Tema Nr.

6
Reglementarea juridică a muncii condamnaților
1. Principiile și formele de bază ale muncii condamnaților
2. Condițiile de muncă a condamnaților
3. Remunerarea muncii condamnaților
4. Răspunderea materială a condamnaților

1.Principiile și formele de bază ale muncii condamnaților

Antrenarea condamnaților la muncă este o componentă de bază a regimului penitenciar. Aceasta își are temeiul în
primul rînd în necesitatea menținerii une stări fizice și psihice corespunzătoare a condamnaților, mai ales cînd e vorba
de o pedeapsă privativă de libertate de lungă durată, iar în al doilea rînd, necesitatea muncii care se întemeiază pe
ideea că mulți condamnați sunt obișnuiți să trăiască din munca altuia, din infracțiuni precum furturi, tîlhării. Pedeapsa
privațiunii de libertate trebuie folosită pentru reeducarea și obișnuirea condamnaților cu munca, pentru ca la libertate,
condamnatul să poată integra în muncă.

Actele normative internaționale referitoare la drepturile fundamentale ale omului sunt:

 Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948)

 Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților (1955)
 Regulile Europene pentru penitenciare, și acestea conțin reguli referitoare la munca deținuților în penitenciar.

Principiile care trebuie să guverneze acțiunile administrației penitenciare în ceea ce privește antrenarea la muncă a
condamnaților sunt:

- munca în penitenciar nu trebuie să aibă un caracter degradant

- tuturor deținuților tre să li se ceară să muncească ținînd cont de aptitudinile lor fizice și mentale determinate
de către medic
- trebuie să li se asigure deținuților o pregătire profesională folositoare, de pe urma căreia se poate cîștiga bani
- munca deținuților să fie organizată și dirijată după regulile existente în viața locală
- participarea deținuților și pregătirea lor profesională nu trebuie să fie subordonare dorinței de a realiza un
beneficiu din munca penală.

Munca în detenție este considerată drept un element pozitiv în tratamentul deținuților și pregătirea lor pentru
reintegrare socială, ținîndu-se cont de calificare și aptitudinile fiecăruia. Legea cu privire la sistemul penitenciar
prevede că deținuții, în funcție de calitatea lor procesuală, categoria penitenciarului stabilit în sentință și regimul de
deținere, sunt antrenați la muncă, în penitenciar sau în afara acestora, la lucrările de deservire a instituțiilor
penitenciare.

Antrenarea condamnaților la muncă la întreprinderile cu orice formă organizatorico-juridică ce nu fac parte din
sistemul penitenciar se face în temeiul contractului încheiat între administrația instituției penitenciare și cea a
întreprinderii respective.

Condamnatul poate fi antrenat la munci neremunerate, care sunt de obicei lucrări de îngrijire și amenajare a
penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de trai de deținere. La munca neremunerată dondamnatul
este antrenat în afara orelor de lucru, cel mult 2 ore pe zi, însă nu mai mult de 10 ore pe săptămînă. Condamnații care
au împlinit vîrsta de pensionare și condamnații invalizi de gradul I și II sunt antrenați la muncă la dorință.

Este interzisă utilizarea muncii deținuților:

 în direcțiile, secțiile organelor sistemului penitenciar

 la lucrări legate de paza penitenciarului
 la deservirea și reparația mijloacelor tehnice de pază, și a celor amplasate în interiorul penitenciarului
1
  în calitate de secretari și lucru cu dosare, în calitate de casieri, șefi ai depozitelor alimentare, de utilaj
 la lucrări legate de evidența, păstrarea și eliberarea medicamentelor
 la funcții ocuparea cărora este interzisă deținutului printr-o sentință de condamnare.

De asemenea, este interzisă antrenarea condamnaților în duncții de contabili-calculatori, dacă ei execută pedepse
pentru delapidări din avutul statului, abuz de putere, luare de mită, pentru jaf, furt, tîlhărie, escrocherii.

2.Condițiile de muncă a condamnaților

Pentru ca munca deținuților să-și poată atinge scopul reeducativ, ea trebuie să fie organizată în așa fel, încît să
contribuie la realizarea acestui scop. În penitenciar munca se organizează pe perioade determinate (ani,luni). Orice
penitenciar are un serviciu de organizare a muncii, căruia îi revine sarcina și obligația de a organiza munca deținuților.

Deținuții sunt antrenați la muncă în întreprinderile, atelierele și gospodăriile auxiliare ale sistemului penitenciar. În
baza contractului încheiat între persoane fizice sau juridice și administrația penitenciarului, deținuții pot fi antrenați la
muncă în afara penitenciarului, cu condiția asigurării pazei cuvenite și a remunerării echitabile.

Persoanele fizice sau juridice care realizează munca deținuților sunt obligate să transfere penitenciarului suma de
retribuire a muncii deținutului, precum și o sumă echivalentă cu cota contribuțiilor la asigurările sociale și asigurarea
medicală obligatorie.

Munca deținuților poate fi organizată în lucrări de deservire socială a penitenciarului care constituie munci
remunerate exercitate de deținuți în vederea asigurării deservirii comunal-tehnice, aprovizionării materiale, amenajării
teritoriului. Condamnații pot lucra în calitate de bucătar, morar, frizer, croitor, cizmar, tîmplar, fochist, lăcătuș.

La desemnarea condamnaților pentru deservirea socială a penitenciarelor este necesar acordul lor în scris. Potrivit C.E.
al R.M. timpul de lucru și timpul de odihnă a deținuților se stabilește în conformitate cu legislația muncii.

Conform Codului muncii al R.M., durata normală a timpului de muncă al salariaților nu poate depăși 40 ore pe
săptămînă, pentru persoanele care activează în condiții de muncă vătămătoare – de 35 ore, pentru minori în vîrstă de
15-16 ani – 24 ore, de la 16-18 ani -35 ore pe săptămînă. Pentru invalizii de gradul I și II se stabilește o durată redusă
a timpului de muncă de 30 ore pe săptămînă.

Ținerea unei evidențe stricte a timpului de muncă a condamnatului este necesară din următoarele considerente:

- se probează dacă condamnatul și-a îndeplinit obligația legală de muncă din punct de vedere calitativ și
cantitativ
- se probează dacă s-a efectuat munca încredințată în vederea posibilității retribuirii
- se dovedește cantitatea și calitatea muncii în scopul reducerii duratei pedepsei
- se dovedește stăruința și disciplina în muncă, necesare pentru obținerea unei munci fără pază și a liberării
condiționate

La calcularea zilelor de muncă, condamnatul care nu încalcă regimul de deținere și îndeplinește conștiincios munca
atribuită lui, poate beneficia de compensarea privilegiată a zilelor de muncă din contul duratei pedepsei:

- condamnatului antrenat la condiții de muncă normale i se pot compensa privilegiat 3 zile din durata pedepsei
cu 2 zile de muncă
- condamnatului antrenat la lucrări subterane, la lucrări cu condiții grele li se pot compensa privilegiat 3 zile din
durata pedepsei cu o zi de muncă

Conform C.E. al RM , deținutul care este antrenat la munci remunerate cel puțin 6 luni are dr. la concediu neremunerat
cu durata de 12 zile calendaristice. Deținutul care execută pedeapsa într-un penitenciar de tip deschis poate beneficia,
pe perioada concediului de dr. de a se deplasa în afara penitenciarului.

Condamnații care au atins vechimea în muncă și au împlinit vîrsta de pensionare, precum și condamnații invalizi au
dr. la pensie în mărimea stabilită de legislație. Administrația penitenciarului, la cererea condamnatului, perfectează

2
documentele acestuia pentru calcularea pensiei și virare regulată la contul de peculiu al condamnatului. Perioada de
muncă pe durata executării pedepsei, la cererea deținutului, se include de către instanța de judecată în vhecimea lui
totală de muncă.

3.Remunerarea muncii condamnaților

Remunerarea muncii condamnaților și reținerile din remunerarea dată sunt efectuate conform prevederilor CE al RM,
precum și a legislației muncii cu privire la retribuirea muncii. Cuantumul retribuirii muncii deținuților se calculează
reeșind din volumul și calitatea muncii prestate. Salariul lunar al condamnaților nu poate fi mai mic decît salariul
minim pe țară.

La stabilirea și achitarea salaiului nu se admite nici o discriminare pe criterii de vîrstă, origine socială, situație
familială, apartenență la o etnie, naționalitate, rasă.

Munca prestată în zilele de odihnă și în cele de sărbătoare nelucrătoare cu menținerea salariului mediu este prevăzut
de CM al RM și e retribuită:

- salariaților care lucrează în acord – cel puțin în mărime dublă a tarifului în acord
- salariaților a căror muncă e retribuită în baza salariilor tarifare pe oră sau pe zi – cel puțin în mărimea dublă a
salariului pe oră sau pe zi

Pentru munca prestată în program de noapte se stabilește un adaos în mărime de cel puțin 0,5 din salariul tarifar pe
unitate de timp stabilit salariatului. În situația de neîndeplinire a normelor de producție fără vina salariatului, i se
plătesc cel puțin 2/3 din salariul tarifar.

Remunerarea condamnaților antrenați la munca de deservire socială a penitenciarelor se efectuează conform

legislației în vigoare din contul mijloacelor bugetare. Cuantumul minim al salariatului este garantat deținuților numai
cu condiția executării de către ei a obligațiilor de muncă în orele de program stabilite de legislație și de contract.
Sumele primite de deținut în calitate de remunerare pentru munca prestată se impozitează și se transferă pe contul lui
de peculiu.

Reținerile din remunerarea deținutului în temeiul documentelor executorii nu pot depăși 75% din cîștigul lunar.
Indiferent de mărimea reținerilor, la contul de peculiu al deținutului se transferă cel puțin 25% din cîștigul lunar. Din
salariul deținutului nu pot fi reținute cheltuielile pentru întreținerea lui în decursul detenției, inclusiv pentru
alimentație, asistență medicală, cu excepția cheltuielilor de tratamentul automutilării intenționate.

Deținutul poate expedia mijloacele bănești aflate la contul lui de peculiu soțului, unei rude apropiate sau unei alte
persoane. Condamnaților sosiți din izolatoarele de UP sau din alte instituții li se permite în prima lună de lucru, pînă la
calcularea salariului să procure la magazinele instituției produse alimentare, din contul avansurilor acordate în cîștigul
viitor.

Putem afirma că munca este o coordonată majoră a executării pedepsei privative de libertate, ea constituind o pîrghie
importanță în combaterea criminalității, în reeducarea socială și reîncadrarea infractorilor în societate.

4.Răspunderea materială a condamnaților

Răspunderea materială a condamnaților este o parte componentă a statutului lor juridic în timpul executării pedepsei.
Răspunderea material a persoanelor ce execută pedepse privative de libertate, este unul din factorii, care contribuie la
educarea unui comportament grijuliu față de inventar, utilaje și alte bunuri ale instituțiilor penitenciare.

Condamnații poartă răspundere materială pentru cauzarea prejudiciului material persoanelor fizice și juridice în timpul
executării pedepsei, în mărimea stabilită de legislația în vigoare. Legislația muncii stabilește că sunt pasibili de
răspundere materială doar salariații vinovați.

3
Astfel, în dr. muncii salariatul răspunde material doar cînd sunt întrunite condițiile următoare:

 survenirea prejudiciului
 acțiunea ilegală a salariatului
 legătura de cauzalitate dintre prejudiciul cauzat și acțiunea ilegală a salariatului
 vinovăția salariatului

Salariatul este absolvit de răspundere materială dacă prejudiciul a fost cauzat în cazuri de forță majoră, de extremă
necesitate, de legitimă apărare, de executare a unei obligații contractuale. Legislația muncii stabilește 2 modalități de
răspundere materială: răspundere materială limitată și răspundere materială deplină.

Răspunderea materială limitată constă în obligația salariatului de a recupera prejudiciul cauzat în limitele salariului
mediu lunar. Răspunderea materială deplină este obligația salariatului de a repara prejudiciul cauzat în mărimea
deplină, fără nici o restricție sau limitare.

Salariații în vîrstă de pînă la 18 ani poartă răspundere materială deplină doar pentru cauzarea intenționată a
prejudiciului material precum și prejudiciul cauzat în stare de ebrietate alcoolică, narcotică ori toxică, sau în urma
comiterii unei infracțiuni.

Răspunderea materială, prevăzută de legislația civilă survine în urma prejudiciului cauzat de către condamnați în afara
îndeplinirii obligațiilor de muncă. Răspunderea civilă, fiind instituția juridică de drept civil care cuprinde totalitatea
normelor ce reglementează condițiile în care o persoană răspunde pentru prejudiciul cauzat unei alte persoane și poate
fi obligat să repare acest prejudiciu, există în 2 forme: delictuală și contractuală.

Răspunderea delictuală este obligația unei persoane de a repara prejudiciul cauzat din fapte ilicite.

Răspunderea civilă contractuală este obligația debitorului, care izvorăște dintr-un contract, de a repara prejudiciul
cauzat creditorului prin faptul neexecutării, executării necorespunzătoare sau tardive a prestației datorate.