Urmele de sânge în baza formei

și mecanismului de producere

Elaborat de: Onofraș Maria, M1708

Postovoi Ecaterina, M1707
• Urmele de sânge uşor pot fi observate la locul
infracţiunii, pe obiectele prin care s-a comis
crima, pe hainele, lenjeria şi corpul victimei
sau a agresorului, dar se vor căuta mai
minuţios în locurile camuflate pentru
depistare.

2
• Examenul macroscopic al petelor de sânge la
faţa locului are drept scop de a constata
localizarea, pentru a le descrie sub aspectul
formei, conturului, dimensiunilor, culorii, fapt
ce va permite stabilirea modului lor de
producere.

3
• Urmele de sânge:
a) pete produse prin căderea picăturilor de sânge
de la înălţimea până la 2 m;
b) pete produse prin împroşcare;
c) prelingeri de sânge;
d) amprente;
e) ştersături

4
• În funcţie de mecanismul de producere şi forma lor, urmele de sânge stabilite la faţa locului
diferă.

• Picăturile de sânge care cad de la o înălţime relativ mică (până la 1 m) pe un plan orizontal, vor
forma pete rotunde, cu margini netede sau uşor dinţate. Diametrul petei va fi de circă 1 cm sau
mai mare. Picăturile căzute de la o înălţime de 2-3 m formează pete rotunde cu margini dinţate cu
mici stropi în jur sub formă de puncte, virgule sau benzi.

5
• Dacă picătura de sânge cade pe un plan
oblic sau vertical, atunci el se
acumulează la capătul inferior al petei.
Astfel pata apare piriformă sau sub
forma semnului de exclamare, cu
extremitatea ascuţită orientată în
direcţia deplasării sângelui. Petele de
sânge vor fi mai lungi când unghiul
căderii picăturii de sânge e mai ascuţit.
Astfel de pete se produc când victima e
în mişcare, capetele ascuţite ale petelor
indicând direcţia mişcării. Când se
scutură mâna însângerată, atunci se
produc acelaşi forme.
• Petele formate prin căderea picăturilor
de sânge prezintă indici ale hemoragiei,
ale deplasării victimei traumatizate, ale
transportării cadavrului, etc. 6
 Petele produse prin împroşcare se formează dintr-un jet arterial.
Picăturile de sânge se dispersează sub forma unor stropi, formând
stropituri de sânge primare şi secundare, izolate sau confluente,
orientate în jos sau în sensul micşorării în evantai, când jetul este mare.
Stropiturile sunt piriforme sau sub forma semnului de exclamare cu
extremităţile ascuţite în sensul deplasării stropilor de sânge.
Stropiturile se mai formează prin lovituri aplicate la nivelul unor
corpi sau obiect însângerat, precum şi prin scuturarea bruscă a
obiectelor însângerate.

7
• Prelingerile de sânge se numesc urmele alungite
formate prin prelungirea lui pe un plan înclinat
sau vertical. La extremitatea inferioară ele sunt
puţin îngroşate şi mai pronunţate.
Prelingerile de sânge pot indica poziţia victimei
şi a obiectelor din jur ulterior rănirii persoanei.
Uneori ele ajută la aprecierea consecutivităţii
producerii leziunilor corporale (Exemplu: când
prima plagă e produsă în poziţia verticală, iar a
doua – în poziţia culcată a victimei).
8
• Amprentele apar în urma
unui contact static al
obiectului însângerat cu un
plan. Ele pot reflecta desenul
papilar digital, palmar,
plantar, forma şi
dimensiunile obiectului
vulnerant şi ale leziunilor
corporale externe.
Amprentele fac parte din
grupa celor mai importante
probe. 9
• Ştersăturile de sânge se
formează în urma unui contact
dinamic cu o suprafaţă
însângerată. Ele au forme
nedefinite şi provin mai frecvent
prin ştergerea obiectelor, a
mâinilor, etc. Ştersăturile indică
locul contactului primar şi
direcţia deplasării obiectului
însângerat.
10
• Impregnările se produc prin îmbibarea
materialelor higroscopice (sol, zăpadă, stofă)
cu sânge. Au forme şi dimensiuni diverse.
Acestea pot indica locul aflării persoanei rănite
şi a cadavrului.

11
• Băltoacele de sânge se formează în urma hemoragiilor
masive pe suprafeţele care nu au proprietăţi higroscopice.
Băltoacele indică locul unde s-a aflat victima după
producerea leziunii corporale. De regulă, sediul băltoacelor
mari coincide cu locul, unde s-a instalat moartea victimei.

12
• Spălăturile sunt urme de sânge în apă sau alte
lichide. De obicei, se formează după spălarea
mâinilor, hainelor, obiectelor vulnerante
însângerate.

13
 Depistarea prezenţei sângelui în pete la faţa
locului
e posibilă în baza reacţiilor de probabilitate:

a) Reacţia cu apa oxigenată.

Apa oxigenată, interacţionând cu sângele,
produce efervescenţă şi spumă. Pentru efectuarea
reacţiei la faţa locului pe petele suspecte de sânge
se picură apă oxigenată.
14
• b) Reacţia cu benzidină (Adler) este una din cele mai
sensibile. Reactivul constă dintr-o soluţie saturată de
benzidină în acid acetic glacial, la care, în ultimul
moment înainte de utilizare, se adaugă câteva picături
de apa oxigenată de 3%. Reactivul se picură pe locul
suspect.
În prezenţa sângelui reactivul devine albastruintens,
apoi, peste câteva minute, trece în brun şi în curând
coloraţia dispare. Reacţia are un efect pozitiv şi cu
oxidazele de origine vegetală, cu rugina şi cu produsele
activităţii bacteriene.
15
• Există şi alte reacţii de probabilitate, dar şi
acestea sunt nespecifice. Probe de certitudine
pot fi efectuate numai în condiţii de
laborator.

16
 Mulțumesc
pentru atenție!
17
 Bibliografie
• https://
www.ojp.gov/ncjrs/virtual-library/abstract
s/manual-medico-legal-blood-trace-examin
ations
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/?
term=blood+traces

18