Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FUNCTIILOR VITALE.
65
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organism
generatoare de caldura, prin metabolizarea alimentelor energetice.
- Materiale necesare: termometru maximal, individual casoleta cu
tampoane de vata si comprese de tifon, prosop, sapun, pahar cu ¾ solutie de
cloramina 1-5%, tavita renala, foaia de temperature, creion albastru.
- Timpi de executie:
- se pregatesc materialele necesare si se verifica termometrul, apoi se
sterge termometrul de solutia dezinfectanta;
- se pregateste bolnavul psihic explicandu-i tehnica si fizic asezandu-l
in decubit confortabil;
- se sterge axila bolnavului prin tamponare cu prosopul;
- se aseaza termometrul in axila cu rezervorul de Hg pe pielea centrului
axilei;
- se apropie bratul de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata
anterioara a toracelui;
- se scoate termometrul dupa 5-10 minute;
- se sterge cu o compresa uscata si se citeste gradatia;
- se scutura termometrul, se spala cu apa si detergenti si se aseaza in
solutie dezinfectanta (bromocet 2%) in borcanul umplut ½;
- se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura cu un punct
albastru, unindu-se apoi cu valoarea obtinuta anterior, obtinandu-se curba
termica;
- pentru fiecare linie orizontala se socotesc 2 diviziuni de grad.
66
- se pompeaza aerul in manseta cu ajutorul perei de cauciuc pana
la o valoare mai mare decat cea masurata anterior sau pana la
300 mml la prima determinare a T.A.;
- se decompima progresiv aerul din manseta; privind
manometrul se memoreaza valoarea tensionala obtinuta la
auzirea primului zgomot pulsatil (tensiunea maxima) si apoi se
decoprima in continuare pana la disparitia ultimei inde pulsatile
cand se memoreaza din nou valoarea obtinuta (tensiunea
maxima);
- se scoate manseta tensiometrului;
- se dezinfecteaza stetoscopul;
- se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura in
chenarul albastru hasurat cu culoare rosie, socotind pentru
fiecare linie orizontala o unitate coloana de mercur.
67
A. TEHNICA INJECTIILOR INTRAMUSCULARE.
68
- fizica: se aseaza bolnavul in pozitie confortabila de decubit dorsal sau
pe scaun cu spatar protejat de un prosop si o aleza.
Materiale necesare:
- seringi de unica folosinta in amblaj original, integru, steril cu termenul
de valabilitate;
- ace sterile de unica folosinta pentru aspirarea medicamentelor ( L=38
mm, D=1 mm, cu bizou lung) si injectarea solutiei medicamentoase cu L=25
mm, diametrul = 6/10 – 7/10 si bizou scurt;
- solutie sterile de injectat, izotona sau hipertona ce se resorb instantaneu
in circulatie, in fiole integer, care mai intai se identifica;
- garou, tampoane sterile din vata si tifon, manusi sterile;
- solutii dezinfectante sterile (alcool sanitar rectificat la 70º);
- pile din metal pentru deschiderea fiolelor;
- lampa de spirt pentru flambare;
- tavita renala;
- musama si aleza;
- prosop;
- trusa antisoc.
Tehnica propriu-zisa:
- se spala mainile cu apa si sapun;
- se verifica ambalajul seringii si acului;
- se verifica termenul de valabilitate al sterilizarii seringii;
- se verifica integritatea fiolelor sau flaconul, eticheta, doza, termenul de
valabilitate si aspectul solutiei;
- se indeparteaza ambalajul seringii, se adapteaza acul pentru aspirat
solutia, acoperit cu mansonul de protectie si se aseaza pe o compresa sterile.
- se procedeaza la aspirarea continutului fiolelor dupa: golirea lichidului
din varful fiolei prin miscari de rotatie, dezinfectarea gatului fiolei prin
flambare sau stergere cu tamponul imbibat in alcool, dupa care se flambeaza
pila de otel si se taie gatul fiolei. Apoi se deschide fiola astfel: cu mana
stanga se tine fiola, iar cu policele si cu indexul mainii drepte protejate cu o
compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei; se trece gura fiolei
deschise deasupra flacarii, apoi se introduce acul in fiola deschisa tinuta
intre police, indexul si degetul mijlociu al mainii stangi, seringa fiind tinuta
in mana dreapta.
- se aspira solutia din fiola, retragand pistonul cu indexul si policele
mainii drepte, avand grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu
solutia de aspirat, fiola rasturnandu-se progresiv cu orificiul in jos.
69
- se indeparteaza aerul din seringa tinuta inpozitie vericala acu acul in sus,
prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin
varful acului;
- se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectarea solutiei
medicamentoase.
Perntru dizolvarea pulberilor se procedeaza astfel:
- se aspira solventul in seringa (ser fiziologic, apa distilata, sau solvent
special);
- se indeparteaza capacelul metalic al flaconului, se dezinfecteaza dopul
de cauciuc si se asteapta evaporarea alcoolului;
- se patrunde cu acul prin dopul de cauciuc si se introduce cantitatea de
solvent prescrisa;
- se scoate acul din flacon si se agita pana la completa dizolvare a pulberii.
Pentru aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc se
procedeaza astfel;
- se dezinfecteaza dopul de cauciuc si se asteapta evaporarea alcoolui;
- se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantiatea de solutie ce
urmeaza a fi espirata;
- se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon pana la nivelul dopului
si se introduce aerul;
- se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului
in seringa sub actiunea presiunii din interiorul flaconului;
- acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru
injectarea solutiei medicamentoase;
- se alege locul punctiei venoase;
- se aplica garoul pe bratul bolnavului la unirea a doua treimi superioare
cu treimea inferioara a acestuia pentru a evita vena de punctionat;
- se dezinfecteaza locul injectiei;
- se efectueaza punctionarea venei cu acul introdus in directia fluxului
sanguine, perforarea tegumentului facandu-se in directie usor oblica, pana
simtim senzatia unui gol elastic, dupa care se schimba directia acului in
sensul axului longitudinal al venei si se inainteaza in interiorul ei inca 1 –
1,5 cm;
- se controleaza daca acul este in vena prin aspirare;
- se desface garoul;
- se injecteaza lent, sprijinind seringa cu mana stanga si impingand
pistonul seringii cu policele si indexul mainii drepte;
- se verifica periodic prin aspirare, daca suntem in vena;
- la terminarea injectarii solutiei se retrage brusc acul din vena pe directia
pe care l-am introdus;
70
- se aplica tamponul imbibat cu alcool pe locul injectarii, efectuand o
usoara compresiune, dar fara a flecta bratul;
- se supravegheaza bolnavul un timp variabil dupa injectare in raport cu
starea lui generala si solutia injectata.
Incidente si accidente:
- flebalgie prin introducerea rapida a solutiei sau a unor substante iritante;
- periflebita prin inflamatia tesutului perivenos;
- hematom;
- embolie gazoasa prin introducerea aerului in vena;
- embolie gazoasa prin introducerea de substante uleioase, ambele ducand
la embolie pulmonara si deces;
-soc alergic;
- lipotimie pana la soc dureros;
- colaps.
71
CONDITII GENERALE DE RECOLTARE: recoltarea probelor se
face in general dimineata, pe namancate, cu exceptia urgentelor medico-
chirugicale.
- Materiale necesare:
- ace de punctie venoasa, cu mandren, steril;
- seringi sterile de diverse capacitati, de unica folosinta, in ambalaj
propriu, integru, original cu termenul de valabilitate;
- garou, vata si tampoane sterile;
- substante dezinfectante si degresante sterile (alcool sanitar 70º, alcool
iodat, eter sau benzina iodata);
- stativ cu eprubete sterile, uscate, goale sau cu substanta
anticoagulanta in functie de tipul analizei cerute;
- musama, aleza, prosop pentru spijinirea bratului si protejarea patului;
- trusa anti-soc.
- Timpi de executie:
- se informeaza bolnavul privind necesitatea recoltarii analizelor de
laborator pentru stabilirea diagnosticului;
- pregatirea materialelor pe o masuta acoperita cu camp steril si
aducerea masutei la patul bolnavului;
- spalarea mainilor nursei cu apa calda si sapun;
- se pozitioneaza bolnavul in decubit dorsal cu bratul in usoara
abductie si in extensie maxima;
- se fixeaza acul pe amboul seringii cu ajutorul pensei;
- se fixeaza garoul pe bratul bolnavului;
- se dezinfecteaza tegumentele la locul ales pentru punctie venoasa;
- cu mana stanga se fixeaza vena, exercitand o compresiune usoara si o
tractiune in jos, cu ajutorul policelui, a tesutului vecin;
- seringa cu acul atasat se tine in mana dreapta, bine fixat intre police si
restul degetelor;
- acul se introduce in directia fluxului saguin, perforarea tegumentului
facandu-se in directie usor oblica pana simtim sezatia de gol elastic, dupa
care se schimba directia acului in sensul axului longitudinal al venei si se
inainteaza in interiorul ei inca 1 – 1,5 cm;
- se aspira pentru verificarea pozitiei acului in vena;
- se recolteaza sangele necesar pentru analizele cerute;
72
- dupa recoltare se extrage acul si se scoate garoul, recoltandu-se mai
intai analizele care necesita staza;
- se comprima locul punctiei cu un tampon cde vata sau tifon steril
imbibat in alcool sanitar 70º;
- se spune bolnavului san u flecteze bratul dupa scoaterea acului, ci
doar sa exercite o usoara compresiune pe tampon;
- se noteaza eprubetele cu proba recoltata si se duc la laborator
etichetate astfel: numele si prenumele bolnavului, sectia si salonul unde este
internat, precum si analiza solicitata;
- nursa se spala pe maini;
- reamenajarea locului de munca;
Recoltarea sangelui s-a facut pentru urmatoarele analize uzuale:
- Hemoleucograma completa: are ca valori normale urmatoarele:
Hb = 11 – 14 g/dl sange; Ht = 40 – 43%; H = 4,5 – 5,5 mil./mmc; R = 0,5 –
1,8 din valoarea hematiilor; Tr = 150000 – 300000 /mmc; L = 5000 –
8000/mmc; Formula leucocitara: NS = 60 %; NNS = 3%; L = 27 – 30%; E =
1 – 4%; B = 0 – 1%; M = 15%.
- VSH: se recolteaza cu seringa de 2 ml in care s-au aspirat 0,4 ml
citrat de sodiu 3,8% si 1,6 ml sange. Valori normale:
- 1 h – barbati: 5 – 8 mm; femei: 8 – 12 mm;
-2 h – barbati: 10 – 14 mm; femei: 12 -20 mm.
- Uree: se recolteaza 5 ml sange fara anticoagulant; Valoarea normala:
20 – 40 mg/dl;
- Glicemie: se recolteaza 2 ml de sange pe florura de sodium, iar
valoarea normala variaza cu metoda de determinare; in medie este de 80 –
120 mg/dl;
- Fibrinogenul: se recolteaza in seringa de 5 ml, recoltand 4,5 ml sange
venos pe 0,5 ml florura de sodiu 3,8%; Valuarea normala este intre 200 –
400 mg/dl;
- Colesterolul: se recolteaza 5 ml sange venos; Valuarea normala: 160
– 220 mg/dl;
- Bilirubinemia: BT = 1 – 1,2 mg/dl din care: BD = 0,25 mg/dl: BI =
BT – BD .
- Teste de coagulare: se recolteaza 4,5 ml sange pe 0,5 ml oxat de
potasiu 2%, amestecandu-se rapid; TQ = 10 – 18 secunde. Valuarea medie =
14 secunde.
- VDRL-ul se recolteaza astfel:
Materiale necesare:
- seringa de unica folosinta, in ambalaj propriu cu termenul de
valabilitate;
73
- ac steril sigilat in ambalaj propriu;
- garou;
- eprubete uscate, sterile, acoperite cu dop de vata.
Prin evitarea hemolizei se vor folosi o seringa si o eprubeta uscata
si spalata cu ser fiziologic steril. Rezultate foarte bune se obtin prin
recoltarea directa in eprubeta cu acul, fara seringa.
Se recolteaza 5 ml sange, se lasa sangele sa coaguleze, dupa
coagulare se desprinde chegul cu o bagheta de sticla de peretele eprubetei si
se lasa la tempertura camerei 30 minute, pentru a se produce retractia
cheagului: se decanteaza apoi serul aspirandu-l cu o pipeta Pasteur, curata,
uscata si sterilizata, avand grija ca serul decantat sa nu ajunga resturi din
cheag.
Un ser nehemolizat are o culoare verzuie si este complet transparent
o coloratie roz denotand ca serul este hemolizat sau contine eritrocite.
Rezultatul se exprima prin notare cu + sau - , astfel:
+++ = intens pozitiv;
++ = pozitiv;
+ = slab pozitiv;
- = rezultat normal.
74
ANEXA 4. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU EXAMEN
SUMAR DE URINA.
Timpi de executie:
- se anunta bolnavul in seara dinaintea examinarii privind modul de
recoltare si importanta acestei examinari;
- dimineata inainte de recoltare, se efectueaza toaleta organelor
genitale cu apa si sapun;
- recoltarea se face din jetul mijlociu al primei emisii de urina;
- se trimite recipientul la laborator insotit de urmatoarele date: nume si
prenumele, sectia, denumirea analizei cerute.
Examenul sumar de urina cuprinde determinarea urmatorilor
parametri:
- densitate = normal 1012 – 1027;
- albumina = normal – absenta;
- glucoza = normal – absenta sau urme;
- pigmenti biliari = normal – absenti ;
- urobilinogen = normal – absenti;
- corpi cetonici = normal – absenti;
In sediment se cerceteaza :
- epiteliile = normal – rare;
- numarul hematiilor = normal – absente sau rare, pana la 1000/ml;
- numarul leucocitelor = normal – absente sau rare, pana la 2000/ml;
- cilindrii = normal – absenti;
- cristale = normal – absente;
- flora microbiana = normal – absenta sau rara.
75
ANEXA 5. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU EXAMEN MRF
- Pregatirea fizica:
- se dezbraca complet regiunea toracica;
- se indeparteaza obiectele radioopace;
- se aseaza bolnavul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coatele
aduse inainte, cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta ce protejaza filmul;
- dupa inregistrare bolnavul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus in
salon;
- se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic efectuat, data si
cine l-a efectuat.
ANEXA 6.
PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU EXAMENUL EKG.
76
Pregatirea bolnavului:
- psihica:
Pentru indepartarea factorilor emotionali se va transporta bolnavul
cu 10 – 15 minute inaintea inregistrarii pentru a se adapta cu sala de
inregistrare si i se va explica in ce consta tehnica, precum si faptul ca este o
tehnica infensiva necesara pentru precizarea diagnosticului;
- fizica:
Bolnavul va fi ajutat sa se dezbrace si va pastra repausul fizic 10 -
15 min. inaintea inregistrarii.
Tehnica:
- bolnavul va fi culcat comod pe canapea, dezbracat si va fi rugat sa-si
relaxeze musculature;
- se verifica impamaintarea aparatului;
- se monteaza electrozii de inregistrare pe member si regiunea precordiala;
- se efectueaza etalonarea aparatului si apoi se efectueaza inregistrarea
propriu-zisa a traseului EKG.
- se imbraca bolnavul dup ace in prealabil se indeparteaza electrozii si se
sterg tegumentele de solutia electroconductoare si se transporta la salon;
- pe traseul EKG se noteaza: numele si prenumele bolnavului, varsta,
inaltimea, eventuala medicatie folosita in timpul examinarii, data si ora
inregistrarii, viteza de derulare a hartiei si semnatura celui care a inregistrat
traseul;
- se inregisreaza rezultatul in foaia de observatie (F.O.)
77
Tuseul vaginal – este procedeul clinic de exminare cel mai utilizat in
Ginecologie, executat intotdeauna dupa o prealabila asigurare a asepsiei
pentru bolnava si medic sau asistente. Este examinarea obligatorie pentru
bolnavele aflate la varsta genitala activa ca si cele care au intrat in
menopauza.
Material necesar: manusi de cauciuc, substante lubrefiante.
Examinarea se face in pozitie ginecologica in sala de tratament sau la
patul bolnavei.
Tehnica: medical sau asistenta va fi plasat alaturi de bolnava sau intre
gambele ei. Se executa cu 1 sau 2 degete (index sau index cu medius).
Se face un tuseu combinat abdomenogenital, prin care se exploreaza
toate segmentele aparatului genital, descriind modificarile anatomice, dupa
ce in prealabil s-a efectuat o inspectie vizuala a organelor genitale externe.
Tuseul vaginal cuprinde 5 timpi d.p.d.v. didactic, in realitate el
efectuandu-se in mod continuu.
Timpul I – timpul de explorare al vaginului, cu degetul inmanusat,
lubrifiat cu substanta sterila, introdus in vagin, se parcurge si apreciaza
supletea peretilor acestuia si regularitatea lor. In caz de vaginism apare o
contractura dureroasa.
Prin acest timp se apreciaza gradul de dezvoltare, lungimea, latimea,
existenta unei atrofii, inflamatii sau tumori vaginale.
Timpul II – timpul de explorare al colului: se excuta o miscare
circulara in jurul colului apreciind situarea si directia lui. Normal este situat
in axul vaginal L = 8 cm cu consistenta ferma, de organ musculos dens,
fiind moale si ramolit in sarcina, si dur lemnos in cancer de col. Se retrage
degetul pe extremitatea libera a colului, apreciindu-se orificiul extern al
canalului cervical care este punctiform la nulipare, transversal la multipare
sau cu eroziuni in cervicite sau displazii cervicale.
Timpul III – timp de explorare corpului uterin: prin miscare circulara
inalta in jurul colului se exploreaza profunfimea fundurilor de sac vaginale si
se obtin relatii asupra istmului si corpului uterin. Normal, fundul de sac
posterior este mai profund si liber iar in cel anterior se simte unghiul de
flexiune al corpului p ecol in caz de antreflexie uterina. Aici se gaseste si
corpul uterin. In retroflexie uterina corpul uterin si unghiul vor fi spre sacul
posterior.
Timpul IV – de explorare al corpului uterin: plasma mana abdominala
pe fundul uterului, iar cea vaginal ape orificiul extern al colului. Rolul
principal revine celei abdominale care obtine relatii asupra pozitiei uterului,
78
formei, volumului, regularitatii, consistentei, sensibilitatii la presiune si
mobilizare.
Timpul V – de explorare a anexelor in care rolul principal il au
degetele plasate in fundul de sac lateral drept sau stang, ce tind sa se
intalnasca cu cele plasate in fosa iliaca respectiva. Se apreciaza distanta ce se
interpune intre uter si peretele abdominal si pelvian.
Normal sunt suple, iar trompele si ovarele sunt subtiri si fara
sensibilitate. Incepand cu timpul al doilea al examinarii intervine mana
abdominala ce are rol sa impinga in jos organele genitale interne, facandu-le
mai accesibile mainii vaginale. Daca este necesar pentru completare se poate
face examenul posibil pentru cercetarea afectiunilor ginecologice la copii si
virgine.
CAPITOLUL V
79
CONCLUZII
80
neparenterale: transmitere fecal-orala, prin saliva, urina, pe cale sexuala,
transmitere verticala (transplacentara) etc.
Masa receptiva o reprezinta intreaga populatie nevaccinata.
Factori favorizanti care intervin: factori profesionali, subnutritia,
bolile cronice, handicapurile neoro-psihice si indeosebi contactul familial cu
purtatorii apparent sanatosi.
Leziunile anatomo-patologice sunt reprezentate de leziuni hepato-
celulare, degenerative, ajungand uneori pana la necroza, leziuni inflamatorii,
interstitiale ale spatiilor periportale cu limfocite, plasmocite si rar
granulocite si modificari pana la “peace male necrosis”.
Tabloul clinic al bolii este variabil: cu incubatia, forma de debut,
varsta, complicatiile posibile si instituirea tratamentului.
Incubatia este variabila de la 30 – 120 zile dar oricum mai lunga
decat la tipul A; perioada prodromala dureaza 2-3 saptamani si are un debut
insidios in comparatie cu tipul A, cu o simptomatologie digestiva mai
discreta si cu manifestari articulare, urticariene sau purpurice si cu
manifestari psihice: astenie, ameteli, cefalee, insomnie, irascibilitate, stare de
rau general.
Perioada icterica se instaleaza lent si dureaza mai mult ca la tipul A,
Durand cateva saptamani, avand uneori character de icter colestatic, putand
exista forme clinice anicterice, forme prelungite simple cu recrudescenta si
forme simple prelungite ca si forme severe: forma fulminanta sau forma cu
debut comatos.
Se mai intalnesc mai rar la copii in timp ce la varstnici imbraca forme
grave.
Diagnosticul pozitiv se suspicioneaza pe anamneza si examenul
clinic si se confirm ape datele obiective de laborator prin care se evidentiaza
modificarile biochimice si histologice, evidenta antigenului HBs, HBc, HBe.
Diagnosticul diferential se realizeaza cu celelalte hepatite virale
acute si cu celelalte boli icterice.
Evolutia este greu previzibila dar in general favorabila, iar
prognosticul este rezervat in raport cu prezenta Atg HBs si a coplicatiilor,
care pot fi si grave: cronicizare, ciroza hepatica, cancer hepatic primar, stare
de purtator cronic de Atg, glomerulonefrita cronica prin complexe immune,
poliartrita nodoasa, etc.
Tratamentul HVB se bazeaza pe masuri nespecifice cu rol
patogenic, de sustinere si simptomatice cu spitalizare si declarare obligatorie
nominala si numerica pentru asigurarea repausului la pat si izolarea
bolnavului, iar in conditiile tratamentului curative pe langa tratamentul
medicamentos hepato-protector un rol major il joaca regimul igieno-dietetic.
81
O deosebita importanta in aceasta boala o are profilaxia ce cuprinde
masuri specifice fata de sursa de infectie ( interdictia de a dona sange si de a
imprumuta obiecte de toaleta si orice obiect personal, izolare obligatorie in
spital, masuri de asepsie si antisepsie) fata de calea de transmitere
(sterilizarea instrumentarului si a altor materiale necesare in practica
medico-chirurgicala, controlul diferitelor manevre nemedicale: cosmetica,
frizerii, educatie sanitara) si masuri fata de masa receptive prin vaccinarea
anti-hepatica, cu vaccin ENGERIX TMB introdusa si in Romania din
octombrie 1995 pentru nou-nascutii dupa aceasta data.
Din punct de vedere al prognosticului de nursing am urmarit 3 cazuri
de HVB la pacienti de diferite varste, care au reperat boala in urma unor
manevre medicale incorrect effectuate, ce au necesitat ingrijiri pentru
satisfacerea urmatoarelor nevoi: de a respire si a avea o buna circulatie, de a
se alimenta si hidrata, de a elimina, de a se misca si de a avea o buna
postura, de a dormi si a se odihni, de a se imbraca si dezbraca, de a-si
mentine temperatura corpului constanta, de a fi curat si a-si proteja
tegumentele, de a evita pericolele si de a invata despre boala sa.
Urmarind aceste cazuri mi-am imbunatatit cunostintele teoretice si am
invatat sa ingrijesc sis a inteleg mai bine bolnavii diagnosticati cu HVB.
82
BIBLIOGRAFIE
83
CUPRINS
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………….83
CUPRINS …………………………………………………………………84
84