SUBCAPITOLUL 6: 13.

5 Înregistrarea electrogramei în repaus şi în efort

(1)_
Electrocardiograma (EKG) înregistrează activitatea electrică a miocardului cu
ajutorul unor electrozi care captează polarizarea şi depolarizarea atriilor şi
ventriculelor. Asistentul medical realizează înregistrarea, interpretarea fiind
făcută de către medic.
Tipuri de electrocardiogramă
- electrocardiograma simplă;
- electrocardiograma de efort;
- monitorizarea Holter.
(2)_
a)Electrocardiograma simplă
Pregătirea pacientului
- se informează pacientul ca înregistrarea nu comportă nici o gravitate şi nu e
dureroasă;
- este rugat să colaboreze urmând întocmai recomandările asistentului
medical;
- este aşezat în decubit pe o canapea, braţele fiind lejer întinse pe lângă
corp;
- membrele inferioare sunt întinse uşor depărtate, pentru ca electrozii să nu
se atingă între ei;
- legătura între pacient şi aparat se face prin cabluri de culori diferite.
Înregistrarea electrocardiogramei
- se fixează electrozii pentru înregistrare;
- pentru realizarea unui contact bun între tegument şi electrozi, aceştia se
ung cu un gel bun conducător de electricitate;
- montarea electrozilor se face astfel:
- la nivelul membrelor roşu - mâna dreaptă galben - mâna stângă verde -
picior stâng negru - picior drept
- în zona procedurală, fixarea se face astfel:
V1 - numit punct parasternal drept situat în spaţiul IV intercostal, pe
marginea dreaptă a sternului;
V2 - punctul parasternal stâng, situat în spaţiul IV intercostal, pe marginea
stângă a sternului;
V3 - situat între punctele V2 şi V4;
V4 - situat în spaţiul V intercostal pe linia medio-claviculară stângă;
V5 - situat la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară
stângă;
V6 - situat la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie
stângă.
Se înregistrează:
- 3 derivaţii bipolare standard notate cu D1, D2, D3;
- 3 derivaţii unipolare ale membrelor aVR, aVL, aVF;
- 6 derivaţii procordiale: V1, V2, V3, V4, V5, V6;
- după ce pacientul se linişteşte, se face întâi testarea aparatului şi apoi
înregistrarea propriu-zisă
- dacă aparatul înregistrează corect, se trece la efectuarea examenului
propriu-zis;
- pacientul este avertizat când trebuie să rămână în apnee;
- electrocardiograma este o succesiune de
- unde notate convenţional cu litere: P, Q, R, S, T, U
- segmente - distanţa dintre 2 unde: PQ, ST
- intervale - (unda + segment) notate QRS, PQ, QT, TP
Pe electrocardiogramă se notează:
- numele şi prenumele pacientului;
- vârsta, înălţimea, greutatea;
- medicaţia folosită (care influenţează înregistrarea);
- data şi ora înregistrării;
- semnătura celui care e înregistrat;
Interpretarea electrocardiogramei este de competenţa medicului.
Indicaţii:
- angină pectorală;
- suspiciune de infarct sau pericardită;
- aritmii;
- evaluare în cadrul testului de efort;
- monitorizarea evoluţiei şi a unor tratamente.
b)Electrocardiograma de efort
Este un examen realizat sub supravegherea medicului, care poate fi asistat
de o asistentă, şi are rolul de a identifica insuficienţa coronariană care se
manifestă la efort. Pacientul este informat cu privire la modul de desfăşurare
a testului.
Efectuarea procedurii
- se montează electrozii;
- se face mai întâi o electrocardiogramă simplă;
- este pus apoi să pedaleze o bicicletă ergonomică sau să meargă pe un covor
rulant;
- programul durează în mod normal 20-30 minute;
- în timpul efortului se înregistrează ECG, presiunea arterială;
- pacientul să aibă îmbrăcăminte lejeră;
- nu fumează înainte de test;
- mănâncă cu 2 ore înainte de test;
- comunică medicului tratamentul care l-a luat în ziua respectivă;
- pacientul este sfătuit să anunţe orice manifestare în timpul examenului:
durere, palpitaţii, jenă respiratorie.
Holterul permite înregistrarea activităţii cardiace timp de 24 h prin
intermediul unor electrolizi montaţi pe toracele pacientului şi legat de o cutie
pe care acesta o poartă tot timpul cât durează înregistrarea.
Examenul este foarte important pentru înregistrarea fenomenelor paroxistice
care apar sau dispar
brutal: aritmii, modificări ischemice.
Permite aprecierea efectelor tratamentului cu antiaritmii.
Montarea electrozilor
- se îndepărtează pilozitatea, dacă este necesar;
- se pun electrozi având grijă să fie bine montaţi, pentru a limita cât mai mult
parazitarea înregistrării;
- se verifică dispozitivul de înregistrare;
- se declanşează înregistrarea. Instruirea pacientului în timpul înregistrării
- pacientul are obligaţia să supravegheze cutia aparatului în timpul celor 24
ore;
- nu face duş;
- duce o viaţă normală/obişnuită tot timpul înregistrării;
- pe o hârtie specială se înregistrează din oră în oră toate manifestările
particulare: palpitaţii, oboseală mare, efort mare;
- pacientul notează toate activităţile efectuate şi toate evenimentele la care
participă în 24 ore;
- nu trebuie să folosească aparatura electrică sau electronică (aparat de ras)
deoarece modifică traseul ECG.
Interpretarea rezultatelor se face de către medic, la sfârşitul înregistrării (după 24 ore).