SIMBOLISM

● muzicalitatea este de două feluri: interioară, stridentă (imagini auditive, aliterații,

asonanțe) și exterioară, armonioasă (elemente de versificație)
● spațiul este unul limitat, iar eul liric aflat în ipostaza însinguratului; trăiește
sentimente de teamă, angosă (spaimă), suferință, etc…
● folosirea simbolului ca imagine concretă care este asociată cu o idee, un
sentiment, o stare; simbolul este o expresie a unor corespondențe profunde
● cromatica poeziilor este dată de culorile reci (argumentează prin exemplificarea
de imagini vizuale)
● prezintă teme și motive specifice (teme ca și singurătate, melancolie, moarte
anxietate, boală, nevroză; motive precum cel al ploii, toamnei, călătoriei,
amurgului, famfarei, etc…)
● iubirea în poeziile simboliste nu mai este salvatoare pentru imagiea eului liric; ea
apare înconjurată de semnele bolii sau ale morții

PLUMB
GEORGE BACOVIA
-apare în 1916 în volumul cu același nume

-creează „o atmosferă de plumb în care plutește obsesia morții și a neantului și o

descompunere a ființei organice”- Eugen Lovinescu
- se încadrează în simbolism prin utilizarea sugestiei- stările sufletești sunt exprimate prin
simboluri ale naturii, utilizarea sinesteziei (imagini vizuale+tactile+auditive),muzicalitate prin
folosirea laitmotivului plumb (apare de 6 ori în text)
-tema-apăsarea sufletească a poetului, într-o lume ostilă, neputincioasă să aprecieze
valoarea reală.
-plumbul-material toxic ce cuprinde întreaga existență și o acaparează fără posibilitatea
evadării.
-spațiul funerar amplifică starea de degradaree sufletească și o împinge înspre decădere și
moarte.
-titlu- în sens denotativ prezintă un material greu, moale, maleabil, de culoare cenușie, rău
conducător de energie și electricitate. În sens conotativ, el este un simbol artistic ce
sugerează apăsarea, monotonia, dezorientarea, spațiul închis, moartea.
-lirism de tip subiectiv, confesiunea realizată fiind la persoana I. Mărcile prezenței eului liric
sunt verbe sau pronume la persoana I: „stam”, „am început”, „să strig”, „meu”
-cele 2 strofe simbolizează cele două planuri: unul exterior (macrocosmic) și unul interior
(microcosmic)
- prima strofă

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

-spațiul exterior, închis, claustrant, temniță a sufletului poetului- CAVOU

- imagine vizuală, simbol al frumuseții și gingășiei, alăturate oximoronic plumbului
prevestesc durerea, moartea- FLORI DE PLUMB
-singurătatea ființei umane. singurătatea dezintegrează omul- STAM SINGUR
-sunet funebru, simbolizează solitudinea, teama, sfârșitul inevitabil- SCÂRȚÂIAU
COROANELE
-somnul poartă sugestia morții iminente

-a doua strofă

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

-spațiul interior, amorul

-DORMEA ÎNTORS- întoarcerea mortului cu fața spre apus
-AMORUL MEU DE PLUMB- pierderea ultimei speranțe de salvare a ființei umane,
exprimând încetarea definitivă a sentimentelor
-STAM SINGUR-este reluată ideea de solitudine
-ERA FRIG-imagine tactilă care sugerează că fenomenul morții este ireversibil și amplifică
obsesia sfârșitului
-AM ÎNCEPUT SĂ-L STRIG- imagine auditivă, expresia disperării.
-ARIPILE DE PLUMB- căderere/prăbușirea definitivă a sentimentelor
PROZODIE- 2 catrene, rimă îmbrățișată, măsura de 10 silabe, iambul alternând cu
amfibrahul