NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

CURS 7
PUNCTIA SI CATETERIZAREA ARTERIALA

Definitie
• Punctia arteriala reprezinta crearea unei cai de acces intr-o artera prin intermediul unui ac de punctie sau
cateter
• Cateterizarea arterială este o metodă de rutină în monitorizarea pacienţilor critici din unităţile de terapie
intensivă, atât din punct de vedere hemodinamic cât şi a echilibrului acido-bazic şi cel a gazelor
sangvine.

Indicaţii:
• recoltarea de sânge arterial pentru evaluarea echilibrului acido-bazic şi a gazelor sangvine
• monitorizarea continuă a presiunii arteriale
• introducerea substantelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor - arteriografie 

Contraindicaţii relative:
• intervenţii chirurgicale prealabile în regiunea interesată
• tratament anticoagulant
• coagulopatii
• infecţia pielii în zona respectivă

Locuri de elecție 
• artera femurală
• artera brahială
• artera radială (cea mai frecvent utilizată)
• artera cubitală

Materiale necesare: 
• seringă de 2ml sau 5ml ( seringi speciale pentru gazometrie- seringi EAB)
• catetere arteriale
• solutie de heparina  
• mănuşi

1
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

• dezinfectant pentru tegument 

• comprese tifon  
• bandaj adeziv

Pregatirea pacientului
Psihic
• se comunică pacientului procedura şi va fi informat în ce constă, pentru a-i reduce anxietatea şi a obtine
cooperarea saü
Fizică:
• se poziționează pacientul în funcție de locul de elecție al puncției, astfel:
- pentru puncția arterei femurale, pacientul va sta in decubit dorsal pe un plan tare cu coapsa în
extensie;
- pentru puncția arterei radiale, pacientul stă în decubit dorsal cu mâna întinsă, hiperextensia
articulației pumnului fiind sprijinită pe o pernă.
• Efectuarea testului Allen înaintea cateterizării arterei radiale;

Testul Allen
 Acest test Allen este utilizat pentru a determina permeabilitatea arterelor radiale și ulnare pentru a identifica
existenta unui deficit de irigare al mainii.
•
• Mâna este irigată cu sânge, atât de arterele ulnare, cât și de cele radiale. Arterele se unesc la nivelul
palmei și formează o arcadă palmară care asigură irigația. Dacă alimentarea cu sânge din una dintre
artere este întreruptă, cealaltă arteră poate furniza sânge adecvat mâinii.

• Unei parți minoritare de persoane îi lipsește această alimentare duală cu sânge.

• Persoanele care au o singură sursă de alimentare cu sânge într-o mână (identificată ușor prin execuția
testului Allen), au adesea o dublă alimentare în cealaltă, permițând medicului să ia sânge din partea cu
alimentare dublă.

2
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

Executarea tehnicii
 Se cere pacientului să strângă pumnul si sa ridice mana 30 s pentru golirea regiunii palmare
 Se comprimă ambele artere ale mâinii: artera radială şi ulnară 5-10 s
 Pacientul este rugat sa deschida pumnul şi se observă decolorarea palmei.
 Se decomprimă artera ulnară mentinandu-se compresia pe radiala şi se observă recolorarea palmei in
5-10 s.
 Dacă nu revine culoarea, iar mâna rămâne palidă, testul este considerat anormal și sugerează că
aportul de sânge de la arteră ulnară la mână nu este suficient. Acest lucru indică faptul că este
contraindicat să se puncționeze sau să se cateterizeze artera radială, deoarece este singura care
irigă palma, iar prin puncționarea acesteia, crește riscul de ischemie la nivelul mâinii.
 Testul se poate realiza si pentru artera radiala daca se doreste punctionarea arterei ulnare

Testul Allen

Efectuarea punctiei arteriale

• Se face de catre medic sau de asistentul medical din sectia de terapie intensiva
• Se confirma identitatea pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua analize altui pacient)
• Se spala si dezinfecteaza mainile,
• Se pregatesc materialele:
- Pentru recoltarea simplă este nevoie de o seringă de 2 ml, cu un ac de 22-24 Gauge, care se spală în
prealabil cu 1 ml de ser heparinat (1000 U/ml). Este important golirea completă a seringii de
heparină, deoarece heparina afectează valorile PO2 şi PCO2 măsurate. Exista seringi speciale
pentru gazometrie arteriala.
- Catetrul pentru artera

3
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

Punctia la artera radiala

• se aşează un prosop rulat sub încheietura mâinii pacientului pentru susţinerea acesteia
• se localizează artera şi se palpează pulsul
• se pun manusi sterile
• se desinfectează locul puncţiei
• se aşteaptă să se usuce locul dezinfectat
• se palpează artera cu indexul şi degetul mijlociu al unei mâini nondominante în timp ce seringa este
ţinută în cealaltă mână deasupra locului ales pentru puncţie
• se puncţionează artera între cele două degete, introducând acul sub un unghi de 30-45 grade, Artera
radială se puncţionează deasupra încheieturii cu 2- 3 cm, la locul palpării pulsului radial;
• se înaintează cu acul sub aspiraţie uşoară până când apare sânge arterial (roşu) în seringa; de obicei
seringa se umple singură fără aspiraţie datorită presiunii arteriale (semn că puncţia este arterială)
• se recoltează 3 ml sânge după care se retrage acul, iar artera se comprimă timp de 5 minute pentru
hemostază; dacă pacientul este sub tratament cu anticoagulante sau are tulburări de coagulare se va
menţine compresia 10-15 min.
• se va verifica seringa să nu aibe bule de aer (dacă are, se vor scoate cu grijă) fiindcă acestea modifică
valoarea PO2. Analiza trebuie efectuată în maxim 20 minute de la recoltare pentru a nu modifica
valorile PCO2 (creşte) şi pH (scade). E recomandat ca sângele să fie ţinut la 4 grade Celsius.
• se va fixa un bandaj adeziv după oprirea sângerării

Efectuarea cateterizarii arterială percutanată

• se efectuează cu ajutorul unei canule ( branule) similar cu puncţia. Când apare sânge in camera de
control, se fixează acul şi se înaintează cu canula.
• după introducerea canulei se retrage acul, se adaptează canula la sistemul de măsurare a presiunii
invazive, apoi se fixează canula la piele prin intermediul a două fire, pentru evitarea retragerii
accidentale.
4
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

• Cateterele intraarteriale pot fi ţinute până la 14-18 zile, după care se recomandă schimbarea poziţiei

Complicaţii:
• atingerea periostului ce poate provoca o durere considerabilă pacientului
• perforarea arterei traversând cu acul şi celălalt perete (se va retrage puţin acul până când sângele apare
în seringă)
• hematom sau hemoragie la locul puncţiei – compresie şi hemostază.
• apariţia spasmului arterial (se va schimba acul cu unul mai mic şi se va încerca din nou)

STOPUL CARDIORESPIRATOR

Stopul respirator (SR) se caracterizeaza prin

 absenţa totală şi prelungită a ventilaţiei spontane (apnee peste 30 s)
 sau prezenţa unor mişcării respiratorii ineficiente (bradipnee extremă, succesiune anarhică de gasp-uri),
 paloare, cianoza, pierderea constientei
Stopul cardiac (SC) se caracterizeaza prin:
 încetarea bruscă a activităţii cardiace spontane sau înlocuirea ei printr-o formă de activitate ineficace,
care nu poate îndeplini funcţiile hemodinamice:
 Se caracterizeaza prin
- dispariţia pulsului la arterele mari (absenţa pulsului carotidian)
- dispariţia zgomotelor cardiace
- bradicardie severă, fibrilaţie sau flutter ventricular.
- în cazul în care este posibilă înregistrarea ECG, se poate observa fie absenţa activităţii electrice
spontane (traseu plat), fie aspectul de fibrilaţie ventriculară.

RECUNOAŞTEREA STOPULUI CARDIORESPIRATOR

Criteriile de diagnostic ale stopului cardiorespirator: 

Aspectul realizat este cel de „moarte aparentă” (moarte clinică):
 absenţa mişcărilor respiratorii spontane (apnee);
 absenţa pulsului la carotidă şi a zgomotelor cardiace, bradiaritmie ori tahicardie extremă;
 cianoză sau paloare (ultima prin vasoconstricţia din hipovolemie, debit cardiac scăzut, şoc sau
hipercapnie marcată);
 pierderea rapidă a conştienţei şi reactivitate absentă;
 midriază.

Verificarea pulsului la artera carotidă este o metodă inexactă de confirmare a circulaţiei. Totodată nu
există dovezi că mişcarea, respiraţia sau reflexul de tuse ar fi semne care să indice prezenţa circulaţiei.
Aşadar se recomandă începerea manevrelor de resuscitare dacă pacientul nu răspunde la stimuli şi nu
respiră normal.

5
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

SUPORTUL VITAL DE BAZĂ LA ADULT

 1.Verifică siguranţa mediului/locului

 2. Verifică daca victima răspunde:
- scuturare umeri
- “sunteţi bine / totul e în regulă?”
 3. a) Dacă pacientul răspunde:
- se lasă pacientul în poziţia găsită
- se reevaluează starea pacientului periodic
 3.b) Dacă pacientul nu răspunde:
- strigă după ajutor
- poziţionare în decubit dorsal şi se eliberează căile aeriene (o mână se poziţionează pe fruntea
pacientului şi se pune capul în hiperextensie, în timp ce cu cealaltă mână se ridică madibula)
 4. Verifică dacă pacientul respiră:
- priveşte (se urmăresc mişcările toracelui)
- ascultă (se ascultă cu urechea poziţionată în dreptul gurii pacientului)
- simte
În primele minute după un stop cardiac, victima poate să respire foarte superficial sau foarte neregulat.
Nu trebuie confundat acest mod de respiraţie cu cel normal, de aceea pacientul nu trebuie evaluat mai
mult de 10 secunde iar dacă există dubii asupra modului în care respiră pacientul trebuie luată o
atitudine conformă cu cea din cazul în care pacientul nu respiră.
 5. a) Dacă respiră normal:
- se aşează în poziţia de siguranţă
- apel pentru ambulanţă
- evaluare continuă
 5. b) Dacă nu respiră normal:
- trimite după sau cheamă ambulanţa
- masaj cardiac extern
- se poziţionează mâinile în centrul toracelui victimei
- se comprimă sternul aproximativ 4-5 cm
- frecvenţa compresiilor: 100/min
 6. a) Se combină compresiile toracice cu ventilaţia artificială
- după 30 de compresii toracice se eliberează căile respiratorii şi se pensează nasul
- se execută 2 respiraţii succesive
- se continuă cu alternanţa compresii:respiraţii 30:2
- se întrerupe resuscitarea numai dacă pacientul respiră normal
 6.b) Numai masajul cardiac extern, fără ventilaţie artificială (gură la gură sau gură la nas)
- este considerat acceptabil, dacă salvatorul nu e capabil sau nu doreşte să execute respiraţia gură la
gură; studiile arată că MCE fără ventilaţie artificială este net superior lipsei de resuscitare, unele
sugerând chiar că procentul de supravieţuire este comparabil cu cel din resuscitarea utilizând şi
ventilaţia artificială
- frecvenţa compresiilor trebuie să fie de 100/min
- se întrerup compresiile numai dacă pacientul începe să respire normal
 7. Se continuă resuscitarea
6
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

- până când soseşte personalul calificat

- victima începe să respire normal
- salvatorul este epuizat
- In caz de 2 salvatori la doua minute se vor schimba locurile – cel care face masaj va face respiratiile
si invers

TEHNICA MASAJULUI CARDIAC EXTERN

MCE determină apariţia unui flux sanguin prin creşterea presiunii intratoracice şi prin compresia
directă a cordului.
 compresiunile toracice se efectuează pe un plan dur.
 se îngenunchează lângă victimă;
 salvatorul se va poziţiona vertical deasupra toracelui victimei
 se reperă apendicele xifoid, se pun două degete cranial ( deasupra, in sus, spre cap), apoi se aşeaza
podul palmei pe mijlocul sternului iar podul palmei celeilalte mâini se plasează peste cea aflată pe
torace;
 se întrepătrund degetele mâinilor evitându-se compresia pe coastele victimei; coatele se tin intinse. Nu
se vor face compresii la nivelul abdomenului superior sau la nivelui apendicelui xifoid.;
 se efectueaza comprimarea sternului cu cel puţin 5 cm (fără a depăsi însă 6 cm);
 după fiecare compresie se îndepărteaza presiunea exercitată pe torace fără a pierde contactul între mâini
sau între palmă si stern;
 se repeta compresiile cu o frecvenă de cel puţin 100 pe min (fără a depăsi 120 pe min);
 compresiile si decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp.

https://ambulantahunedoara.ro/cariere/ghiduri-si-protocoale/ BBBBBB

TEHNICA VENTILATIEI GURA LA GURA

 după 30 de compresii se deschide calea aeriană folosind hiperextensia capului si ridicarea mandibulei;
 se pensează părtile moi ale nasului folosind policele si indexul mâinii de pe frunte;
 se deschide cavitatea bucală a victimei menţinând însă bărbia ridicată;
 salvatorul inspiră normal si pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o bună etanseitate;
 salvatorul expiră constant în gura victimei preţ de 1 secundă, ca într-o respiraţie normală, urmărind
ridicarea peretelui anterior al toracelui;
7
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

 se menţine capul în hiperextensie si bărbia ridicată, se îndepărtează gura de gura victimei si se urmăreste
revenirea toracelui la poziţia iniţială ca într-un expir normal;
 se inspiră normal si se repetă ventilaţia pentru a obţine două ventilaţii eficiente.
 cele două ventilaţii trebuie să fie efectuate în mai putin de 5 secunde. Apoi, fără întârziere,se
repoziţionează corect mâinile pe sternul pacientului si se efectuează încă 30 de compresii toracice;
 se continuă efectuarea compresiilor toracice si a ventilaţiilor întrun raport de 30:2;

MASAJUL CARDIAC LA COPIL

 Compresiunile toracice la copilul de 1-8 ani se efectuează pe mijlocul sternului cu o singură mână,
aşezând podul palmei pe torace şi deprimând toracele aprox 4 cm, în concordanţă cu mărimea
pacientului.
 Ciclul compresiunilor şi frecvenţa este similar cu resuscitarea la adulţi.

 La nou-născut masajul cardiac extern se face folosind două degete, pe care le aşezăm perpendicular pe
stern, la un deget sub linia intermamelonară pe linia mediană. deprimăm toracele aproximativ 2-3
cm.
 Frecvenţa recomandată a compresiunilor toracice la nou-născut fiind de 100-120/min.

8
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

COMPLICAŢIILE MASAJULUI CARDIAC EXTERN

imediate
 fracturile costale, ale sternului
 contuzia pulmonară
 pneumotoraxul
 contuziile miocardice, hemopericardul,
 ruptura şi distensia gastrică.
 regurgitarea şi pneumonia de aspiraţie.
 Un masaj cardiac extern corect efectuat reduce semnificativ incidenţa acestor complicaţii.
tardive
 edemul pulmonar
 hemoragiile gastrointestinale,
 pneumonii şi repetarea stopului cardiac.
 Encefalopatia hipoxică reprezintă cauza cea mai frecventă a decesului pacienţilor resuscitaţi.

SUPORTUL VITAL AVANSAT LA ADULT

9
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

RITMURILE DE STOP CARDIO RESPIRATOR

Tulburarile de ritm care nu sunt compatibile cu functia de pompa a cordului si care duc la stop cardio-
respirator sunt:
 Fibrilatia ventriculara
 Tahicardia ventriculara fara puls
 Asistola
 Activitatea electrica fara puls (AEP) numita si disociatie electromecanica (DEM)

10
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

ALGORIT IN CAZ DE RITM DESOCABIL

 1.Pacient Inconştient - Nu respiră sau gasp-uri ocazionale - Odată confirmat stopul cardiac:
- strigaţi după ajutor
- cereţi un defibrillator/ monitor
- începeţi imediat manevrele de resuscitare cardio-pulmonară (RCP) cu raportul dintre MCE şi VM de
30:2
 2. Odată ce aţi primit defibrilatorul:
- diagnosticaţi ritmul aplicând padelele
- dacă FV sau TV este confirmată, încărcaţi defibrilatorul şi administraţi un şoc (150—200J bifazic
sau 360-J monofazic).
 3. Se continuă RCP 2 minute apoi se reevaluează.
- dacă pacientul este în FV/TV se administrează al doilea şoc (150—300J bifazic sau 360J
monofazic)
- RCP se continuă.
- Efectuare abord venos - se administrează o fiolă de adrenalină
- Controlul ventilatiei - Intubatie orotraheala sau laringiana, pipa, ventilatie pe masca
 4. După două minute se reevaluează ritmul:
11
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

- dacă în continuare pacientul este în FV/TV se administrează al treilea şoc

- se administrează o fiolă de adrenalină
- se reia RCP
 5. După două minute de RCP se reevaluează ritmul.
- Dacă prezintă în continuare FV:
- se administrează un bolus de amiodaronă (300mg i.v.)
- dacă nu se decelează un ritm organizat se continuă RCP.
- Indiferent de ritmul cardiac (şocabil sau neşocabil) se administrează adrenalină (1 mg ) la 3-5
minute până când resuscitarea este reuşită.

Calea aeriană si ventilaţia

Căile aeriene se vor menţine deschise iar ventilaţia se va efectua cu echipamentul adecvat. Se va
administra oxigen cât mai repede posibil
 Aspiraţia pentru îndepărtarea secreţiilor din căile aeriene superioare
 Montare canula oro-faringiană, ventilatie manuala- balon si masca
 Intubarea traheei reprezintă metoda cea mai sigură de protezare a căii aeriene, însă trebuie efectuată
de personal instruitsi experimentat
 Dispozitivele supraglotice sunt mai usor de plasat decât sonda traheală si,spre deosebire de intubaţie,se
pot plasa fără întreruperea compresiilor toracice.
 O dată trahea intubată compresiile toracice vor fi efectuate neîntrerupt ( cu excepţia momentelor de
defibrilare) cu o fecvenţă de 100 pe minut iar ventilaţiile vor fi administrate 10 pe minut evitîndu-se
hiperventilaţia pacientului.

Accesul intravascular
 Asiguraţi accesul venos dacă acesta nu a fost deja efectuat. Aborbul venos periferic este mai usor de
făcut, mai rapid si maisigur decât abordul venos central. Drogurile administrate pe venele periferice
trebuie urmate de un bolus de fluid de cel puţin 20 ml. Dacă accesul intravenos este dificil sau
imposibil, luaţi în considerare accesul intraosos. Administrarea medicaţiei pe ruta IO asigură o
concentraţie plasmatică asemănătoare cu administrarea pe cateterele centrale.

Medicatia folosita in resuscitare

12
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

Exista doar câteva medicamente indicate în cursul resuscitarii cardiopulmonare si un numar limitat de
studii care demonstreaza beneficiul acestora la pacientul în stop cardiac, precum si clasa terapeutica în care se
încadreaza
 Adenalina.
- Pentru FV/TV se administreaza adrenalină după al treilea șoc si s-a realizat abordul venos, atunci
când se reiau compresiile,
- Se repeta administrarea la 3-5 minute în timpul stopului cardiac. Nu se întrerup compresiile toracice
pentru administrarea medicaţiei.
 Medicaţia anti-aritmică.
- Dacă FV/TV persistă după al treilea soc, administraţi 300 mg amiodaronă în bolus. O altă doză de
150 mg de amiodaronă poate fi administrat în FV/TV recurentă sau refractară, urmată de o perfuzie
cu 900 mg amiodaronă în 24 de ore.
- Lidocaina, 1mg/kgc, poate fi administrată ca alternativă dacă amiodarona nu este disponibilă, însă
nu administraţi lidocaină dacă amiodrona a fost deja administrată.
 Bicarbonatul de Na
- Agent alcalin (mareste nivelul pH-ului) ce se poate utiliza în cursul resuscitarii cardiopulmonare,
dupa efectuarea compresiunilor toracice si a ventilatiei artificiale;
- Utilizarea de rutină a bicarbonatului de sodiu în resuscitare sau după reluarea circulaţiei spontane
NU este recomandată. Se administreaza bicarbonat de sodiu în resuscitare (50 mmoli) dacă este
suspicionată hiperpotasemia sau supradozajul de antidepresive triciclice; repetaţi doza în funcţie de
situaţia clinică si de valoarea gazelor arteriale măsurate seriat
 Fluidele administrate intravenos.
- Hipovolemia este o cauză potenţial reversibilă a SCR. Asiguraţi normovolemia, dar dacă
hipovolemia nu este prezentă, administrarea fluidelor în exces poate fi nocivă.
- se administreaza de obicei solutii cristaloide izotone (ser fiziologic, Ringer); nu exista studii
concludente asupra beneficiilor substantelor coloidale versus cristaloide;
- nu este indicata utilizarea solutiilor de glucoza care nu realizeaza umplere volemica si prezinta riscul
hiperglicemiei postresuscitare; - este absolut necesara mentinerea unei linii venoase în timpul
resuscitarii pentru administrarea de medicamente.

ALGORIT IN CAZ DE RITM NEDESOCABIL ( Asistola, DEM)

 Dacă ritmul iniţial de oprire cardiacă este asistola sau DEM, se începe RCP 30:2
 Se instituie ventilatia pe masca, sau sonda dupa intubare
 Se realizeaza rapid abord venos si se administreaza imediat adrenalină 1mg in bolus
 După 2 minute de RCP se verifica ritmul. Dacă asistola se menţine, se continua imediat cu RCP.
 Dacă este prezent un ritm organizat, se verifica pulsul; daca pulsul nu este prezent (sau palparea pulsului
este nesigură) se continua RCP
 Se administreaza in continuare 1mg de adrenalina (IV/IO) la fiecare 3-5 minute
 Dacă pulsul este prezent, începeţi îngrijirile post-resuscitare
 Dacă se instalează FV în mijlocul ciclului de 2 minute de RCP, se efectuaeaza RCP până la terminarea
ciclului, apoi se administreaza șocul – această strategie va minimaliza întreruperea compresiilor
toracice.

DEFIBRILAREA
13
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

 Defibrilarea reprezinta o veriga esentiala în lantul supravietuirii în situatia fibrilatiei ventriculare si a

tahicardiei ventriculare fara puls (FV/TV).
 Defibrilarea se defineste ca “oprirea FV/TVprin aplicarea unui soc electric extern, la cel mult 5
secunde de la aplicarea lui”
 Succesul defibrilarii depinde de transmiterea curentului la miocard si de urmatorii parametri:
- Pozitia electrozilor;
- Impedanta transtoracica (dependenta de marimea electrozilor, contactul electrozi-tegument,
presiunea în punctul de contact, faza respiratiei);
- Energia transmisa;
- Dimensiunile trupului victimei.
 În cursul resuscitarii se utilizeaza tipuri diferite de defibrilatoare

DEFIBRILAREA AUTOMATA EXTERNA

 Este utilizata de catre personalul paramedical, nemedical sau cu pregatire medicala medie care intervine
în situatiile de stop cardiorespirator în prespital si în unele situatii chiar în spital.
 Defibrilatorul extern automat DEA este un dispozitiv computerizat având capacitatea de a recunoaste
singur ritmurile ce necesita soc electric si de a da indicatia de aplicare a socului electric extern în
situatia de FV/TV fara puls.

 Aparatul este prevazut cu electrozi autoadezivi, care se plaseaza anterior la nivelul apexului cordului si
subclavicular drept sau anteroposterior - presternal sau interscapular .
 Defibrilarea trebuie efectuata cu o minima întrerupere a compresiunilor toracice (mai putin de 5
secunde).

ETAPELE DEFIBRILARII AUTOMATE

 1. Pornire aparat
 2. Conectarea aparatului la pacient – se aplica electrozii autoadezivi pe toracele pacientului, se
ataseza electrozii la apparat, Pentru pacientii ce prezinta dispozitive medicale implantabile (pacemaker
pentru cardiostimulare electrica permanenta, defibrilator implantabil), electrozii de defibrilare se vor
plasa la distanta de dispozitiv (la cel putin 8 cm) sau se va utiliza o pozitionare alternativa (antero-

14
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

laterala, antero-posterioara). De asemenea, patch-urile transdermice vor fi îndepartate si se va curata

zona înainte de aplicarea electrozilor autoadezivi.
 3. Setare mod ANALIZA - se anunță asistența si se verifică daca pacientul este în contact cu o alta
persoana apoi se apasa butonul ANALIZA
 4. SOC - daca aparatul indica necesitatea aplicarii socului, se încarca automat la 150 – 360 J. Se anunta
aplicarea socului, se verifica sa nu fie nimeni în contact cu pacientul - se apasati butonul SOC
 Imediat dupa aplicarea socului, reîncepeti RCP (30 compresiuni/2 ventilatii).
 5.Se repeta acesti pasi dupa 2 min. de RCP atât timp cât FV/TV fara puls este prezenta.

DEFIBRILAREA MANUALA
 se efectueaza de catre personalul cu pregatire medicala: medic sau asistent medical delegat de catre
medic, personal care detine cunostintele teoretice si practice necesare recunoasterii unui ritm socabil.

Etapele defibrilarii manuale:

• Se identifica FV/TVpe monitorul EKG la un pacient în stop cardiac;
• Se selecteaza nivelul corect de energie;
• Se încarca padelele dupa ce au fost aplicate pe toracele pacientului;
• Se atentioneaza persoanele din jur: ”atentie soc”;
• Se verifica vizual zona;
• Se verifica monitorul;
• Se aplica socul electric extern

Elementele de siguranta a defibrilarii

 Se recomanda utilizarea electozilor auto-adevizi pentru realizarea defibrilarii; daca acestia nu sunt
disponibili se pot folosi padelele clasice;
 Compresiile toracice se vor continua (cu manusi)si pe timpul încarcarii defibrilatorului;
 Nu tineti niciodata ambele padele ale defibrilatorului în aceeasi mâna!
 Încarcati padelele pe aparat sau în mod exceptional pe toracele victimei!
15
NURSING ATI Profesor instructor Rosculet Mihaela

 Evitati contacul direct sau indirect cu pacientul în cursul aplicarii socului!

 Stergeti toate urmele de lichide de pe toracele pacientului!
 Îndepartati sursele de oxigen din zona defibrilarii (la cel putin 1 metru)!
 În cazul utilizarii padelelor defibrilatorului manual trebuie folosite suporturi de gel pentru a reduce
impedanta la interfata electrod-piele.
 Conform ultimelor recomandari ale Consiliului European de Resuscitare electrozii autoadezivi pentru
defibrilare au beneficii practice (siguri si eficienti) fata de padelele de defibrilare standard pentru
monitorizarea de rutina si defibrilare.

CRITERII DE INTRERUPERE A RESUSCITARII CARDIORESPORATORII

 Victima prezintă semne de revenire a funcţiilor vitale şi a conştienţei.
 Resuscitarea se începe cu întârziere prea mare.
 Dacă semnele vitale nu apar după aproximativ 30 min de resuscitare (ALS).
 Evidente semne de afectare cerebrală astfel încât să afecteze calitatea vieţii pacientului.
 Până la limita de rezistenţă a reanimatorului.
 Toate deciziile referitoare la oprirea resuscitării se vor lua în echipă sub coordonarea sefului de echipaj
(de regula medic).
 În situaţiile de hipotermie, tratament cu sedative,hipnotice sau narcotice, resuscitarea se va continua mai
mult timp ( conferă protecţie cerebrală la hipoxie).
 La nou-născuţi manevrele de resuscitare se opresc după 15 minute de absenţă a circulaţiei spontane.
 Lipsa de răspuns la peste 10 minute de resuscitare se asociază cu un pronostic sever asupra
supravieţuirii şi a statusului neurologic.

16