TORACOCENTEZA-PUNCTIA PLEURALA

Toracocenteza sau puncţia pleurală reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea
pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac.
Toracocenteza este o procedură invazivă, prin care se îndepărtează lichidul sau aerul din
cavitatea pleurală (membrana seroasă care acoperă plămânii) în
scop diagnostic sau terapeutic.
Se execută de către medic!
Scop
● Explorator:
o Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului în cavitate.

o Recoltarea lichidului pentru determinări cantitative şi calitative.

o Stabilirea diagnosticului.

● Terapeutic:
o Evacuarea lichidului din cavitate.

o Administrarea de medicamente (introducere topică de substanțe

medicamentoase).

Indicaţii
● Boli inflamatorii sau tumorale pulmonare

● Insuficienţă cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală

(hidrotorax)

● Când lichidul pleural depăşeşte 1500 ml şi exercită o presiune asupra inimii şi

plămânului

● Evacuarea unor colecții intrapleurale mari: hematom masiv posttraumatic,

pleurezie serofibrinoasă abundentă nerezolvată medical, pleurezie purulentă

Contraindicaţii
● Tulburări de coagulare a sângelui – hemofilie.

● Tratament cu anticoagulante

● Colecții închistate paramediastinale sau paravertebrale

● Suspiciune de anevrism de aortă

Locul de elecție puncţiei
● Spaţiul 7-8 intercostal pe linia axilară posterioară, pe marginii superioară a
coastei.
 ● Se evită regiunea cardiacă, vârful axilei şi portiunea toracală de sub coasta IX
(risc de pătrundere în peritoneu).

Materiale necesare
● Aleze, câmp chirurgical

● Mănuşi de unică folosință sterile

● Antiseptice: Alcool, betadină

● Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei

● Soluţii anestezice – Xilină 1-2%

● Trocar, ace şi seringi sterile

● Medicamente – Atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice

● Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic
glacial, pipete
 ● Eprubete sterile pentru examene bacteriologice și vase colectoare pentru lichid

● Cilindru gradat

● Comprese sterile, leucoplast

Pregătirea bolnavului
● Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează;

● Se administrează cu 30 de minute 1 fiolă Atropină – pentru a scădea

excitabilitatea generală a nervului pneumogastric la recomandarea medicului;

● Ne se administrează medicatie sedativă – benzodiazepine sau opiacee – datorită

riscului de detresă respiratorie, în special la vârstnici;

● Se asigură poziţia şezând la marginea patului, cu mâna de partea puncţie ridicată

peste cap până la urechea opusă sau se aşază pe un scaun cu spătar, antebraţele
fiind sprijinite pe spătarul scaunului;

● Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă, la

marginea patului, cu spatele la operator şi brațul de partea bolnavă ridicat
deasupra capului;

● Indiferent de poziție, ridicarea braţului și apneea la sfârşitul unui inspir profund în

momentul puncţionării determină lărgirea spaţiilor intercostale, facilitând execuţia
manevrei.

Execuţia puncţiei
● Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentei medicale;

● Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşi de protecţie

● Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei;

● Se aşază câmpul chirurgical în jurul toracelui, sub locul puncţiei;

● Medicul execută anestezia locală (dacă e necesar) şi puncţia;

● Cu acul montat la seringă, sau cu un robinet cu 3 căi interpus între ac și seringă

(dacă se face evacuarea colecției lichidiene ), se pătrunde brusc, perpendicular,
prin piele, razant cu marginea superioară a coastei;

● Pentru analiza biochimică, bacteriologică, citologică se aspiră 20-30 ml de lichid;

 ● Dacă puncția e evacuatorie se atașează la acul de punctie sau trocar, prin
intermediul robinetului cu trei căi după închiderea lui, un tub de dren racordat la
un recipient de colectare; se evacuează maxim 1200 ml/ședință;

● Se retrage acul și se aplică la locul puncției un pansament steril.

Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei pleurale

●

o Pe toată durata manevrei, o asistentă medicala se va plasa în fața

pacientului, supraveghindu-l;

o Protejează lenjeria de pat şi de corp;

o Asigură poziţia bolnavului;

o Dezinfectează locul puncţiei;

o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul;

o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;

o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele

recoltate;

o Măsoară cantitatea de lichid evacuată;

 o Examinează macroscopic lichidul;

o Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de cercetat în

paharul cu apă distilată + 1-2 picături de acid acetic glacial);

o Aplică un pansament la locul puncţiei;

o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul,

eventualele incidente şi accidente în foaia de observație sau în dosarul
de îngrijire;

o Etichetează eprubetele cu lichidul recoltat și transporta la laborator;

o Îndepărtează materialele folosite respectând precauțiunile standard.

Îngrijiri după tehnică

● Se asigură repaus la pat;

● Se supraveghează funcţiile vitale;

●Se va urmări apariţia tusei, durerilor toracice, dispneei, transpirației, cianozei,
tahicardiei, setei, secrețiilor bronșice sau hipotensiunii arteriale și se va anunța
medicul dacă acestea survin.
● După puncție e recomandată radiografia toracică.
Accidente și incidente
● Hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare;

● Lipotimie, colaps;

● Accese de tuse – prin iritaţie pleurală;

● Edem pulmonar acut – prin evacuarea prea rapidă a lichidului; cu dispnee,

cianoza, tuse, expectorație rozată spumoasă, raluri subcrepitante „în valuri”,
semne de insuficiență cardiacă;
● Pneumotorax – prin rănirea plămânului cu acul → se întrerupe puncţia;

● Sincopa vagală manifestată prin bradicardie – hipotensiune reflexe urmate de

pierderea cunoștintei;
● Hemototax secundar lezării vaselor intercostale;

● Hemoragii interne cu soc hemoragic secundare lezării ficatului sau splinei, cu

hemoperitoneu sau hemoragii intraparenchimatoase

● Infectare (transformare in pleurezie purulenta), din cauza nerespectării regulilor

de asepsie.

Observaţii
● Lichidul pleural poate fi seros, serocitrin, tulbure (purulent sau chilos), hemoragic
sau serosanguinolent.

● Reacţia este + când lichidul pleural este bogat în albumine – exsudat; reacţia este
negativă când lichidul rămâne limpede – transsudat (cauzat de tulburări
circulatorii).

● Aspirarea lichidului pleural se poate face alternativ cu două seringi de 20 ml.

● Aparatele aspiratoare adaptate la ac asigură o tehnică mai sigură şi mai puţin

traumatizantă.

● Nu se evacuează mai mult de 1000-1200 ml.

● Nu se evacuează complet lichidul pleural pentru a împiedica formarea

aderenţelor.