Simbolism

Trăsături:

- curent literar apărut în a 2-a jumătate a sec. 19 ca opoziție față de naturalism și

romantism
- promovează o viziune proaspătă asupra poeziei
- este folosit simbolul, element central căruia i se atribuie mai multe sensuri
- se folosesc imagini artistice ca mijloc de exprimare a corespondenței dintre
elementele universului

- teme și motive:
 melancolie, spleen, angoasă existențială, spaimă, neliniște, agitație
interioară, anxietate, nevroză, singurătate/solitudine, depresie, starea
confuză, dezolare, disperare, degradare psihică, oboseală psihică, stare de
demnat într-o societate ciudată, superficială, meschină, incapabilă de a
înțelege arta etc.
 orașul de provincie sufocant, natura ca stare de spirit, anotimpurile
apocaliptice, dezintegrarea materiei, moartea (ca proces de descompunere),
motivul apei ca substanță erozivă, motivul instrumentelor
muzicale/orchestrelor/simfoniilor, motivul cromatic, motivul olfactiv etc.

- este promovată sinestezia – îmbinarea dintre diferite senzații precum cele auditive,
vizuale, olfactive și tactile
- se urmărește refacerea poeziei și a sensibilității acesteia prin muzicalitate
- sugestia este o manieră artistică obligatorie într-o creație simbolistă, deoarece
raportul dintre simbol si eul liric nu este exprimat direct, ci sugerat
- se regăsește predilecția pentru: imagini imprecise/difuze, clarobscur, fantezie
- muzicalitatea operelor simboliste se realizează fie prin prezența instrumentelor
muzicale/orchestrelor/simfoniilor, fie prin verbe sau interjecții auditive
- cromatica este exprimată direct (prin culori) sau indirect (prin simboluri)
- olfactivul se manifestă prin mirosuri puternice
- vers alb/liber (rima este considerată o simplă convenție; se iese din rigourile
poeziei tradiționaliste)
- refrenul accentuează starea poetica –> repetiții cromatice/olfactive/muzicale
* Poezia simbolistă apelează la toate simțurile omului,
pentru o receptare totală și profundă a stărilor poetice expuse.