de judecată, în situația în care instanța de judecată a dispus efectuarea
percheziției domiciliare, mandatul ete trimis procurorului pentru a lua toate măsurle în
vederea efectuării percheziției.
Legiuitorul, în reglementarea prcheziției a prevăzut ,ca elemt de noutate , un
anumit interval orar în care acesta poate fi efectuată, dar și anumite obligații pe care cei ce
realizează acest act procedural trebuie să le realizeze. Art. 159 N.C.P.P arată că
percheziția domiciliară nu poate fi începută inainte de ora 06.00 sau după ora 20.00, cu
excepția infracțiunii flagrante sau când percheziția urmează să se efectueze într-un loc
deschis publicului la acea oră.49 Percheziția începută în intervalul orar, 06.00 – 20.00
poate fi continuată și în timpul nopții.
În ceea ce privește această problemă, În Constituția României 50 se dispune că
percheziția domiciliară este interzisă în timpul nopții, cu exceptia infracțiunilor flagrante.
Având în vedere dispozițiile art.27 alin.(4) din legea fundamentală, coroborat cu art.159
alin(3), în care se arată că pecheziția într-un local deschis publicului ar putea începe chiar
și după ora 20.00, nu poate avea aplicabilitate decât în măsura în care în respectivul local
se constată săvârșirea unei infracțiuni flagrante.51
Din modul de redactare al art.159 alin.(3), care reglementează orele între care se
poate începe percheziția domiciliară, rezultă ca aceasta poate fi continuată și în afara
intervalului reglementat de lege, însă doar în măsura în care se impune. Această regulă
este justificată de faptul că o percheziție întreruptă nu si-ar putea atinge scopul, iar
persoanele la care s-ar putea face percheziția ar putea să distrugă sau să ascundă într-un at

49
V. Neagu I. Damaschin M. P.527
50
În cuprinsul art.27 alin.(4)
51
Această observație a fost formulataă încă din anul 1997, cu referire la art.103 din Codul de procedură penală
anterior ( v. Neagu II p.290). În această privință articolul a rămas nemodificat , fiind preluată în art. 159 alin.(3)
 loc obiectele căutate de organele judiciare. Astfel de regulă este una de tactică
criminalistică .
Organele judiciare însărcinate cu efectuarea percheziției,cu ocazia desfășurării
acesteia , pot restricționa libertatea de miscare a persoanelor prezente sau accesul unor
alte persoane în locul unde se efectuează percheziția, pe durata efectuării acesteia. Această
restricție a libertății de mișcare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul
unde se efectuează percheziția, pe durata efectuării acesteia. Aceasta restrângere a
libertății de mișcare este justificată de faptul că trebuie sa se obtine rezultate cat mai bune
și mai precise în urma efectuării acestui procedeu probator .
În literatura de spacialitate52, s-a susținut că ar fi necesar și indicat să se efectueze
cu ocazia percheziției domiciliare și percheziția corporala a persoanelor aflate în locuință,
având în vedere faptul că, în practica judiciară s-a descoperit în acest mod mijloace
materiale de probă, înscrisuri, arme de foc, arme albe deținute de aceste persoane, la
momentul efectuării percheziției.
În cee ce privește obligația de inștiințare, potrivit art. 159 alin. (5), organul
judiciar are de îndeplinit obligația înștiințării persoanelor la locuința cărora urmează a se
desfășura percheziția, dar asta înainte de efectuarea prorpiu-zise a percheziției.
În această procedură de înștiințare trebui avute în vedere anumite aspecte, și
anume :
a. Legitimarea organului judiciar și înștiințarea despre existența mandatului
de percheziție domiciliară;
b. Solicitarea predării voluntare a bunurilor sau persoanelor căutate ;
c. Înștiințarea persoanelor despre posibilitatea participării la percheziție a
unui avocat ;
Înainte de începerea percheziției, organul judiciar însărcinat cu efectuarea acesteia
se legitimează și înmânează o copie a mandatului de percheziție emis de judecătorul de
drepturi și libertăți persoanei la care se va efectua percheziția, reprezentantului acesteia sau
unui membru al familiei, iar, în lipsa acestora , se înmânează unei persoane cu capacitate de
exercițiu deplină care cunoaște persoana la care se va efectua percheziția, iar dacă este cazul
va fi înmânată custodelui. În situatia în care percheziția se efectuează la sediul unei persoane
juridice, mandatul de percheziție domiciliară va fi înmânat reprezentantului acesteia sau, în
lipsa acestuia, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exercițiu ce se afla în acel
moment în sediu sau unui angajat al persoanei juridice respective.
52
G.I.Olteanu , M. Ruiu , Tactică criminalistică, Ed.AIT Laboratories, București, 2008, pag. 123 – 124
 Cu excepția situației în care obiectul percheziției este extins la alte locuri,
persoanelor în cauză trebuie sa li se aducă la cunoștiință faptul că au dreprul ca la efectuarea
percheziției să fie asistate de un avocat. Dacă persoana respectivă solicită un avocat ,
percheziția va fi amânată până în momentul în care acest ajunge la locul percheziției, dar nu
mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, în acest timp, în ceea
ce privește locul ce urmează a fi percheziționat , se iau măsuri de conservare a acestuia.
Percheziția poate începe înainte de trecerea celor două ore , numai în cazuri
excepționale, atunci când percheziția trebuie efectuată în regim de urgență sau în situația în
care avocatul nu poate fi contactat. În acest mod, legiuitorul urmărește să asigure desfășurarea
percheziției în condiții care să permită obținerea probelor vizate. Norma vzată se coroborează
cu prevederile art. 92 alin.(5), în conformitate cu care, în cazul efectuării percheziției
domiciliare, încunoștiințarea avocatului despre efectuarea actului procedural se poate face și
după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează să fie
percheziționată.
Există însă și posibilitatea conferită prin lege, prin care organul judiciar îl poate
încunosștiința pe avocat despre efectuarea percheziției și înainte de începerea acesteia, cu
asigurarea totuși a condițiilor necesare bunei desfășurări a procedeului probator, De exemplu,
în vederea prezentării avocatului la efectuarea actului de procedură, organul de urmărire
penală îl poate cita pe acesta la sediul său, aducându-i la cunoștiință efectuarea activității
probatorii în cursul deplasării către locuința vizată sau o dată cu sosirea la adresa respectivă.53
În mod excepțional,percheziția poate începe și fără înmânarea copiei mandatului
de percheziție, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, dar și fără
informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenței unui avocat a unei persoane de
încredere , însă nuai în cazuri cu totul exepționale și anume:
a. Atunci când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea
urmelor sau urmăresc distrugerea probelor sau a elementelor ce prezintă
importanță pentru cauză;
b. Atunci când exstă suspiciuni că în locul unde urmează să fie efectuată
percheziția, se găsește o persoană a cărei viață sau integritate fizică este
pusă în pericol ;
c. Atunci când există suspiciuni că persoana căutată se poate sustrage de la
procedura percheziției domiciliare ;54
53
V. I. Neagu, M. Damaschin , Tratat de procedură penală . Partea Generală, Ed Universul Juridic, București,
pag.529
54
Porivit art. 159 alin.(14)
 În situațiile prezentate mai sus , aparute ca exceptie, copia mandatului de
percheziție se înmâneză imediat ce este posibil acest lucru.
Conform art. 159 alin. (10), persoanei percheziționate i se va permite să fie asistată
ori reprezentată de o persoană de încredere. De obicei, persoana în cauză, la care se face
percheziția, trebuie să fie prezentă . În situația în care este arestată sau ținută, aceasta va
trebui să fie adusă la percheziție. În cazul în care nu poate fi adusă,percheziția domiciliară se
va desfăsura în prezența unui reprezentant sau a unui martor asistent. Prezența unui martor
asistent mai este necesară și în momentul în care percheziția se desfășoară într-o locuință sau
încăpere în care nu se află nici o persoană.
Această situație face trimitere la Codul de procedură penală, prin procedura
efectuării percheziției domiciliare, la instituția „martorului asistent”, subiect procesual care a
beneficiat în reglementarea anterioară de regrementare expresă55.
Dacă persoana a cărei locuință este percheziționată este prezentă la efectuarea
acesteia, pe timpul defășurării actului procedural îi vor fi observate, în permanență reațiile,
fiind necesar să se insite în căutarea obiectelor sau înscrisurilor în locurile în care se observă
accentuarea tensiunii emoționate a celui percheziționat56. Pe lângă acest lucru, organele
judiciare au libertatea de a restricționa libertatea de mmișcare a persoanelor prezente sau
accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziția, pe durata efectuării acesteia.
Organele judiciare care efectează percheziția pot recurge la forță, în mod
adecvat și proporțional, pentru a pătrunde într-un domiciliu numai în anumite situații, și
anume :
a. Dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistența armată sau alte
tipuri de vilență ori dacă există probleme sunt puse în pericol, putând fi
distruse ;
b. Dacă există situații în care persoanele din domiciliu refză ori organele
însărcinate cu efectuarea percheziției nu primesc nici un răspuns la
solicitările acestora de a pătrunde în domiciliu ;
Ex: nu se poate reține comportamentul abuziv al organelor de urmărire penală
aflate în posesia autorizației de percheziție care auu procedat la spargerea
ușii de acces a locuinnței unde urma să fie efectuată percheziția, în condițiil e

55
Conform art. 92 din vechiul Cod de procedură penală , când legea prevedea că la efecuarea unui act
procedural era necesară prezența unor martori asistenți, numărul acestora trebuia să fie de cel puțin doi. Nu
puteau fi martori asistenți minorii cu vârsta sub 14 ani, persoanele interesate în cauză și cei care făceau parte
din aceeași unitate cu organul care efectua actul procedural.
56
V. E. Stanu, p.156
 în care, deși și-au declinat calitatea oficială, inculpata a refuzat să le permită
accesul în imobil .57
Persoanelor fizice sau juridice, după caz, la care se efectuează percheziția, li se
solicită, inaintea începerii ercheziției propriu-zise, predarea de bună voie a persoanelor sau
obiectelor căutate. Percheziția nu se mai desfășoară dacă persoanele sau obiectele indcate în
mandat au fost predate.
Organul judiciar însărcinat cu efectuarea percheziției, are dreptul să deschidă, prin
folosirea forței, spațiile, mobilierul sau alte obiecte în care există suspiciunea că s-ar afla
obiectele, înscrisurile, urmele infracțiunii sau persoanele căutate , în situația în care posesorul
acestora nu este prezent sau nu dorește să le deschidă de bunăvoie. La deschiderea acestora,
organele judiciare care efectuează perchziția domiciliară, au obliagația de a evita daunele
nejustificate ale respectivelor obiecte, înscrisuri etc. Pe lângă acestă obligație, organele
judiciare trebuie să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurilor care au legătură
cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. Obiectele sau înscrisurile a căror
circulație sau deținere este interzisă, sau cu privire la care există suspiciuni că pot avea o
legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care cțiunea penală s-a pus în mișcare, se ridică
întotdeauna din oficiu.58
Dispozițiie introduse în legislația procesual penală în anul 2006, care interzic
efectuarea în același timp a altor acte procedurale si a percheziția, în aceași cauză,
împiedicând astfel persoana la care se face percheziția să participe la efectuarea acestui act
procedural, au fost menținute și în cuprinsul art. 159 alin(18). O noutate a noului Cod de
procedură penală este , însă, excepția regulei prevăzute mai sus, și anume situația în care se
desfășoară mai multe percheziții simultan , în aceași cauză.
Locul în care se defășoară percheziția dar și persoanele are participă la acest
procedeu sau obiectele găsite pe parcursul percheziționării pot fi fotografiate ori înregistrate
audiovideo.Înregistrările sau fotografile realizate sunt anexate procesului- verbal de
percheziție și fac parte din acesta.
O noutate adusă de Noul Cod de procedură penală este posibilitatea procurorului
de a solicita autorizarea percheziției și în locuri învecinate în cazurile în care există suspiciuni
întemeiate cu privire la transferarea probelor , datelor sau persoanelor căutate în acele locuri,
descriind aceste locuri în referatul inaintat judecătorului de drepturi si libertăți . Însă, în cazul

57
I.C.C.J.,secția penală, decizia nr. 2031/2013, www.scj.ro
58
V. I. Neagu, M. Damaschin , Tratat de procedură penală . Partea Generală, Ed Universul Juridic, București,
pag.530
în care, în timpul efectuării percheziției, se constată că au fost transferate probe, date sau că
persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, dispozițiile art.158 alin. (3) stabilesc că
mandatul de percheziție este valabil și pentru aceste locuri, caz în care continuarea efectuării
percheziției în această situație se încuviințeazăde către procuror; în aceast caz, persoanele la
care urmează a se efectua, prin extindere, percheziția sunt încunoștiințate despre efectuarea
procesului probatoriu.59
În scopul respectării dreptului la viața privată, organul judiciar trebuie să ia
masurile necesare pentru ca faptele și împrejurările din viața personală a celui la care se
efectuează percheziția, care nu au legătură cu cauza, sa nu devină publice.
Respectarea secretului profesional al avocatului nu poate împiedica efectuarea
perchezișiei domiciliare la cabinetul sau societatea de avocatură și nici la ridicarea
înscrisurilor din care să reiasă participarea avocatului sau a altor persoane la comiterea unei
infracțiuni.
6. Identificarea și ridicarea obiectelor în urma percheziției domiciliare

În cadrul procedurii de ridicare a obiectelor și înscrisurilor și de efectuare a

percheziției sunt prevăzute dispoziții speciale , în ceea ce priveste identificarea și păstrarea
obiectelor și înscrisurilor.60 În acest sens, art. 160 alin.(1) precizează că obiectele sau
înscrissurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate și persoanelor prezente,pentru a fi
recunoscute și pentru a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se
etichetează și se sigilează.
Obiectele și înscrisurile se prezintă martorilor asistenți cu scopul de a contracara
eventuala apărare a suspectului sau inculpatului.În cazul în care sunt obiecte care nu pot fi
însemnate sau pe care nu sepot aplica etichete ori sigilii, acestea se împachetează și se închid
laolaltă, dupa care se alică sigilii. Dacă obiectul nu poate fi ridicat, se lasă în grija celui la care
se află, sau a unui custode. Persoana care are calitatea de custode are obligația de a le păstra și
conserva, dar si obligația de a le pune la dispoziția organelor de urmărire penală, la cererea
acestora. Acestuia i se aduc la cunoștiință prevederile art. 275 C. Pen., conform căruia este
incriminată fapta de sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri.

59
M. Udroiu , Procedură penală. Partea generală, op. cit. Pag. 295
60
Conform art.160
 Conform art.160 alin.(4), probele61 se iau cel puțin în dublu și se sigilează pentru
analiză. Una dintre probe se lasă celui de la care a fost ridicată, iar în lipsa acestuia, se lasă
uneia dintre persoaneleprevăzute la art. 159 alin.(11). Deși în cuprinsul acestui articol este
prevăzut faptul că și martorul asistent ar trebui să primească o probă, în practică, acestea nu
au fost lăsate acestuia din urmă,ci numai reprezentantului persoanei la care s-a efectuat
percheziția.
Pentru că percheziția este un act procedural cu implicații deosebite, ridicarea de
obiecte și înscrisuri se face prin consemnarea acestui lucru într-un proces-verbal care să
reflecte cu lux de amănunte înreaga activitate desfășurată de căătre organele judiciare și
rezultatele acesteia.Întocmirea procesului- verbal este o etapă obligatorie.
Procesul-verbal, întocmit ca urmare a actiității procedurale desfăsurate trebuie să
cuprindă:
a. Numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie;
b. Numărul și data mandatuluide percheziție;
c. Locul unde este încheiat;
d. Data și ora la care a început și ora la care s-a terminat efectuarea
percheziției, cu mentionarea oricărei întreruperi intervenite;
e. Numele, prenumele, ocupația și adresa persoanelor ce au fost prezente la
efectuarea percheziției, cu mențiunea calitățiiacestora;
f. Efectuarea informării persoanei la care se va efectua perchezția cu privire
la dreptul de a conactaun avocat care să participe la percheziți;
g. Descrierea amănunțită a locului și condițiilor în care înscrisurile, obiectele
sau urmele infracțiunii au fost descoperite și ridicate, mențiuni cu privire la
locul și condițiile în care suspectul sau înculpatul a fost prins;
h. Obiecțiile și explicațiile persoanelor care au participat la efectuarea
percheziției, precum și mențiunile referitoare la înregistrarea audiovideo
saufotogrfiile efectuate;
i. Mențiuni despre obiectele care au fost ridicate, dar au fost lăsate în
păstrare;
j. Mențiunile prevăzute de lege pentru cauze speciale.
Procesul – verbal întocmit este semnat pe fiecare pagină, șila sfârșit de cel care l-a
întocmit, de persoana în locuința căruia s-a făcut percheziția, de avocatul acesteia, în cazu în
61
Sensul acestei noțiuni pe care o analizăm, nu este același cu probele, în sensul art. 97, „probele pentru analiză”
se includ în sensul larg al noțiunii de „obiecte care pot servi ca mijloc de probă în procesul civil”, acestea
fiind cu alte cuvinte, materialele de probă.
care acesta a luat parte la percheziție, dar și de celelalte persoane care au participat la
efectuarea acestui act procedural. Dacă vreuna dintre persoane nu pot sau nu doresc să
semneze, se menționează acest lucru dar și motivele imposibilității sau refuzului de a semna.
Copia procesului-verbal rămâne celui la care s-a făcut percheziția, sau celui de la
care s-au ridicat obiectele ori înscrisurile. În lispa acestuia, copia va rămâne la reprezentantul
acestuia, unui membru de familie sau unei alte persoane cu capacitate de exercițiu deplină,
care cunoaște persoana la care s-a efectuat percheziția, și dacă este cazul, custodelui, dacă au
participat la percheziție.
Pentru ca obiectele și înscrisurile ridicate să fie folosite la rezolvarea cauzei,
legea62prevede anumite măsuri ce trebuie luate cu privire la acestea.În funcție de natura
obiectelor și înscrisurilor,acestea pot fi atatșate la dosar sau păstrate în alt mod, iar umele
săvârșirii infracțiunii se ridică și se conservă. Obiectele, înscrisurile și urmele ridicate și care
nu sunt atașate la dosar vor fi fotografiate , iar fotografiile vor fi atașate la dosar.
Dacă prin adoptarea prezentei legislații procesuale s-a urmărit înbunătățirea și
clarificarea anumitor aspecte care în vechea reglementare au fost subiectul unor numeroase
dispute legislative, urmează a se aavea în vedre că anmite prevederi își gasesc aplicabilitatea
și în prezent. Acesta este și cazul art. 109 C. Proc. Pen. Din 1968 care a fos preluat în
integralitatea sa. Astfel, obietele ori înscrisurile ridicate care constitue mijloace de probă sunt
atașate la dosar sau păstrate în alt mod, îar urmele săvârșirii infracțiunii se ridică și sunt
conservate. Mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de
instanța de judecată la care se găsește la dosar, până la soluționarea definitivă a cauzei. 63 La
aceast articol se adaugă prevederile art. 162 alin.(5), în cuprinsul căruia se arată că obiectele
ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării64 , în condițiile legii, pot fi
restituite, chiar înainte de soluționarea definitivăa procesului, persoaei căreia îi aparțin, în
afară de cazul când pri această restituire ar putea aduce atingere aflării adevărului. Această
dispoziție legală se transformă într-o măsură procesuașă de reparație a prejudiciului cauzat în
urma săvârșirii infracțiunii. Organul de urmărire penală sau instanța de judecată aduce la
cunoștiință persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că are obligația de a le păstra până la
soluționarea definitivă a cauzei. Obiectele care rezultă ca nu au nici o legătură cu cauza , se

62
V. Art. 162 Cod procedură penală
63
Conform art. 162 alin. (3) din Codul de procedură penală
64
De exemplu: sunt supuse confiscării speciale, conform art. 12 alin.(1) C. Pen , bunurile produse prin săvârșirea
faptei prevăzute de legea penală; bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la
săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane,
aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
returnează persoanei căreia îi aparțin, excepție făcând obiectele ce sunt confiscate în condițiile
legii.
Obiectele folosite ca mijloace de probă în instanță, dacă nu sunt supuse confiscării,
în condițiile legii, pot fi restituite, chiar înainte de soluționarea definitivă a procesului,
persoanei care îi aparțin, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea împiedica
aflarea adevărului.
Dacă printre bunurile ridicate se află și bunuri prevăzute de art. 252 alin.(2) 65,
dacă nu sunt restituite, trebuie conservate sau valorificate prin intermediul unităților de
profit66.
În cazul în care obiectele sunt ridicate la o autoritate publică, instituție publică sau
la alte persoane juridice de drept public, procedura este aceea prezentată mai sus, care se
complezează cu dispozițiile art. 164, și anume : organul judiciar se legitimează și ,după caz
înmânează o copie a mandatului de percheziție reprezentantului autorității, insttuției sau
persoanei juridice de drept public. Percheziția se efectuează în prezența autorității, instituției
sau persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplină de exercițiu;
copia de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului autorității, instituției sau persoanei
juridice de drept public.

Capitolul III
Percheziția corporală

1. Reglementarea juridică, definiția și conținutul percheziției corporale

Percheziția corporală este o activitate procesuală, distinctă, un procedeu

procedural, prin intermediul căruia se urmărește descoperirea unor probe, care să ajute aflarea
adevărului într-o cauză penală.

65
Este vorba despre bunuri perisabile, obiectele din metale sau pietre prețioase, mijloace de plată straăine,
titlurile de valoare internă, obiectele de artă și de muzeu, colecțiile de valoare, precum și sumele de bani.
66
De exemplu : bunurile perisabile se predau unităților economice, în funcție de specialitatea acestora,care au
obligația de a le primi și de a le valorifica d îndată, conform regulilor comerțului de piață .Metalele sau pietrele
prețioase ori obiectele confecționate cu acestea și mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată
instituție bancară competentă.
 Uneori această activitate constitue cea mai importantă modalitate prin care
organele judiciare pot obține existența unei infracțiuni.67
Percheziționarea unei persoane fizice constitue o imixtiune în viața personală și
conform art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea
Generală a ONU la 10 decembrie 1948, și face apel la toate statele membre, pentru luarea
tuturor măsurilor de asigurare a dreptului persoanelor la protecția legală împotria unor
asemenea imixtiuni. Această prevedere a fost preluată ulterior și de Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la
data de 04.11.1950, act ratificat de Romaia prin Legea nr. 30 / 1994 .
Având în vedere importanța pe care statul a acordat-o inviolabilității drepturilor și
libertăților llegale ale persoanei, în atenția organelor în drept a stat permanent și această
preocupare.
În anul 1990, Parlamentul României , a adoptat „Constituția României” în care la
art. 23 face referiri distincte cu privire la libertatea individuală. Conform punctului 1 al
acestui articol, libertatea individuală și sigranța persoanei sunt inviolabile. Cu toate aceste de
la această regula există însă și excepții , prevăzute la punctul 2, iar la punctul 3 sunt stabilite
condițiile ce trebuie respectate cu ocazia acestor imixtiuni.
Având în vedere obiectul percheziționat, după cum am vazut în capitolelel
anterioare, percheziția poate fi de două feluri, și anume :
 Percheziția locului;68
 Percheziția persoanei;
Această clasificare este acceptată de specialiștii criminaliști în literatura de
specialitate, care într-un mod sau altul le definesc asemănător și le stabilesc conținutul.
Prin percheziția persoanei, în sens larg al cuvântului se înțelge cercetarea
amănunțită atât a corpului persoanei cât și a imbrăcămintei acesteia. Din punct de vedere
criminalistic, percheziția persoanei este clasificată în percheziția îmbrăcămintei și percheziți
corporală.69 Percheziția corporală , din punct de vedere procesual, are un conținut complex.
Percheziționarea persoanei fizice reglementată de art. 23 din Constituție, este un
act de constrângere și s poate efectuaa numai în cazurile și cu procedura expres prevăzută de
lege.
67
De exemplu: în cazul furturilor din buzunare descoperirea obiectului furat asupra persoanei indicate de
partea vătămată sau de către martori ca autor, constitue cea mai importantă probă în cauză, prin care se
demonstrează existența laturii obiective a infracțiunii respective și implicit a vinovăției infractorului.
68
Aceast tip de percheziție a fost tratat în capitolul anterior .
69
Camil Suciu, Criminalistica, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972, pag.558
Ion Mitrea, Criminalistica, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1978, pag. 165
 Pe lângă percheziția domiciliară, legea reglementează în cuprinsul articolelor
165-166, percheziția coprporală 70, care se efectuează în scopul descoperirii urmelor
infracțiuni, corpurile delicte sau alte obiecte ce prezintă inportanță în descoperirea adevărului.

Percheziția corporală este procedeul probator ce constă în examinarea externă a

unei persoane, a cavității bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a oiectelor
pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, în momentul efectuării.
Din câte putem observa, percheziția corporală nu vizează doar examinarea
corporală a persoanei, ci și examinarea bunurilor pe care persoana le are asupra sa sau sub
controlul său. Astfel, legiuitorul astabilit că percheziția corporală este necesar a fi extinsă și
asupra obiectelor persoanei sau și asupra locației în care se află persoana, loc în care r putea
fi gasite mijloace materiale de probă sau înscrisuri abandonate de acestea.71
Pecheziția corporală nu trebuie confundată cu procedeul probator de examinare
fizică72 ce presupun examinarea externă și internă a corpului unei persoane, dar și prelevarea
de probe biologice.
Percheziția corporală nu trebuie confundată nici cu examinarea medico-legală a
unei persoane în vederea stabilirii urmelor și a consecințelor produse în urma unei infracțiuni,
care se finalizează cu întocmirea unie certificat medico-legal sau cu un raport de experctiză.
Spre deosebire de percheziția domiciliară, percheziția corporală poate fi dispusă de
organele penale73, sau orice autoritate cu atribuții în asigurarea ordinii și securității publice.
Printre noutățile aduse de noul cod de procedură penală, se numără și menționarea
expresă a autorităților care au atribuții în asigurarea ordinii și securității publice printre cei
îndreptățiți să efectueze percheziții corporale, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă
că vor fi descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă
importanță perntru aflarea adevărului în cauză.
Percheziția corporală poate fi dispusă și de organele înspecțiilor de stat , ale
organelor de stat, precum și ale autorităților publice, instituțiilo publice sau altor persoane
juridice de drept public, pentru infracțiunile care constitue încălcări ale dispozițiilor și
obligațiilor a căror respectare o controlează, conform legii, organele de control și cele de
conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice

70
V. Al. Țuculeanu, Reflecții în legătură cu percheziția corporală, în Dr. 3/1993, pag. 42
71
V G. Olteanu, M. Ruiu, pag.113
72
Aceasta poate fi realizată fie cu consimțământul prealabil al persoanei examinate, fie ca urmatre a autorizării
procedeului proatoriu de judecătorul de drepturi și libertăți, în cazul în care persoana examinată refuză să își dea
consimțământul.
73
Organele de cercetare penală, procuror sau judecător
sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu
serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor.74
Organele de ordine publică și siguranța națională, au dreptul de a efectua
percheziția corporală, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute
de lege, în cazul în care aceste infracțiuni sunt flagrante.
Printre subiecții menționați mai sus, ce pof efectua percheziția corporală , se află și
comandanții navelor sau aeronavelor, pentru infracțiunile săvârșite pe acestea, cand navele și
aeronavele pe care lecomandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor .Actele încheiate de
aceștia împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează oranelor de urmărire penală,
imediat ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc.
Trebuie să avem în vedere și dispozițiile art. 31 alin.(1) lit. f) din Legea nr.
218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, conform căruia , în realizarea
atribuțiilor ce îi revin, polițistul poate efectua, cu respectarea dispozițiilor legale, controale ale
persoanelor și bagajelor, precum și ale vehicolelor aflate î circușație, atunci când există indicii
temeinice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni sau posibile acțiuni teroriste.
Conform art.27 lit. e) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea
Poliției de frontieră Române, în realizarea atribuțiilor ce îi revin în zona de competență,
polițistul de frontieră are dreptul de a efectua controlul persoanelorși al bagajelor, precum și
al autovehiculelor (...) , atunci când există indicii temeinice că săvârșirea unei infracțiuni
împotriva regimului frontierei de stat este iminentă și că persoana ori bunurile căutate se află
în zona controlată.
Având în vedere subiecții procesuali care pot efectua percheziția corporală,
procedeul probator poate fi utilzat atât în cadrul procesului penal cât și anterior declanșării
urmăririi penale . Cea mai des întâlnită situație de efectuare a percheziție corporale este cazul
efectuării acestui rocedeu probator în momentul constatării infracțiunilor flagrante.
Potrivit NCPP în cazul în care există suspiciuni rezonabile că prin efectuarea
percheziției corporale vor fi descoperite urmele infracțiunii , corpuri delicte sau orice alte
obiecte ce prezintă interes pentru aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice
autoritate cu atribuții în asigurarea ordinii și securității publice 75, procedează la efectuarea
acesteia.
Trebuie sa mai menționez, de asemenea , faptul că percheziția corporală spre
deosebire de percheziția domiciliară, se efectuează mult mai ușor , fiind necesar doar o

74
M. Udroiu , Procedură penală. Partea generală, op. cit. Pag. 285
75
Este cazul poliției locale sau jandarmeriei , de exemplu .
suspiciune rezonabilă din care să rezulte posibilitatea obținerii probelor unile pentru
soluționarea cauzei. Datorită particularităților acestui procedeu probator, pentru efectuarea
acestui tip de percheziție nu este necesară emiterea prealabilă a unei ordonanțe sau a unui
mandat de percheziție.
În efectuarea activității de percheziționare a personei , legea impune expres, 76
asigurarea respectării demnității umane. Astfel,organul judiciar sau autoritatea cu atribuțiii în
asigurarea ordinii și securității publice trebuie să ia măsuri ca percheziția să fie efectuată de o
persoană de același sex cu persoana percheziționată.
Având în vedere respectarea demnității umane, enumerarea cuprinsă în alin. (1) al
art.165, este limitată doar la examinarea corporală esternă, a cavității bucale, a nasului,
urechilor, părului și îmbrăcămintei persoanei, leea nouă nepermițînd modalități intruzive de
examinare a corpului persoanei supuse percheziționării.
În cazul infracșiunilor flagrante, perchezișia corporală, poate fi efectuată și înainte
de începerea urmăririi penale. Conform dispozițiilor art. 310 NCPP, în cazul infracțiunii
flagrante, orice persoană77, are dreptul sa îl prindă pe făptuitor. Persoana care reușește ă îl
prindă, trebuie să îl predea imediat, împreună cu corpurile delicte, precum și cu obiectele și
înscrisurile ridicate, organelor de urmărire penală, care au obligația de a întocmi un proces
verbal.
Ca procedeu probator, percheziția corporală prezintă anumite particularități
distincte, care o diferenșiază de celelalte acte de urmărire penale, în cadrul cărora se caută și
se ridică obiecte, înscrisuri sau valori, ce prezintă importanță pentru descoperirea
înprejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea sau pentru demascarea infractorului, cum sunt
de exemplu : cercetarea la fața locului sau percheziția domiciliară.
Principalele particularități ale percheziției corporale

76
Conform dispozițiilor art. 166 alin. (1)
77
Inclusiv autoritățile cu atribuții în asigurarea ordinii și securității publice