CAP.

V FIE TEHNOLOGICE

5.1. HIDRATAREA ORGANISMULUI PRIN PERFUZIE

Perfuzie = introducerea pe cale parental (intravenoas), pictur cu pictur

a soluiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionic i volemic a
organismului.
Scop: hidratarea i mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor
la care se urmrete un efect prelungit; depurativ dilund i favoriznd excreia din
organism a produilor toxici; completarea proteinelor sau a altor componente
sangvine; alimentaie pe cale parental.
Materiale necesare: tava medical acoperit cu un cmp steril; trus pentru
perfuzat soluii, ambalat steril; soluiile hidratante n sticle R.C.T nchise cu dop de
cauciuc i armtur metalic sau n pungi originale de material plastic,

riguros

sterilizate i nclzite la temeperatura corpului; garou de cauciuc; tvi renal; stativ

prevzut cu brri i cleme pentru fixarea flacoanelor; 1-2 seringi Record sau Luer
de 5-10 cm cu ace pentru injecii intravenoasei intramusculare sterilizate (seringile i
acele Record nu se mai utilizeaz); o pern tare, muama; 1-2 pense sterilizate; o
pens hemostatic; casolet cu cmpuri sterile; casolet cu comprese sterile; substane
dezinfectante; alcool, tinctur de iod, benzin iodat; romplast, foarfece, vat.
Etape de execuie

Timpi de execuie

1.Pregtirea materialelor, - se pregtesc instrumentele i materialele necesare.

instrumentelor
aparatului de perfuzie

- se scoate tifonul sau celofanul steril de pe flacon, se

desprinde sau se topete la flacr parafin de pe
suprafaa dopului, care se dezinfecteaz cu alcool.
- se desface aparatul de perfuzie i se nchide prestubul.
- se ndeprteaz teaca protectoare de pe trocar i se
ptrunde cu el prin dop n flacon.

112

- se suspend flaconul pe suport.

- se fixeaz tubul de aer la baza flaconului cu o band de
romplast, avnd grij s depeasc nivelul soluiei sau a
substanei medicamentoase.
- se ndeprtez pensa hemostatic, deschiznd drumul
aerului n flacon.
- se ndeprtez teaca protectoare de pe captul portac al
tubului,

se

ridic

deasupra

nivelului

substanei

medicamentoase din flacon i se deschide uor prestubul,

lsnd s curg lichidul n dispozitivul de perfuzie,
picurtorul fiind orizontal.
- se coboar progresiv portacul, pn cnd tubul se umple
cu lichid fiind eliminate complet bulele de aer.
- se ridic picurtorul n poziie vertical i se nchide
prestubul aparatul rmnnd atrnat pe stativ.
Atenie !

Amboul nu trebuie s se ating de nimic din jur

pentru a nu se desteriliza.
2. Pregtirea psihic i - se anun bolnavul convingndu-l de importana
fizic a bolnavului.

tehnicii.
- se aeaz bolnavul n pat, n decubit dorsal, ct mai
comod, cu antrebraul n extensie i pronaie.
- sub braul ales se aeaz o pern tare acoperit cu
muama i un cmp steril.
- se acoper bolnavul cu o nvelitoare de flanel.

3. Efectuarea perfuziei

- splare pe mini cu ap curent i spun! Se examineaz

calitatea i starea venelor.
- se aplic garoul de cauciuc la nivelul braului.
- se dezinfecteaz plica cotului cu alcool, se bandijoneaz

113

cu tinctur de iod. Se cere bolnavului s nchid pumnul

i se efectueaz puncia venei alese, de preferin se
ncepe ct mai periferic.
- se verific poziia acului n ven, se ndeprteaz garoul
de cauciuc i se adaptez amboul aparatului de perfuzie la
ac.
- se deschide imediat prestubul pentru a permite
scurgerea lichidului n ven i se regleaz viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului
la 60 picturi/minut sau n funcie de necesiti.
- se fixeaz cu benzile de leocoplast acul i poriunea
tubului nvecinat acestuia, de pielea bolnavului.
- se supravegheaz permanent starea bolnavului i modul
de funcionare a aparatului.
- se pregtete (dac este necesar) cel de-al doilea flacon
cu substan medicamentoas, nclzindu-l la temperatura
corpului.
- nainte ca flaconul s se goleasc complet, se nchide
prestubul pentru a mpiedica ptrunderea aerului n
perfuzor i se racordeaz aparatul de perfuzie la noul
flacon.
- se deschide imediat prestubul, pentru a permite
lichidului s curg; operaia de schimbare trebuie s se
petreac ct mai repede pentru ca sngele refulat prin ac
s nu se coaguleze i se regleaz din nou viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat ( la 60 pic/minut, de
exemplu )
- nainte ca flaconul s se goleasc, se nchide prestubul,
se aplic o pens hemostatic ntre ambou i tubul de
control, se exercit o presiune asupra venei puncionate
114

cu un tampon mbibat n soluie dezinfectant i printr-o

micare brusc, n direcia axului vasului, se extrage acul
din ven.
- se dezinfecteaz locul punciei cu tinctur de iod, se
aplic un pansament steril i se fixeaz un emplastru.
4. ngrijirea bolnavului - se aeaz bolnavul confortabil n patul su.
dup tehnic.

- se administreaz bolnavului lichide cldue

(dac este permis).
- se supravegheaz bolnavul.

5. Reorganizarea locului - se spal imediat la jet de ap rece seringa, acele

de munc.

(aparatul de perfuzat de material plastic se arunc), se

dezinfecteaz i se pregtesc pentru sterilizare.
- se noteaz n foaia de temperatur data, cantitatea de
lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.

5.2. MSURAREA I NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE

115

Tensiunea arterial = presiunea exercitat de pereii arteriali asupra

presiunii sngelui circulant.
Scop : descoperirea modificrilor morfofuncionale ale inimii i vaselor.
Materiale necesare : tav de instrumente medicale; tensiometru cu mercur
(Riva Rocci ); sfigmomanometru; stetoscop biauricular; creion, past sau stilou cu
cerneal albastr; foaie de temperatur; tampon cu vat cu alcool.
Etape de execuie

Timpi de execuie

1. Pregtirea

- adunarea i transportul materialelor necesare la locul

materialelor

examenului.
- controlul strii de funcionare a instrumentelor i aparatelor

2. Pregtirea
bolnavului:
a.psihic;
b.fizic;
3. Execuia tehnicii
propriu zis

- se informeaz bolnavul asupra scopului investigaiei.

- se explic msurile necesare pentru o msurare corect : 15
min repaus nainte de msurare; efectuarea msurrii se face
dup cel puin 3 ore de la mas.
- splare pe mini cu ap curent!
- se aeaz manometrul pe noptier ntr-o poziie fr
vizibilitate pentru bolnav.

A.Cu aparatul Riva-

- se aplic strns maneta pe braul bolnavului, sprijinit i n

Rocci

exetensie.
- cu mna stng se fixeaz membrana stetoscopului pe artera
humeral, sub marginea inferioar a manetei i olivele n
urechi.
- cu mna dreapt se pompeaz aer n maneta pneumatic cu
para de cauciuc, pn la dispariia zgomotelor pulsatile.
- privind manometrul, se decomprin progresiv aerul din
manet cu ajutorul ventilului, pn cnd se aude zgomotul
pulsului i se observ gradaia din momentul dat de zgomotul

116

trecerii primei unde pulsatile.

- se memoreaz valoarea tensional tensiunea maxim
indicat de manometrul cu mercur.
- se continu decomprimarea, ascultnd zgomotele pulsului
pn la dispariia ultimei unde pulsatile.
- se memoreaz a doua valoare tensional tensiunea
minim- indicat de manometrul cu mercur.
B.Cu aparatul
Pachon

- se ndeprteaz maneta de pe braul bolnavului.

- se execut n aceeai succesiune de timp, cu excepia
timpului.
- citirea valorilor T.A. se face pe cadranul manometrului
Pachon.

4. Reorganizarea
locului de munc

- se aeaz tensiometrul i stetoscopul pe tava medical.

- se aeaz bolnavul n poziie comod.
- se dezinfecteaz stetoscopul cu tampone de vata cu alcool.
- se aeaz aparatul n dulapul pentru instrumente i materiale
medicale.

5. Notarea cifric

- n carnetul propriu se noteaz cifric valoarea tensiunii

maxime i minime msurate, numele i prenumele bolnavului,
salonul, data.

6. Notarea grafic

- se noteaz grafic n foaia de temperatur cu culoare albastr

( creion, past, cerneal ).
- se socotete pentru fiecare linie orizontal a foii de
temperatur o unitate coloan de Hg. Deasupra liniei groase se
notez tensiunea arterial maxim, iar tensiunea arterial
minim dedesubt.

7. Interpretarea

- valorile normale i patologice ale T.A. n funcie de vrst.

rezultatelor

117

5.3. TRATAREA PLGILOR

Scop: pansamentul protejeaz plaga de factori nocivi, asigur o bun absorbie

a secreiilor i asigur un repaus perfect al regiunii lezate, favoriznd cicatrizarea.

118

Materiale necesare: tav medical sau msu de instrumente, trus cu

instrumente sterilizate, 1-2 pense hemostatice, 1-2 pense anatomice, 1-2 foarfece,
casolet cu comprese sterile, vat, tvi renal, muama i alez, soluii antiseptice,
ap oxigenat, alcool medicinal, tinctur de iod, soluie de rivanol, leucoplast.

Etape de execuie
1.Pregtirea

instrumentelor

Timpi de execuie
i - se pregtesc materialele i instrumentele

materialelor necesare

necesare pe tava medical sau msua de

instrumente;
- se transport lng bolnav.

2.Pregtirea psihic i fizic a bolnavului

se

explic

bolnavului

necesitatea

efecturii pansamentului;
- se aeaz bolnavul n poziie ct mai
comod.
3.Efectuarea tehnicii

- splarea pe mini cu ap curent i

spun
- examinarea plgii i a tegumentelor din
jur. Dac plaga a fost pansat, se desface
plaga i se ridic pansamentul vechi cu
mult blndee; dac nu se desprinde se
nmoaie cu ap oxigenat i apoi se ridic
pansamentul;
- se ndeprteaz din plag eventuale
secreii prin tamponare cu comprese
sterile uscate;
- se iau 2 pense anatomice din trusa de
instrumente
- cu o pens se ia o compres steril i cu
ajutorul celei de a doua se efectueaz un

119

tampon care se mbib cu ap oxigenat

- se cur marginile plgii periferic, de
cteva ori , la fiecare tergere se folosete
un alt tampon;
- se terg marginile plgii cu un tampon
uscat
- se dezinfecteaz tegumentele sntoase
din jurul plgii cu alcool iodat 1%,
tinctur de iod sau alcool de 700
- se cur plaga prin tamponare
- se acoper prin aplicare pe plag cu 2-3
comprese

sterile

uscate

care

depeasc marginile plgii cu 1-2 cm

- peste pansament se aeaz un strat de
vat steril hidrofil
- se fixeaz pansamentul cu leucoplast
sau prin bandajare cu fa
- splarea pe mini cu ap i spun i
dezinfectarea cu alcool.
4.ngrijirea bolnavului dup tehnic

- bolnavul se aeaz n poziie ct mai

comod
- regiunea lezat se pune n repaus pentru
a reduce durerea
- se acoper bolnavul cu o nvelitoare

5.Reorganizarea locului de munc

- se arunc materialul infectat din tvia

renal
- se cur, se spal, se dezinfecteaz i se

120

degreseaz instrumentele utilizate

- se aerisete salonul.

5.4. RECOLTAREA SNGELUI VENOS CU SISTEMUL

VACUTAINER

Avantaje

Utilizarea unei metode de prelevare asigur :

-confortul pacientului

-calitatea probei de snge

121

-securitatea personalului medical

Pregatire

Materiale :
-holder - un tub de material plastic care prezint, la partea
superioar, amboul la care se ataeaz acul de puncie prin
infiletare, iar la partea inferioar dou aripioare
-acul de puncie protejat de carcasa bicolor
-tuburi vacutainer cu dopuri de diferite culori convenionale
-materiale necesare efecturii punciei venoase.
Pacient:
-pregtirea psihic:
*se anun i i se explic necesitatea i inofensivitatea tehnicii
-pregtirea fizic :
*recoltarea se face dimineaa pe nemncate
*se aeaz pacientul n decubit dorsal, confortabil, cu membrul
superior n abducie, extensie i supinaie.

Execuie

Asistenta :
-se spal pe mini cu ap i spun
-mbrac mnui sterile
-verific banda de siguran a acului (integritate, valabilitate)
-ndeparteaz carcasa de culoare alb a acului prin micri de
rsucire
-nfileteaz captul liber al acului n holder
-alege locul punciei i l aseptizeaz
-ndeprteaz carcasa colorat a acului

122

Execut puncia venoas :

-introduce tubul in holder apucnd aripioarele cu indexul i
mediul, iar cu policele mpinge tubul n holder i astfel va fi
strpuns diafragma gumat a dopului
-dup prelevarea sngelui se scoate tubul din holder prin micri
de mpingere asupra aripioarelor laterale i i se imprim micri
uoare de nclinare-rsturnare pentru omogenizare cu aditivul
-se introduce tubul urmtor
-se retrage acul din ven i se face o compresiune asupra locului
punciei timp de 1-3 minute fr a flecta antebraul pe bra.
Pregtirea probelor
pentru laborator
Reorganizare

-se eticheteaz tuburile

-se trimit la laborator
-se reorganizeaz locul de munc
-acele utilizate se depun n containerul destinat

Ingrijirea

-aceeai ca la puncia venoas.

pacientului dup
tehnic

DE TIUT : Tuburile vacutainer se utilizeaz n funcie de codul de culoare a dopului

de cauciuc astfel :
*Rou i portocaliu : pentru chimie clinic
-teste de disproteinemie
-electroforez , transaminaze, amilazemie, fosfataz, uree sanguin, glicemie, acid
uric, creatinin, bilirubinemie, calcemie, fosforemie, sideremie, lipemie, rezerv
alcalin, imunogram, proteina creactiv, Latex, Helicobacter
-antigen Australia
-Waler-Rose , Rh., Grup sanguin

123

-ASLO , RBW
*Negru : seditainer pentru determinarea VSH-lui (se agit dup recoltare printr-o
micare lent)
*Bleu : pentru determinri de coagulare
-fibrinogen
-timp de protrombin (se agit dup recoltare cu micri lente)
*Mov : pentru determinri hematologice EDTA-K3
-hematocrit, HLG cu formula leucocitar
-indici eritrocitari VEM , HEM, CHEM
-rezisten globular
(se agit dup recoltare prin micri lente )
*Verde : vacutainer cu litiu heparin pentru analize biochimice

Cnd se recolteaz mai multe probe de la acelai pacient , umplerea tuburilor

vacutainer se face n urmtoarea ordine :
-tuburi fr aditivi
-tuburi pentru probe de coagulare
-alte tuburi cu diveri aditivi.

5.5. TIMPUL DE COAGULARE (TC)

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sngelui n cazul unei hemoragii
sau n vederea unei operaii chirurgicale, se determin TC dup cum urmeaz:
-

se recolteaz o pictur de snge din pulpa degetului

124

se pune pe o lam de sticl i se cronometeaz timpul care a trecut pn la

coagularea sngelui

Valori normale ale timpului de coagulare sunt de 8 12 min.

Depirea acestui timp (TC crescut) arat c coagularea sngelui se face cu
ntrziere, fapt ce poate predispune la sngerri, la hemoragii.
Un T.C. sczut (sub 5 min) indic o coagulare anormal de rapid a sngelui
putnd duce la coagulareab sngelui chiar n vasele sanguine, aa cum se ntmpl n
unele infecii microbiene.

5.6. TIMP DE SNGERARE (TS)

Este o analiz care se efectueaz tot n scopul cercetrii puterii de coagulare a
sngelui. Analiza nu se face pe lam, n afara corpului ci chiar pe organismul omului.
Cu un ac se neap uor lobul uechii astfel nct s ias o pictur de snge, apoi se
cronometeaz timpul care trece pn cnd neptura nu mai sngereaz,.
Valori normale ale timpului de sngerare: 3 4 minute.
Prelungirea TS indic o perturbare a mecanismului de coagulare a sngelui cu
tendin la hemoragie.

125

Anexe

126

Eliminarea apendicelui inflamat prin intervenie chirurgical deschis

127

128

Intervenia chirurgical

NO-SPA Comprimate 40 mg

129

Prezentare farmaceutica: comprimate 40 mg, soluie injectabil 20 mg/ml, fiole

drotaverinum.
Actiune terapeutica: Drotaverina, un derivat de isochinolin, este un agent
spasmolitic ce acioneaz direct pe musculatura neted. Aciunea antispastic se
exercit prin legarea sa pe suprafaa celulelor musculaturii netede i modificarea
permeabilitii i potenialului lor de membran. Inhibiia enzimei fosfodiesteraza,
creterea n consecin a nivelului de AMPc i creterea iniial a captrii calciului n
celul sunt, de asemenea, implicate n mecanismul de aciune. Efectul este mai
puternic dect cel al papaverinei, absorbia sa este mai rapid i legarea de proteinele
serice mai mic. Avantajul su fa de papaverin const n faptul c nu produce
efecte adverse de tip hiperpneic dup administrarea pe cale parenteral. Este eficient
n cazul spasmelor musculare de tip neuronal sau muscular. Efectul relaxant al
drotaverinei asupra muchiului neted este independent de tipul de inervaie vegetativ;
este n mod egal eficient asupra muchilor netezi ai tractului gastrointestinal, biliar,
urogenital i sistemului vascular. Datorit efectului su vasodilatator, mbuntete
irigarea sanguin a esuturilor. Este legat n cantitate mic de albumin i de alfa- i
beta-globulinele din plasm. Este absorbit rapid att dup administrarea parenteral,
ct i dup administrarea oral. Atinge concentraiile maxime n ser dup 45 - 60
minute de la administrarea oral. Drotaverina este metabolizat n ficat. Timpul su
biologic de njumtire este de 16 - 22 ore. Este eliminat complet din organism dup
72 ore, 30% prin urin i circa 50% prin fecale. Este excretat n principal sub forma
metaboliilor si i nu poate fi identificat n urin n form nemodificat. Traverseaz
bariera placentar.
Indicaii: Spasme ale musculaturii netede n afeciuni cu origine biliar:
colecistolitiaz, colangiolitiaz, colecistit, pericolecistit, colangit, papilit. Spasme
ale musculaturii tractului urinar: nefrolitiaz, ureterolitiaz, pielit, cistit, tenesme
vezicale. Ca adjuvant: n spasme ale musculaturii netede a tractului gastrointestinal
(ulcer gastric i duodenal, gastrit, enterit, colit, spasmul cardiei i pilorului,
sindromul colonului iritabil, constipaie spastic i meteorism, pancreatit); n boli
ginecologice (dismenoree, anexit, dureri atroce n timpul travaliului, contracii
tetanice uterine, avort iminent); n dureri de cap de origine vascular (migrene).
Contraindicaii: Insuficien hepatic, renal i cardiac severe.
Mod de administrare: Doza uzual pentru aduli este de 40 - 240 mg zilnic (2 - 4 ml
de 1 - 3 ori) s.c. sau i.m., sau 120 - 240 mg (1 - 2 comprimate de 3 ori pe zi) per os. n
cazul unor colici acute, se administreaz 40 - 80 mg (2 - 4 ml) i.v. Pentru copii ntre 1
- 6 ani, doza zilnic este 40 - 120 mg (cte 1/2 - 1 comprimat de 2-3 ori pe zi); peste 6
ani, 80 - 200 mg (1 comprimat de 2-5 ori pe zi).
Efecte adverse: Dureri de cap, ameeal, grea, palpitaii, hipotensiune.
Interaciuni medicamentoase: Levodopa (scderea efectului antiparkinsonian,
agravarea rigiditii i a tremorului). Precauii: Trebuie administrat cu grij n caz de
hipotensiune. Medicamentul va fi administrat parenteral numai pacienilor aflai n
poziie culcat. Poate provoca tulburri gastrointestinale la pacienii suferinzi de
intoleran la lactoz (datorit coninutului de lactoz al comprimatului).
Form de prezentare: Cutii cu 20 comprimate. Cutii cu 5 sau 25 fiole 40 mg/2 ml.
130

GENTAMICINA
Gentamicina este un antibiotic bactericid cu
spectru larg de actiune din grupa
aminoglicozidelor. Actioneaza asupra
germenilor gram pozitivi si gram negativi.
Importanta este actiunea asupra Pseudomonas
aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter,
Serratia, Escherichia coli, tulpini pozitive si
indol negative de Proteus si mai putin activ
asupra Salmonella, Shigella, Neisseria
gonorrhaeae si a stafilococilor, printre care si
Staphylococcus aureus.
Indicatii
Gentamicina este indicata in tratamentul unor infectii severe cum ar fi: septicemia
(inclusiv sepsisul neonatal), infectii renale severe complicate si recurente, infectii de
tract respirator inferior, infectii de tract gastrointestinal (inclusiv peritonitele), infectii
ale pielii, oaselor, tesuturilor moi (inclusiv arsurile), infectii ale sistemului nervos
central (inclusiv meningitele), alte infectii sistemice cauzate de germeni sensibili.
Gentamicina este medicamentul de electie in tratamentul infectiilor bacteriene severe
cauzate de agenti infectiosi micsti necunoscuti sau neidentificati (ca terapie initiala
inaintea obtinerii rezultatelor testelor de susceptibilitate); infectii insotitoare ale
bolilor ce afecteaza rezistenta umana (leucemia, diabetul, terapia cu corticosteroizi
etc.).
Contraindicatii
Hipersensibilitate, miastenia gravis. Gentamicina este contraindicata la indivizii cu
istoric de hipersensibilitate cunoscuta la gentamicina sau alt component din formula
sa. Reactiile toxice severe la gentamicina sau alte aminoglicozide pot contraindica
folosirea gentamicinei datorita sensibilitatii incrucisate a pacientilor la medicamentele
din aceasta clasa.
Reactii adverse
Ca si alte aminoglicozide, gentamicina, injectabil este potential nefrotoxica. Riscul
nefrotoxicitatii este mai mare la pacientii care primesc doze mari sau terapie
prelungita (toxicitatea este asociata cu prelungirea concentratiei serice maxime mai
mare de 10 g/ml si/sau concentratia serica minima mai mare 2 g/ml).
Mod de administrare
Gentamicina, injectabil, poate fi administrata intramuscular sau intravenos. Poate fi de
asemenea administrata subconjunctival. Dozele recomandate si precautiile pentru
administrarea intramusculara si intravenoasa sunt identice si pot fi calculate pe baza
greutatii corporale a pacientului. Durata uzuala a tratamentului este de 7 pana la 10
131

zile. Pentru o terapie de mai lunga durata este preferabil sa fie masurate periodic
nivelul maxim si minim al concentratiilor.
ALGOCALMIN, solutie injectabila
Indicatii: Stari dureroase de diverse
etiologii: colica renala, dureri postoperatorii. Mialgii, nevralgii,
lumbago, sciatica , cefalee, gripa,
stari febrile.
Compozitie: Comprimate a 0,50 g
natrium phenyl dimethyl
pyrazolonum methyl
aminomethansulfonicum.
Solutie injectabila 50%, natrium phenyl dimethyl pyrazolonum methyl
aminomethansulfonicum. Supozitoare pentru adulti: 1 g natrium phenyl dimethyl
pyrazolonum methyl aminomethansulfonicum, 1,53 g excipient. Supozitoare pentru
copii : 0,30 g natrium phenyl dimethyl pyrazolonum methyl aminomethansulfonicum, 0,82 g excipient.
Actiune farmacoterapeutica: Algocalminul este un analgezic puternic, inlocuind
intr-o larga masura opiaceele, fara a determina efectele secundare obisnuite dupa
administrarea acestora. Fiind un derivat pirazolonic, algocalminul are si o actiune
antipiretica.
Mod de administrare: Pentru adulti: 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi sau 2-5 ml de
1-2 ori pe zi, in injectii intramusculare profunde sau 1-3 supozitoare pentru adulti pe
zi. Pentru copii : 1/4-1 1/2 comprimat, dupa varsta sau 1-3 supozitoare pentru copii pe
zi. Pentru comprimate, se recomanda desfacerea acestora in putina apa inainte de
administrare.
Efecte secundare: Ca toti derivatii pirazolonici, Algocalminul poate determina in
cazuri foarte rare si la tratament prelungit reactii alergice si modificari ale formulei
leucocitare: daca in cursul unui tratament prelungit cu algocalmin apare
leucocitopenie sau granulo-citopenie se va intrerupe tratamentul.
Prezentare farmaceutica: Tub cu 10 comprimate. Cutii cu 5 fiole a 2 ml si 5 ml. Cutii
cu 6 supozitoare pentru adulti. Cutii cu 6 supozitoare pentru copii .
METOCLOPRAMID, solutie injectabila
Forma de prezentare: Solutie injectabila 5 mg/ml; ct. x 5 f. x 2 ml

132

Indicatii:
Profilaxia si tratamentul starilor de greata si voma; tratamentul tulburarilor de
motilitate ale portiunii superioare a tractului gastrointestinal; tratamentul
gastroparezei diabetice; facilitarea unor procedee diagnostice; tratamentul sughitului.
Doze si recomandari: Oral: sd. cu hipomotilitate gastrica: 10 mg de 4 ori/zi.
esofagita de reflux: 10-15 mg 4 ori/zi. Sughit: 10-20 mg de 4 ori/zi, timp de 7 zile.
Antiemetic: 5-10 mg de 3 ori/zi. Copii 5-14 ani: 2,5-5 mg de 3 ori/zi. Sugari si copii
sub 3 ani: 0,5-1 mg/kg si zi, in 3 prize. Inj.: Greata si varsaturi, tulburari de motilitate,
gastropareza diabetica 10 mg intramuscular sau intravenos sau itnravenos de 3-4
ori/zi. Copii 3-14 ani: 0,1 mg/kg si zi; maxim 0,5 mg/kg si zi. Greata si varsaturi
posttrat. cu citostatice: 2 mg/kg in perf. i.v. Pentru procedee diagnostice: 10-20 mg i.v.
cu aproximativ 10 minute inaintea examinarii.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la metoclopramida; feocromocitom; ileus mecanic, perforatii
intestinale si hemoragii gastro-intestinale; tumori dependente de prolactina; epilepsie,
tulburari motorii extrapiramidale; copii sub 2 ani (inj.).
Atentionari:
Prudenta la copii si tineri, varstnici, IR, IH; interactiuni medicamentoase cu levodopa
(Cind), alcool etilic, antihipertensive, antidepresive triciclice, analgezice opioide,
antihistaminice H1, barbiturice, benzodiazepine, neuroleptice, anticolinergice,
digoxina, cimetidina; sarcina si alaptare; soferi si activitati de precizie.
Reactii adverse:Somnolenta, nervozitate, oboseala, cefalee, ameteala, anxietate,
neliniste, diaree, stari depresive, sindrom extrapiramidal, ginecomastie, galactoree,
tulburari menstruale, tulburari parkinsoniene, diskinardiva, methemoglobinemie,
iritatii locale.

ALGIFEN

133

COMPOZIIE
5 ml soluie injectabil conin metamizol sodic 2,5 g, clorhidrat de pitofenon 0,01 g,
bromometilat de fenpipramid 0,0001 g i excipieni: ap pentru preparate injectabile.
GRUPA FARMACOTERAPEUTIC
Anticolinergice sintetice n combinaii cu analgezice.
INDICAII TERAPEUTICE
ALGIFEN SOLUIE INJECTABIL este indicat n tratamentul simptomatic al
sindroamelor algice intense nsoite de spasme ale musculaturii netede:
(colic renal, colic biliar, pancreatit cronic, cistalgii, colite,
dismenoree).
De asemenea, este recomandat n tratamentul durerilor postoperatorii i
posttraumatice intense, n migrene.
CONTRAINDICAII
- hipersensibilitate la oricare dintre componente, n special la metamizol i la
pirazolone n general, precum i la acidul acetilsalicilic;
- glaucom cu unghi nchis;
- afeciuni uretro-prostatice cu risc de retenie urinar;
- boli de snge: agranulocitoz (inclusiv n antecedente, indiferent de cauz),
leucopenie, granulocitopenie, deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaz;
- afeciuni hepatice;
- afeciuni renale;
- insuficien cardiac sever;
PRECAUII
Metamizolul poate determina agranulocitoz indiferent de doza administrat; poate s
apar intoleran dup prima administrare sau dup administrri repetate i
poate fi de tip reacie ncruciat cu acidul acetilsalicilic. Reaciile adverse
pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru
cea mai scurt perioad necesar controlrii simptomelor.
INTERACIUNI
Dei nu au fost raportate interaciuni n cazul administrrii ALGIFEN SOLUIE
INJECTABIL cu alte medicamente, se recomand pruden atunci cnd se
administreaz concomitent cu antiparkinsoniene anticolinergice,
antidepresive imipraminice, neuroleptice fenotiazinice, antihistaminice H1 i
disopiramid.

ATENIONRI SPECIALE
Datorit prezenei pitofenonei i fenpipramidei se va utiliza cu pruden n caz de
hipertrofie de prostat, glaucom, insuficien coronarian, tulburri de ritm,

134

hipertiroidie, bronit cronic (cresc vscozitatea secreiilor bronice), ileus paralitic,

atonie intestinal i la vrstnici.
La pacienii cu antecedente de hipertensiune arteriala si-sau insuficient cardiac
congestiv uoar pn la moderat, sunt necesare monitorizare i recomandri
adecvate, deoarece raportrile au artat c tratamentul cu AINS se asociaz cu retenie
lichidian i edeme.
Medicamente precum ALGIFENSOLUIE INJECTABIL se pot asocia cu un risc
uor crescut de apariie a atacului de cord (infarct miocardic) sau a accidentului
vascular cerebral. Riscurile de orice tip sunt mai probabile la doze mari i n cazul
tratamentului de lung durat. Nu depii doza i durata recomandate pentru
tratament.
Dac avei probleme cardiace, accident vascular cerebral n antecedente sau
considerai c ai putea fi n situaie de risc din cauza acestor afeciuni (de exemplu,
dac avei hipertensiune arterial, diabet zaharat, valori crescute ale colesterolului sau
suntei fumtor) trebuie s discutai despre tratament cu medicul dumneavoastr sau
cu farmacistul.
Sarcina i alptarea Nu s-au efectuat studii care s exclud riscurile administrrii
ALGIFEN SOLUIE INJECTABIL n timpul sarcinii. De aceea, ALGIFEN
SOLUIE INJECTABIL se va administra n timpul sarcinii numai dup evaluarea
atent a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenial fetal. n ultimul trimestru
de sarcin, datorit componentei atropinice, administrarea se va face cu pruden
datorit
riscului
pentru
nou
nscut
(ileus
meconial).
Deoarece atropina se excret n laptele matern, exist risc de efecte atropinice la
sugar.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Administrat n dozele
recomandate, ALGIFEN SOLUIE INJECTABIL nu influeneaz capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
DOZE I MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzual recomandat este de 1 fiol ALGIFEN SOLUIE INJECTABIL de
1-3 ori pe zi, n funcie de intensitatea durerii. Se administreaz intramuscular profund
sau intravenos. Reaciile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai
mici doze eficace pentru cea mai scurt perioad necesar controlrii simptomelor.
REACII ADVERSE
Agranulocitoza poate s apar indiferent de doz, dup prima administrare sau dup
administrri repetate. Acest fenomen este rar, dar este grav i n cazul apariiei sale
(febr, angin ulcero-necrotic, ulceraii bucale), se recomand ntreruperea imediat
a
tratamentului
i
efectuarea
urgent
a
hemogramei.
De asemenea, rar pot s apar crize de astm bronic la pacienii polisensibilizai, n
special
la
cei
alergici
la
acidul
acetilsalicilic.
Reactiile adverse raportate n asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul,
hipertensiunea arterial i insuficiena cardiac. Medicamente precum ALGIFEN
SOLUIE INJECTABIL se pot asocia cu un risc uor crescut de apariie a atacului
de cord (infarct miocardic) sau a accidentului vascular cerebral.
SUPRADOZAJ
n caz de supradozaj semnele clinice sunt somnolena i tulburrile atropinice
(uscciunea mucoaselor, tahicardie, midriaz, glob vezical). Tratamentul este
simptomatic i de susinere a funciilor vitale.

135

PSTRARE
A nu se utiliza dup data de expirare nscris pe ambalaj.
A se pstra la temperaturi sub 25C, n ambalajul original.
A nu se lsa la ndemna i vederea copiilor.
AMBALAJ Cutie cu 5 fiole din sticl brun prevazute cu inel de rupere sau cu punct
de rupere, a cte 5 ml soluie injectabil. Cutie cu 10 fiole din sticl brun
prevazute cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a cte 5 ml soluie
injectabil.

CONTROLOC, tablete acido-rezistente

Actiune : Inhibitor selectiv al pompei de
protoni/substituent de benzimidazol.
Contraindicatii :
Hipersensibilitate cunoscuta la unul din
constituentii sai.
Precautii :
Administrarea n sarcina si n perioada de alaptare . n timpul sarcinii si a alaptarii
Controloc va fi folosit numai n cazuri de stricta necesitate. Studiile pe animale au
dovedit absenta efectului teratogen , a leziunilor fetale. Medicamentul a fost detectat
n cantitati foarte mici n laptele matern. Administrarea la copii . Nu exista nca
experienta necesara privind tratamentul la copii .
Reactii :
Tratamentul cu Controloc poate da ocazional cefalee sau diaree . Rareori s-au
constatat: greturi, dureri n abdomenul superior, balonare , eruptie cutanata si ameteli.
n cazuri individuale s-au raportat: edeme, febra, debutul unor stari depresive si
tulburari de vedere (vedere ncetosata). n cazul aparitiei altor efecte secundare n
afara celor mentionate mai sus va recomandam sa va adresati medicului curant!
Compozitie :
1 tableta acido-rezistenta contine: Ingredient activ: 45,1 mg pantoprazol sesquihidrat
de sodiu (echivalent cu 40 mg pantoprazol). Ingredienti inactivi: carbonat de sodiu
anhidru, manitol (=0,0036 BU), crospovidone, polividone K25, polividone K90,
stearat de calciu, propilen glicol, metilhidroxipropilceluloza, poli (acid acrilic, acid
metacrilic) (etil, metil/acrilat, metacrilat)s 1:1, polisorbat 80, lauril-sulfat de sodiu,
trietil citrat, coloranti: E171, E172.

136

Administrare :
Dozare. Absenta unor indicatii speciale permite folosirea schemei standard: Doza
uzuala: recomandata este de 1 tableta de Controloc (40 mg Pantoprazol) n priza unica
zilnica. n anumite cazuri aceasta doza poate fi crescuta la 2 tablete pe zi. Doza
maxima zilnica pentru pacientii vrstnici sau cu insuficienta renala este de 40 mg
Pantoprazol. La pacientii cu insuficienta hepatica severa se va administra 1 tableta de
Controloc (40 mg Pantoprazol) la doua zile. Se va nghiti ntreaga tableta ,
nemestecata si fara a se sparge, cu apa, naintea sau n timpul micului dejun. Durata
tratamentului: Ulcerul duodenal se vindeca n 2 saptamni. Ulcerul gastric se trateaza
4 saptamni. Esofagita de reflux necesita 4 saptamni. Cazurile deosebite pot
beneficia de prelungirea terapiei pna la: 4 saptamni n ulcerul duodenal; 8
saptamni pentru ulcerul gastric si esofagita de reflux. Absenta unor studii asupra
sigurantei adminis-trarii ndelungate impune limitarea terapiei continue la cca 8
saptamni.

CEFOTAX , pulbere injectabila

Indicatii: Boli infectioase cu bacterii sensibile la Cefotax, ca: infectii ale tractului
respirator; infectii renale si ale tractului urinar ; septicemie , meningite si endocardite
bacteriene; infectii ale oaselor, articulatiilor, tesutului moale si pielii ; peritonite,
infectii ale cailor biliare si ale tractului gastro-intestinal; infectii O.R.L.; infectii
genitale. Tratamentul cu Cefotax in infectiile severe ce pun in pericol viata, poate fi
indicat alaturi de antibiotice aminoglicozidice, dar administrarea trebuie facuta cu
seringi separate.
Compozitie: Flacoane injectabile a 0,5g sau 1g cefotaxim.
Actiune terapeutica : Cefotax face parte din grupul de antibiotice cefalosporine si are
efect bactericid. Este mai activ asupra bacililor gramnegativi decat alte antibiotice
cunoscute din grupul cefalosporinelor sau penicilinelor iar rezistenta bacteriana se
dezvolta mai greu. Cefotaxima este partial legata de proteinele serice (pana la 50%
din doza) si are o buna penetrare in tesuturi. Este eliminata in principal prin urina sub
forma activa. Spectrul de actiune include stafilococi, streptococi aerobi si anaerobi,
Neisserii, Haemophilus influenzae, E. Coli, Klebsiela, Enterobacter, Proteus , Yersinii,
Clostridii, Pseudomonas si Bacteroides fragilis.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la cefalosporine; in perioada sarcinii.
Precautii: Pacientii cu hipersensibilitate la penicilina pot prezenta de asemenea
hipersensibilitate la Cefotax prin hipersensibilitate incrucisata; functie renala alterata;
tratamentul cu doze mari de Cefotax poate cauza convulsii.

137

Reactii adverse: Injectii i.v. lente (3-5 min) nu au efecte adverse, dar injectarea
rapida poate provoca flebite. Reactii alergice precum: reactii cutanate, eozinofilie,
febra anafilactica, leucopenie tranzitorie, cresterea tranzitorie a nivelului seric de
GOT si GPT . Poate sa apara deasemenea diaree (daca aceasta este severa se intrerupe
imediat tratamentul si se utilizeaza vancomicina). Rar se poate produce soc
anafilactic. N.B. : Pacientii in tratament cu Cefotax pot prezenta reactii fals pozitive
ale glicozuriei determinate prin test Coombs. Aceasta poate fi corect determinata prin
folosirea metodelor enzimatice.
Dozare: Daca nu exista o indicatie speciala a medicului, se recomanda urmatoarele
doze: Adulti, adolescenti si copii a caror greutate corporala depaseste 50 kg: Doza
uzuala pentru administrarea i.m. sau i.v. este de 1-2 g la 12 ore. Pentru gonoree injectii i.m. 1 g in doza unica. Profilactic in interventii chirurgicale - injectii i.m. sau
i.v. 1 g cu o jumatate de ora inaintea interventiei chirurgicale. Infectii necomplicate injectii i.m. sau i.v.1 g la 12 ore. Infectii medii si severe - injectii i.m. sau i.v. 1-2 g la
6 ore. Infectii foarte grave ce pun viata in pericol - injectii i.m. sau i.v. 2 g la 4 ore.
Adulti cu functia renala alterata - 1/2 din doza adultului. Doze uzuale pedriatice: Nounascuti pana la 1 saptamana - injectii i.v. cu 50 mg/kg corp la 12 ore. Nou-nascuti
pana la 4 saptamani - injectii i.v cu 50 mg/kg corp la 8 ore. Sugari si copii pana la 50
kg greutate corporala - injectii i.m. sau i.v. cu 8 pana la 30 mg/kg corp la 4 ore sau 12
pana la 45 mg/kg corp la 6 ore. Doza maxima zilnica la sugari si copii nu trebuie sa
depaseasca 12 g. Doza poate sa ajunga la 12 g/zi in cazurile cu infectii severe. Este
recomandat ca solutia sa se injecteze imediat dupa preparare. Solutia poate capata o
coloratie galben-pal fara a afecta eficacitatea antibioticului si poate fi utilizata in
decursul a 24 ore daca este pastrata la o temperatura care sa nu depaseasca 200C.
Durata tratamentului, calea de administrare si intervalul intre administrari depind de
severitatea si raspunsul la tratament al infectiei. La pacientii cu clearance-ul la
creatinina mai mic de 5 ml/min, doza administrata trebuie redusa la jumatate fata de
normal.
Mod de administrare: Injectii intravenoase 1 flacon (0,5 g sau 1 g) se dizolva in 2 ml
sau respectiv 4 ml de apa distilata si se injecteaza intravenos lent in 3-5 minute.
Perfuzii intravenoase: Pentru perfuzii scurte 2 g de Cefotax se dizolva in 100 ml
solutie izotonica sau glucoza si se perfuzeaza in 50-60 min. Injectii intramusculare
(i.m.): Se dizolva 1 flacon (0,5 g sau 1 g) in 2 ml si respectiv 4 ml de apa distilata si se
injecteaza profund in muschiul gluteal. N.B. : Daca apare orice semn de
hipersensibilitate sau soc anfilactic se intrerupe injectarea si se administreaza
adrenalina 1 mg/ml, dilutie pana la 10 ml, cu apa distilata care se injecteaza i.v. in
doze de 1 ml urmate de administrarea injectabila a unui glucocorticoid.
Forma de prezentare: 1 flacon (0,5 g sau 1 g) si 1 fiola de solvent. Atentie A se
pastra la intuneric si la o temperatura care sa nu depaseasca 20 grade Celsius.

138

FENOBARBITAL 200 mg/2 ml

COMPOZIIE
Fiecare fiol de 2 ml conine 200 mg
fenobarbital i propilenglicol pn la 2
ml.
GRUPA

FARMACOTERAPEUTIC
Antiepileptice, barbiturice i derivai, codul ATC: N03A A02
INDICAII TERAPEUTICE
- Epilepsie: crize pariale cu sau fr generalizare secundar, epilepsia generalizat:
crize tonice, clonice, tonico-clonice;
- Status epilepticus;
- Crize convulsive n intoxicaiile cu stricnin, n tetanus;
- Hipnotic: inducerea somnului;
- Stri de hiperexcitabilitate, anxietate, tensiune nervoas: efect sedativ;
- Afeciuni medicale sau chirurgicale care necesit sedare: hipertensiune arterial,
cardiopatie ischemic;
- Medicaie prenarcotic;
- Colestaz: are efect coleretic;
- Malaria n stadiul de afectare cerebral.
CONTRAINDICAII
- Stri precomatoase i comatoase;
- Parkinsonism;
- Hipersensibilitate la fenobarbital sau la oricare dintre componentele produsului;
- Insuficien renal sever;
- Insuficien cardiopulmonar;
- Insuficien hepatic sever;
- Diabet;
- Alptare;
- Consum de buturi alcoolice;
- Porfirie latent.
PRECAUII
Se recomand pruden n urmtoarele situaii:
- Vrste extreme: copii, btrni - se vor folosi doze mai mici;
- Dureri acute;
- Stri depresive;
- Alterri ale funciei hepatice, renale sau respiratorii se vor folosi doze mai mici;
- ntreruperea tratamentului cu fenobarbital;
- Atenie: nu se administreaz intravenos, datorit solventului.
Sedarea, principalul efect nedorit, a fcut ca fenobarbitalul s fie un medicament
139

antiepileptic de a doua alegere i i-a limitat folosina; sedarea poate fi suprtoare la

nceputul tratamentului i cnd se mresc dozele, dar se atenueaz n condiii de
tratament cronic.
Oprirea brusc a tratamentului prelungit cu fenobarbital, la epileptici, provoac
aproape ntotdeauna convulsii tonico-clonice.
i din cauza riscului de dependen se recomand reducerea progresiv a posologiei
atunci cnd se intenioneaz oprirea tratamentului sau nlocuirea cu un alt
antiepileptic.
Fenobarbitalul nu este eficient n absene i n crizele mioclonice pe care le poate
agrava.
Apariia reaciilor secundare hepatice, dermatologice sau alergice impune oprirea
tratamentului.
INTERACIUNI
Antiepileptice: exist interaciuni complexe ntre antiepileptice, cu o cretere a
toxicitii, fr o cretere corespunztoare a efectului antiepileptic. Aceste interaciuni
sunt foarte variabile i impredictibile i se recomand deseori monitorizare plasmatic
n aceste situaii. Valproatul i fenitoina cresc concentraia plasmatic a
fenobarbitalului (cu 17 48%) (valproatul inhib metabolizarea fenobarbitalului,
inhibnd N-glucosidarea i O-glucuronidarea p-hidroxifenobarbitalului). Reciproc,
fenobarbitalului crete clearance-ul valproatului. Efectele sinergice ale
fenobarbitalului i fenitoinei se explic prin aciunea pe aceleai sisteme enzimatice.
Dei fenobarbitalul induce metabolizarea fenitoinei i exercit o inhibitie competitiv
acesteia, n practic, cele dou efecte par a se echilibra i rareori necesit o ajustare a
dozelor (asocierea cu fenitoina este avantajoas mai ales atunci cnd crizele
convulsive generalizate coexist cu crize psihomotorii).
Vigabatrin: scade concentraia seric de fenobarbital la unii pacieni.
Alte depresoare ale sistemului nervos central, incluznd alcoolul: efectul
fenobarbitalului este potenat.
Antifungice: fenobarbitalul scade absorbia gastro-intestinal a griseofulvinei; scade
concentraia plasmatic a itraconazolului.
Antiprotozoare: fenobarbitalul scade concentraia plasmatic de metronidazol.
Antipsihotice: pot antagoniza activitatea antiepileptic a fenobarbitalului prin scderea
pragului convulsivant. Fenobarbitalul scade concentraia plasmatic a antipsihoticului
i a metaboliilor si activi. Beta-blocante: concentraia plasmatic a acestora poate fi
redus de fenobarbital.
Blocante de canale de calciu: efectul dihidropiridinei poate fi redus de ctre
fenobarbital; fenobarbitalul crete clearance-ul verapamilului administrat oral sau
intravenos, reduce biodisponibilitatea oral i reduce legarea de proteinele plasmatice
a verapamilului; este necesar ajustarea dozei de verapamil.
Corticosteroizi: fenobarbitalul scade eficiena corticosteroizilor, prin accelerarea
metabolizrii acestora.
Ciclosporine: fenobarbitalul scade concentraia plasmatic a ciclosporinelor.
Diureticele: cresc concentraia plasmatic a fenobarbitalului.
Hormoni sexuali: s-a constatat anularea efectului contraceptiv i apariia de metroragii
dup anticoncepionale orale administrate concomitent cu fenobarbitalul.
Teofilina: creterea clearance-ului teofilinei la pacienii aflai sub tratament ndelungat
cu fenobarbital.
Hormoni tiroidieni: creterea metabolizrii hormonilor tiroidieni, cu scderea
concentraiei serice a acestora: necesitatea creterii dozei de hormoni tiroidieni n
140

terapia tiroidian de substituie i scderea lor dup ntreruperea administrarii

fenobarbitalului.
Administrarea de analgezice: crete concentraia seric a fenobarbitalului. Petidina i
fenobarbitalul au efecte depresoare aditive asupra sistemului nervos central
(fenobarbitalul induce N-demetilarea petidinei, cu producerea norpetidinei, potenial
neurotoxic).
Disopiramidei: fenobarbitalul poate crete clearance-ul disopiramidei.
Lignocaina: fenobarbitalul poate crete doza necesar de lignocain, prin efect
inductor asupra enzimelor microzomale hepatice cu rol n metabolizare.
Administrarea de cloramfenicol: crete concentraia plasmatic de fenobarbital;
concentraia seric de cloramfenicol este redus de fenobarbital, prin inducie
enzimatic hepatic (crete metabolizarea).
Doxiciclina: fenobarbitalul accelereaz metabolizarea doxiciclinei.
Anticoagulantele orale: fenobarbitalul reduce activitatea anticoagulantelor orale prin
accelerarea metabolizrii lor.
Antidepresivele: antagonizeaz activitatea antiepileptic a fenobarbitalului, prin
scderea pragului convulsivant. Inhibiia enzimatic produs de inhibitorii selectivi de
monoaminoxidaz poate spori efectele barbituricelor.
Vaccinuri: vaccinarea anti-influenza crete concentraia plasmatic a fenobarbitalului.
Vitamine: piridoxina scade concentraia plasmatic a fenobarbitalului.
ATENIONRI SPECIALE
Sarcina i alptarea
Administrarea fenobarbitalului la femeia nsrcinat poate determina la nou-nscut
sedare, sngerri neonatale, dependen neonatal de fenobarbital i simptome
asemntoare deficitului de vitamina K. Controversat este apariia malformaiilor
congenitale la feii provenii din femeile care au primit fenobarbital n timpul sarcinii
(risc de 2 3 ori mai mare dect n populaia general, dup unele studii). Riscul
teratogen crete proporional cu terapia polimedicamentoas antiepileptic. Epilepsia
netratat la femeia nsrcinat prezint un risc pentru ft, dar este mai mic dect al
tratamentului antiepileptic. Ca malformaii congenitale secundare tratamentului cu
fenobarbital al femeii gravide s-au constatat: anomalii craniofaciale i digitale, buza
de iepure, dehiscena palatului, boli cardiace congenitale, microcefalie, ntrzieri n
dezvoltare.
Se recomand ntreruperea tratamentului antiepileptic la femeia nsrcinat care nu a
mai avut crize 2 ani naintea sarcinii, cu reluarea terapiei dup sfritul ultimului
trimestru. Dac este aleas varianta de tratament antiepileptic pe tot parcursul sarcinii,
se vor alege cele mai mici doze eficiente posibile, n monoterapie. Pentru profilaxia
sngerrii neonatale se va administra vitamina K.
Status epileptic aprut n timpul sarcinii se va trata n aceeai manier cu acela din
afara sarcinii.
Trebuie difereniate crizele convulsive aprute n a doua jumtate a sarcinii asociate
eclampsiei cu acelea din epilepsie.
Fenobarbitalul trece n laptele matern, n concentraii mai mici dect n plasm;
alptarea se va evita atunci cnd tratamentul cu fenobarbital se impune. n caz contrar
poate apare sedarea la nou-nscut, cu dificulti de supt i o scdere a curbei
ponderale.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Produsul determin somnolen i ameeli (mai ales la nceputul tratamentului), de
aceea nu
141

se recomand administrarea lui la conductorii de vehicule sau la cei care manevreaz

utilaje.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
n epilepsie:
Doza trebuie ajustat n funcie de necesitile individuale ale pacientului, pn se
ajunge la o moli/l).g/ml (65 170 concentraie plasmatic eficient de 10 40
Aduli:
Doza recomandat este de 50 200 mg fenobarbital, administrat intramuscular,
repetat la nevoie la 6 ore, pn la maximum 600 mg pe zi (n status epilepticus). Doza
unic maxim recomandat este de 300 mg.
ntreruperea tratamentului cu fenobarbital, sau trecerea la tratamentul cu alt tip de
antiepileptic, trebuie s se fac progresiv, pentru a evita precipitarea sau creterea
frecvenei crizelor epileptice.
n malarie:
Doza recomandat este de 3,5 mg/kg, aproximativ 200 mg fenobarbital la adulii peste
60 kg.
REACII ADVERSE
- Sedarea, cel mai frecvent efect advers, devine deseori mai puin intens, n
tratamentul pe termen lung;
- Somnolen matinal;
- Tolerana;
- Dependena fizic;
- Sindromul de sevraj: tremor, anxietate, slbiciune, nelinite, grea, vom, convulsii,
stri delirante;
- Oprire cardiac;
- Oscilaii dispoziionale, mai ales depresie, dar i iritabilitate;
- Scderea capacitii de concentrare a memoriei;
- Bradipsihie;
- Tulburri de memorie;
- Deficit de folai, n administrarea ndelungat; rareori, anemie megaloblastic (mai
ales constatat prin probe biologice, mai puin evident clinic);
- Interferene cu metabolismul vitaminei D (scderea 1,25 hidroxicolecalciferol),
creterea fosfatazei alcaline, hipocalcemie; cu toate acestea osteomalacia evident
clinic se manifest rar; aceste efecte sunt exacerbate dup politerapie sau dac exist o
expunere redus la soare;
- Artralgii;
- Nistagmus, ataxie, depresie respiratorie, tulburri de coordonare i de echilibru apar mai ales la doze mari;
- Vertij, cefalee;
- Scderea potenei sexuale i a fertilitii, ginecomastie;
- Scderea concentraiei serice a hormonilor tiroidieni;
- Reacii de hipersensibilitate (foarte rare), reacii cutanate apar la 1 3% dintre
pacieni: rash maculopapular, morbiliform sau scarlatiniform; mai apar: febr,
adenopatie sau conjunctivit. Reacii mai severe, cum ar fi: dermatita exfoliativ,
sindromul Steven-Johnson, necroliza epidermic toxic, sunt extrem de rare. Exist
cazuri rare de reacii ncruciate ntre fenobarbital, fenitoin i carbamazepin, ceea ce
impune pruden n nlocuirea fenobarbitalului cu un alt antiepileptic.
- La adolesceni: acnee i hirsutism;

142

- Hepatite i tulburri ale funciei ficatului;

- Excitaie paradoxal, nelinite psihomotorie i stri confuzionale apar mai ales la
btrni;
- Reacii paradoxale: recrudescena crizelor sau apariia unui alt tip de crize.
SUPRADOZAJ
Dup aproximativ o or de la administrarea unei doze mari de medicament apare un
tablou clinic cuprinznd: grea, vrsturi, cefalee, obnubilare, stri confuzionale,
sindrom neurovegetativ caracteristic (transpiraie, respiraie neregulat, obstrucie
traheo-bronic, hipotensiune arterial). Urmeaz: nistagmus, ataxie, depresie
respiratorie sever, depresie cardio-vascular, oc, insuficien renal, com. Poate
apare hipotermie asociat cu hiperpirexie n timpul recuperrii. 6% dintre pacieni
prezint erupii buloase.
Tratament: lavaj gastric, administrri repetate de crbune activ (att pentru a
mpiedica absorbia, ct mai ales pentru a accelera eliminarea), tratament simptomatic
i suportiv al funciei cardiovasculare, respiratorii i renale; monitorizarea i
meninerea echilibrului hidro-electrolitic. Alte msuri pentru situaii excepionale:
diurez forat, hemodializ, dializ peritoneal, hemoperfuzie, alcalinizare, respiraie
asistat, antibioticoterapie, aport suplimentar de potasiu.
PSTRARE
A se pstra la temperaturi sub 25C, n ambalajul original.
A nu se utiliza dup data expirrii nscris pe ambalaj.
A nu se lsa la ndemna copiilor.
AMBALAJ
Cutie cu 5 fiole din sticl incolor, prevzute cu inel de rupere albastru, a cte 2 ml
soluie injectabil.
Cutie cu 10 fiole din sticl incolor, prevzute cu inel de rupere albastru, a cte 2 ml
soluie injectabil.

143

GLUCOZA, solutie perfuzabila

Indicatii: Stari de denutritie ( alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii,
hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari
functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si
intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular.
Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea
intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si
edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Compozitie: Fiole continand sol. apoasa injectabila: 20%, 33%, 40%. Saci de P.V.C.
atoxic, apirogen, contine 250 ml, respectiv 500 ml de solutie glucoza 5%, 10%, 20%.
Valoarea calorica: Solutia 5% (izotona) - 200 cal/l; solutia 10% (hipertona) - 400 cal/l;
solutia 20% (hipertona) - 800 cal/l; solutia 33% (hipertona) - 1320 cal/l; solutia 40%
(hipertona) - 1600 cal/l.
Actiune farmacoterapeutica: Glucoza administrata in scop terapeutic, furnizeaza
energia necesara functionarii normale a celulelor, contribuind la crutarea proteinelor;
amelioreaza troficitatea ficatului, protejandu-l de diferite noxe; imbunatateste functia
miocardului bolnav, echilibreaza tensiunea arteriala si restabileste reactivitatea
vasculara, deprimata prin narcoza, hipotermie, anoxie s.a. In solutia izotona (5%)
glucoza reface temporar volemia in conditii de deshidratare, are un efect anticetogen
in acidoza organica si poate servi la completarea rezervelor de glicogen hepatic .
Solutiile hipertone maresc presiunea coloid-osmotica a sangelui, favorizand trecerea
apei din tesuturi in sange si realizand astfel o deshidratare tisulara. Cantitatea mare de
glucoza care se elimina prin rinichi, in cazul administrarii solutiilor hipertone,
antreneaza apa, provocand o diureza osmotica.
Contraindicatii: Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava.
Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului
pulmonar.
Posologie si mod de administrare: Solutia izotona (5%) se poate administra
subcutanat , intravenos sau intrarectal, cea mai uzitata fiind calea intravenoasa.
Solutia de glucoza 5% se administreaza in perfuzie venoasa lenta, in cantitate de
aproximativ 1 litru in 24 de ore. Viteza perfuziei fiind de 240-400 ml/ora (60-100
picaturi/minut). Solutiile hipertone 10% si 20% se administreaza de asemenea in
cantitate de 1 litru in 24 de ore, viteza perfuziei variind intre 200 si 300 ml/ora (50-70
picaturi/minut). Solutiile hipertone 33% si 40% se perfuzeaza lent, in cantitate de cel
mult 500 ml/24 h, cu o viteza de 80 si 180 ml/ora (20-50 picaturi/minut). Modul de
utilizare a sacilor din P.V.C. (atoxic, apirogen) cu solutii perfuzabile de glucoza: se
alege sacul cu solutie glucozata de concentratia necesara si volumul dorit, se scoate
din punga de polietilena in care este ambalat si se controleaza aspectul solutiei
(trebuie sa fie limpede si sa nu contina particule solide in suspensie) etanseitatea
sacului (prin comprimarea acestuia) si incadrarea in termenul de valabilitate (2 ani de
144

la data fabricatiei imprimata pe sac). Se atarna sacul (cu ajutorul agatatoarei) deasupra
venei ce urmeaza sa fie punctionata, pe un stativ, se pune in evidenta dopul de cauciuc
al inchizatorului sacului si se dezinfecteaza suprafata dopului cu alcool iodat 1%. La
sac se ataseaza o trusa de perfuzat solutii prin perforarea dopului de cauciuc,
efectuandu-se apoi perfuzia in ritmul adecvat. In cazul utilizarii sacilor cu solutie de
glucoza care au atasata trusa de perfuzie (trusa de perfuzat solutii cu sac tip K),
circuitul sac-trusa se stabileste prin ruperea obturatorului plastic K9 fixat in interiorul
tubului de legatura dintre sac si trusa, deasupra camerei de numarat picaturi a trusei de
perfuzie, prin prinderea acestuia intre police, aratator si medius. Daca medicul curant
considera ca este oportun ca la solutia de glucoza sa se asocieze si alte solutii
continand vitamine , electrolitii etc. (compatibile) acestea se vor introduce prin
punctionarea sacului, cu ajutorul unei seringi sterile, deasupra nivelului solutiei
continute dupa o prealabila dezinfectare a locului punctiei, cu alcool iodat 1% Orificiul format de acul seringii se va obtura cu o banda de romplast. Atentie ! La
sacii cu solutie apoasa de glucoza nu este necesara atasarea tubului filtru de aer in
timpul perfuzarii.
Forma de prezentare: Cutii cu 10 saci de 250 ml, sau 500 ml, de glucoza 5%, 10%,
20%. Cutii cu 10, 50 sau 100 fiole 100 ml solutie glucoza 20%, 33%, 40%.
Conditii de pastrare: La adapost de umiditate, la temperatura de 10-25 grade
Celsius.Termen de valabilitate: 2 ani.

145

Cefuroxime, pulbere pentru solutie injectabila,

perfuzie
Forma de prezentare Pulb. pt. solutie Injectabil/perf.
750 mg, 1500 mg; ct. 1, 5, 10, 25, 50 sau 100 fl.
Indicatii
Administrare interna: angine, faringite, amigdalite, otite medii acute la copii.
Administrare injectabila: infectii ale tractului respirator, tractului urinar, infectii ORL,
infectii ale pielii si ale tesuturilor moi, infectii osteo-articulare, infectii obstetricale si
ginecologice, gonoree, septicemie, meningite produse de microorganisme sensibile.
Profilaxia infectiilor chirurgicale.
Dozare si mod de administrare
Oral: Copii si sugari mai mari de 3 luni: 20-30 mg/kg/zi (max. 500 mg/ zi) in doua
prize; dupa mese. adulti: 250-500 mg la 12 ore. Injectabil: adulti si adolescenti (peste
12 ani): 750-1500 mg la intervale de 8 ore, Injectabil intramuscular sau intravenos
(solutia); max. 6 g zilnic. Sugari si copii: 30-240 mg/kg/zi, fractionat in 3-4 injectii.
Nou-nascuti: 30-100 mg/kg/zi, fractionat in 2-3 administrari.
Gonoree: Injectabil intramuscular o doza unica de 1500 mg. Tratament trebuie
continuat cel putin 3 zile dupa scaderea febrei si disparitia celorlalte simptome. La
pacientii cu insuficienta renala doza trebuie redusa.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine.
Atentionari si precautii speciale
Prudenta la pacientii alergici la peniciline. La bolnavii cu insuficienta renala doza se
adapteaza in functie de clearance-ul creatininei. Se recomanda supravegherea functiei
renale cand se asociaza cu antibiotice aminoglicozidice, diuretice cu actiune intensa
sau cu alte medicamente cu potential nefrotoxic. Poate determina selecaionarea de
tulpini bacteriene rezistente. In timpul tratamentului poate sa apara diaree severa si
persistenta (impune intreruperea administrarii); trebuie suspectata colita
pseudomembranoasa. Prudenta la pacientii cu tendinta la retentie hidrosalina, la
pacientii diabetici si la copii sub 3 luni. Poate modifica rezultatele dozarii glucozei in
urina (prin metode reducatoare) si poate pozitiva testul Coombs. Precautie la femei
insarcinate, in special in primul trimestru, si in perioada de alaptare.
Reactii adverse
Manifestari alergice: eruptii papuloase, urticarie, prurit, febra, boala serului, soc
anafilactic, eritem polimorf, exceptional sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell.
Tulburari digestive: dureri abdominale, greata, varsaturi, inapetenta, diaree, rar colita
pseudomembranoasa. tulburari hepatice si renale: cresterea transaminazelor, LDH,
bilirubinemiei,
fosfatazei
alcaline,
creatininemiei.
Manifestari hematologice: eozinofilie, anemie, leucopenie si neutropenie reversibile.
Nefrotoxicitate: afectarea functiei renale (mai ales in cazul asocierii cu antibiotice
aminoglicozidice
sau
cu
diuretice
cu
actiune
intensa).
Tulburari SNC: tulburari ale starii de constienta, miscari anormale, crize convulsive,
stupoare. Fenomene locale: flebita la locul Injectabil intravenos, durere si induratie la
locul injectiei intramusculare.
146

CONCLUZIE
Apendicita acut poate surveni la orice vrst, ns frecvena cea mai mare
este ntre 10 i 30 ani, motiv pentru care a fost denumit boala tinereii.
Apendicita acut se instaleaz de obicei brutal, nplin sntate aparent, cu
dureri la nivelul fosei iliace drepte, care iradiaz n epigastru i regiunea ombilical.
Durerile se pot generaliza n tot abdomenul, pentru ca n rstimp de cteva ore s se
instaleze predominant n fosa iliac dreapt. Durerea este nsoit de greuri i
vrsturi, constipaie i uneori diaree.
Temperatura depete rar 38C, leucograma repetat arat creterea
treptat a leucocitozei.
Studiul radiologic al tubului digestiv n apendicita acut nu este indicat.
Viteza de sedimentare nu este semnificativ.
Tulburrile urinare nu sunt prezente dect la localizrile juxtavezicale ale
apendicelui. n aceste cazuri sunt citate disurii, polakiurii i chiar hematurii
microscopice.
Diagnosticul de apendicit acut impune intervenia chirurgical de urgen
fr o pregtire special a tubului digestiv. Laxativele i clismele post-operatorii sunt
contraindicate, deoarece pot agrava evoluia procesului apendicular.
Tema proiectului cuprinde 5 capitole.
n primul capitol este descris aparatul digestiv, alctuit din : cavitate bucal,
faringe, esofag, stomac, intestinul subire i intestinul gros.
n cel de-al doilea capitol este prezentat i descris apendicita cu istoricul
bolii, anatomia i fiziologia, definiia, etiopatogenia, anatomia patologic,
simtomatologie, forme clinice, diagnostic diferenial, tratament i complicaii postoperatorii.
Capitolul al treilea cuprinde Educaia pentru sntate i rolul asistentei
medicale n ngrijirea pacientului cu apendicit acut, pregtirea preoperatorie i
postoperatorie.
Aplicarea practic a procesului de nursing n ngrijirea pacientului cu
apendicit acut i prezentarea cazurilor o ntlnim n capitolul patru.
Cazul I prezint situaia medical a pacientei M.I.G. n vrst de 21 ani, sex
feminin, domiciliat n mun. Piteti jud. Arge, internat de urgen cu suspiciune de
Congestie de menstruaie, pe Secia OG II, transferat apoi n Secia Chirurgie I a

147

Spitalului Judeean Arge, de la data de 13.06.2011 pn la data de 17.06.2011 pentru:

dureri abdominale, senzaii de grea, febr T=38C, vrsturi alimentare, dureri n
fosa iliac dreapt, aprare muscular, astenie fizic, inapeten, facies crispat. S-a
confirmat diagnosticul Apendicit acut flegmonoas. Pe perioada spitalizrii a urmat
tratament cu: Cefotax, Algifen, Fenobarbital, pung cu ghea i No-spa. Tratament
chirurgical: se practic apendicectomie cu nfundarea bontului n bursa cecal. Dup 5
zile de spitalizare se externeaz ameliorat cu urmtoarele recomandri: regim igienodietetic conform indicaiilor, evitarea eforturilor fizice mari 30 zile, c.m. 14 zile,
revine pentru scoaterea firelor peste 6 zile.
Cazul II prezint situaia medical a pacientului D.A.N. n vrst de 22 ani, sex
masculin, domiciliat n com. Muteti jud. Arge, internat n Secia Chirurgie I a
Spitalului Judeean Arge, de la data de 14.06.2011 pn la data de 20.06.2011 pentru:
dureri n fosa iliac dreapt i flancul drept,geamt, iritabilitate, grea, vrsturi 2/zi,
stare general alterat, aprare muscular, subfebrilitate T = 37,4 C, somn agitat,
treziri repetate. S-a confirmat diagnosticul Apendicit acut gangrenoas, apendice n
poziie latero-cecal. Pe perioada spitalizrii a urmat tratament cu: Algifen, Cefotax,
Madson, Cotroloc, Glucoz. Tratament chirurgical: se practic Apendicectomie,
drenaj Douglas. Dup 7 zile de spitalizare se externeaz vindecat chirurgical cu
urmtoarele recomandri: repaus fizic, regim alimentar igieno-dietetic, revine pentru
scoaterea firelor peste 5 zile.
Cazul III prezint situaia medical a pacientului A.A. n vrst de 6 ani, sex
masculin, domiciliat n com. Miroi jud. Arge, internat de urgen n Secia Chirurgie
a Spitalului de Pediatrie Piteti - Arge, de la data de 15.06.2011 pn la data de
21.06.2011 pentru: durere abdominal, durere colicativ la nivelul fosei iliace drepte,
greuri, vrsturi alimentare, febr T = 38,4C, temeri, panic, spaim, groaz, strigt,
iritabilitate, plngeri, vicreli. S-a confirmat diagnosticul Apendicit acut
gangrenoas retrocecal. Pe perioada spitalizrii a urmat tratament cu: Cefuroxim,
Gentamicin, Algocalmin, Metoclopramid. Tratament chirurgical: se intervine
chirurgical i se gsete apendicit acut gangrenoas retrocecal. evoluie favorabil
sub tratament antibiotic, antialgic. Se externeaz ameliorat. Dup 7 zile de spitalizare
se externeaz vindecat chirurgical cu urmtoarele recomandri: repaus fizic, regim
alimentar igieno-dietetic, revine pentru scoaterea firelor peste 6 zile.
n capitolul cinci, la Fie tehnologice sunt descrise: Hidratarea organismului
prin perfuzie, Msurarea i notarea tensiunii arteriale, Tratarea plgilor, Recoltarea
148

sngelui venos cu sistemul vacutainer, Timpul de coagulare (TC) i Timpul de

sngerare (TS).
La Anexe gsim imagine cu aparatul digestiv, eliminarea apendicelui inflamat
prin intervenie chirurgical deschis, intervenie chirurgical prin operaie clasic i
laparoscopic, precum i prospecte ale medicamentelor ntlnite n cazurile I, II i III.

149

BIBLIOGRAFIE :

1. Dachievici S., Mihilescu M. Chirurgie, Ed. Medical, Bucureti, 2009

2. Vasile D., Grigoriu M. Chirurgie i specialiti nrudite, Ed. Didactic,
Bucureti, 1995
3. Teodorescu Exarcu I., Ciuhat I., Gherghescu S., oigan M. Biologie, Anatomie i
Fiziologia omului, Manual pentru clasa a XI a, Editura
Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1985
4. Borundel C. Medicina intern pentru cadre medii, Ed. All, Bucureti, 2008
5. Crmaciu R., Niculescu C. Th., Torsan Lelia Anatomia i fiziologia omului, Ed.
Didactic i pedagogic, Bucureti, 1983
6. Titirc Lucreia Ghid de nursing, Ed. Viaa Medical Romneasc,
Bucureti, 2008
7. Titirc Lucreia Tehnici de evaluare i ngrijiri acordate de asistenii medicali,
Ed. Viaa Medical Romneasc, Bucureti, 2008
8. Titirc Lucreia Urgenele medico-chirugicale, Ed. Medical, Bucureti, 2006
9. Titirc Lucreia ngrijiri speciale acordate pacienilor de ctre asistenii
medicali, Ed. Viaa Medical Romneasca, Bucureti, 2008
10. Titirc Lucreia Dicionar de termeni medicali pentru asistenii medicali,
Ed. Viaa Medical Romneasca, Bucureti, 2008

150