Punctia pericardica

Posted by Stefanel Bulea on duminică, iulie 29, 2012 in Punctii | Comments : 0

Pericardiocenteza consta din patrunderea cu un ac in cavitatea pericardica, care

transforma din spatiul virtual in cavitatea reala, prin acumularea sangelui sau lichidului
de transsudatie (trecere a plasmei din sange in tesutul interstitial sau intr-o cavitate
naturala a organsimului).

Punctia pericardica se executa atunci cand se constata prezenta lichidului in cavitatea

pericardica.Lichidul acumulat trebuie recoltat pentru examinare in vederea stabilirii
naturii sale.
Pericardiocenteza are si un scop terapeutic ce consta in evacuarea lichidului acumulat
si introducerea substantelor medicamentoase dupa executia acestui procedeu.

Acest tip de punctie se executa in cazurile in care intre foitele pericardului se

acumuleaza lichid ca urmare a inflamatiei, transsudatiei sau hemoragiei.Din cauza ca
pericardul este inextensibil, lichidul acumulat tampeneaza inima si ii ingreuneaza
functia, si astfel apare o dispnee accentuata, hipotensiune arteriala.
Dispneea este o stare patologica constand in tulburari respiratorii cauzate de
insuficiente cardiace sau stari nervoase, iar in acest caz punctia are caracter de
urgenta.

Locul punctiei
In functie de scopul punctiei, locul executiei difera:
 in cazul punctiei exploratoare - spatiul V intercostal stang la 6 cm de
marginea sternului;
 in cazul in care cantitatea de lichid este mare - spatiul VI-VII la jumatatea
distantei dintre linia axilara anterioara si cea medioclaviculara
stanga.Cantatitatea de lichid se poate determina in urma unui control
radiologic;

 in cazul punctiei evacuatoare - la extremitatea apendicelui xifoid, pacientul fiind in pozitie

semisezand

Locul recomandat pentru punctia pericardica

 Anatomia sternului si pozitia apendicelui
xifoid
Pregatirea punctiei
Pentru pericardiocenteza sunt necesare acelasi materiale ca si pentru punctia pleurala
exceptand aparatele respiratoare.

- instrumente sterile (2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm,

- 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru anestezie,
- pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese, romplast, eprubete,
lampa de spirt,
- recipiente pentru colectarea lichidului, tavita renala

- acul de punctie are o lungime de 8-10 cm

- pacientul este informat si incurajat
- se face un examen radiologic al toracelui,
- oxigenoterapie (tratament prin imbogatirea in oxigen a aerului expirat)

- se acorda pozitia in functie de scopul punctiei si cantitatea de lichid

existent.Semisezand pentru punctia evacuatoare si decubit dorsal pentru celelalte
cazuri

Executia punctiei
Se face de catre medic ajutat de doi asistenti medicali.
Asistentul I pregateste radiografia pacientului iar asistentul II administreaza o fiola de
atropina cu jumatate de ora inainte de executia punctiei.Dupa administrarea fiolei
medicul si cei doi asistenti medicali isi spala mainile si le dezinfecteaza.
Asistentul I asaza materialul de protectie pe pat iar asistentul II dezbraca toracele
pacientului.In cele ce urmeaza medicul alege locul punctiei iar asistentii medicali asaza
pacientul in pozitia recomandata.
Dupa stabilirea pozitiei, asistentul I pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III si
serveste seringa cu anestezic medicului ce executa anestezia, timp in care asistentul II
mentine pacientul in pozitia corespunzatoare.
Medicul primeste primeste manusile chirurgicale, campul chirurgical, seringa cu acul de
punctie si asaza campul sub locul punctiei.Inainte de executie punctiei asistentul I
dezinfecteaza locul punctiei.In timpul executiei punctiei asistentul II mentine pacientul
imobilizandu-i bratele.
Medicul aspira lichidul, asistentul I preia seringa cu lichid pe care il introduce in
eprubete iar asistentul II supravecheaza faciesul, respiratia, pulsul si aparitia dispneei.
Dupa retragerea acului de punctie asistentul I si II dezinfecteaza locul punctiei, aplica
pansament steril, uscat la locul punctiei ce necesita fixat cu benzi de romplast si asaza
pacientul in decubit dorsal cu toracele usor ridicat.

Ingrijirea ulterioara a pacientului

Dupa aspiratia lichidul si executia punctiei, se asigura pacientului repaus fizic si psihic, ii
este monotorizat in permanenta pulsul, tensiunea arteriala.
Daca se presupune o hemoragie intrapericardica se aplica comprese reci in regiunea
precordiala.
Pregatirea produsului pentru examinare se face ca si pentru lichidul pleural

- Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul si cantitatea lichidului

extras.
Lichidul extras poate fi:

- seros sau serocitrin - este limpede, galben deschis, avand cauza inflamatoare (tuberculoza) sau
tulburare circulatorie (insuficienta cardiaca, cancer pulmonar)

- tulbure - este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent

- hemoragic sau serohemoragic - este roz sau rosu intens in hemoragiile pleurale si pleurezia
hemoragica

- se masoara cantitatea lichidului extras

- examinarea biochimica consta in reactia Rivalta

- pentru dozarea cantitatii de albumina pentru examenul citologic si bacteriologic, eprubetele se trimit
la laborator.

In foaia de observatie se noteaza cantitatea si aspectul lichidului extras si eventualele

accidente survenite.
Chiar daca se intampla accidente,atat medicul cat si asistentii trebuie sa-si pastreze
calmul pentru a fi capabili sa intevina la timp.
In cazul in care acul patrunde in miocard, apar miscari ale acului sincrone cu miscarile
inimii, se retrage imediat acul, dandu-i o pozitie paralela cu peretele inimii.Daca se
ating vasele coronariene accidentul este grav, chiar fatal.
Daca apar fenomene de insuficienta cardiaca prin decomprimarea brusca a cavitatii
pericardice, medicul recomanda administrarea de tonice-cardiace.
Pot aparea infectii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural daca
lichidul pericardic este septic si soc pericardic dar acestea se previn prin anestezia de
baza.Daca apare, se face reanimarea cardiorespiratorie

Atentie !
Pentru a preveni orice deviere de la pozitia data, pacientul trebuie sa fie
imobilizat.Daca nu se ia in considerare acest lucru pot aparea leziuni ale inimii sau a
vaselor mari ce pot avea urmari periculoase.