Rotaru Tudor Ionut – AMG Lugoj anul 3, grupa IV – Abilități practice

DRENAJUL PLEURAL

Drenajul pleural este un dispozitiv de aspiraţie a aerului, sângelui, lichidului seros. El se

compune dintr-un tub suplu de 0,6-1 cm. diametru, conectat la un sistem de aspiraţie exterior
adaptat la o sursă de vid sau la un sistem închis format din borcane colectoare unice sau multiple.
Drenajul pleural permite evacuarea colecțiilor lichidiene (seroase, sangvinolente, purulente) din
pleura, eliminarea aerului din pleură și desființarea spațiului aerian dintre pleură și plămâni (care
să permită reexpansionarea acestuia și menținerea reexpansionării), realizarea unui echilibru
mediastinal normal (după rezecții pulmonare), aprecierea cantității și controlul pierderilor
sangvinolente sau aeriene postoperatorii. Drenajul pleural este un dispozitiv de aspiraţie pus, în
exclusivitate, de către medic.
Indicații:
- revărsate pleurale (aeriene, hemoragice, chiluase sau purulente);
- după orice traumatism thoracic care are drept rezultat pneumotoraxul (după atac cu armă
albă, după înțepare accidental a sacului pleural în timpul cateterizării venei subclaviculare);
- colecții pulmonare (abcese, chisturi hidatice) care se evacuează operator;
- segmentectomii, lobectomii, pneumonectomii;
- decorticări plueropulmonare;
Pregătirea materialelor
Punerea unui drenaj pleural se practică în urgenţă, ceea ce necesită stocarea materialelor necesare
într-un singur loc, accesibil şi cunoscut de întreaga echipă medicală.
Pentru anestezia locală: seringi de 20 şi 50 ml; ace pentru injecţii subcutanate; ace
intramusculare; fiole de xilină 2%; o cremă anestezică locală.
Pentru asepsie: soluţie de betadină; comprese sterile; aparat de ras; câmp steril pentru masă;
câmp steril troné; tăviţă renală; pubelă pentru deşeuri; container pentru ace; mănuşi sterile; bluză
sterilă; calotă, mască.
Pentru punerea drenajului: bisturiu; dren pleural (2, 10, 16, 18, 20, 22 G) conform prescripţiei;
ace şi fire de sutură; racord adaptat între sistemul de aspiraţie şi dren; aparat de aspiraţie; două
flacoane cu apă sterilă de 500 ml, permiţând reglajul presiunii negative; dispozitivul de vidare şi
tubul pentru aer.
Pentru pansament: comprese sterile; romplast;
Pentru supraveghere: monitor cardiac; aparat de măsurat T.A.; pulsoximetru pentru măsurarea
saturaţiei de oxigen.
Pregătirea pacientului
informarea pacientului despre beneficiile imediate ale drenajului;
- explicarea derulării procedurii;
- obţinerea consimţământului informat;
- crearea unui climat de încredere şi de linişte;
- practicarea unei anestezii de suprafaţă cu ½ - 1 h înainte prin utilizarea unei creme
anesteziante.
Participarea asistentului medical la procedură
Pregătirea aparatului de aspiraţie: se scoate din ambalajul steril, se verifică integritatea; se
umplu rezervoarele (borcanele) cu apă sterilă (cel pentru aspiraţie la nivelul prescris – 20 cm
coloană de apă, celălalt care aspiră aerul conţinut în spaţiul pleural, 500 ml, în funcţie de marca
aparatului; se branşează la dispozitivul de vidare, se uneşte cu aparatul de aspiraţie, se verifică
funcţionalitatea sa; se protejează extremitatea tubului steril care va fi racordat la drenul pus în
spaţiul pleural; se pregăteşte monitorul pentru supravegherea cardiacă, tensiometru şi
pulsoximetru
Pregătirea pacientului: se ajută pacientul să se aşeze astfel încât zona în care se va monta
drenul să fie degajată: în decubit dorsal, capul uşor ridicat, antebraţul de partea drenajului plasat
sub cap; poziţie şezândă pe marginea patului, gambele atârnate, spatele încovoiat, antebraţele
sprijinite în faţă pe o masă; decubit lateral, braţul ridicat, capul pe pernă;
Realizarea câmpului aseptic: se reperează zona aleasă de medic pentru drenaj; se depilează larg
zona toracică dacă este necesar; se spală, se decontaminează locul puncţiei cu betadină.
Pregătirea mediului: se aşează o masă adaptabilă la suprafaţa patului pe care se aşează
materialul steril; se pregăteşte căruciorul cu materiale de urgenţă; toate persoanele prezente
trebuie să poarte mască şi calotă; se face spălarea chirurgicală a mâinilor; se ajută medicul să
îmbrace halatul steril şi mănuşile sterile.
Punerea drenului:
- pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă;
- asistenta oferă medicului compresa sterilă îmbibată în soluţia antiseptică pentru
efectuarea
- asepsiei terminale în zona de drenaj;
- se aşează câmpul steril pentru masa adaptabilă la suprafaţa patului;
- asistenta oferă medicului seringa cu xilină pentru a face anestezia locală subcutanată şi
apoi în planurile profunde intramusculare;
- pentru reperarea corectă a zonei de drenaj, medicul prelevează lichid pleural sau aer cu
acul intramuscular;
- se practică o incizie în piele de 2 cm cu bisturiul şi se introduce drenul pleural; medicul
adaptează sistemul de aspiraţie la dren;
- asistenta pune în funcţiune sistemul, deschizând robinetul aspiraţiei de perete;
- medicul fixează drenul la piele, formând o bursă în jurul drenului pentru a permite
închiderea pielii după retragerea drenului, câteva zile mai târziu;
- medicul realizează pansamentul steril în jurul drenului;
- se adună materialele folosite şi se pun în containere speciale;
în tot timpul punerii drenului, asistenta supraveghează faciesul pacientului, frecvenţa
respiratorie, saturaţia în oxigen, frecvenţa cardiacă, durerea, percepţia.
Îngrijirea pacientului după procedură: se supraveghează drenul să nu fie cudat, încolăcit,
debranşat, închis (clampat); aspiraţia să fie funcţională, se verifică presiunea de aspiraţie; se
observă lichidul aspirat (sânge, transudat) se notează caracteristicile; bulele în compartimentul de
aspiraţie indică prezenţa de aer în spaţiul pleural; se face imediat, la pat, o radiografie pulmonară,
iar rezultatul se raportează medicului; se monitorizează funcţiile vitale: T°, P, T.A., R; se
monitorizează durerea şi nivelul de anxietate al pacientului.