Cromatica bacoviană

George Bacovia, poetul nuanțelor, conturează prin operele sale un inedit concept artistic, prin
care cuvintele, impreună cu cromatica aleasă, conturează două planuri diferite, stări și atitudini poetice,
culorile simbolizând un strigăt al sufletului.
În primul rând, teme simboliste precum moartea, depresia, urâtul, anostul, angoasa existențială
și spleenul, sunt accentuate de cromatica bacoviană, poetul subliniind că „fiecărui sentiment îi
corespunde o culoare”. Astfel, paleta de culori utilizată de George Bacovia, are o importanță crescută,
având ca scop conturarea unui nou univers al operei, un univers al tragicului și al profunzimii.
Astfel, operele bacoviene se bucură de o multitudine de imagini vizuale, dar cele care au cea mai
mare greutate în transmiterea emoțiilor sunt cele prin care se efectuează alternanța cromatică. De
exemplu, alternanța alb-negru, una dintre cele mai răspândite în opera bacoviană, alături de culoarea
gri, simbolizează starea de apăsare constantă, depresie și condiția de damnat, în societatea modernă.
Negrul, regăsit, îndeosebi, în poezia „Negru”, face trimitere directă la durerea cauzată de moarte și, în
același timp, evidențiază caracterul obsesiv al autorului. Evidențiindu-se față de aceste culori, albul
amintește de monotonie și de superficialitatea anumitor aspecte cotidiene.
Asemănator griului, galbenul conferă stări de depresie, dar mai presus acesta aduce în plus
universului cromatic bacovian și stări de deznădejde, bolnăviciune și monotonie, un exemplu
concludent fiind poezia „Scântei galbene”.
Roșul, o culoare puternic personalizată de Bacovia, prezintă o multitudine de interpretări
artistice. În poezia „Amurg” această culoare reprezintă, unul dintre cele mai importante motive
simboliste, anume amurgul, conturându-se astfel un cadru hemoragic, asemeni cadrului din poezia „În
parc”.
În opera lirică „Note de primăvară”, stările de nevroză, tristețe și anxietate apăsătoare sunt date
de paleta formată din culorile albastru, verde crud și roz.
Violetul, una dintre culorile cu cel mai mare aport în universul bacovian, face trimitere către o
gamă complexă de trăiri și stări sufletești precum doliul, crepusculul, cosmicul, halucinația, detașarea și
alienarea. Așadar violetul poate fi interpretat ca o nuanță desprinsă de realitate, cu accente fantastice și
pline de ambiguitate.
Cromatica, în universul bacovian, este exprimată și în mod indirect, prin folosirea unor
simboluri specifice. Un simbol remarcant este plumbul, regăsindu-se în poezia „Plumb”, iar
interpretarea poetică a plumbului, este în strânsă legătură cu culoarea cenușie.
În concluzie, cromatica folosită în lirimsul bacovian evidențiază o subiectivitate inedită a
poetului care completează universul operelor bacoviene într-un mod nemaiîntâlnit în curentul simbolist