CAPITOLUL IV

FIȘE TEHNICE

FIȘA TEHNICĂ NR.1

OBSERVAREA ȘI NOTARE RESPIRAȚIEI

Respirația reprezintă nevoia ființei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător,
necesar proceselor de oxidare din organism și de a elimina dioxidul de carbon rezultat în urma
arderilor celulare.
Scop : constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluției bolii,
recunoașterea complicațiilor, prognosticul bolii.
Caracteristici ale frecvenței respirației : suplă, regulată, amplă, pe nas, lentă și profundă .
Materiale necesare : - ceas cu secundar ;
- foaie de observație ;
- pix cu albastru .
Etape și timpi de execuție :
1. Pregătirea materialelor : se pregătesc materialele necesare :
2. Pregătirea bolnavului : - se așează bolnavul în decubit dorsal ;
- se preferă perioada de somn a bolnavului.
3. Efectuarea tehnicii :
- se numără frecvența mișcărilor de respirație, prin inspecție (când
bolnavul este conștient, treaz sau când doarme) ;
- se așează mâna ușor cu fața palmară pe suprafața toracelul
bolnavului ;
- se numără inspirațiile timp de un minut .
4. Notarea cifrică : - se notează cifric în carnetul propriu .
5. Notarea grafică : - se notează în foaia de temperatură cu un punct albastru și se
unește cu o linie cu valoarea anterioară ;
- pentru fiecare linie orizontală a foii se socotesc 2
respirații ;
6. Interpretarea rezultatelor :
- frecvența mișcărilor respiratorii variază în funcție de : sex, vârstă,
poziție, temperature mediului ambient, stare de veghe sau somn ;

63
 - în stare fiziologică, curba respiratory merge parallel cu cea a
temperaturii și a pulsului ;
- patologic respirație dificilă (sete de aer).
- dispnee cu accelerarea ritmului reprirator : tahipnee (polipnee) ;
- dispnee cu rărirea ritmului respirator : bradipnee (12-10-8 r/min.)
- dispnee cu perturbarea ritmică și periodică a respirației ;
- dispnee Chayne-Stokes respirație cu amplitudine crescută până la
maxim și apoi scăzand până la apnee ce durează 10-20 secunde ;
- dispnee Kusmaul respirație în 4 timpi, o inspirație profundă
urmată de o scurtă pauză și o expirație scurtă, zgomotoasă, după care urmează o
altă pauză scurtă.
Observații : - nu se anunță bolnavul altfel se modifică ritmul respirator ;
- în dispnee se notează orarul, intensitatea, tipul, evoluția în timp ;
- dispneea paroxistică Chayne-Stokes trebuie depistată sistematic, caci bolnavul
nu o semnalează ;
- dispneea Kusmaul apare când pH-ul scade sub 7,2, este descoperită în come .

64
 FIȘA TEHNICĂ NR.2
MĂSURAREA ȘI NOTAREA TEMPERATURII

Temperatura – rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură

prin dezintegrarea alimentelor energetice .
Termoreglarea – funcția organismului care menține echilibrul între producerea căldurii
(termogeneza) și pierderea căldurii (termoliza) pentru păstrarea valorilor constante
(homeotermie) de 36,7 – 370C dimineața și 37 – 37,30C seara .
Scop – descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului .
Locul de măsurare - cavități semi-închise - axial, plica inghinală, cavitatea bucală, ;
- cavitați închise – rectt, vagin .
Materiale necesare - termometru maximal individual ;
- casoletă cu - tavă ;
tampoane de vată și comprese - sticlă cu ulei de vaselină ;
de tifon nesterile ; - tăviță renală ;
- prosop - sticla cu alcool medicinal ;
individual ; - creion albastru ;
- săpun ; - foaie de observație și carnețel
- pahar cu personal .
soluție de cloramină
Etape și timpi de execuție -
1. Pregătirea materialelor și instrumentelor : se pregătesc materialele necesare :
- termometru se verifică pentru a-i observa integritatea, funcționalitatea și dacă
mercurul este coborât în rezervor .
2. Pregătirea fizică și psihică a bolnavului :
- se anunță bolnavul ;
- se așează bolnavul în decubit dorsal, confortabil, cu capul pe pernă sau în poziție
șezând, pe scaun .
3. Efectuarea tehnicii: măsurarea în axilă
- se ridică brațul bolnavului ;
- se șterge bine axial prin tamponare cu prosopul lui (frecarea ridică temperatura) ;
- termometrul se ține în mână ca un creion în poziția scris
- seașează termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului axilei, paaralel cu toracele
(se evită lenjeria) ;
- se apropie brațul bolnavului de trunchi cu antrebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui ;
65
- se menține termometrul timp de 10 minute ;
- se scoate termometrul din axial bolnavului și se așează pe tăvița medicală ;
- bolnavul este așezat în poziție comodă ;
- se șterge termometrul cu o compresă uscată și se citește gradația ;
- ținut strâns ca un creion, termometrul se scutură cu mișcări rapide pentru ca mercurul să
coboare în rezervor ;
- se așează termometrul la loc .
4. Notarea cifrică : - în carnetul propriu se notează, numele bolnavului, salonul, data,
valoarea temperaturii obținute .
5. Notarea grafică :- se notează grafic cu un punct de culoare albastră în foaia de
temperatură, pe verticală corespunzătoare datei și timpului ;
- pentru fiecare diviziune a foii se socotesc două diviziuni de grad ;
- se unește cu valoarea anterioară printr-o linie albastră. Se obține curba termică .
6. Interpretarea rezultatelor :
- sub 360C – hipotermie
- temperature normală : 36 – 37 0C – febril
- patologică : - 37–380C – subfebrilitate ;
- 38–390C – febră moderată ;
- 39-400C – febră ridicată ;
- 40-410C – hiperpirexie ;
7. Reorganizarea locului de muncă :
- se scutură termometrul până când mercurul coboară în rezervor ;
- se spală termometrul cu apă caldă și detergent ;
- se spală paharul și se schimbă soluția dzinfectantă ;
- se introduce termometrul în pahar .
Observații :
- termometrul se ține timp de 10 minute, altfel înregistrarea nu este reală ;
- dacă axial bolnavului nu este uscată, umiditatea modifică valoarea temperaturii ;
Recomandări : - măsurați temperatura dimineața spre ora 8 și seara spre ora 17 ;
- susțineti termometrul la copii, bătrâni, inconștienți, agitați și la
măsurarea în cavități semi-închise ;
- în situația unor valori prea ridicate sau scăzute neprevăzute,
repetați măsurarea temperaturii sub supraveghere.
Contraindicații : - nu masurați în cavitatea bucală la bolnavii agitați, copii care nu
cooperează, bolnavii cu respirație nazală dificilă sau inflamații bucale ;

66
 - nu măsurați rectal la bolnavii agitați, cu inflamații anale, rectale,
cu operații rectale.
FIȘA TEHNICĂ NR.3
MĂSURAREA ȘI NOTAREA PULSULUI

Pulsul - reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, sincronă cu sistola ventriculară ce ia

naștere în urma conflictului dintre sângele existent în sistemul arterial și cel trimis de către inimă
în timpul sistolei.
Scop – obținerea de informații privind starea anatomo-funcțională a inimii și vaselor .
Materiale necesare - ceas cu secundar ;
- creion roșu ;
- foaie de temperatură ;
Etape și timpi de execuție :
1. Pregătirea bolnavului - se anunță bolnavul că i se va măsura pulsul ;
- se explică bolnavului modul de măsurare : o stare emotivă creată
de necunoscut îi poate modifica valoarea pulsului ;
- bolnavul se menține în stare de repaus fizic și psihic 5-10 minute
cu brațul sprijinit pentru relaxarea mușchilor antebrațului .
2. Măsurarea arterială - spălare pe mâini cu apă și săpun ;
- se reperează șanțul radial pe extremitatea distală a antebrațului, în continuarea
policelui ;
- se fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei și cu ajutorul policelui se
îmbrațișează antrebrațul la acest nivel;
- se exercită o ușoară presiune asupra peretelui arterial cu vârful degetelor de la
mâna dreaptă și se percepe zvâgnirile pline ale pulsului ;
- se numără zvâgniturile percepute urmărind secundarul ceasului timp de 1
minut .
3. Notarea cifrică – se notează în carnetul propriu : numele bolnavului, salonul, data și
valoarea măsurată .
4. Notarea grafică - pentru fiecare linie subțire orizontală a foii de temperatură se
socotesc 4 pulsații ;
- pe ordonată se notează frecvența, iar pe abcisă timpul când s-a
măsurat ;
- se notează un punct roșu la intersecția frecvenței și a timpului ;

67
 - se unesc punctele notate cu o linie roșie și se obține curba
pulsului .
5. Reorganizarea locului de muncă – foaia de observație se așează în dosarul
bolnavului .
6. Interpretarea frecvenței pulsului - frecvența pulsului variază fiziologic după vârstă,
emoții, efort ;
- variații fiziologice ale frecvenței pulsului : puls tahicardic (accelerat) în :
ortostatism, efort fizic și psihic, emoții puternice, în cursul digestiei ; puls bradicardic
(rărit) – în decubit, stare de repaus, liniște psihică .
- variații patologice ale calității pulsului – frecvență puls tahicardic sau
bradicardic ; ritmicitate puls ritmic sau puls aritmic ; amplitudine puls cu amplitudine
mică, filiform sau puls cu amplitudine crescută ; volum (tensiune) - puls dur sau puls
moale ; celeritate – puls săltăreț (creștere rapidă a tensiunii urmată de cădere bruscă )
sau puls tard (cădere lentă).
Observații - măsurați pulsul numai după ce bolnavul a stat în repaus fizic și psihic ;
- măsurați pulsul pe toată durata unui minut ;
- notați valorile obținute la măsurarea pulsului ;
- notați valoarea obținută cu majuscule, inclusiv ora, dacă pulsul a
fost măsurat în frison sau în situație de facies roșu ;
- administrarea unor medicamente obligă măsurarea pulsului la
intervale de ½ oră, 1 oră, 2 ore ;
- frecvența pulsului crește paralel cu temperature, la un grad crește
cu 8-10 pulsații pe minut .

68
 FIȘA TEHNICĂ NR.4
MĂSURAREA ȘI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților

arteriali.
Factori determinanți : debitul cardiac, forța de contracție a inimii, elasticitatea și
calibrul vaselor, vâscozitatea sângelui .
Valoare tensiunii arteriale fiind determinată în primul rând de forța de contracție a inimii,
va fi mai mare în sistolă – TA maximă (sistolică) = 10 mmHg și va fi mai mică în diastolă – TA
minimă (diastolică) = 80 mmHg.
Diferență dintre TA max. și TA min. se numește tensiunea diferențială având importanță
în diagnostic .
Valorile tensiunii arteriale sunt variabile cu tonusul neurovegetativ, starea glandelor
endocrine, starea vaselor, volumul sângelui circulant și al urinei .

Materiale necesare :
- tava cu instrumente
medicale ;
- stetoscop
biauricular ;
- tensiometru ;
- creion albastru ;
- foaie de
temperatură ;
- tampon de vată cu
alcool .

Etape și timpi de execuție :

1. Pregătirea materialelor - adunarea și transportul materialelor necesare la locul
examenului ;
- controlul stării de funcționare a instrumentelor și aparatelor .

69
 2. Pregătirea fizică și psihică a bolnavului : - se informează bolnavul asupra scopului
investigației ;
- se explică măsurile necesare pentru o măsurare corectă : 15
minute repaus înainte de măsurare , efectuarea măsurii se face
după cel puțin 3 ore de la servirea mesei .
3. Execuția tehnicii : - spălare pe mâini cu apă curentă și săpun ;
- se așează manometrul pe noptieră într-o poziție fără vizibilitate pentru bolnav ;
- se aplică strâns manșeta pe brațul bolnavului, sprijinit și în extensie;
- cu mâna stângă se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub
marginea inferioară a manșetei și olivele în urechi ;
- cu mâna dreaptă se pompează aer în manșeta pneumatică cu para de cauciuc, până
la dispariția zgomotelor pulsatile ;
- privind manometrul, se decomprimă progresiv aerul din manșetă cu ajutotul
ventilului pompei de aer, până cand se aude zgomotul pulsului și se observă
gradația din manometru dat de zgomotul trecerii primei unde pulsatile ;
- se memorează valoarea tensională - TA max. indicată de manometru ;
- se continuă decomprimarea, ascultând zgomotele pulsului și urmărind gradațiile
manometrului până la dispariția undei pulsatile ;
- se memorează a doua valoare tensională - TA min. indicată ;
- se îndepărtează manșeta de pe brațul bolnavului .
4. Reorganizarea locului de muncă : - se așează tensiometrul și stetoscopul pe tava
medicală ;
- se așează bolnavul în poziție comodă ;
- spălare pe mâini cu apă și săpun ;
- se dezinfectează stetoscopul cu tampoane de vată cu alcool ;
- se așează aparatul în dulapul pentru instrumente și materiale
medicale .
5. Notarea cifrică : - în carnetul propriu se notează cifric valorile tensiunii măsurate,
numele bolnavului, salonul și data .
6. Notarea grafică ; - se notează grafic în foaia de temperatură cu pix de culoare
albastră, hașurat .
Observații : - efectuați cu grijă pregătirea psihică și fizică a bolnavului ;
- pentru măsurarea tensiunii arteriale, la aceeași bolnav folosiți
întotdeauna același aparat ;
- nu aplicați manșeta prea strâns pentru că se înytrerupe circulația ;

70
 - nu discutați rezultatele obținute cu bolnavul ;
- aparatele vor fi verificate anual de către specialiști .

FIȘA TEHNICĂ NR.5

MĂSURAREA ȘI NOTAREA DIUREZEI

Diureza – procesul de formare și eliminare a urinei din organism timp de 24 de ore .

Urina – lichidul format de rinichi prin filtrarea sângelui în care sunt eliminate substanțele
rezultate din metabolismul intermediar proteic, inutile și toxice pentru organism și excretat de
aparatul renal . Tulburările metabolismului intermediar influențează cantitatea și calitatea urinei
eliminate .
Micțiune – actul fiziologic, conștient de eliminare a urinei .
Scop – obținerea de informații privind starea de funcționare a aparatului urinar și a
întregului organism, cantitatea și calitatea urinei furnizând date importante pentru stabilirea
diagnosticului, urmărirea evoluției bolilor, precum și în stabilirea bilanțului nutritiv în bolile
metabolice .
Materiale necesare : - vase cilindrice gradate cu gât larg sau borcane de 2-4 litri gradate
pe benzi de leucoplast cu creion dermatograf ;
- foaie de temperatură ;
- creion cu albastru ;
Etape și timpi de execuție :
A. Observarea diurezei
1. Se va observa ritmul micțiunilor :
normal: - 5-6/24 ore la bărbați ;
- 4-5/24h la femei ;
- de trei ori mai mic noaptea.
Patologic: - ritm crescut (polakiurie) ;
- ritm mai mult noaptea (nicurie) ;
2. Se vor observa tulburările de micțiune ;
- polakiurie – micțiuni frecvente în cantități mici ;
- ischiurie – imposibilitatea de a urina ;
- disurie – eliminare cu dificultate și dureri ;

71
 - enurezis – pierderi involuntare de urină în timpul nopții (mai
frecventă la copii cu tulburări nevrotice, după vârsta de 3 ani ) ;
- nicturi – egalarea sau inversarea raportului dintre numărul
micțiunilor și cantitatea de urină emisă noaptea față de cea emisă
ziua .
B. Măsurarea diurezei :
1. Pregătirea materialelor :
- se curăță riguros vasele cilindrice, gradate, se călătesc cu apă
distilată petru a nu se modifica compoziția urinei și se acoperă ;
- recipientele vor fi etichetate .
2. Pregătirea bolnavului :
- se educă bolnavul să urineze numai la urinar și să nu arunce
urina ;
- se invită bolnavul imobilizat la pat ca înainte de defecare să
urineze.
3. Efectuarea tehnicii :
- spălare pe mâini cu apă și săpun ;
- se începe colectarea după un orar fix, valabil pentru toți
bolnavii ;
- se invită bolnavul să urineze și se aruncă produsul acestei emisii
la ora 8 ;
- se colectează în vasele gradate toate urinile emise până a doua zi
la ora 8, adăugându-se și această emisie ;
- se citește gradația care indică urina emisă în 24 ore ,
- spălare pe mâini cu apă și săpun .
C. Notarea diurezei :
1. Notarea cifrică : se notează în carnetu de observații în fiecare dimineață .
2. Notarea grafică : - pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se socotesc
100 ml urină ;
- se notează grafic cu creion albastru sub forma unei coloane ce
are hașurată numai partea superioară ce corespunde cantității de
urină a zilei respective .
3. Reorganizarea locului de muncă : - vasele în care se face colectarea urinei pe timp de
24 ore se depozitează în încăperi răcoroase, pentru a preveni descompunerea urinei .

72
 - la urina colectată se adaugă câteva cristale de timol care
împiedică procesele de fermentație, dar nu modifică reacțiile
chimice .
4. Interpretarea rezultatelor : - valori fiziologice normale ale volumului de urină : la
femei 1000-1400 ml/24 ore și la bărbat 1200-1800 ml/24 ore.
- valori patologice : poliurie peste 3000 ml./24 ore, oligurie sub
1000 ml/24 ore, anurie-absența urinei în vezică ;
- se vor observa calitățile urinei : culoare : - normal galben
deschisă- urină diluată , brun închisă – urină concentrată ;
- patologic brun închisă și spumă- icter , roșie deschisă până la
roșie brună – urină cu sânge ;
- albastru-verde – tratament cu albastru de metilen , cafeniu roșu-
brun tratament cu chinină sau acidacetilsalicilic ;
- miros – caracteristic amoniacal-fermentație alcalină
intraveziculară , aromatic în diabet ;
- aspect : normal – clar, transparent ; patologic – tulbure (săruri,
puroi, calcui).
Observații : - dacă bolnavul nu este educat să urineze numai în urinar, valoarea diurezei
nu este reală ;
- datele furnizate au valoare reală dacă diureza este urmărită zilnic și în
paralele notându-se în foaia de temperatură : cantitatea de lichide ingerate, cantitatea de
lichide pierdute prin transpirație, vărsături, diaree și graficul evoluției greutății corporale .

73
 FIȘA TEHNICĂ NR.6
MĂSURAREA ȘI NOTAREA VĂRSĂTURILOR

Voma - actul reflex prin care se elimină brusc la exterior, prin gură conținutul stomacal .
Scop – obținerea de informații privind conținutul gastric pentru stabilirea diagnosticului
și bilanțului lichidelor ingerate și eliminate zilnic din organism .
Materiale necesare : - tăviță renală ;
74
 - pahar cu apă ;
- foaie de temperatură ;
- pix ;
- mușama și aleză ;
- prosop ;
Etape și timp de execuție :
1. Ajutarea bolnavului :
- se așează bolnavul într-o poziție care să împiedice aspirarea
vărsăturii ;
- se susține capul bolnavului cu o mână i cu cealaltă tăvița renală ;
- se servește bolnavul cu un pahar cu apă pentru clătirea gurii după
vărsătură ;
- se anunță medicul .
2. Observarea calităților vărsăturii :
- frecvența – se va observa frecvența vărsăturilor ;
- ocazionale : în intoxicațiile alimentare sau boli infecțioase acute .
- frecvente : în stenoza pilorică se produc după mese matinale .
- incoercibile : la gravide și în unele boli psihice .
- orarul - matinale : dimineața pe stomacul gol la alcoolici și
gravide;
- postprandiale : imediat după alimentare sau chiar în timp ce
bolnavul consumă alimentele (la nevropatii) ;
- tardive : la 2-6 ore de la alimentație, în cancer gastric, ulcer .
- cantitatea – se va măsura cantitatea vărsăturilor pe 24 ore, pentru
stabilirea bilanțului hidric ;
- în vărsăturile alimentare, bolnavul varsă alimentele consumate ;
- în stenoza pilorică, vărsătura este foarte abundentă la alimentele
consumate, adăugandu-se secreția exagerată a glandelor gastrice și resturile
rămase de la alimentațiile anterioare : cantitatea expulzată din stomac se poate
reduce la câțiva zeci de mililitri.
- conținutul :alimentar
- mucoase, apoase, la etilici și gravide ;
- fecaloide, în ocluzie intestinală ;
- biliare, în colecistopatii ;

75
 - purulente, în gastrita flegmonoasă sau când un abces al organelor
învecinate are deschidere în stomac ;
- sanguinolente sau sânge pur, în boli ale stomacului sau organelor
vecine, hematemeză ;
- culoarea – se va observa culoarea vărsăturilor :
- galbenă sau verzuie în vărsăturile bilioase ;
- roșie, cu sânge nedigerat, în ulcer gastroduodenal ;
- gălbuie, murdară, în ocluzie intestinală ;
- brună având aspectul zațului de cafea, în cancerul gastric ;
- mirosul – se va aprecia mirosul vărsăturii ;
- fad, acru în hiperclorhidrie ;
- fecaloid, în caz de reflux al conținutului intestinal în
stomac(ileus)
- unt rânced în fermentație gastrică ;
- forța de proiecție - se va observa forța de proiecție : brusc, în jet,
fără efort, fără legătură cu alimentația, fără greață, caracteristic pentru vărsătura în
hipertensiunea craniană (meningită, tumori) ;
- simptome care însoțesc vărsătura – durere abdominală,
deshidratare, eliminându-se sodiu, potasiu, clor, se produce un dezechilibru
hidroelectrolitic al organismului ;
3. Notarea vărsăturilor în foaia de observație :
- se notează fiecare vărsătură cu un cerc însoțit de dată și oră ;
- vărsăturile alimentare cu cerneală albastră ;
- vărsăturile bilioase de culoare verde ;
- vărsăturile cu conținut sanguinolent de culoare roșie ;
- în cazul în care vărsăturile sunt foarte frecvente se va nota
numărul din ziua respectivă .
4. Prezentarea vărsăturilor :
- vărsătura colectată se păstrează într-un recipient până la venirea medicului ;
- vasul acoperit cu o placă de sticlă se arată medicului ;
- la indicația medicului, vărsătura se transportă la laborator pentru evidențierea unor
eventuale substanțe toxice .
Atenție :
vărsătura nu se aruncă înainte de a fi arătată medicului

76
 FIȘA TEHNICĂ NR.7
OBSERVAREA TEGUMENTELOR
ȘI MUCOASELOR

Scop – recunoașterea și descoperirea unor manifestări patologice la nivelul tegumentelor

dintr-o regiune sau alta a corpului, care aduse la cunoștința medicului permit stabilirea
diagnosticului și prevenirea complicațiilor .
Elemente de observație - caracteristici și forme
1. Transpirația – proces fiziologic de umezire a pielii, prin care organismul pierde
căldura în cantitate excesivă, are semnificație patologică și poate conduce la deshidratarea
organismului .
- localizată – transpirația palmelor și plantelor în boala Basedow ;
- generalizată, continuă, periodică, în cazul febrei intermitente sau la sfârșitul unei
febre continue .
2. Culoarea tegumentelor – aspectul și culoarea pot fi :
- paloare permanentă în anemie, instalată brusc în hemoragii, șoc iminent, colaps ;
- cianoza sau colorația albăstruie a tegumentelor și a mucoaselor, în afecțiunile
aparatului respirator, circulator și în unele boli cardiace congenitale
- discretă, la lobul urechii, extremitățile degetelor ;
- intensă, la buze, nas, ochi ;
- foarte intense, toata fața limbii ;
- roșeața pielii apare în emoții puternice, în cursul efortului fizic, febră, în unele
efecțiuni hemoragice ;
- colorația galbenă a tegumentelor, în incter, în urma consumării unor
medicamente sau pot semnala apariția unor boli infecțioase ;
- culoarea galbenă ca paiul în cancer și anemia pernicioasă ;
- bronzată sau simptomatică pentru boala lui Addison ;
- brună, specifică în ciroza hepatică ;
- cenușiu murdar, este specifică în supurații pulmonare cronice .
3. Edemul - acumulare de lichid seros în țesuturi, se manifestă prin
creșterea în volum a regiunii edemațiate ;
- pielea devine palidă, lucioasă, străvezie .
- ștergerea cutelor naturale

77
 - pierderea elasticității țesutului edemațiat (semnul godeului) ;
- edemul poate fi : - generalizat în anasarcă ; se poate constata prin creșterea greutății
corporale ;
- localizat, inițial la pleoape apoi la organele genitale se datorește stazei venoase; el se
poate generaliza (edem albastru) în afecțiunile cardiace și pulmonare ;
- cașectic, scăderea albuminelor din sânge și creșterea permeabilității pereților vasculari;
apare la bolnavii cașectici, subnutriți, tuberculoși, canceroși ;
- inflamator, localizat în jurul proceselor inflamatorii, este de culoare roșie ;
- angioneurotic, are o cauză alergică și se instalează rapid ;
- se va cântări bolnavul zilnic ;
- se urmărește ca bolnavul să respecte regimul dietetic desodat .
4. Descoamațiile – desprinderea celulelor cornoase superficiale din epiderm ;
- se vor observa : caracterul descoamației
furfuracee, pitiriazică, lamelară și în lambouri ;
- regiunea în care se manifestă ;
- timpul în care a apărut .
5. Erupții cutanate – modificări ale
tegumentelor
- pot fi maculoase, papuloase,
veziculoase, pustuloase ;
- sunt determinate de boli
infecțioase: scarlatine, rujeolă, varicelă ;
- reacții alergice: urticarie, boala
serului, hiperexcitabilitatea nervilor vasomotori ai
pielii, acțiunea toxică și de sensibilizare a unor
medicamente .
Atenție – apariția oricărei manifestări
patologice la un bolnav va fi adusă la cunoștința
medicului și va fi notată în condica de predare a
serviciului, pentru ca bolnavul să fie urmărit în
continuare .

78
 FIȘA TEHNICĂ NR.8
EFECTUAREA PUNCȚIEI
VENOASE

Puncția venoasă – înțeparea unei vene cu ajutorul unui ac atașat la o seringă .

Scop - explorator al organismului, de exemplu – uree, glicemie, colesterolemie,
calcemie sau elemente figurate circulante ;
- terapeutic - administrare de medicamente intravenoase .
Materiale necesare :
- tavă medicală acoperita de un câmp steril ;
- seringi ;
- ace de puncție venoasă cu mandarin sterilizate ;
- alcool, benzină iodată ;
- tampoane de vată fixate pe port-tampon ;
- garou ;
- casoletă cu comprese sterile ;
- leocoplast ;
- mușama ;
- vată ;
- pernă pentru articulația cotului ;
- eprubete ;
- tăviță renală .
Etape și timpi de execuție :
1. Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare :
- se aleg materialele necesare și se așează pe tavă ;
- se transportă tava cu materiale în apropierea bolnavului .
2. Pregătirea fizică și psihică a bolnavului :
- se nunță bolnavul și se explică necesitatea tehnicii ;
- se așează bolnavul în potiția ncesară , în funcție de locul
puncției ;
- în laborator bolnavul șezând pe scaun cu membrul superior
sprijinit în abducție, extensie și supinație ;
- în salon bolnavul culcat în pat in decubit dorsal cu membrul
superior sprijinit în extensie, abducție și supinație ;

79
 - se dezbracă brațul ales astfel ca hainele să nu împiedice circulația
de întoarcere ;
- se așează sub brațul bolnavului perna elastică și apoi mușamaua .
3. Stabilirea locului punției :
- se stabilește brațul la care se face puncția ;
- se examinează calitatea și starea venelor de la plica cotului ;
- se stabilește locul de executare a puncției .
4. Executarea puncției :
- se aplică garoul la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie
a brațului ;
- cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncție ;
- se dezinfectează locul puncției cu un tampon cu alcool ;
- se cere bolnavului să închidă și să deschidă pumnul de câteva ori
și să rămănă cu el închis ;
- având seringa în mâna dreaptă între police și celelalte degete cu
indexul se fixează amboul acului ;
- cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncție iar cu
policele se fixează vena la 4-5 cm sub locul puncției și se
exercită o compresie și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine ;
- se introduce acul în mijlocul venei în direcția axului longitudinal
al venei ;
- se împinge acul de-a lungul venei la o adâncime de 1-1,5 cm ;
- se extrage sânge ;
- se desface nodul garoului și bolnavul deschide pumnul ;
- de aplică un tampon de vată uscată peste locul unde este acul și
se retrage acul de sub tampon cu o mișcare rapidă ;
- se dezinfectează locul puncției cu un tampon cu alcool care va fi
menținut de bolnav 5-10 minute pentru hemostază ;
- spălare pe mâini cu apă și săpun .
5. Îngrijirea bolnavului după tehnică :
- se efectuează toaleta regiunii ;
- se îndepărtează perna elastică și mușamaua ;
- se aranjează patul ;
- se așează bolnavul în poziție comodă ;
- se acoperă bolnavul cu o învelitoare și se supraveghează .

80
 6. Reorganizarea locului de muncă :
- se adună instrumentele utilizate ;
- se dezinfectează instrumentele folosite și se pregătesc pentru
sterilizat .
7. Pregătirea sângelui pentru laborator :
- se amestecă sângele cu substanțe anticoagulante chimice în
funcție de felul analizei;
- se etichetează cu datele bolnavului ;
- se completează buletinul de analize și se duc probele la laborator
Atenție : - nu abordați vena din lateral ;
- nu introduceți acul cu bizoul orientat în jos ;
- se simte acul trecând prin stratul de piele rezistent și peretele venei mai elastic .
Accidente : - sângele poate să infiltreze țesutul perivenos – hematom – se retrage acul
și se comprimă originea cu un tampon steril timp de 1-3 minute ;
- acul poate să treacă dincolo de venă perforând și peretele opus, acul trebuie ușor retras
și dacă nu se produce extravazarea de sânge se poate continua recoltarea ;
- bolnavul poate prezenta amețeli paloare accentuată sau alte semne premonitoare ale
lipotimiei sau colapsului, puncția trebuie imediat terminată și anunțat medicul

81