INGRIJIRI NURSING ALE BOLNAVULUI CRITIC CU DISFUNCțIE

CARDIO-VASCULARĂ
Ingrijirea bolnavului critic cardio-vascular necesită cunoștințe specifice in ce privește
pregătirea
asistentelor medicale ce lucrează in această secție . Mai multe noțiuni de anatomie și
fiziologie a
aparatului cardiovascular,recunoașterea manifestărilor de dependență ale afecțiunilor specifice
cardiace,efectuarea explorărilor funcționale și recunoașterea modificărilor majore de ritm și
E.K.G. ,
cunoașterea tehnicilor de monitorizare și de tratament, cunoștințe farmacologice.
Supravegherea bolnavilor internați in ATI este permanentă și intensivă, monitorizarea clinică
și
paraclinică fiind indispensabilă. Aceasta vizează :
-evaluarea frecvenței și amplitudinii pulsului periferic sau central.
-palparea șocului apexian in spațiul 4-5 intercostal stg. pe linia medioclaviculară
-auscultația cordului –pentru diagnosticarea de sufluri de stenoză, zgomote cardiace aritmice.
-evaluarea electrocardiogramei obligatorie la orice pacient peste 40 ani și dacă se
suspicionează o
interesare cardiovasculară intr-o afecțiune.
- observația clinică generală urmarește aspectul tegumentelor, mucoaselor și unghiilor,
existența
dispneii, prezența edemelor generalizate sau la membrele inferioare, temperatura, diureza.
-masurarea tensiunii arteriale
- abordul vascular in terapie intensivă – se realizează prin :
a. abord venos periferic = cateterizarea unei vene periferice in scopul administrării lichidelor
și a
drogurilor și recoltarea sangelui pentru examene de laborator.Se cateterizează in special
venele
membrului superior ,cele antecubitale.Pentru puncție se folosesc canule venoase.
b. abordul venos central =introducerea unui cateter pană la nivelul atriului drept sau venelor
cave.
c.puncția și cateterizarea arterială =introducerea unei canule arteriale la nivelul arterelor :
*radială
*femurală
*brahială
Puncția se efectuează asemănător cu puncția venoasă dar este efectuată de către medic .
Asistenta
pregătește bolnavul și materialele necesare pentru puncție și ajută medicul in timpul efectuării
puncției. Servește medicul steril cu instrumentele necesare , efectuează dezinfecția
tegumentelor de
la locul puncției, preia materialul recoltat și-l pregătește pentru laborator , pregătește seringa
cu
medicamentele indicate de medic. Menține pacientul in poziția dată și-l supraveghează. După
retragerea acului de puncție ,asistenta aplică un tampon compresiv pe care il ține cu pensa
porttampon 5 min. Aplică pansament uscat pe care il comprimă cu un săculeț de nisip ,in
funcție de
arteră.
Bolnavul va sta in repaus la pat 4-6 ore, in funcție de artera puncționată. Se controlează
pansamentul
și se măsoară pulsul, TA. ,R ,se apreciază culoarea și temperatura locală a tegumentelor.
Pentru analiza gazelor sanguine ,produsul va fi ferit de contactul cu aerul, se etichetează și se
trimit
imediat la laborator.
Complicații :-hemoragii
- puncționarea altor formațiuni (vase,nervi )
- injectare periarterială
-hematoame cu compresiunea tesuturilor.
Prin puncția arterială ,sepoate introduce un cateter in vederea unor explorări ale parametrilor
sangelui arterial.
Cel mai des se cateterizează artera radială și cea femurală .După introducerea canulei se
retrage
acul ,se adaptează canula la sistemul de măsurare a presiunii invazive ,apoi se fixează canula
la piele
prin intermediul a două fire, pentru evitarea ieșirii accidentale a canulei. Se efectuează
pansament
local cu comprese sterile.Schimbarea pansamentului să se facă la 48 ore cu aseptizarea
tegumentului.
Prevenirea trombozării cateterelor venoase și arteriale se realizează prin heparinizarea
cateterului
in perioadele cand nu este folosit.Se introduce 1ml ser heparinizat pe cateter și inchiderea cu
un dop
steril a capătului cateterului.
Inainte de utilizare se scoate dopul , se aspiră cu o
seringă pentru avedea dacă este permeabil sau nu. Dacă nu se aspiră sange inseamnă ca este
trombozat
cateterul și se schimbă.
Cateterele intraarteriale pot fi ținute 14 zile, cand se recomandă schimbarea poziției lor.
Cateterizarea arterială trebuie să devină o metodă de rutină in monotorizarea pacienților critici
din
unitățile de terapie intensivă, atat din punct de vedere hemodinamic cat și al echilibrului
acido-bazic
și a gazelor sanguine.