Perfuzia

intravenoasă
Caraus Andreea
 Cuprins

Definitia de perfuzie intravenoasa

Scopul
Locul administrarii
Materiale necesare
Pregatirea pacientului
Tehnica efectuarii
Complicatii posibile
Perfuzia intravenoasă constă în
întroducerea pe cale parenterală,
picătură cu picătură a soluţiei
medicamentoasă pentru
reechilibrare hidroelectrolitică,
hidroionică şi volemică a
organismului.
Scopul:
Hidratarea şi mineralizarea organismului;
Administrarea medicamentelor la care se
urmăreşte efect prelungit;
Depurativ, diluînd şi favorizînd excreţia din
organism a produşilor toxici;
Completarea proteinelor sau a altor componente
sanguine;
Alimentarea pe cale parenterală.
Locul administrării perfuziei i/v:
§ Venele de la plica cotului (bazilică şi
cefalică) unde se formează un ,,M,, venos
prin anastomozarea lor;
§ Venele de pe faţa dorsală a mîinei;
§ Venele antebraţului;
§ Venele maleolare interne;
§ Venele epicraniene şi jugulare (la sugar şi
copilul mic).
Materialele necesare:
1. Perfuzor (sistema pentru perfuzie)
ambalată de unică întrebuinţare;
2. Tampoane sterile din vată;
3. Alcool 70C;
4. Emplastru;
5. Pile din metal sau carborund;
6. Taviţe renale, pensă;
7. Soluţia medicamentoasă;
8. Garou;
9. Muşama;
10. Perniţă elastică pentru braţ;
11. Aleză;
12. Seringă 10,0 ml;
13. Stativ.
 Pregătirea pacientului:
a) Pregatirea psihică:
- Se informează pacientul privind scopul şi locul
instalării perfuziei, eventualele reacţii pe care la
va prezenta în timpul manipulaţiei.
b) Pregatirea fizică:
- Pacientul va fi culcat în decubit dorsal (DD) se
eliberează locul injecţiei de haină, se va examina
suprafaţa pielei pentru a evita apariţia
complicaţiilor şi a determina starea venelor.
- Dacă perfuzia va dura un timp mai îndelungat
și venele sunt la fel de accesibile în ambele părți
ale mîinelor, se va prefera brațul stîng, pentru ca
cel drept să poată fi utilizat de bolnav.
 Tehnica montării şi efectuarii perfuziei i/v:

A) Montarea sistemei pentru perfuzie.

1. Se verifică inscripția de pe flacon dacă coincide cu denumirea
medicamentului prescris de medic din foaia de prescripții, se verifică
integritatea sistemei din pachet și termenul valabilitații;
2. Asistenta medicală își pregătește mîinile : le spală cu apă curgătoare și
săpun (conform standardului), apoi le dezinfectează cu un tampon de vată
muiat în alcool, îmbracă mănușile sterile;
3. Cu un tampon de vată muiat în alcool dezinfectează capacul de metal, apoi
îl înlătură, cu al doilea tampon de vată se dezinfectează dopul de cauciuc;
4. Pe măsuța sterilă se deschide pachetul sistemei de perfuzie, se vor proteja
ambele capete ale sistemei de orice atingere, apoi acul pentru conducerea
aerului se va întroduce în dopul flaconului, pînă la refuz;
5. Se va închide clama-reglator al sistemei, se înlătură teaca de protecție de
pe acul sistemei și se întroduce acul pînă la refuz în dopul de cauciuc al
flaconului, flaconul se răstoarnă și se fixează pe stativ;
6. Se înlătură teaca de protecție de pe acul pentru injecție, apoi se va întoarce
perfuzorul în poziție orizontală, se deschide clama –reglator a perfuziei, se
umple o jumătate din volumul perfuzorului;
7. Apoi se va întoarce perfuzorul în poziție verticală și se înlătură toate bulele
de aer din sistemă, prin acul pentru injecție;
8. Se închide clama-reglator și se fixează teaca de protecție pentru ac;
9. Se verifică lipsa bulelor de aer din sistema de perfuzie.
B) Tehnica efectuării perfuziei
intravenoase.

1. Se aşează braţul pe perniţă, muşama şi aleză în

abducţie şi extensie maximă se dezinfectează
tegumentul ( locul puncţiei );
2. Se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm.,
deasupra locului puncţiei, strîngîndu-l astfel încît
să oprească circulaţia venoasă fară a comprima
artera;
3. Se recomandă pacientului să strîngă pumnul,
venele devenind astfel turgescente;
4. Se fixează vena cu policele mîinii stîngi la 4-5 cm,. sub locul puncţiei, exercitînd
o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine;
5. Se pătrunde cu acul traversînd în ordine: tegumentul în direcţie oblică sub un
unghi de 30 grade, apoi peretele venos învingîndu-se o rezistenţă elastică pînă
cînd acul înnaintează în gol;
6. Se înnaintează 1-2 cm., în lumenul venei;
7. Se verifică pătrunderea acului în
venă prin apariţia sîngelui în tub sau
prin comprimarea tubului elastic de
pe sistemă;
8. La apariţia sîngelui se înlătură
garoul;
9. Se va fixa sub amboul acului un
tampon steril;
10. Se va fixa bine acul şi sistema cu
emplastru;
11. Se va deschide clama-reglator şi va fixa rata de flux
60 picături pe minut (sau conform indicaţiilor medicului
cînd se pune problema unei perfuzii rapide prin injecții
masive de lichid pentru refacerea rapidă a mesei
circulante și ridicarea tensiunii arteriale);
12.Va acoperi locul de perfuzie cu pansament steril;
13. A/m va nota pe flacon data şi ora începerii perfuziei;
 14. Se va supraveghea în permanenţă pacientul
pentru a evita apariţia complicaţiilor;
15. La sfîrşitul perfuziei se va închide clama-reglator,
se va înlătura emplastrul, apoi va exercita o
presiune asupra venei cu un tampon îmbibat în
alcool şi se retrage acul (nu se va perfuza toată
soluţia din flacon);
16. Pacientul va rămîne în pat cel puţin o oră.
 Complicaţiile posibile
1. Introducerea bruscă a unei cantități mari de lichide
în circulație duce la supraîncărcarea inimii, ducînd la
insuficiență circulatorie cu dispnee, dureri precordiale. În
acest caz se întrerupe imediat curentul de lichide;
2.Hiperhidratarea
3. Embolia găzoasă
4. Frisoane
5. Revărsarea lichidului de perfuzie în țesuturile
perivenoase
6. Coagularea sîngelui în ac sau canulă
7. Injectarea rapidă se manifestă prin: vertij, colaps,
aritmii cardiace.
 Bibliografie

Classroom
https://www.realmed.ro/s
hw_services/perfuzie-
intravenoasa/