Sunteți pe pagina 1din 2

Fişa nr.

45
PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCŢIA TORACICĂ

Definiţie: puncţia pleurală sau toracică reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi
mediul exterior prin intermediul unui ac.
Scop:
- explorator: evidenţierea prezenţei lichidului pleural şi recoltarea pentru examinarea cantitativă şi
calitativă;
- terapeutic: evacuarea lichidului şi administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală spălarea cavităţii.
Indicaţii: boli inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienţă cardiacă însoţită de colecţii
lichidiene în cavitatea pleurală.
Contraindicaţii: tulburări de coagulare a sângelui – hemofilie, tratament cu anticoagulante.
Locul puncţiei: se alege de către medic după situaţia şi cantitatea de lichid pleural:
- dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiul VII-VIII intercostal pe linia axilară posterioară;
- dacă lichidul este închistat, puncţia se face în plină matitate;
- colecţiile purulente şi tuberculoase se puncţionează cât mai aproape de nivelul lor superior pentru a
preîntâmpina fistulizarea lor;
- puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei.
Materiale necesare:
- de protecţie a patului;
- pentru dezinfecţia tegumentului: alcool iodat1%, iodoform;
- instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace de 10 cm lungime, cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20 - 50
ml, seringă de 5 ml şi ace pentru anestezie, pense, mănuşi sterile, câmp chirurgical, casoletă cu tampoane
şi comprese sterile;
- leucoplast, eprubete, aparate aspiratoare, recipiente pentru colectarea lichidului, tăviţă renală;
- medicamente: atropină, morfină, tonice-cardiace, soluţii anestezice;
- materiale pentru reacţia Rivalta: pahar conic de 200 ml, 50 ml apă distilată, soluţie de acid acetic
glacial, pipete.
Pregătirea pacientului:
- psihică: se informează pacientul cu privire la scopul puncţiei şi la poziţia în care va sta în timpul puncţiei,
se încurajează şi se obţine consimţământul;
- fizică: se administrează cu 30 de minute înaintea puncţiei o fiolă de atropină pentru a preveni accidentele
(atropina scade excitabilitatea generală şi a nervului pneumogastric);
- pacienţii cu stare bună se aşează călare pe un scaun cu spătar, antebraţele fiind sprijinite pe spătarul
scaunului;
- pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral, pe partea sănătoasă, la marginea patului.
Execuţie: se face de către medic, ajutat de două asistente medicale. Se desfăşoară în salon sau în
sala de tratamente.
Rolul asistentei în cursul puncţiei propriu-zise:
- prima asistentă:
- sprijină, linişteşte şi îndrumă bolnavul asupra modului de comportare în timpul puncţiei;
- va cere bolnavului să stea cu spatele, să-şi ridice braţul din partea interesată, pentru a lărgi spaţiile
intercostale, să-şi ţină tusea pentru a preveni lezarea plămânilor;
- va supraveghea în tot cursul intervenţiei culoarea feţei, fizionomia, pulsul, respiraţia şi orice manifestare
neobişnuită în starea bolnavului şi va raporta imediat medicului.
- a doua asistentă:
- pregăteşte locul puncţiei: dezinfectează tegumentul, înmânează medicului seringa cu anestezic;
- serveşte medicului intrumentele, materialele şi preia lichidul extras, pentru a-l repartiza în eprubete, pe
medii de cultură şi tuburi de centrifugă; dacă se face o puncţie evacuatoare, ea va participa activ la
mânuirea aparatelor de aspirat;
- preia instrumentarul folosit;.
- după efectuarea puncţiei şi extragerea acului, asistenta dezinfectează locul şi aplică pansament steril;
- bolnavul va fi repus în patul lui cu mare grijă, fără mişcări bruşte;
- supraveghează pacientul, urmărind culoarea feţei, pulsul, respiraţia, tusea, sputa, precum şi starea lui
generală.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- se asigură repausul la pat pe o perioadă prescrisă de medic - se supraveghează pulsul, tensiunea arterială,
respiraţia, culoarea tegumentelor. Se informează imediat medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei,
tahicardiei, secreţiilor bronşice.
Pregătirea produsului pentru examinare:
- examinarea macroscopică constă în aprecierea culorii, aspectului şi cantităţii lichidului extras. Lichidul
poate fi: seros sau serocitrin (limpede, tulbure), hemoragic sau serohemoragic;
- se măsoară cantitatea lichidului extras;
- examinarea biochimică constă în reacţia Rivalta:
- în paharul conic se pun 50 ml de apă distilată şi o picătură de acid acetic glacial, se adaugă 1-2 picături
din lichidul de cercetat;
- reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară", ceea ce
înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtând numele de
exsudat;
- reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări, ceea ce înseamnă
că lichidul este sărac în albumine, având drept cauză tulburările circulatorii şi purtând numele de
transsudat;
- pentru dozarea cantităţii de albumină, pentru examenul citologic şi bacteriologic, eprubetele etichetate se
transportă la laborator.
Reorganizarea locului conform P.U..
Complicaţii: hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare.
Accidente:
- accese de tuse, determinate de iritaţia pleurei: se întrerupe puncţia;
- lipotimie, colaps: se suspendă tehnica, se culcă pacientul în decubit dorsal, se administrează analeptice
cardiorespiratorii;
- edem pulmonar acut, determinat de evacuarea rapidă a lichidului: se întrerupe puncţia, se administrează
tonice cardiace şi diuretice;
- pneumotorax prin rănirea plămânului cu acul.
De evitat:
- evacuarea unei cantităţi de lichid pleural mai mare de 1000- 1200 ml;
- evacuarea completă a lichidului pleural pentru a împiedica formarea aderenţelor.