LUCRARI 

DE LICENTA / DIPLOMA LA COMANDA

Menu

Urmele de sânge
Articolul „ Urmele de sânge ” este parte
a unei lucrări de licență.

Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect
științific!

Noţiuni  generale.  Prezenţa  urmelor  de  sânge  la  locul  faptei  totdeauna  presupune
vătămarea  integrităţii  corporale,  prin  leziuni  deschise,  a  unor  persoane  sau  animale.  Ele  se
creează pe obiectele de la faţa locului, corpul omului, instrumentele utilizate, direct pe sol, pe
[1]
drumul  parcurs  de  persoana  cu  leziuni  sângerânde.   În  funcţie  de  cantitatea  lichidului
sanguin, natura obiectului primitor, precum şi a unghiului de incidenţă, urmele de sânge au
forme  şi  aspecte  diferite.  După  modul  de  creare,  se  prezintă  sub  formă  de  dâre,  dacă  în
timpul scurgerii persoana se afla în mişcare, de picături în grup sau izolate, când era în stare
de  repaus  relativ  şi  ca  mânjituri,  rezultate  din  ştergerea    mâinilor,  a  picioarelor  ori  a
obiectelor  acoperite  cu  sânge.  După  unghiul  de  incidenţă,  de  contact  cu  obiectul  suport,
urmele de sânge pot fi rotunde ori alungite.

Utilizăm module cookie pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru.
Aspectul picăturilor de sânge căzute
 
sub un unghi drept de la înălţimi
 diferite: a – până la 25 cm; b – peste
Accept
25 cm şi până la 150 cm; c – peste 150
cm.
Comandă lucrari de licență

Forma  rotundă  este  determinată  de  căderea  sub  un  unghi  drept  (fig.  3),  iar  forma  alungită,  când  unghiul  ade
incidenţă a fost ascuţit (fig. 4). În cazul căderii sub un unghi drept şi de la o înălţime de până la 25 cm, picătura de
sânge  are  formă  rotundă  şi  marginile  netede;  de  la  o  înălţime  între  25  –  150  cm,  picătura  are  marginile  dinţate;
picătura de sânge are marginile dinţate foarte pronunţat, cu stropi pe margine sub formă de raze, când distanţa de
[2]
cădere depăşeşte 150 centimetri.  Desigur că aceste forme se întâlnesc când obiectul primitor are o suprafaţă destul
de netedă. Pe obiectele poroase nu vom  întâlni asemenea forme.  

Culoarea  urmelor  de  sânge  nu  este  aceeaşi  pe  toată  perioada  existenţei  lor.  Imediat  după
scurgerea  din  vasele  sanguine,  ele  au  culoarea  de  roşu­deschis,  iar,  pe  măsura  învechirii,
devin de un roşu­închis, cafenii, brune­închis, negre, cenuşii, verzi. Asupra culorii urmelor de
sânge,  afară  de  timp,  care  este  hotărâtor,  datorită  oxidării  treptate,  mai  acţionează  starea
atmosferică,  natura  şi  culoarea  obiectului  pe  care  se  află,  impurităţile  din  aer  şi  chiar  din
[3]
conţinutul sângelui respectiv.  Vechimea acestor urme mai poate fi apreciată şi după gradul
deshidratării, care se accentuează tot mai mult în funcţie de aceiaşi factori.

Aspectul picăturilor de sânge căzute pe
obiectul primitor sub un unghi ascuţit:
a – 60­75°; b – 25­35°.
Comandă lucrări de licență

Forma  şi  poziţia  urmelor  de  sânge  sunt  utile  la  stabilirea  modului  de  săvârşire  a  faptei,  iar
cantitatea lor ajută la determinarea vasului sanguin lezat, gradul în care a fost vătămat.

Căutarea  urmelor  de  sânge  la  locul  faptei  se  face  după  anumite  procedee  şi  prin
utilizarea  mijloacelor  tehnice  adecvate,  în  funcţie  de  natura  infracţiunii,  particularităţile
locului cercetat şi de natura obiectelor din perimetrul său. De obicei, obiectele care ar putea fi
purtătoare ale urmelor de sânge sunt foarte variate ca structură, destinaţie, mărime, culoare
şi  formă  de  prezentare.  Totuşi,  putem  aminti,  în  acest  sens,  corpul  şi  hainele  omului,
obiectele  din  perimetrul  locului  în  cauză,  instrumentele  utilizate,  duşumelele,  solul,  iarba,
frunzele arbuştilor etc.

Pe  corpul  omului  participant,  într­un  fel  sau  altul,  la  săvârşirea  faptei  cercetate,
totdeauna  se  creează  urme  de  sânge,  dacă  prin  infracţiunea  săvârşită  s­au  creat  leziuni
deschise. Asemenea urme vor fi, în primul rând, pe corpul şi hainele victimelor, după care pe
corpul şi hainele agresorilor şi, în unele situaţii, chiar şi pe martorii oculari.
corpul şi hainele agresorilor şi, în unele situaţii, chiar şi pe martorii oculari.

Ţinând  seama  de  natura  leziunilor  descoperite,  zonele  corpului  pe  care  se  află,  organele
vătămate,  urmele  de  sânge  vor  fi  căutate  începând  cu  zonele  respective  ale  corpului,
continuând apoi cu restul corpului. Afară de atare zone, urmele de sânge se mai caută, mai
ales în cazul victimelor, în orificiile naturale ale corpului, în zonele păroase, mai ales pe cap,
în  urechi  şi  după  urechi,  în  nas,  gură,  subsuori,  pe  mâini,  în  special  sub  unghii.  Hainele  şi
încălţămintea  totdeauna  constituie  obiectul  cercetării  pentru  descoperirea  acestor  urme.
Hainele  se  cercetează,  luându­se  fiecare  piesă  în  parte,  în  exterior  şi  în  interior,  în  special
reverele,  buzunarele,  conţinutul  lor,  mânecile,  manşetele,  cusăturile,  şliţurile  pantalonilor,
manşetele acestora. Hainele din ţesătură mai păroasă, din stofă groasă, cum sunt paltoanele,
pardesiele de culoare închisă, se cercetează deosebit de atent, folosindu­se la nevoie şi izvoare
de lumină artificială, lămpi cu raze ultraviolete, mijloace optice portative de mărit, deoarece
în  asemenea  îmbrăcăminte  lichidul  sanguin  pătrunde  adânc  în  masa  ţesăturii  sau  a
tricotajului.

Încălţămintea  se  cercetează  cu  atenţie  în  exterior  pe  la  cusături,  între  talpă  şi  faţă,  pe
suprafaţa tălpii, în detaliile desenului antiderapant, zonele arcadei, tocul. Trecând la partea
interioară a încălţămintei, se examinează căptuşeala, ciorapii, picioarele persoanei în cauză.

Tot  la  fel  de  amănunţit  trebuie  să  fie  examinate  corpul  şi  hainele  persoanelor  în  cazul
percheziţiilor domiciliare, cum se întâmplă în cazul persoanelor suspecte de a fi participat la
săvârşirea infracţiunii cercetate.

Locul  în  care  s­a  comis  infracţiunea  şi,  mai  ales,  zona  pe  care  a  fost  găsit  corpul
victimei se cercetează cu deosebită atenţie. Întâi, se vede dacă în limitele respective există sau
nu urme de sânge, cât sunt de întinse, culoarea şi gradul de coagulare, pe ce fel de obiecte se
mai găsesc atare urme şi starea în care se află. Apoi, se examinează cu atenţie, prin folosirea
mijloacelor  corespunzătoare  de  iluminat  şi  de  mărit  contrastele,  zonele  din  locul  faptei  şi
obiectele din perimetrul său care, prin natura lor şi a faptei, poziţia pe care o au, ar putea fi
purtătoare ale urmelor de sânge. Astfel, se cercetează, în încăperi, covoarele, hainele de pat,
mobila  tapiţată,  suprafeţele  lustruite  ale  mobilei  de  culoare  închisă,  duşumelele,  spaţiile
dintre scândurile duşumelei, mozaicurile din antreuri şi holuri, de pe paliere şi scări, mobila
din bucătării, chiuvetele, băile, robinetele acestora, prosoapele etc. Când locul faptei este în
curţi, grădini sau locuri deschise, cum ar fi pădurile, câmpiile, urmele de sânge s­ar putea să
nu fie observate cu uşurinţă. Spre a le descoperi, şe cercetează cu atenţie solul, iarba, frunzele
arbuştilor,  florile  etc.  În  cazurile  când  la  săvârşirea  infracţiunii  au  fost  utilizate  mijloace  de
locomoţie,  cum  mai  des  se  întâmplă  să  fie  autovehiculele,  pe  acestea  urmele  de  sânge,  de
obicei, se creează, pe portiere, clanţele acestora, volane, scaune, pe barele de protecţie, roţile
maşinii,  osiile  acesteia,  pe  radiatoare,  capote  etc.  Toate  aceste  părţi  ale  autovehiculelor  se
cercetează cu deosebită atenţie, mai ales când culoarea lor ori corpurile străine îngreunează
descoperirea petelor de sânge.
Greutatea mai mare în căutarea urmelor de sânge la locul faptei se întâlneşte când
acestea au fost distruse prin spălare, la care se mai adaugă şi o perioadă lungă de timp de la
săvârşirea  infracţiunii  până  în  momentul  cercetării  locului  respectiv.157  Dar  şi  în  asemenea
situaţii, resturi din urmele de sânge spălate se pot descoperi la locul faptei, printr­o muncă
meticuloasă  de  examinare  a  zonelor  mai  ascunse,  cum  ar  fi:  în  masa  tapiţeriilor,  sub
duşumele sau parchet, părţile de jos ale pereţilor ori ale mobilelor, crăpăturile mozaicurilor
etc. În procesul acestor cercetări nu trebuie de uitat că, prin spălare, cantitatea mare de sânge
este înlăturată, resturile rămase sunt puternic diluate şi amestecate cu substanţele folosite la
spălare,  cu  alte  corpuri  străine.  Astfel,  într­o  crimă,  sub  parchetul  din  bucătărie  au  fost
descoperite  urme  de  sânge,  învechite  şi  amestecate  cu  substanţe  din  conţinutul  săpunului
utilizat  de  infractor  la  spălarea  cantităţii  mari  de  sânge.  Prin  examenul  de  laborator  s­a
[4]
stabilit grupa sanguină a urmelor descoperite, fiind identică cu a victimei infracţiunii.

Fixarea urmelor de sânge descoperite la locul faptei se face prin descriere şi fotografiere.

Descrierea  urmelor  de  sânge  parcurge  două  faze.  În  prima  fază  se  arată  aspectul  lor
general, formele sub care se prezintă, locul sau obiectul pe care se află, la ce distanţa faţă de
alte urme ori obiecte importante. După aceea, în faza a doua, se descrie fiecare urmă în parte,
începând cu aspectul ei, adică dacă este baltă, dâră ori mânjitură, forma sa, culoarea, starea
fluidităţii, distanţa la care se află faţă de alte urme sau de anumite obiecte fixe, dimensiunile,
eventualele  corpuri  străine  descoperite  în  ea.  Când  asemenea  urme  se  află  pe  corpul  sau
hainele victimelor ori pe alte persoane, alături de cele menţionate, se mai specifică în ce zonă
a  corpului  sau  a  îmbrăcămintei  se  află,  ce  fel  de  urme  mai  sunt  în  apropierea  lor.  În  acest
sens, nu se uită precizarea dacă, faţă de poziţia leziunilor, urmele descrise se găsesc în poziţie
inferioară  ori  nu.  Distanţele  la  care  se  află  se  specifică  în  centimetri  şi  milimetri,  nu  în
aprecieri ca: „la o distanţă de o palmă… de trei degete de…”.

Fotografierea urmelor de sânge, de asemenea, parcurge două faze. Prima fază cuprinde
fotografiile pentru fixarea aspectului general al urmelor în cauză, în raport cu obiectele sau cu
alte  urme  din  imediata  lor  apropiere.  Iluminarea  lor  este  bine  dacă  poate  fi  cea  naturală,
Pentru iluminarea artificială mai potrivite sunt becurile mate decât lămpile fulger, deoarece
acestea  din  urmă  creează  umbre  puternice,  care  atenuează  multe  din  detaliile  imaginii
realizate. Izvorul de lumină artificială poate fi aşezat în spatele aparatului de fotografiat sau
două  izvoare  din  părţile  laterale.  Aparatul  de  fotografiat  va  fi  cu  obiectivul  orientat
perpendicular pe urmele fixate prin acest procedeu.

Fotografierea  în  detaliu  a  acestor  urme  se  realizează  astfel  ca,  în  imaginea  obţinută,  să  fie
evidenţiate formele petei de sânge, marginile şi dimensiunile sale, folosindu­se în acest scop
rigla  gradată  pentru  fotografia  la  scară.  Pentru  fotografierea  urmelor  de  dimensiuni  mici,
cum  sunt  picăturile  de  sânge,  trebuie  în  prealabil  astfel  mărită  distanţa  focală  încât  să  se
poată  fotografia  de  la  distanţe  între  5  şi  10  cm,  ca  în  cazul  urmelor  de  mâini.  Ca  la  toate
fotografierile  de  detaliu,  aparatul  fotografic  trebuie  să  fie  aşezat  pe  un  stativ,  cu  obiectivul
fotografierile  de  detaliu,  aparatul  fotografic  trebuie  să  fie  aşezat  pe  un  stativ,  cu  obiectivul
orientat perpendicular pe urmă. Dacă se fotografiază cu iluminare artificială, este de preferat
utilizarea  a  două  izvoare  de  lumină,  aflate  în  părţile  laterale  ale  aparatului  fotografic,  cu
razele  orientate  pe  urmă  sub  un  unghi  ascuţit,  cam  de  45°.  În  situaţiile  când  avem  de
fotografiat  mai  multe  urme  de  sânge  în  grup,  sub  formă  de  picături  mici,  fotografiile  de
detaliu  pot  să  cuprindă  mai  multe  asemenea  picături,  esenţialul  este  să  fie  redate
particularităţile de formă şi mărime.

De obicei, urmele de sânge şi leziunile de pe corpul victimei, în ultimele decenii, se fixează pe
materiale fotosensibile color, spre a evidenţia şi pe această cale nuanţele de culoare a urmelor
[5]
descoperite.  Pentru imprimarea pe peliculă a raportului dintre urmele de sânge şi alte urme
sau  obiecte  de  la  locul  faptei,  se  recurge  la  filmare,  când  este  potrivit  să  se  facă  apel  la
[6]
serviciile unei persoane de specialitate.

Ridicarea  urmelor  de  sânge  are  loc  după  descriere  şi  fotografiere.  Această  operaţie  se
referă  atât  la  obiectele  purtătoare  de  atare  urme,  care,  prin  dimensiunile  lor,  simt  uşor  de
manipulat, cât şi la substanţa propriu­zisă a acestor urme.

Obiectele  purtătoare  ale  urmelor  de  sânge,  care  sunt  uşor  de  ridicat  şi  transportat,  se
ambalează  de  aşa  manieră  ca  urmele  de  pe  ele  să  nu  sufere  nici  un  fel  de  degradare.[7]
Obiectele din lemn, metal, materiale plastice, care, în general, nu se pot plia, se ambalează în
cutii corespunzătoare ca dimensiuni, astfel ca pereţii acestora să nu vină în contact direct cu
suprafeţele  purtătoare  de  urme.  Lenjeria  de  pat,  obiectele  de  îmbrăcăminte,  unele  covoare,
prosoape,  cu  sângele  îmbibat  în  ţesătură,  în  prealabil  se  pliază  astfel  încât  să  nu  se
deterioreze  sângele  din  ele,  datorită  umezelii  sau  altor  factori.  Indiferent  de  natura  lor,
[8]
obiectele purtătoare ale acestor urme se ambalează numai după ce sângele este uscat.

Urmele de sânge aflate pe obiecte netransportabile, cum ar fi dulapurile, mesele, duşumelele,
asfaltul, se ridică, în funcţie de starea în care se află, prin procedee diferite. Când este încă în
stare fluidă pe obiectul purtător şi în cantitate mare, sângele se ridică din urme cu o pară de
cauciuc sau de mai multe ori cu pipeta şi se introduce în borcane ori sticluţe curate, care se
închid  ermetic.  Dacă  urma  conţine  puţin  sânge,  cum  ar  fi  câteva  picături,  se  ridică  prin
[9]
tamponare cu hârtie de filtru, care se introduce în eprubete.  Sângele absorbit în pământ se
ridică  cu  pământul  astfel  îmbibat  şi  se  introduce  în  borcane  curate.  Florile,  iarba,  frunzele
arbuştilor,  purtătoare  aleAurmelor  de  sânge,  se  taie  şi  se  ambalează  în  borcane  închise
[10]
ermetic.  În cazul când sângele este infiltrat în masa de zăpadă, se ridică zăpada îmbibată,
în cantitate necesară, se aşază pe o bucată de pânză albă curată, de preferinţă tifon, care se
pune  într­un  vas,  pentru  topirea  zăpezii  în  mod  lent,  sângele  se  va  îmbiba  în  ţesătura
respectivă, care va fi ambalată într­un vas de sticlă închis ermetic.

Sângele coagulat sau în stare de crustă se poate ridica prin răzuirea lui de pe obiectul purtător
şi, în funcţie de cantitate, se introduce în eprubete ori borcane curate. Un alt procedeu, mai
ales  când  sângele  este  în  cantitate  mică  ori  pe  obiecte  poroase,  constă  în  dizolvarea  în
ales  când  sângele  este  în  cantitate  mică  ori  pe  obiecte  poroase,  constă  în  dizolvarea  în
prealabil  a  petei  în  cauză  cu  o  substanţă  potrivită,  cum  ar  fi  apa  distilată,  după  care  se
absoarbe cu hârtie de filtru, care se introduce în eprubete.

Expertul,  examinând  urmele  de  sânge,  poate  stabili  dacă  este  sânge  de  om  sau  de
animal,  grupa  sanguină,  ori  prezenţa  microbilor  unor  boli.  De  asemenea,  mai  determină
regiunea  corpului  din  care  provine,  după  prezenţa  anumitor  corpuri  străine  în  compoziţia
sângelui.  Aşa,  de  exemplu,  sângele  din  creier  conţine  în  plus  fibre  sau  celule  nervoase,  cel
provenit  din  abcese  mai  are  în  compoziţia  sa  puroi  şi  ţesut  celular.  Sângele  menstrual  are
aciditate  şi  celule  epiteliale,  în  schimb  îi  lipseşte  fibrina,  din  care  cauză  şi  slaba  coagulare.
[11]
Sângele provenit din ficat şi din splină se caracterizează prin predominarea globulelor albe.

O  identificare  a  persoanei  după  urmele  de  sânge  încă  nu  este  posibilă,  dar  se  determină  cu
[12]
precizie grupa sanguină.

[1] 
 J. Thorwald, Kriminalistika segodnia, Izd. Iuridiceskaia literatura, Moskva, 1980, pag. 191­
198.

[2]
 M.I. Avdeev, Sudebnaia mediţîna, Gosiurizdat, Moskva, 1960, pag. 485­486.

[3]
 N.V. Popov, Medicina judiciară, Editura de stat pentru literatura ştiinţifică, Bucureşti,
1954, pag. 438.

[4]
 J. Thorwald, Sto let kriminalistiki, Izd. Progress, Moskva, 1974, pag. 237­250.

[5]
 L. Coman, Aspecte privind cercetarea la faţa locului în infracţiunile de omor, Bucureşti,
1975, pag. 61­62.

[6]
 I. Anghelescu, A. Barciuc, Filmul judiciar, I.G.M., Bucureşti, 1974, pag. 72­73; L. Coman,
op. cit., pag. 59­60.

[7] J. Thorwald, op. cit., pag. 242­244.

[8]
 L. Coman, Gh. Diniţă, Cercetarea la faţa locului a accidentelor de circulaţie, I.G.M.,
Bucureşti, 1970, pag. 43; I. Grigorescu, în op. cit., pag. 180.

[9]
 C. Suciu, Criminalistica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, pag. 314.

[10]
 I. Mircea, Criminalistica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, pag.  93

[11]
[11]
 I.F. Krîlov, Sledî na meste prestuplenia, Izd. Leningradskogo universiteta, Leningrad, 1961,
pag. 112.

[12]
 N.V. Popov, op. cit., pag. 446; A. Ciopraga, I. Iacobuţă, op. cit., pag. 120.

Materiale asemănătoare:
1. Lucrare de diplomă: Tactica efectuării percheziției
2. Legislația Marii Britanii în materia criminalității informatice
3. Atribuţii legale privind cercetarea incendiilor
4. Urmele formate din alimente sau resturi de alimente
5. Urmele formate din resturi de fumat şi de iluminat

Criminalistică

lucrari de diploma, lucrari de licenta, lucrări de licență la comandă, Urmele de sânge
Urmele sub forma firelor de păr
Urmele rezultate din procesul fiziologic al organismului

NU GĂSEȘTI CEEA CE CAUȚI?

Click aici pentru a comanda acum
lucrarea ta de licență!

O  lucrare  la  comandă  îți  asigură  originalitatea  pentru  obtinerea  licentei.

Lucrarile  de  diploma  sunt  redactate  etapizat,  astfel  încât  te  poți  prezenta
periodic  cu  materialul  la  îndrumător.  Noi  vom  adapta    materialul  la  cerințele
profesorului pentru a obține la final, cel mai bun rezultat.

Apasă aici pentru a vedea modul cum se va desfășura colaborarea.

Categorii

Administrație publică
Criminalistică
diploma
Drept
Drept administrativ
Drept civil
Drept comercial
Drept constituțional
Drept consular
Drept diplomatic
Drept electoral
Drept european
Drept financiar și fiscal
Drept internațional public și privat
Drept penal
Drept procesual civil
Drept procesual penal
Drept roman
Dreptul comerțului internațional
Dreptul familiei
Dreptul mediului
Dreptul muncii
Dreptul proprietății intelectuale
Dreptul securității sociale
Dreptul societăților comerciale
Dreptul transportului
Dreptul Uniunii Europene
Economie
Educație fizică și sport
Instituții juridice
Jurnalism
Kinetoterapie
Licenta
Limba și literatura română
Lucrări de licență la comandă
Psihologie
Succesiuni
Teoria generală a dreptului

Obține reduceri!

Adaugă­ne ca prieteni pe Facebook și primești o reducere de 5%. Nu uita să ne precizezi acest
lucru atunci când stabilim detaliile ­  pentru a verifica.

Vino cu un prieten și obțineți fiecare o reducere de 15%.

Lucrari …
19K likes

Like Page

© 2022