Pleura este o membrana care acopera plamanii si fata interna a fiecarui hemitorace.

Este o structura unitara, dar topografic poate fi impartita in doua foite in continuare una cu alta. Acestea sunt pleura viscerala, care acopera plamanii si pleura parietala care captuseste cutia toracica, mediastinul si diafragma. Cand trece de pe un perete toracic pe altul, pleura parietala formeaza funduri de sac numite sinusuri sau recesuri pleurale. Un exemplu ar fi sinusul costo-diafragmatic, formatiune unde se acumuleaza revarsatele lichidiene din cavitatea pleurala. In acest loc se pot face punctii pleurale. Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta o metoda de patrundere in cavitatea pleurala cu un ac subtire cu scopul obtinerii unui esantion din revarsatul pleural, in vederea determinarii unui diagnostic. Toracocenteza presupune atat un scop explorator care pune in evidenta prezenta lichidului pleural si recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si calitativa, cat si un scop terapeutic ce consta in evacuarea lichidului si administrarea medicamentelor in cavitatea pleurala dupa spalarea cavitatii. Medicamentele pot fi antibiotice sau citostatice. Se recomanda toracocenteza in cazul bolilor inflamatorii, tumori pulmonare, insuficenta cardiaca insotita de colectii lichidiene in cavitatea pleurala. Se va face punctie pleurala atunci cand cantitatea de lichid pleural depaseste un litru si jumatate si exercita o presiune asupra inimii si plamanului, impiedicandu-le sa functioneze normal Nu se recomanda toracocenteza atunci cand exista tulburari de coagulare a sangelui(hemofilie) si cand pacientul urmeaza un tratament cu anticoagulante. De asemenea este contraindicata realizarea punctiei pleurala la bolnavi coronarieni deoarece se pot ivi reflexe sincopale (pleuro-coronariene); la emfizematoi deoarece neparea pleurei determin un pneumotorace, periculos la aceti bolnavi cu capacitatea vital i aa micorat; la bolnavii cu chist hidatic deoarece neparea acestuia determina crearea unei soluii de continuitate direct cu esuturile traumatizate de ac, lichidul hidatic punndu-se n contact cu umorile unui organism deja sensibilizat, existand astfel posibilitatea apariiei unui oc alergic, uneori chiar mortal. Locul punctiei se alege in functie de situatia si cantitatea de lichid pleural. Daca lichidul este in stare libera, punctia se face in spatiul VII - VIII intercostal pe linia axilara posterioara. Daca lichidul este inchistat, punctia se face in plina matitate, in zona stabilita prin examen clinic. In cazul colectiilor purelente si tuberculoase se punctioneaza cat mai aproape de nivelul lor superior pentru a preintampina fistulizarea lor. Materiale: - tinctur de iod i alcool pentru dezinfectarea cmpului cutanat; - anesteziant local : xilin 1 % ; - ace i seringi de diferite mrimi, sterile ; - medicamente de resuscitare n caz de lipotimie, colaps, sincop a bolnavului

Pacientului i se administreaza, cu 30 minute inainte executiei punctiei, o fiola de atropina pentru a preveni accidentele. Atropina scade excitabilitatea generala si a nervului pneumogastric. Apoi se asaza in pozitie sezand la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scaunel, cu mana de partea bolnava ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu trunchiul usor aplecat in fata, cu antebratele flecate pe brate, cu mainile la ceafa, coatele inainte. Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite pe spatarul scaunului, iar cei in stare grava se asaza in decubit lateral, pe partea sanatoasa, la marginea patului. Executia punctiei - se face de catre medic, ajutat de 2 asistenti medicali si se desfasoara in salon sau in sala de tratamente. - asistentul 1 pregateste radiografia pacientului si isi spala si dezinfecteaza mainile, iar asistenul 2 adiminstreaza o fiola de atropina cu 30 de minute inaintea punctiei, asza musamaua si aleza pe masa punctiei si dezbraca toracele pacientului - medicul stabileste locul punctiei iar asistentul 2 asaza pacientul in pozitia corespunzatoare locului ales. - asitentul 1 pregateste locul punctiei, printr-o dezinfectie de tip II si serveste seringa cu anestezic - medicul efectueaza anestezia iar cei doi asistenti servesc manusile chirurgicale, campul chirurgical si supravegheaza pacientul si ii mentine pozitia corespunzatoare efectuarii punctiei. - medicul asaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei - asistentul 1 serveste acul de punctie adaptat la seringa si dezinfecteaza locul punctiei - medicul executa punctia si aspira lichidul - asistenul 1 preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete, apoi serveste medicului aparatul respirator - in acest timp asistentul 2 mentine pacientul si il indruma sa-si retina tusea si este atent la culoarea fetei si respiratie. - medicul introduce solutiile medicamentoase iar asistentul 1 serveste seringa cu solutie medicamentoasa in functiei de scopul punctiei. - medicul retrage acul de punctiei iar asistentul 1 dezinfecteaza locul si il comprima cu un tampon steril si aplica pansamen uscat fixat cu romplast.In acest timp asistentul mentine in continuare pozitia corecta a pacientului si verifica culoarea pielii si respiratia. - dupa executia punctiei, pacientul este ajutat de catre asistenti sa se aseze in pat, ii ridica membrele inferioare, scoate aleza si musamaua, inveleste pacientul. Incidente: Lezarea pachetului vascular-nervos intercostal va determina imediat o durere vie, scurgerea de snge la primul jet, sau, mai neplcut, apariia unui hematom cu posibilitide suprainfectare ulterioar.Prin puncionarea prea joas sau prin nfundarea acului cu grunji fibroi sau cupuroi, false membrane, putem s facem o puncie ineficient : alb". n caz de ptrundere n plmn, aspiratul seringii va fi un lichid spumos-rozat.

Accidente : -ocul alergic colapsogen la anestezic, n caz de neasigurare anamnesticprealabil ; - ocul pleural de origine vagal, cu sincop instantanee la simpla neptur-excitaie a pleurei, n caz de neasigurare anestezic general i local mai ales la bolnavitratai, hiperreactivi; - embolia gazoas cu ocul consecutiv n caz de ptrundere i mai ales dedilacerarea pleuro-pulmonar cu acul, n cadrul unei manevre intempestive, brutale Ingrijirea ulterioara a pacientului - se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic - se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor periodic - se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secretiilor bronhice. Interpretarea eantionului de lichid extras: n vederea precizrii naturii i particularitilor etiopatogenice ale revrsatului pleural acesta trebuie supus unui: - examen macroscopic (cantitate, culoare, aspect, fluiditate, miros) ; - examen microscopic (identificarea citologic, microbian);- examen biochimic (dozarea proteinelor, glucozei, electroliilor etc.) ; - examen fizic (densimetrie, rezistivitate electric etc). Din jocul asociativ al rezultatelor examinrilor de mai sus, se contureaz individualitatea etiopatogenic a revrsatului respectiv. Lichidul seros (serofibrinos, serocitrin): de nuan galben-verzuie, fluid,transparent dup etiopatogenie poate fi de dou naturi : transsudat sau exsudat.Caracterele difereniale sunt urmtoarele: Transsudat Exsudat La cardiaci, renali, hepatici; In pleurezia bacilara, pneumonica, reumatismala, cancer. Reactiv fata de supuratiile de vecinatate; Nu lipeste degetele prin manipulare; Este lipicios la manipulare; Densitate sub 1015; Densitate peste 1018; Continutul in albumina 1-3g%; Continutul in albumina 4-6g%; Vascozitatea 1,1-1,3; Vascozitate 1,6; Reactia Rivalta negativa. Reactia Rivalta pozitiva. Lichidul serohemoragic sau hemoragic: cu aceleai caractere ca ale lichiduluiexsudativ avnd n plus coloraia purpurie sau sanguinolent.La examenul sedimentului ntins pe lam se pot observa numeroase hematii. Elesemnific tuberculoza pleural, endoteliomul pleural, infarctul pleuropulmonar, hemotorace traumatic sau hemofilie. Lichidul purulent.

De culoare galben-verzuie sau galben-cafenie, mat, cremos, vscos, are proprietile fundamentale ale exsudatului.Microscopia frotiului poate arta o pletor de polinucleare i o abundent flormicrobian (pleurezia meta-pneumonic, septicopioemii, deschiderea unor supuraii devecintate). n supuraiile tuberculoase exist o relativ srcie citologic i microbian. Lichidul putrid. Lichid noroios, brun murdar, sanguinolent, cu miros putrid, este rezultatul deschiderii unei gangrene pulmonare n pleur sau de dezvoltare a unei infeciilocale cu flor anaerob.Microscopia arat prezena hematiilor, flor microbian, elemente tisulare pulmonare. Lichidul chilos. Seamn cu o emulsie lptoas care se datorete n primul rndrevrsrii limfei n cavitatea pleural, datorit efraciunii traumatice, tumorale, a cilor limfatice etc. Lichidul chiliform. Cu acelai aspect ca i cel chilos dar care se clarific namestec cu lichidul Adam (eter+alcool + amoniac) i aceasta datorit faptului c acestamestec dizolv grsimile rezultate clin degenerarea grsoas a celulelor endoteliale i leucocitare din exsudatul trenan.