Plumb - George Bacovia

George Bacovia este un reprezentant de seama al simbolismului romanesc, un

poet original, pe numele sau adevarat George Vasiliu, pseudonimul de Bacovia,
împrumutandu-l de la numele latin al oraşului sau natal Bacău (Bacovia). Dupa cum el
insusi afirma „ca şi legenda Bacăului, am şi eu legenda mea”.

Poezia Plumb deschide volumul cu acelasi titlu aparut in 1916, fiind o arta
poetica, o confesiune elegiaca.

Ca specie literara este o elegie (exprima sentimentul de tristeţe, spaima fata de

moarte), o artă poetica, deoarece autorul isi exprima propriile convingeri (crez) despre
arta literara, viziunea asupra lumii, menirea literaturii si rolul artistului in societate.

Apartine genului liric deoarece autorul isi exprima in mod direct gandurile, ideile
si sentimentele prin intermediul eului liric si al unui limbaj expresiv.

Ca si curent literar poezia se incadreaza in simbolism prin: tema, motive,

folosirea simbolului, a sugestiei, sinesteziei, cromaticii şi muzicalităţii interioare.

Viziunea despre lume este sumbră (fara speranta, tragica, lumea fiind
imaginata ca un imens cimitir), fiind in stransa legatura cu tema si reprezentand modul in
care poetul vede lucrurile, le intelege, le interpreteaza, precum si atitudinea lui fata de
aspectele realitatii.

Tema este condiţia poetului izolat intr-o societate lipsită de aspiraţii,

artificială (subtema - moartea) si este sustinuta de motivele cu valoare de simbol:
plumb, sicriele, cavoul, florile, coroanele, mortul si laitmotivul “stam singur”.

Titlul este un element sugestiv cu rol anticipativ, care introduce cititorul in lumea
operei, fiind in stransa legatura cu tema si mesajul poeziei. Din punct de vedere
structural, titlul este sintetic (format dintr-un substantiv comun). Din punct de vedere
stilistic are dublu sens - denotativ (propriu) - ''plumbul'' este un element chimic, un
metal greu, iar conotativ (figurat) are diferite sugestii senzoriale: tactile (raceala,
greutate, duritate - sugereaza apasarea sufleteasca), cromatice (gri, cenuşiu - sugereaza
monotonie, plictis-spleen), auditive (alcatuirea cuvantului din 4 consoane “grele” si o
vocala inchisa - sugereaza caderea grea fara ecou).

Ca structură, poezia este alcătuită pe principiul simetriei din două strofe

(catrene), construite pe baza cuvantului „plumb”, repetat de 6 ori in pozitii simetrice.
Alte surse ale simetriei sunt paralelismul sintactic si tehnica simbolista a repetitiilor.

In versul-incipit - "Dormeau adânc sicriele de plumb", personificarea "dormeau

adanc sicriele” sugerează ideea morţii ca un somn profund, iar metafora "sicriele de
plumb" exprimă imposibilitatea comunicării cu lumea fizica. Sunt cuprinse in incipit si
două simboluri obsedante ale liricii lui Bacovia, "sicrie" şi "plumb".
 In prima strofa: „Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint –
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.”

- este descrisa lumea exterioara pustie, apasatoare, mohorita, descrisa prin termeni din
campul lexico-semantic al mortii -“cavoul” poate sugera oraşul închis sau temniţa
sufletului poetului, singur într-un mediu ostil fiinţei umane -„stam singur”, “coroanele”,
“florile”- contureaza cadrul funerar, in care eul liric apare in ipostaza insinguratului,
izolat, prizonier, sufocat spiritual.

In strofa a doua: “Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am început sa-l strig -
Stam singur lânga mort… si era frig…
Si-i atârnau aripile de plumb.

- “plumbul” cuprinde si lumea interioara, dominata de moartea iubirii, o iubire rece si

neimplinita “amorul meu de plumb“, aflata in cadere. Verbele “am început”, “sa strig “
exprima disperarea. Metafora “aripile de plumb” sugereaza zborul jos, imposibilitatea
evadarii, salvarii din aceasta lume, din care nici măcar iubirea nu mai este pentru el o
sansa de salvare.

Realitatea inconjuratoare este transfigurata artistic prin intermediul unui limbaj

expresiv, bogat in imagini artistice si figuri de stil (sinestezii, repetitii, metafore,
epitete, personificari, etc.). Predomina imaginile artistice vizuale, care se impletesc cu
cele dinamice, tactile, auditive (‘si scirtiiau coroanele de plumb.”), cu ajutorul lor
conturandu-se o atmosfera sumbra, de cosmar .

Lirismul poeziei este subiectiv, eul liric isi face simtita prezenta prin marci
lexico - gramaticale specifice: verbe si pronume la persoana I ("stam", "am inceput", “sa
strig”, "meu"). Modul de expunere predominant este monologul liric confesiv.

Elementele de prozodie - rimă îmbrăţişată, măsură fixă de 10 silabe şi ritm

iambic, confera textului muzicalitate si armonie. Muzicalitatea interioară este asigurata
de sonoritatea consoanelor, de tehnica repetiţiilor si laitmotivul “stam singur” .

În concluzie, poezia "Plumb" prin tema, motive, cultivarea celor 3S (simbolul,

sugestia, sinestezia), corespondenta cromatica şi muzicalitate, aparţine
simbolismului, dar realizeaza si trecerea la modernism, prezentand conditia omului
modern, fiind reprezentativa pentru opera bacoviana.