Medicina interna si nursing specific

Examinarea morfo-functionala a aparatului cardiovascular

Examen fizic

Inspecţia:
- poziţia pacientului (ortopnee în insuficiența cardiaca stanga),
- culoarea tegumentelor: paloare, cianoză,
- turgescenta ( umflarea ) venelor
- edeme ale membrelor inferioare în insuficiența cardiaca
- degete hipocratice ( constau in curbarea unghiei si hipertrofia – marirea in volum – ultimei
falange ) : endocardite
Palparea : soc apexian
Auscultatie : zgomote cardiace normale si supradaugate ( sufluri )

Pentru vasele periferice:

- inspecţia membrelor inferioare: atrofia ( slabiciune musculara ) unui membru ( obliterare
=obstructie arteriala cronica ) , aspectul tegumentelor si fanerelor ( fanere = par si unghii ), edem

Palparea: - absenţa pulsului, temperatura tegumentelor.

Investigații paraclinice

Radiologice:
- radiografie toracică,
- radioscopie toracică,
- angiografie -
- angiocardiografie
- aortografie
- flebografie
- tomografie computerizată,
- RMN,
- coronarografie.

Explorări funcţionale
Pentru cord:
- electrocardiograma de repaus şi de efort,
- fonocardiograma
- apexocardiograma
- examen ecocardiografic; test Holter
1
- masurarea pulsului

Pentru aparatul circulator ( vase ):

- măsurarea tensiunii arteriale;
- oscilometria;
- măsurarea presiunii venoase centrale;
- ecoDoppler vascular pulsatil.
Examinări de laborator:
- VSH, ASLO, lipide, colesterol, timp Howell, timp Quick ( teste de coagulare )
- glicemie, uree, creatinină, ionogramă serică,
- hemocultură.

Pregătirea și asistarea explorărilor radiologice invazive ale inimii și vaselor

Angiografia
- însumează imaginile radiologice ale cavităților cardiace și ale sistemului arterial și
venos.
Angiocardiografia
- evidențiază cavitățile cardiace și ale marilor vase, prin introducerea în sângele
circulant a unor substanțe de contrast – iod hidrosolubil;
- se fac radiografii simple sau în serie;
- se folosește substanța Ultravist;
- o importanță deosebită o are pregătirea psihică a bolnavului, la care va contribui și
asistenta;
- în preziua examinării se determină grupa sanguină, ureea și creatinina sanguină, se
explorează funcția hepatică și se dau bolnavului tranchilizante;
- examinarea se face pe nemâncate;
- cu o jumătate de oră înaintea examinării, bolnavul va primi o fiolă de Mialgin și una
de Romergan;
- bolnavul va fi conectat la ECG, oximetru și tensiometru pentru monitorizare
permanentă în timpul investigației;
- testarea sensibilității la iod se face după metoda cunoscută;
- dacă injectarea substanței de contrast se face prea rapid pot apărea: valuri de caldură,
cefalee, congestia feței, tuse, dispnee;
- readucerea bolnavului în salon se va face cu patul rulant sau cu targa.
Aortografia
- pune în evidență, cu ajutorul substanțelor de contrast, aorta și ramurile ei.

Coronarografia
- se face prin vizualizarea arterelor coronare și a ramurilor lor prin umplerea cu
substanță de contrast;
2
- cateterul introdus în inima stângă, pe cale arterială, retrogradată, poate fi introdus sub
control radioscopic prin orificiul aortic, în arterele coronare.

Flebografia = examen radiologic al venelor, dupa injectarea unui produs iodat de contrast.
Flebografia priveste de cele mai multe ori membrele inferioare si vena cava inferioara, deoarece
acestea sunt localizarile cele mai obisnuite ale flebitelor si trombozelor venoase.
Indicatii  : o flebografie este indicata atunci cand medicul suspecteaza o flebita pe care ecografia
chiar n-a putut s-o deceleze. Ea este, in general, indicata in caz de embolie pulmonara (obstructie
a unei ramuri a unei artere pulmonare printr-un cheag provenit dintr-o flebita).

Tehnica : un produs iodat de contrast, opac la razele X, este injectat cu scopul de a putea
vizualiza venele profunde ale pulpei, coapsei si a partii joase a abdomenului (vena iliaca).
Pacientul este retinut de la mancare cu cel putin 12 ore inaintea examenului. Medicul pune
garouri la inaltimea gleznei, a gambei si a coapsei cu scopul de a dilata venele profunde. Dupa
dezinfectarea partii de sezut corespunzatoare fiecarui picior, medicul inteapa pielea cu ajutorul
unui ac si injecteaza produsul de contrast. Examenul dureaza intre 15 si 30 minute. Curand dupa
aceea, subiectul poate sa-si reia activitatea.

Contraindicatii si efecte secundare : flebografia nu este practicata la femeia gravida. Medicul

trebuie sa se asigure ca pacientul nu este alergic la iod. Persoanele care sufera de insuficienta
renala, trebuie sa consume din abundenta lichide in zilele care preced si care urmeaza examenul,
cu scopul de a evita agravarea insuficientei lor renale. Se intampla ca unele persoane sa simta, in
momentul injectarii produsului iodat de contrast, greturi sau stari scurte de indispozitie, fara
gravitate, dar care trebuie semnalate medicului.

Explorari functionale :

Punctia pericardica ( pericardiocenteza )

Pericardiocenteza consta in patrunderea cu un ac in cavitatea pericardica, care se

transforma din spatiu virtual in cavitate reala, prin acumularea sangelui sau lichidului de
transsudatie (trecere a plasmei din sange in tesutul interstitial
sau intr-o cavitate naturala a organismului).
Punctia pericardica se executa atunci cand se constata prezenta lichidului in
cavitatea pericardica. Lichidul acumulat trebuie recoltat pentru examinare in vederea stabilirii
naturii sale. Pericardiocenteza are si un scop terapeutic ce consta in evacuarea lichidului
acumulat si introducerea substantelor medicamentoase dupa executia acestui procedeu. Acest tip
de punctie se executa atunci cand intre foitele pericardului se acumuleaza lichid ca urmare a
inflamatiei ,transsudatiei sau hemoragiei. Din cauza ca pericardul este inextensibil, lichidul

3
acumulat tamponeaza inima si ii ingreuneaza functia si astfel apare o dispnee accentuate si
hipotensiune arteriala. Locul punctiei difera in functie de scopul acesteia:
-in cazul punctiei exploratoare -spatiul V intercostal stang la 6 cm de marginea sternului
-in cazul in care cantitatea de lichid este mare -spatiul VI –VII la jumatatea distantei dintre linia
axilara anterioara si cea medioclaviculara stanga. Cantitatea de lichid se poate determina in
urma unui control radiologic;
-in cazul punctiei evacuatoare- la extremitatile apendicelui xifoid ,pacientul fiind in pozitie
semisezanda.
Asistentul medical va pregati materialele necesare:
-instrumente sterile : 2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm;
-2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru anestezie;
-pense, manusi, camp chirurgical, comprese, romplast, eprubete,l ampa de spirt;
-recipiente pentru colectarea lichidului;
-tavita renala;
-va informa pacientul;
-va administra oxigen.
Punctia va fi executata de catre medic ajutat de doi asistenti medicali. Asistentul I
pregatesta radiografia pacientului, iar asistentul ii administreaza o fiola de atropina cu jumatate
de ora inainte de executia punctiei. Medicul si cei doi asistenti isi vor spala si dezinfecta mainile.
Asistentul I asaza materialul de protectie pe pat ,iar asistentul II dezbraca toracele pacientului.
Medicul va alege locul punctiei ,iar asistentii vor aseza pacientul in pozitia ceruta de medic.

Dupa stabilirea pozitiei,asistentul I pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III
(dezinfectia de tipul 3 se aplica pentru operatii si punctii osoase, pleurale si articulare; se va
curata tegumentul cu sapun si apa, se degreseaza si epileaza, iar dezinfectantul se aplica de 2 ori
la intervale de 2 minute si 30 de secunde; actiunea totala a dezinfectantului va fi de 5 minute iar
persoana care se ocupa de dezinfectie va purta manusi sterile ) si serveste seringa cu anestezic
medicului care executa anestezia, timp in care asistentul II mentine pacientul in pozitia
corespunzatoare. Pentru a preveni orice deviere de la pozitia data, pacientul trebuie sa fie
imobilizat. Daca nu se iau in considerare aceste lucruri pot aparea leziuni ale inimii sau a vaselor
mari ce pot avea urmari serioase .Medicul primeste manusile chirurgicale, campul chirurgical,
seringa cu acul de punctie si asaza campul sub locul punctiei. Inainte de executia punctiei
asistentul I dezinfecteaza locul punctiei, iar asistentul II mentine pacientul imobilizandu-i
bratele. Medicul aspira lichidul, asistentul I preia seringa cu lichidul pe care il introduce in
eprubete, iar asistentul II supravegheaza faciesul, respiratia, pulsul si aparitia dispneei. Dupa
retragerea acului de punctie asistentii dezinfecteaza locul punctiei, aplica pansament steril, uscat
la locul punctiei ce necesita fixare cu benzi de romplast si asaza pacientul in decubit dorsal, cu
toracele usor ridicat . Dupa aspiratia lichidului asistentul asigura pacientului repaus fizic si psihic
si va monitoriza in permanenta pulsul si tensiunea arteriala. Se va nota in foaia de observatie
cantitatea si aspectul lichidului extras si eventualele accidente survenite.

4
Reorganizare:
-materialele refolosibile se dezinfecteaza, se spala, se pregatesc pentru o noua sterilizare
Notarea punctiei:
- se face in foaia de temperatura sau de observatie, mentionandu-se cantitatea de lichid evacuata,
aspectul lui ,punctia alba (daca prin punctia exploratoria nu se obtine lichid), accidentele si
incidentele produse in timpul punctiei.
Accidente si incidente:
-Patrunderea acului in miocard(apar miscari sincrone cu miscarile inimii); se retrage acul dandu-i
o pozitie paralela cu peretele inimii .Accidentul este grav daca se ating vasele coronariene.
-Fenomene de insuficienta cardiaca prin decomprimarea brusca a cavitatii pericardice
Medicul recomanda administrarea de tonice-cardiace.
-Infectii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural daca continutul pericardic este
septic
Se previne prin asepsia de baza.
-Soc pericardic.
Daca apare,se face reanimarea cardio-respiratorie.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
-se asigura repaus la pat fizic si psihic;
-se monitorizeaz pulsul, tensiunea arteriala, respiratia;
-se aplica comprese reci in regiunea precordiala ,daca se presupune o hemoragie intrapericardica.
-se administreaza tonice-cardiace.
De stiut: -in timpul punctiei, pacientul trebuie sa fie imobilizat pentru a se preveni
orice deviere de la pozitia data, fapt ce poate avea urmari periculoase prin lezarea inimii sau a
vaselor mari.

5
 Electrocardiograma ( EKG )
Electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a activitatii electrice a inimii.
Pentru o interpretare corecta a traseului EKG este importanta cunoasterea anumitor date
despre pacient: varsta, sex, inaltime, greutate, valoarea TA, simptome specifice, tratamente
cardiologice urmate, in special tratamente cu medicamente antiaritmice.
Electrocardiograma este utila in aprecierea factorilor ce pot perturba activitatea normala a
cordului: tulburarile de ritm si conducere, prezenta infarctului miocardic acut, dezechilibrul
electrolitic.
Interpretarea este efectuata de catre medic.
Aparatul cu care se realizeaza inregistrarea electrocardiogramei se numeste
electrocardiograf. Legatura dintre bolnav si aparat se face printr-un cablu. La extremitatea distala
a cablului sunt atasate placute metalice denumite electrozi, in numar de zece, necesari pentru
inregistrarea EKG-ului. Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul
electrozilor, sunt transmise la aparat prin cablu, amplificate si inregistrate sub forma unor
diagrame numite electrocardiograme. Inscrierea se face pe hartie speciala, care are un sistem de
coordonate. In mod standard, se inregistreaza 12 derivatii:
a) 3 derivatii bipolare ale membrelor – notate DI, DII, DIII
- DI – intre bratul drept si bratul stang;
- DII – intre bratul drept si gamba stanga;
- DIII – intre bratul stang si gamba stanga.
b) 3 derivatii unipolare de membre notate aVR, aVL, aVF
- aVR pentru bratul drept;
- aVL pentru bratul stang;
- aVF pentru gamba stanga.
c) 6 derivatii precordiale notate V1,V2,V3,V4,V5,V6.
Pregatirea bolnavului pentru EKG:
- se pregateste psihic bolnavul pentru inlaturarea factorilor emotionali;
- se transporta bolnavul in camera de inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu 10-15 minute
inainte de efectuarea inregistrarii;
- bolnavul va fi asezat comod pe patul de consultatii si va fi rugat sa-si relaxeze musculatura.
Tehnica:
- electrozii se monteaza pe partile moi ale extremitatilor;
- sub placa de metal a electrozilor se pune o pasta speciala pentru electrozi sau o panza inmuiata
intr-o solutie de electrolit (o lingura de sare la un pahar de apa);
- cei 10 electrozi (4 pentru membre si 6 precordiali) se fixeaza pe bolnav in felul urmator:
- rosu – mana dreapta;
- galben – mana stanga;
- verde – picior stang;
- negru – picior drept.
- montarea electrozilor precordiali:
6
 - V1 – spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului;
- V2 –spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a sternului (corespunde peretelui anterior
al ventriculului drept);
- V3 – este situat la jumatatea distantei dintre V2 si V4 si corespunde septului
interventricular;
- V4 – spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara (apex);
- V5 si V6 – sunt situate la acelasi nivel cu V4, respectiv pe linia axilara anterioara si pe
linia axilara mijlocie stanga;
V4, V5, V6 – corespund ventriculului stang.
V1 – rosu
V2 – galben
V3 – verde
V4 – maro
V5 – negru
V6 – violet

- dupa montarea electrozilor pe pacient se pune in functiune aparatul; se lasa o perioada pentru
stabilizare, apoi se trece la testare;
- dupa inregistrarea cardiogramei se indeparteaza electrozii de pe pacient si se noteaza pe
electrocardiograma numele, prenumele, varsta, inaltimea, greutatea, medicatia folosita, data si
ora inregistrarii, semnatura celui care a efectuat inregistrarea.
.
Interpretarea:
-este o problema dificila, care-l priveste pe medic.Totusi unele notiuni elementare trebuie sa le
posede si asistentul medical. Electrocardiograma normal prezinta o serie de deflexiuni, segmente
si intervale.
Unda P - reprezinta procesul de activare atriala. Are o forma rotunjita si obisnuit este pozitiva.
Dureaza 0,008-0,11 secunde si are o amplitudine de 1-2,5 mm.
Intervalul PQ sau PR - corespunde activarii atriale si timpului de conducere atrio-ventricular.
Dureaza 0,12-0,21 secunde. Este mai scurt in tahicardie si mai lung in bradicardie.

7
Complexul QRS- reprezinta activarea ventriculara.Se mai numeste si faza initiala sau rapida.
Prima deflexiune pozitiva se desemneaza cu R, iar prima deflexiune negativa cu Q. Durata
complexului este de 0,6 - 0,10 secunde in derivatiile membrelor si 0,6-0,11 secunde in
precordiale.Cand se depasesc aceste valori exista o tulburare de conducere.
Segmentul ST si unda T- reprezinta procesul de repolarizare ventriculara. Segmentul ST e de
obicei izoelectric si rar denivelat deasupra sau dedesuptul liniei izoelectrice.
Unda T - corespunde retragerii undei de excitatie din ventriculi. Este rotunjita si de obicei
pozitiva.S egmentul ST si unda T constituie faza terminala a ventriculogramei . Sfarsitul undei T
marcheaza sfarsitul sistolei ventriculare, iar intervalul TP reprezinta diastola electrica.

Electrocardiograma este o metoda grafica precisa si simpla care reflecta fidel

activitatea miocardului, permitand uneori chiar localizarea leziunii. In practica este foarte
importanta in diagnosticul tulburarilor de ritm – aritmii, tulburarilor de conducere -blocuri de
ramura, hipertrofiilor ventriculare, cardiopatiilor ischiemice coronariene, intoxicatiei cu unele
droguri. Dar nu da informatii asupra compensarii sau decompensarii cordului, asupra etiologiei si
a prognosticului cardiopatiilor.
Este o investigatie noninvaziva, nedureroasa ce poate dura intre 5 si 10 min.
Electrozii si gelul pot fi reci atunci cand sunt aplicati. Pacientul poate simti o senzatie de
caldura sau intepatura atunci cand zona in care vor fi atasati electrozii este curatata si rasa. Pielea
si parul pot fi trase atunci cand electrozii sunt indepartati, ceea ce poate creea un mic disconfort.
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta este un test
foarte sigur .In cele mai multe din cazuri nu exista motive pentru care un pacient sa nu poata
efectua o electrocardiograma. Electrozii detecteaza numai impulsurile produse de inima. Prin
corp nu trece nici un curent electric provenit de la aparat ,deci nu exista riscul de electrocutare.

Ecocardiografia
Ecocardiografia este o metoda de investigare neinvaziva ce utilizeaza ultrasunetele
si care poate aprecia forma, marimea si functionalitatea structurilor cardiace.
Ecografia cardiaca bidimensionala este o metoda imagistica de explorare a inimii,
prin care se vizualizeaza, pe un ecran, sectiuni din inima, in aceste sectiuni putandu-se masura
dimensiunile celor patru cavitati cardiace, precum si ale vaselor mari care se varsa in inima (vena
cava inferioara) si care pleaca din inima (aorta). Cu ajutorul unor algoritmi speciali computerele
inglobate in aparatele care realizeaza ecografia deduc din dimensiunile cavitatilor inimii, date
importante despre functiile inimii -functia sistolica =functia de golire a inimii si functia
diastolica =functia de umplere a inimii. In plus, ecografia cardiaca permite o foarte fidela si
sigura apreciere a morfologiei si functiei valvelor inimii (valva mitrala, valva aortica, valva
tricuspida, valva pulmonara).
Ecografia Doppler adaugata ecografiei permite actualmente masurarea vitezei
sangelui in orice punct al inimii, permitand depistarea insuficientelor sau stenizelor valvulare, in
aceste cazuri viteza de circulatie a sangelui este mult crescuta. Doppler-ul color permite

8
transformarea fiecarei viteze dintr-un anumit punct al inimii ,in culoare, sectiunea prin inima
fiind afisata pe ecran sub diverse culori, in functie de vitezele sangelui in fiecare punct.

Nu in ultimul rand, ecografia mai permite si aprecierea pericardului,cu depistarea foarte

usoara a eventualelor acumulari de lichid in sacul pericardic, echivalente, cel mai adesea cu o
inflamatie a acestui sac.

Ecocardiografia este de departe cea mai importanta si cea mai frecvent utilizata
metoda imagistica din domeniul cardiologiei, datorita costurilor mai reduse comparative cu alte
metode imagistice si de asemanea, datorita lipsei iradierii, care o face repetabila ori de cate ori
este nevoie pentru a urmari evolutia bolii unui pacient cardiac.
Astazi se considera ca o ecocardiografie aduce informatie mult mai multa decat o
consultatie obisnuita si practic nu se mai poate imagina cardiologia fara ecocardiografie.
Deoarece pe o ecocardiografie bolile pot fi recunoscute cu mult inainte de a se manifesta prin
vreun simptom,metoda poate ajuta la diagnosticul precoce al bolilor de inima,singurul care poate
salva vieti.
De accea, parerea unanima este ca ecocardiografia este recomandata pentru stabilirea
diagnosticului oricarui pacient cardiac sau oricarui pacient care are unul sau mai multe simptome
cardiace: durere in piept, respiratie grea, palpitatii, oboseala. In plus ,mai este recomandata
oricarui pacient care are hipotensiune arteriala pentru a se vedea in ce masura este afectata inima.
Asistentul medical va asigura pacientul ca aceasta tehnica este sigura si nedureroasa
si va fi instruit ca, in timpul desfasurarii tehnicii, va trebui:
-sa schimbe pozitia de cateva ori;
-sa respire linistit;
-sa-si tina respiratia pentru scurte perioade de timp.

Masurarea si notarea pulsului in foaia de observatie

Scop : evaluarea functiei cardiovasculare

Elemente de apreciat : ritmicitatea, frecventa, celeritatea ( viteza ), amplitudinea

Locuri de masurare : oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan
osos : artera radiala, femurala, humerala, carotida, temporala, pedioasa

Materiale necesare : ceas cu secundar, creion rosu sau pix cu mina rosie, foaia de temperatura

Interventiile asistentei :

9
- pregatirea psihica a pacientului : explicarea tehnicii si a scopului urmarit
- pregatirea fizica a pacientului : asigurarea repausului fizic si psihic timp de 10-15 minute
- spalarea pe maini
- reperarea arterei
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor
- numararea pulsatiilor timp de 1 minut
- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura, tinand cont ca fiecare
linie orizontala a foii reprezinta patru pulsatii
- unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie, pentru obtinerea curbei
- consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracteristicilor pulsului

Valori normale :
- la adult : 60-80 batai/minut
- la nou-nascut : 130-140 batai/minut
- la copilul mic : 100-120 batai/minut
- la 10 ani : 90-100 batai/minut
- la varstnic : peste 80-90 batai/minut

Manifestari de dependenta :
- modificari de frecventa a pulsului :
- tahicardie = cresterea frecventei pulsului
- bradicardie= scaderea frecventei pulsului
- modificari de volum al pulsului :
- puls filiform = cu volum redus, abia perceptibil
- puls asimetric = volum diferit al pulsului la artere simetrice
- modificari de ritm al pulsului :
- puls aritmic = pauze inegale intre pulsatii
- puls dicrot = se percep doua pulsatii, una puternica si alta slaba, urmata de pauza.

Masurarea si notarea tensiunii arteriale in foaia de observatie

Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor

arteriali.
Scop : evaluarea functiei cardiovasculare ( forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de
elasticitatea si calibrul vaselor ).

Elemente de evaluat :
- tensiunea arteriala sistolica ( maxima )
- tensiunea arteriala diastolica ( minima )

10
Materiale necesare :
- aparat pentru masurarea TA : cu mercur Riva-Rocci, cu manometru, oscilometru Pachon
- stetoscop biauricular
- tampon de vata
- alcool
- creion rosu sau pix cu mina rosie, foaie de temperatura
Metode de determinare :
- palpatorie
- auscultatorie

Interventiile asistentei :
- pentru metoda auscultatorie :
- pregatirea psihica a pacientului
- asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 minute
- spalarea pe maini
- se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului, sprijinit si in extensie
- se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei
- se introduc olivele stetoscopului in urechi
- se pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul parei de cauciuc pana la disparitia
zgomotelor pulsatile
- se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana cand se percepe
primul zgomot arterial ( care reprezinta valoarea tensiunii arteriale maxime )
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi consemnata
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau de acul manometrului in momentul in care
zgomotele dispar, aceasta reprezentand tensiunea arteriala minima
- se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale si se hasureaza spatiul rezultat
- se dezinfecteaza olivele stetoscopului si membrana cu alcool
- pentru metoda palpatorie :
- determinarea se face prin palparea arterei radiale
- nu se foloseste stetoscopul biauricular
- se foloseste sfigmomanometrul Riva-Rocci, alcatuit dintr-un manson conectat cu un manometru
si o para de cauciuc cu functie de pompa; in mansonul care inconjoara bratul se pompeaza aer la
o presiune initiala mai mare decat valoarea presupusa a tensiunii ; presiunea sub care se gaseste
aerul se citeste cu ajutorul manometrului; aerul este apoi eliminat treptat din manson cu ajutorul
unui dispozitiv ( surub ) pana la momentul in care la nivelul arterei radiale se palpeaza prima
pulsatie
- momentul aparitiei pulsatiilor indica – mai mult sau mai putin exact – tensiunea maxima;

11
- are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea precum si acela ca indica
exclusiv tensiunea maxima ( si aceasta aproximativa ).
- valoarea tensiunii arteriale minime se calculeaza dupa formula TA min = TA max/2 +1
sau 2
- pentru metoda oscilometrica :
- oscilometria = metoda prin care se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor peretelui arterial cu
ajutorul oscilometrului Pachon
- aparatul este alcatuit dintr-un cadran gradat in unitati, o manseta pneumatica si para de
cauciuc ; manseta aparatului se fixeaza pe membrele bolnavului la nivelul dorit, de unde
pulsatiile se transmit la manometru
Pregatirea bolnavului :
- camera de examinare trebuie sa aiba un climat corespunzator
- bolnavul este culcat in repaus cu cel putin 15 minute inainte de masurare
- se descopera membrele superioare sau inferioare
- se aplica manseta aparatului la nivelul dorit pe membrul de examinat
- se pompeaza aer pana ce dispare pulsul periferic
- se citeste amplitudinea oscilatiilor pe cadranul manometrului
- se scade presiunea cu 10 mmHg si se citesc din nou oscilatiile arteriale
- se scade apoi presiunea din 10 in 10 cu citiri succesive pana se gaseste valoarea maxima a
amplitudinii care se numeste indice oscilometric
- valorile normale sunt apreciate in limite foarte lungi si foarte variabile
- nu are importanta valoarea obtinuta ci importanta este diferenta dintre 2 regiuni simetrice care
nu trebuie sa depaseasca 2 mmHg.

Raportul dintre TA max si TA min :

TA min = TA max /2 +1 sau 2

Valori normale ale TA : TA max TA min

1-3 ani 75 – 90 mmHg 50 – 60 mmHg
4-11 ani 90 – 110 mmHg 60 – 65 mmHg
12-15 ani 100 – 120 mmHg 60 – 75 mm Hg
Adult 115 – 140 mmHg 75 – 90 mmHg
Varstnic peste 150 mmHg peste 90 mmHg
Masurarea presiunii venoase
Presiunea venoasa = presiunea exercitata de sangele venos asupra peretilor venelor.
Masurarea presiunii venoase este indicata pentru aprecierea insuficientei cordului drept si a
gradului de umplere a patului vascular venos.
Presiunea venoasa centrala se masoara prin intermediul cateterismului cardiac , iar
presiunea venoasa periferica pe una din venele superficiale mari ale membrelor , de obicei la
plica cotului sau la nivelul venei safene mari (safena interna) - care incepe la nivelul fetei intene

12
a gleznei, urca pe fata interna a gambei si coapsei si se termina aproape de pliul inghinal printr-o
crosa care se varsa in sistemul venos profund.

Ea se determina, de obicei, in centimetri coloana de apa.

Masurarea se poate efectua cu diferite aparate ( Vilaret, manometrul cu apa tip Moritz-Tabora,
manometrul Claude ) sau un simplu tub de sticla care este in forma de L , gradat in cm sau mm,
lung de 30 cm cu diametrul de 3 – 4 mm si este prevazut la ambele capete cu tuburi de cauciuc
( capatul scurt al tubului L se cupleaza la acul de punctie, iar capatul lung la o seringa de 20 ml ).
Masurarea presiunii venoase cu tub de sticla.
Materiale necesare : aparat, ser fiziologic, material pentru punctia venoasa.
Pregatirea aparatului :
- Pentru executarea tehnicii este nevoie de 2 asistente medicale
- Intreaga tubulatura trebuie pregatita steril
- O asistenta incarca tubul de sticla cu ser fiziologic steril aspirand cu seringa
- Atentie : sa nu ramana aer in coloana de lichid !
- Se pune cate o pensa pe fiecare din tuburile de cauciuc de la capete.
Pregatirea bolnavului :
- A doua asistenta asaza bolnavul in decubit dorsal, fara perna
- Bratul trebuie sa fie intins relaxat, sprijinit ( la nivelul atriului drept )
Punctionarea venei :
- Se pregateste seringa pentru punctie venoasa
- Se aplica garoul pe bratul bolnavului
- Se dezinfecteaza suprafata cutanata, se punctioneaza vena
- Se indeparteaza garoul de pe brat
Adaptarea aparatului :
- Se adapteaza tubul de sticla gradat la acul din vena , avand grija ca extremitatea
inferioara a tubului sa fie la nivelul acului de punctie

13
 - Se deschid pensele de pe tubul de cauciuc , realizandu-se o comunicatie directa intre vena
si manometru; lichidul din tub coboara pana ajunge la nivelul presiunii din vena.
Citirea rezultatului :
- Se citeste presiunea venoasa masurand inaltimea coloanei de lichid din tub.
Interpretare : valoarea presiunii venoase este de 11 – 12 cm apa.
In insuficienta cardiaca dreapta si globala presiunea venoasa creste ; in colaps periferic (=
insuficienta circulatorie acuta, datorita unui dezechilibru intre volumul sangelui circulant si
capacitatea vaselor sanguine , ce se caracterizeaza prin imposibilitatea sistemului circulator de a
asigura sangele la tesuturi si organe ) – scade.

Testul Rumpel – Leede ( testul garoului )

Proba Rumpel-Leede = aprecierea fragilitatii peretilor capilari ( rezistentei capilarelor )

Tehnica : se exercita o staza la nivelul bratului timp de 5 minute, printr-o manseta pneumatica
umflata la 10 mm sub presiunea sistolica a pacientului.
Interpretare : daca nu apar petesii ( petesie = pată de culoare roșie-vișinie, de dimensiuni reduse,
care apare pe piele datorită unei rupturi capilare ) sau apar numai 1 – 3 , nu sunt semne de
fragilitatea capilara. Aparitia unui numar mai mare de petesii se considera pozitiva ( +++ ).

14