Morometii

Eseu tema şi viziunea despre lume Moromeţii de Marin Preda

Primul roman scris de Marin Preda, “Moromeţii”, estealcătuit din două volume, publicate la
doisprezece ani distanţă: în 1955, volumul I, iar în 1967, volumul al II-lea.
Deşi modalităţile de exprimarea artistica şi problematica celor două volume diferă, romanul
este unitar, deoarece reconstitute imaginea satului românesc în perioade de criză, în preajma celui de-
al Doilea Război Mondial. Sunt prezentate transformările vieţii rurale, ale mentalităţilor şi ale
instituţiilor, de-a lungul unui sfert de secol, şi se impune o tipologie nouă în proza românească.
Ca formulă estetică, prozalui Marin Preda se încadrează în realismul postbelic (neorealism) si in
realismul psihologic, deoarece romancierul face din taranii sai indivizi cu o viata psihologica
O trasatura care marcheaza incadrarea textului in realism este obiectivitatea perspectivei
narative. Cartea marcheaza sfarsitul romanultui DORIC, denumire data de criticul literar Nicolae
Manolescu romanului traditional, deoarece perspectiva naratorului obiectiv, care relatează la persoana
a III-a, se completează prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, în volumul I, şi Ilie Moromete cu
Niculae,în volumul al II-lea), cat şi prin aceea a informatorilor (personaje-martori ai evenimentelor, pe
care le relatează ulterior altora, cum este, de exemplu, Parizianu, care povesteşte despre vizita lui
Moromete la băieţi, la Bucureşti.
O alta trasatura a realismului este prezenta personajelor tipice aflate in situatii tipice. Sunt
prezente tipologii specifice literaturii rurale: ,, chiaburul,, , taranul, primar, jandarmul alaturi de care
autorul noi tipologii: taranul reflexiv si intelectual cu radacini in satul romanesc.
Titlul romanului evidentiaza tema centrala, destramarea simbolica pentru gospodaria
taraneasca traditionala a unei familii dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti. Evolutia si
criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul
unei familii este si o fresca a vietii rurale din proximitateas i de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
O alta tema este criza comunicarii, absenta unui dialog real intre Ilie Moromete si familia sa.
Tema timpului viclean, nerabdator al raportului dragic dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala,
iar criticul literar Eugen Simion stabileste ca tema centrala la libertatea morala, in frunte cu
istoriei.
Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului
naratiunii. Volumul este structurat in 3 parti, cu o actiune concentrata care se desfasoara pe parcursul
verii, cu 3 ani inaintea izbucnirii celui de al Doilea Razboi Mondial.
Prima parte care prezinta intamplari petrecute de sambata seara pana duminica, contine scene
care ilustreaza monografic viata in satul traditional: cina, taierea salcamului, intalnirea duminica din
poiana lui Iura, hora.
Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu
oile la Bucuresti.
Partea a treia de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga celor doi fii ai lui
Moromete la Bucuresti.
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative, in prim plan se afla
Morometii, a familiei numeroase macinata de nemultumirile mocnite. Taran de mijloc, Ilie Moromete
incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei, pentru a-l lasa apoi baietilor.
Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila si Achim isi doresc independenta economica, ei se
simt neîndreptatiti pt ca, dupa moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a insurat cu alta femeie, Catrina si
ca are inca 3 copii: Tita, Ilinca si Niculae. Indemnati de sora lui Ilie, Maria Moromete poreclita Guica,
cei 3 baieti pun la cale un plan distrugator pentru restul familiei. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti
pe furis, pentru a-si face un rost.In acest scop nora sa ia oile, cumparate cu imprumut la banca si al
caror lapte constituie principala hrana a familiei, si caii, indispensabili pt munca la camp. Din vanzarea
cailor si a oilor, ar obtine un capital suficient pt a incepe o viata la Bucuresti.
Pentru ca datoria la banca trebuia achitata, planul celor 3 baieti urma sa dea o grea lovitura
familiei. Achim ii propune tatalui sau sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti, sa le pasca la marginea
orasului si sa vanda laptele si branza, cu un pret mai bun, in capitala. Moromete se lasa convins de
utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si
putea plati impozitul pe pamant, foncierea, însa Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea
fratilor. Intr-un final, iau caii si o parte din zestrea surorilor si fug. Moromete este nevoit sa vanda din
nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati foncierea, rata la banca si taxele de
scolarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului si contribuie la caracterul de fresca
sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu,
dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si al autoritatilor in
satul interbelic.
O secventa narativa care prefigureaza destramarea familiei este scena cinei, care pare a
surprinde un moment din existenta familiei traditionale, condusa de un tata autoritar, dar semnele din
text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei: Ilie Moromete are o familie numeroasa,
formata din copii din 2 casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza
iminenta destramare a familiei. Cei 3 frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim stau pe partea dinafara
tindei ,, ca si cum ar fi gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece. Catrina statea tot timpul
aproape de oaele de mancare, de cealalta parte a mesei, avand langa ea pe Nicolae, Ilinca si Tita, copii
facuti cu Moromete. ,, Moromete statea parca deasupra tuturor,,, veghindu-si familia, stapanind ,,cu
privirea pe fiecare,,.
Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata
monografie a satului traditional: hora, calusul, intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea
scolara, secerisul. Astfel scena secerisului este infatisata prin inregistrarea si acumularea de detalii ale
existentei familiale taranesti, miscarile, gesturile, pregatirea si plecarea la camp integrandu-se unui
ritual stravechi. Secerisul e trait in acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial specific colectivitatii
traditionale.
In volumul al doilea, structurat in cinci parti, se prezinta viata rurala intr-o perioada de un sfert
de veac, de la inceputul anului 1938, pana la sfarsitul anului 1962. Prin tehnica rezumativa,
evenimentele sunt selectionate, unele fapte si perioade de timp sunt eliminate (elipsa), timpul
naratiunii cunoaste reveniri (alternanta). Actiunea romanului se concentreaza asupra a doua momente
istorice semnificative: reforma agrara din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce si transformarea
“socialista” a agriculturii dupa 1949, perceputa ca un fenomen abuziv. O istorie noua, tulbure si
violenta, transforma radical structurile de viata si de gandire ale taranilor. Satul traditional intra intr-un
ireversibil proces de disolutie.
Vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o alta lipsita de glorie.
Autoritatea lui in sat se diminueaza, iar unitatea distrusa a familiei nu se reface. Ceilalti tarani isi
schimba atitudinea fata de Ilie Moromete. Fostii prieteni au murit sau l-au parasit, iar cei noi ii par
mediocrii. Guica murise, fara ca relatiile cu fratele sau sa se schimbe, iar acesta nu se duce nici la
inmormantarea ei. Moromete se apuca de negot, treburile merg bine, castiga bani frumosi, dar il
retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca studiile nu-i aduc niciun beneficiu. Toata energia tatalui se
concentreaza in incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari. De aceea cumpara la loc pamanturile
vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentru a-i convinge sa revina la sat. Paraschiv care lucra acum
ca sudor la tramvaie, Nila, ca portar la un bloc si Achim care avea un mic magazin de “Consum
alimentar”, resping incercarea de reconciliere a tatalui. Mai mult decat atat, afland de propunerea
facuta fiilor, Catrina il paraseste si se duce sa locuiasca “in vale”, la Alboaica, fata ei din prima
casatorie. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc, dar sotul
Titei, desi scapa din razboi, moare intr-un accident stupid in sat, strivit de o caruta.