BIBLIOGRAFIE

1. Roxana Maria Albu

- Anatomia și fiziologia omului, Editura Corint București.

2.Georgeta Aurelia Baltă

- Îngrijirea bolnavului Tehnici speciale”, Editura didactică și

pedagogică Bucuresti.

3.Georgeta Aurelia Baltă

- Îngrijirea bolnavului Tehnici generale”, Editura didactică și pedagogică

Bucuresti.

4. Corneliu Borundel

- Manual pentru medicina interna”, Editura ALL, București 2002.

5. Carmen Ghinghina

- Noțiuni de anatomie clinică a cordului , Mic tratat de cardiologie”,

Editura Academiei Romane, Bucuresti 2010.

6.George Ioan Pandele

- Semiologia aparatului cardiovascular”, Editura Ars Longa, Iași 2007

7.Lucretia Titirica

- Ghid de nursing”, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti 2001

8. Lucretia Titirica

- Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali”,

Editura Viata Medicala Romaneasca.

9. www.despreboli.ro

10. www.topsanatate.ro

11. www.romedic.ro
 ANEXE

ANEXA 1 – ELECTROCARDIOGRAMA

ANEXA 2 – ANGIOPLASTIA CORONARIANĂ

ANEXA 3 – PUNCȚIA VENOASĂ

 ANEXA 1 – ELECTROCARDIOGRAMA

Electrocardiograma – înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor biolectrice din

cursul unui ciclu cardiac.

Electrocardiograma ( E.K.G ) este o metoda de investigație extrem de prețioasă în

diagnosticul unei cardiopatii, în suferințele miocardo-coronariene în special și totodată este
o metodă de a recunoaște o boală de inimă care evoluează clinic latent, când se efectuează
electrocardiograma de efort.

Rețineți:

1. Interpretată întotdeauna de medic în lumina datelor clinice.

2. Se face cu aparate speciale numite electrocardiografe, diferite tipuri.

Legătura între bolnav și aparat se face printr-o „interfață”. La extremitatea distală a

cablului sunt atașate plăcuțele metalice – electrozii ( în număr de 10 ) necesari pentru
înregistrarea a 4 derivații standard și unipolare și 6 precordiale (V1-V6).

Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor,

transmise la aparat prin cablu, amplificate și înregistrate sub forma unei diagrame numită
electrocardiogramă

Înscrierea curbelor electrice se face pe hârtie specială care are imprimat un sisitem de
coordonate. Pe orizontală este reprezentat timpul, pe verticală amplitudinea semnalelor
bioelectrice.

În practica curentă, pe electrocardiogramă se înregistrează 12 derivații:

1. 3 derivații bipolare notate cu di, dii, dii;

2. 3 derivații unipolare de membre notate avr, avl, avf;
3. 6 derivații precordiale V1, V2, V3, V4, V5, V6.

Execuția electrocardiogramei:

Etape de execuție:

a) Pregătirea bolnavului:
- Se pregătește bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii
emoționali.
- Se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferință cu căruciorul, cu 10- 15
min înainte de inregistrare.
- Aclimatizare bolnavului cu sala de înregistrare.
- Bolnavul va fi culcat comod pe patul de cosultații și va fi rugat să-și relaxeze
musculatura.

b) Montarea electrozilor pe bolnav:

- Se montează pe părțile moi ale axtremităților plăcile de metal ale electrozilor. Sub
placa de metal a electrozilor se așează o pânză înmuiată în pastă specială pentru electrozi.
Cei 10 electrozi ( 4 pentru membre și 6 precordiali ) se fixează pe bolnav astfel:
- montarea electrozilor pe membre:
roșu = mâna dreaptă
galben = mâna stângă
verde = picior stâng
negru = picior drept
- montatre electrozilor precordiali:
V1 = spațiul iv intercostal, pe marginea dreaptă asternului
V2 = spațiul iv intercostal, pe marginea stângă asternului
V3 = între V2 și V4
V4 = spațiul v intercostal stâng pe linia medio-claviculară (apex)
V5 = la intersecția de la orizontală dusă din V4 și linia axilară anterioară stângă
V6 = la intersecția dintre orizontala dusă din V4 și linia axilară mijlocie stângă.
Atenție! Aplicarea cu foarte mare precizie e electrozilor, respectând toate indicațiile
prescrise, garantează o înregistrare corectă și fără artefacte.

c) Pregătirea aparatului:
- Aparatul va fi conectat la priză cu împământare.
d) Verificarea poziției corecte a butoanelor și clapelor.
e) Punerea în funcțiune a aparatului.
f) Testarea aparatului ( înregistrarea testului etalon ).
g) Înregistrarea electrocardiogramei di, dii, diii.
h) Înregistrarea derivaților unipolare și precordiale.
- Se începe procedura mutând butonul comutator canale pe rând în pozițiile:
1. Avr av1 avf
2. V1 v2 v3
3. V4 v5 v6
i) Terminarea inregistrării:
- Butonul comutator canale se readuce în poziția t ( test )
- Se scoate din funcțiune aparatul prin trecerea clapetei în poziția neapăsat.
- Se îndepărtează electrozii de pe pacient.
j) Notarea electrocardiogramei:
- Asistenta notează pe electrocardiogramă:
- numele, prenumele pacientului, vârsta, înălțimea, greutatea;
- menționează medicația folosită;
- data și ora înregistrării;
- viteza de derulare;
- semnătura celui care a înregistrat.
Pe o electrocardiogramă normală definim:
- unde – convențional anumite p, q, r, s, t, u.
- Segmente – distanța dintre două unde ( pq) (st)
- Și intervale – unda = segment ( pg cuprinde unda p + segmentul pq ), ( qt cuprinde
unda qrs + segmentul st + unda t ), ( tp – linia izoelectrică)
Între două cicluri cardiace se înregistrează linia 0 potențial ( linia izoelectrică ). Undele
situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive, cele care se găsesc dedesubtul ei sunt
negative.
Intervalul PQ se măsoară de la începutul undei P și corespunde timpului care stimulul
străbate atriile de la nodul sinusal Keith-Flack până la nodul medio-ventricular ( Aschoff –
Tawara ). Timpul de conducere a sistemului de la atriu la ventriculi.
Unda P și segmentul PQ reprezintă expresia electrică a activității atriilor. Undele QRS,
segmentul ST și unda T reprezintă expresia electrică a activității ventriculare.
 ANEXA 2 – ANGIOGRAFIA CORONARIANĂ

Angioplastia coronariană este o procedură intervențională de lărgire a unei artere

coronare ( vas de sânge care transportă sânge spre mușchiul inimii) blocată sau îngustată.
Este folosită pentru tratarea afecțiunilor arterelor coronare și este o procedură minim
invazivă.

Denumirea medicală a angioplastiei coronariene este angioplastia coronariană

transluminală percutantă.

Angioplastia coronariană este în mod obișnuit folosită pentru tratamentul anginei

pectorale, durere toracică ce însoțește afecțiunile cardiace. De asemenea poate fi folosită
pentru tratamentul de urgență al unui infarct miocardic acut.

Pentru angioplastie se folosește un cateter ( un tub flexibil ) pentru inserarea unui

stent ( o plasă din oțel inoxidabil ) în artera coronară. Un mic balon este umflat pentru a
deschide stentul, care va fi impins împotriva peretelui arterial. Astfel artera se lărgește iar
placa de aterom este împinsă împotriva peretelui arterial, astfel încât fluxul de sânge va
circula mai liber

Indicațiile angioplastiei sunt:

- pacientul prezintă dureri de tip angină chiar și după administrarea medicației

optimale specifice, iar aceasta afectează calitatea vieții;
- angiografia ( coronarografia ) arată îngustarea arterelor coronare;
 - pacientul a avut în tercut un bypass coronarian, dar arterele au fost acoperite de
plăci de aterom din nou.

Angioplastia coronariana poate fi folosită uneori pentru tratamentul pacienților cu

sindrom coronarian acut, cum ar fi infarctul miocardic sau angina instabilă.

Dacă pacientul are angină instabilă, va avea dureri toracice chiar și atunci când se
odihnește. Angioplastia coronariană de urgență și cea programată folosesc aceeași tehnică,
deși la pacientul cu sindrom coronarian acut, poate fi necesară medicație adițională în
timpul realizării angioplastiei.

Înainte de intervenție, pacientul va fi rugat să nu mănânce și să nu bea nimic timp de

patru ore. Angioplastia este realizată în laboratorul de cateterism. Acest laborator este dotat
cu aparat de radiografie de înaltă rezoluție și uneori cu aparat pentru ecocardiogramă care
îi permite medicului să monitorizeze procedura cu ajutorul aparaturii video.

De obicei procedura durează 30 de minute, dar poate dura mai mult în funcție de câte
secțiuni arteriale trebuie tratate.

Procedura:

- pacientul va fi așezat în decubit dorsal ( întins pe spate ) pe o masă pe care se pot

face radiografii și i se va prinde o linie venoasă pe care se vor administra la
nevoie sedative sau analgezice;
- apoi pacientul va fi cuplat la un monitor cardiac și i se va administra un anestezic
local pentru a amorți pielea;
- medicul va realiza o radiografie a arterelor, numită angiografie coronariană;
- apoi se va realiza o mică incizie a pielii la nivel inghinal sau al pumnului pentru a
introduce cateterul cu balon;
- medicul va ghida cateterul pri arterele inghinale sau ale brațului până la
principala arteră a organismului, aorta, și apoi până la deschiderea aterei coronare
drepte sau stângi;
- când cateterul ajunge la partea îngustată aarterei coronare medicul va umfla
balonul care va strivi placa de aterom spre peretele arterial pentru a lărgi artera.
Acest lucru va fi realizat de mai multe ori;
 - dacă se va instala un stent, acesta se deschide odată cu umflarea balonului și va fi
lăsat în interiorul arterei;
- apoi medicul va verifica dacă artera este suficient de largă pentru a permite
trecerea mai ușoară a fluxului de sânge, prin injectarea unei cantități mici de
cerneală specială ( substanță de contrast ) prin cateter și apoi urmărirea la monitor
a fluxului de sânge prin arteră;
- apoi balonul este dezumflat și cateterul retras.
Pacientul nu va simți cateterul în interiorul vasului de sânge, dar va simți uneori
bătăi ale inimii suplimentare ( extrasistole ).
Durează în jur de 30 de minute tratarea unei secțiuni a unei artere. Dacă este
necesară tratarea mai multor secțiuni, angioplastia coronară va dura mai mult timp.
Stent-ul este un tub de plasă fabricat din oțel inoxidabil care acționează ca un mic
schelet pentru a menține artera deschisă. Este folosit la majoritatea angioplastiilor cu
excepția situațiilor în care artera tratată este prea îngustă. Există două tipuri de stent-uri:
- stent-ul din metal neînvelit, este folosit pentru tratarea majorității arterelor
îngustate;
- stent-ul cu medicație ( activ farmacologic ), este învelit în medicamente care
reduc riscul de reblocare a arterelor. Acesta este folosit când arterele coronare
sunt foarte mici și foarte înguste.

Cu câteva zile înainte de intervenție pacientul va fi programat la o evaluare

preliminară. Aceasta poate implica efectuarea unor teste de sânge, un control medical
general pentru ca medicul să fie sigur că pacientul este pregătit pentru intervenție. Cu
această ocazie pot fi discutate și unele nelămuriri pe care le are pacientul.
 Riscurile angioplastiei coronariene – majoritatea pacienților nu prezintă simptome
serioase după angioplastia coronariană, dar ca în cazul tuturor intervențiilor chirurgicale,
există unele riscuri și complicații posibile.
Efecte secundare posibile – ocazional, unii pacienți pot avea o reacție alergică la
substanța de contrast folosită pentru a vizualiza arterele coronare. Înainte de operație,
pacientul trebuie să spună medicului dacă suferă de vreo alergie.
Complicațiile angioplastiei coronariene sunt rare, dar pot apărea. Ele reprezintă un
risc, în special pentru pacienții care au deja o afecțiune cardiacă serioasă.

Unele dintre cele mai grave complicații sunt:

- Blocarea completă a arterei. Această complicație apare la aproximativ 1% din

cazuri. Pentru a preveni apariția ei se folosește un anticoagulant. Totuși, în unele
cazuri, poate fi necesară o intervenție de bypass coronarian de urgență.
- Infarctul miocardic acut în timpul pocedurii. Această complicație apare la mai
puțin de 1% dintre pacienți.
- Lezarea arterei coronare de către cateter. Această complicație apare la mai puțin
de 0,5% dintre cazuri. Dacă apare această complicție, artera poate fi reparată prin
intervenție chirurgicală de urgență.
- Accidentul vascular cerebral poate apărea în timpul acestei intervenții, dar este,
de asemenea, foarte rar.

Este posibil decesul în urma complicațiilor de mai sus, dar această situație este foarte
rară.
 ANEXA 3 – PUNCȚIA VENOASĂ

Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces intr-o venă prin intermediul
unui ac de puncție.
Scop:

- Explorator: - recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice,

hematologice, serologice și bacteriologice;
- Terapeutic: - administrarea unor medicamente sub forma injecției și perfuziei
intravenoase. Recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale: executarea transfuziei de
sânge și derivate ale sângelui, sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut,
hipertensiune arterială.

Locul puncției:

- Venele de la plica cotului ( bazilică și cefalică ) unde se formează un M venos prin

anastomozarea lor;
- Venele antebrațului;
- Venele de pe fața dorsală a mâinii;
- Venele subclaviculare;
- Venele femurale;
- Venele maleolare interne;
- Venele jugulare și epicraniene – mai ales la sugar și copil mic.

Pregătirea puncției:

- Materiale de protecție: pernă elastică pentru sprijinirea brațului, mușama, aleză,

pentru dezinfecția tegumentului.
- Instrumentar și materiale sterile: ace de 25 30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10
mm – în funcție de scop; seringi de capacitate – în funcție de scop, pense, mănuși
chirurgicale, tampoane.
- Alte materiale – garou sau bandă Esmarch,eprubete uscate și etichetate, cilindru
gradat, fiole cu soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, tăviță renală
( materialele se vor pregăi în funcție de scopul puncției ).

Pregătirea Pacientului:

Pregătirea psihică – se informează asupra scopului puncției;

Pregătirea fizică – pentru puncția la venele brațului, antebrațului:

- Se așează într-o poziție confortabilă atât pentru pacient, cât și pentru persoana care
execută puncția ( decubit dorsal );
- Se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice
circulația de întoarcere la nivelul brațului;
- Se așează brațul pe perniță și mușama în abducție și extensie maximă;
- Se dezinfectează tegumentele;
- Se aplică garoul la o distanță de 7 – 8 cm deasupra locului puncției, strângându-l
astfel încât să oprească circilația venoasă fără a comprima artera;
- Se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind asfel turgescente.
Execuția puncției:

- Asistenta îmbracă mănușile sterile și se așează vis-a-vis de bolnav, se fixează vena

cu policele mâinii stângi la 4 – 5 cm sub locul puncției, exercitând o ușoară
compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine;
- Se fixează seringa, gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizoul în sus, în mâna
dreaptă, între police și restul degetelor;
- Se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în direcție oblică ( unghi de
30 de grade ), apoi peretele venos – învingându-se o rezistență elastică, până când
acul înaintează în gol;
- Se schimbă direcția acului 1 – 2 cm în lumenul venei;
- Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirație cu seringa;
- Se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase: injectarea
medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzie, în caz de sângerare, se prelungește
acul de puncție cu un tub din polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul
rămânând legat de braț;
- Se îndepărtează staza venoasă după executatrea tehnicii prin desfacerea garoului și
a pumnului:
- Se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului
și se retrage brusc acul;
- Se comprimă locul puncției 1 – 3 minute, brațul fiind în poziție verticală.
 BIBLIOGRAFIE

1. Roxana Maria Albu

- Anatomia și fiziologia omului, Editura Corint București.

2.Georgeta Aurelia Baltă

- Îngrijirea bolnavului Tehnici speciale”, Editura didactică și

pedagogică Bucuresti.

3.Georgeta Aurelia Baltă

- Îngrijirea bolnavului Tehnici generale”, Editura didactică și pedagogică

Bucuresti.

4. Corneliu Borundel

- Manual pentru medicina interna”, Editura ALL, București 2002.

5. Carmen Ghinghina

- Noțiuni de anatomie clinică a cordului , Mic tratat de cardiologie”,

Editura Academiei Romane, Bucuresti 2010.

6.George Ioan Pandele

- Semiologia aparatului cardiovascular”, Editura Ars Longa, Iași 2007

7.Lucretia Titirica

- Ghid de nursing”, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti 2001

8. Lucretia Titirica

- Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali”,

Editura Viata Medicala Romaneasca.

9. www.despreboli.ro

10. www.topsanatate.ro

11. www.romedic.ro