Morometii – Marin Preda

Marin Preda este un reprezentant de seama al realismului postbelic (neorealismului) romanesc, prozator
original, fiind considerat creatorul romanului realist - obiectiv postbelic in literatura romana, modelul de la
care a pormit fiind chiar tatal sau, dupa cum insusi afirma „eroul preferat, Moromete, care a existat în
realitate, a fost tatăl meu.”

Romanul „Morometii”, publicat in doua volume, la doisprezece ani distanta (in 1955 - vol. I, 1967 -
vol II) este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa si complicata ce se
desfasoara pe mai multe planuri narative, cu conflicte puternice si cu numeroase personaje, oferind o imagine
ampla si profunda a vietii.

Ca si curent literar apartine realismului postbelic (neorealismului), fiind un roman postbelic

realist - obiectiv, cu caracter monografic, prin tematica rurala, obiectivitatea perspectivei narative,
construirea personajelor in relatie cu mediul in care traiesc, folosirea tehnicii detaliului semnificativ in
caracterizare, veridicitate, stilul sobru, impersonal. (fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial, cu clasele sociale existente - tarani saraci si chiaburi, primarul, jandarmul etc.)

Viziunea despre lume este realista, in stransa legatura cu tema si reprezinta modul in care autorul
vede lucrurile, le intelege, le interpreteaza, precum si atitudinea lui fata de aspectele realitatii.

Tema centrala a romanului este viata comunitatii rurale din Campia Dunarii, satul Silistea
Gumesti, inante si dupa razboi, destramarea unei familii de tarani si a satului traditional, completata de tema
timpului, familiei, a iubirii, problematica pamantului.

Titlul este un element sugestiv, cu rol anticipativ, care introduce cititorul in lumea operei, fiind in
stransa legatura cu tema. Din punct de vedere structural. titlul este sintetic (format dintr-un substantiv
propriu). Din punct de vedere stilistic, titlul are dublu sens - denotativ (propriu) - reprezinta numele unei
famillii prezentate in roman si conotativ (figurat) - ilustrează comunitatea rurala traditionala.

Perspectiva narativa este obiectiva, cu focalizare zero, deoarece naratorul este obiectiv, omniscient
și omniprezent (neimplicat în fapte, detasat, impersonal), relatarea facandu-se la persoana a III - a.

Conflictele principale exterioare sunt in numar de trei: primul conflict dintre tata si cei trei fii ai
sai din prima casatorie, privind modul diferit de a intelege lumea si de a pretui pamantul si banii, al doilea
conflict cel dintre Moromete si nevasta sa, Catrina, cu privire la nerespetarea unei promisiuni, ce va duce in
cele din urma la destramarea cuplului, iar al treilea conflict dintre Moromete si sora lui Guica, care ar fi dorit
ca fratele ei sa ramana vaduv, astfel putand sa ramana in casa acestuia, pana la batranete. Conflictul secundar
este cel dintre Moromete si fiul sau cel mic Niculae, care doreste sa mearga la scoala, dar tatal il ironizeaza,
determinandu-l sa se desprinda de familie, pentru a-si urma visul.

Chiar din incipit sunt fixate coordonatele spatio-temporale: “In Campia Dunarii, cu cativa ani
inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial”, cand se pare ca „timpul era foarte răbdător cu oamenii; viaţa
se scurgea fără conflicte mari” , iar in final “trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial”,
dar „timpul nu mai avea răbdare”. Simetria incipit-final in vol. I este data de cele două referiri la tema
timpului. La început, timpul este aparent îngăduitor, pentru ca in final, timpul sa devina necruţător. In vol. II,
simetria este data de stadiul relatiei tata-fii si se incheie cu impacarea din visul mezinului, care in mod straniu
„radea in somn”.

Romanul este structurat în două volume, primul cuprinde trei parti, iar cel de-al doilea cuprinde
cinci parti. Vol. I constituit din trei părţi, cu o acţiune, care se desfăşoară pe parcursul verii, înaintea
izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Prima parte se petrece de sâmbătă seara până duminică
noaptea, conţine scene care ilustrează monografic viaţa rurală: intoarcerea familiei Moromete de la camp,
cina, tăierea salcâmului, întâlnirea duminicală din poiana lui Iocan, hora etc. Partea a doua se derulează pe
parcursul a două săptămâni, începând cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucureşti si prezinta diverse scene din
viata satului. Partea a treia, de la seceriş până la sfârşitul verii, se încheie cu fuga feciorilor cei mari si
izolarea lui Ilie Moromete.
 Actiunea primului volum se petrece pe mai multe planuri narative. În primul plan se află
Moromeţii, o familie numeroasă, măcinată de nemulţumiri mocnite. Ţăran de mijloc, Ilie Moromete încearcă
să păstreze întreg, cu preţul unui trai modest, pământul familiei sale, pentru a-l lasa apoi băieţilor. Fii cei mari
ai lui Ilie Moromete, din prima casatorie, Paraschiv, Nilă şi Achim îşi doresc independenţa economică. Ei se
simt nedreptăţiţi pentru că după moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a însurat cu altă femeie, pe care o urasc,
Catrina, care are încă trei copii: Tita, Ilinca şi Nicolae. Îndemnaţi de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclită
Guica, cei trei băieţi pun la cale un plan distructiv dându-şi seama că problemele economice ale familiei nu
vor putea fi depăşite. Ei intenţionează să plece la Bucuresti, pe furis, pentru a-şi face un rost. În acest scop, ei
vor să ia oile cumpărate printr-un împrumut la bancă şi al căror lapte constituie principala sursa de hrană a
familiei şi caii indispensabili pentru munca la câmp. Prin vânzarea oilor şi a cailor, ar obţine un venit pentru a
începe viaţa la oraş. Datoria la bancă nefiind achitată, planul celor trei băieţi urmează a da o grea lovitură
familiei. Achim îi propune tatălui să-l lase să plece cu oile la Bucuresti, să le pască la marginea oraşului şi să
vândă laptele şi brânza la un preţ mai bun în capitală. Moromete se lasă convins, amână achitarea datoriei la
bancă şi vinde o parte din lotul familiei pentru a-şi putea plăti impozitul pe pământ („fonciirea”). Însă Achim
vinde oile la Bucureşti şi aşteaptă venirea fraţilor. Dupa revolta lor fatisa, Moromete le aplica o corectie
inutila baietilor, ii bate cu parul, insa cei doi fug cu caii şi cu o parte din zestrea surorilor. Moromete
„indepartat si nepasator” este nevoit să vândă din nou o parte din pământ pentru a-şi reface gospodăria,
pentru a plăti impozitul, rata la bancă şi taxele de şcolarizare ale lui Niculae, fiul cel mic. Planurile
secundare completează acţiunea romanului.

O secventa semnificativa - scena cinei, surprinde un moment din existenta familie traditionale. Ilie
Moromete, domina o familie formată din copii proveniţi din două căsătorii, învrăjbiţi din cauza averii.
Aşezarea în jurul mesei sugerează iminenta destrămare a familiei. Cei trei fraţi vitregi stau inspre usa „ca şi
cum ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă şi să plece afara”. Catrina, sotia sa, sta langa soba,
intoarsa spre oalele cu mâncare, având lângă ea pe Ilinca, Tita si pe Niculae. Moromete incearca sa pastreze
echilibrul in familie, cu autoritate „Numai Moromete stătea parcă deasupra tuturor”, veghindu-şi familia,
stăpânind „cu privirea pe fiecare”.

O a doua secventa semnificativa este scena taierii salcamului, fara a spune nimanui, Ilie Moromete
il ia pe Nila intr-o dimineata de duminica si taie salcamul, pentru a achita o parte din datoriile familiei.
Copacul inalt, impunator, are valoare simbolica, conferind maretie peisajului, fiind stiut de toata comunitatea
rurala. Tăierea arborelui sacru, duminică în zori, în timp ce în cimitir femeile îşi plâng morţii, anticipeaza
prabusirea autoritatii lui Moromete, atat in familie, cat si in sat, iar haosul se instalează treptat.

Scena serbarii scolare la care Niculae ia premiul I, este de asemenea semnificativa. Desi isi iubeste
copii si le vrea binele, isi cenzureaza orice manifestare de afectiune. Neinteresat de preocuparile fiului mai
mic, se asteapta ca Niculae care era zilnic trimis cu oile, sa ramana repetent. Spre surprinderea lui copilul ia
premiul I, fapt ce-i produce lui Moromete emotii puternice.

Volumul II alcatuit din cinci parti, debutează cu o întrebare retorică „În bine sau în rău se schimbase
Moromete?” Autoritatea lui în sat se diminuează, iar unitatea distrusă a familiei nu se reface. Ceilalţi ţărani îşi
schimbă atitudinea faţă de Ilie Moromete, foştii prieteni au murit sau l-au părăsit, iar cei noi îi par mediocri,
vechile duşmănii se sting. Cu toate acestea in familia lui continua vrajba. Guica moare, fără ca relaţiile cu
fratele său să se schimbe, iar acesta nu se duce nici la înmormântarea ei. Moromete isi reface averea prin
negotul cu cereale. Incearca sa-si aduca inapoi baietii, dar nu reuseste, insa starneste mania Catrinei, care il va
parasi la batranete, pentru a se duce la fiica ei din prima casatorie, Alboaica. Destrămarea familiei continuă cu
moartea lui Nilă în război. Fetele se căsătoresc, dar familia Moromete pare atinsă de un blestem, fiindcă soţul
Titei, deşi scapă din război, moare într-un accident stupid în sat, iar Paraschiv moare rapus de tuberculoza.
Fiul cel mic, Niculae devine activist de partid „adeptul unei noi religii a binelui şi a răului” si se intorce in
satul natal in aceasta calitate, dar intra in conflict cu grupul de comunisti de acolo, aşa că este destituit, se
retrage din viaţa politică. Ilie Moromete îşi pierde prestigiul, de altădată. Trăieşte o iubire târzie cu Fica, sora
mai mică a fostei sale soţii, care a fost toată viaţa îndrăgostită de el. Apoi se implică în viaţa social - politică a
satului, sprijinind candidatura lui Ţugurlan în funcţie de preşedinte al Sfatului Popular, pentru ca acesta să
tempereze acţiunea de colectivizare. Ilie Moromete nu acceptă ideea că rostul lui în lume a fost greşit şi că
ţăranul trebuie „să dispară”, se stinge incet, trăindu-şi ultimii ani de viaţă, în singurătate şi tăcere. Romanul
se încheie zece ani mai târziu, Niculae devine inginer horticol si se va casatori cu Marioara, fiica lui Adam
Fantana, construindu-si un viitor departe de satul natal. La înmormântarea tatălui, Nicolae află de la Ilinca,
sora lui, că tatăl se stinsese încet, fără a fi suferit de vreo boală. În finalul romanului, tatăl şi fiul se împacă în
visul băiatului.

Personajele romanului sunt monumental construite reprezentand mai multe tipologii: Ilie Moromete
- taranul traditional, atipic, tatal autoritar, Catrina - sotia n Niculae - intelectualul ambitios, Maria Moromete
(Guica) - sora , etc.

Caracterizarea personajelor se realizează prin mijloace directe (de catre narator, alte personaje si
prin autocaracterizare), dar mai ales prin mijloace indirecte, trăsăturile acestora fiind dezvăluite de fapte,
vorbe, comportament sau relația cu celelalte personaje.

Ilie Moromente, este persoajul principal, eponim (da numele titlului), agent al actiunii si purtator al
mesajului scriitorului catre cititor, in jurul lui se desfasoara intreaga actiune. Este un personaj complex, iar
celelalte personaje au rol in evolutia sa.

! in cazul eseului particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-un roman realist-obiectiv
posrbelic
!Adaug personajul principal!
!! in caz de eseu - relatia dintre doua personaje!!
!!Adaug - personajul principal + Niculae!!...........................................................................................................

In concluzie, romanul „Morometii” este unul, realist - obiectiv zugravind aspecte verosimile din
viata satului traditional, fiind reprezentativ pentru opera lui Marin Preda.

Scriitorul impune in literatura romana o tipologie de personaje specifice spatiului rural traditional.

!Eseu - Particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-un roman realist-obiectiv

postbelic - PERSONAJUL PRINCIPAL - Ilie Moromete

Din punct de vederea social, este un tip nou de taran mijlocas, cu pamant, dar si cu o familie
numeroasa si datorii la banca. Este sotul Catrinai „era mai mare cu zece ani decat Catrina si avea acea varsta
intre tinerete si batranete, cand numai nenorociri mari si bucurii mari pot schimba firea cuiva” (caracterizare
directa) , tatal a sase copii,"tot am făcut ceva, am crescut şase copii şi le-am ţinut pământul până în momentul
de faţă" (autocaracterizare), fratele Mariei, are functia de consilier comunal. Are un trai modest.

Din punct de vedere moral, portretul sau este realizat mai ales prin mijloacele caracterizarii
indirecte, prin fapte, vorbe, comportament si relatii cu celelate personaje. Este autoritar, ironic, face haz de
necaz, sociabil, sfatos, este respectat si apreciat de ceilalti sateni (scena din poiana lui Iocan, cand nici o
discutie nu incepe fara el), spontan, independent - „ Domnule, eu întotdeauna am dus o viaţă independentă”.
Traieste iluzia unei familii unite si se simte tradat cand baietii fug de acasa, devine in final insingurat si
nepasator.

Pe plan psihologic - este initial un caracter puternic, rational, inteligent, traieste un conflict interior,
care-l consuma si despre care nu discuta, devine ironic, disimulant (teatral), introvertit – nu poate comunica
cu membrii propriei familii-“avea ciudatutul dar de a vedea lucruri care lor le scapau, pe care ei nu le
vedeau”

Trasatura dominanta de caracter a personajului este – autoritatea.

Cele doua secvente semnificative prezentate anterior (cea a cinei si cea a taierii salcamului), scot in
evidenta trasatura dominanta de caracter a protagonistului - autoritatea.

Eseu - relatia dintre doua personaje – Niculae

Alaturi de protagonist apare fiul cel mic, Niculae, personaj secundar, foarte important în derularea
evenimentelor.

Din punct de vedere social este fiul cel mic din a doua casatorie a lui Moromete, fratele Ilincai,
Titei, a lui Paraschiv, Nila si Achim, nepotul Guicai, copilul dornic sa isi schimbe statutul social prin
invatatura. Se înscrie la o școală pentru activiștii de partid și se întoarce în sat cu sarcină de la ”județeană”.
Este destituit, dar își continuă studiile și se întoarce abia după moartea lui Moromete ca inginer horticol.

In ceea ce priveste statutul moral, portretul sau fiind realizat mai ales prin mijloacele
caracterizarii indirecte, prin fapte, vorbe, comportament si relatii cu celelate personaje. Este ambitios,
dornic sa invete carte.

Pe plan psihologic este initial un caracter nesigur, in formare, inteligent, in final gasindu-si
identitatea, devenind un caracter putermic. -” Eu îmi caut eul meu” (autocaracterizare)

Cele doua secvente semnificative prezentate anterior (cea a cinei si cea serbarii scolare), scot in
evidenta tipul de relatie dintre cei doi ( tata-fiu), tipica acelor vremuri, conflictuala, initial datorita dorintei
copilului de a merge la scoala si lipsa de intelegere din partea tatalui, iar in final conflictul dintre mentalitatea
colectivista si cea traditionala.