Cursul_6_Culegerea biosemnalelor

Semnalele biomedicale sunt de diferite tipuri şi sunt utilizate pentru extragerea

informaţiilor din sistemele biologice investigate :

a) undă sinusoidală : b) undă triunghiulară :

c) undă pătrată (dreptunghiulară) : 2 σ d) zgomot aleatoriu : 6 – 8 σ

1
1. Fonocardiograma - înregistrarea grafică a fenomenelor acustice ce iau naştere în timpul
activităţii cordului. Zgomotele cardiace sunt produse de :
- mişcarea valvelor (închiderea acestora) ;
- vibraţia pereţilor inimii la trecerea sângelui ;
- vibraţia marilor vase la trecerea sângelui .
Cele 4 zgomote cardiace sunt :
- zgomotele 1 şi 2 – perceptibile în condiţii normale, cu stetoscopul ;
- zgomotele 3 şi 4 – sunt foarte slabe, sunt imperceptibile stetoacustic, dar se pot
înregistra pe fonocardiogramă.
Auscultaţia permite perceperea zgomotelor cardiace cu ajutorul stetoscopului:
- aria aortică – spaţiul II i.c. drept parasternal;
- aria pulmonară – spaţiul II i.c. stâng parasternal;
- aria tricuspidiană - sub apendicele xifoidian;
- aria mitrală – spaţiul V i.c. stâng, pe linia medio-claviculară.

2
 Zgomote patologice :
- Stenoza de valve sigmoidiene - suflu sistolic ,,în romb” ;
- İnsuficienţa de valve sigmoidiene - suflu diastolic;
- Stenoza de valve A-V - suflu diastolic ,,în romb”;
- İnsuficienţa de valve A-V - suflu sistolic.

https://www.youtube.com/watch?v=_ltkDLwhGk4 (muzeul internaţional de electrografie)

2. Electrocardiograma (EKG) măsoară potenţialele inimii aplicând o tensiune de 10μV -

5mV, la o frecvenţă de 0,05-100Hz. Electrocardiografia este procesul de producere a unei
electrocardiograme, prin înregistrarea activității electrice a inimii. Se obţine un grafic
al tensiunii în funcție de timp folosind electrozi plasați pe piele ce detectează modificările
electrice - o consecință a depolarizării mușchiului cardiac, urmată de repolarizare în timpul
fiecărui ciclu cardiac (bătăile inimii). Abateri ale modelului EKG normal apar în anomalii
cardiace, tulburări de ritm cardiac (fibrilația atrială și tahicardia ventriculară), flux sangvin
inadecvat al arterei coronare (ischemia miocardică și infarctul miocardic) și tulburări
electrolitice (hipokaliemia și hiperkaliemie). Un EKG cu 12 derivații poate fi efectuat în timp
ce pacientul este culcat.

3
Semnalele EKG pot fi înregistrate şi cu alte dispozitive, monitorul Holter și modele
de smartwatch sunt capabile să înregistreze un EKG. Într-un EKG convențional cu 12
derivații, zece electrozi sunt plasați pe membrele pacientului și pe suprafața
toracelui. Mărimea totală a potențialului electric al inimii se măsoară din douăsprezece
unghiuri diferite și este înregistrată timp de zece secunde. Astfel, magnitudinea și direcția
generală a depolarizării electrice a inimii sunt surprinse în fiecare moment pe
parcursul ciclului cardiac. Sunt evidenţiate modificările electrice ce activează contracţia
atriilor şi ventriculilor. Există trei componente principale ale unui EKG: unda P,
complexul QRS şi unda T. Unda P defineşte ritmul sinusal şi reprezintă depolarizarea atriilor
şi este : - simetrică, rotunjită ;
- pozitivă în DII, DIII şi aVF şi negativă în aVR;
- amplitudinea maximă în DII (0,25mV)

Complexul QRS semnifică depolarizarea ventriculară şi este format din:

- unda Q, prima undă negativă - reprezintă depolarizarea septului interventricular;
- unda R, prima undă pozitivă - reprezintă depolarizarea simultană a ventriculului
drept şi a regiunii apicale centrale a ventriculului stâng ;
- unda S, a doua undă negativă, este dată de depolarizarea regiunii posterobazale a ventriculului
stâng.

Unda T reprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizării ventriculare şi este :

- simetrică, rotunjită, cu panta ascendentă mai lentă şi cea descendentă mai rapidă;
- concordantă ca sens ca şi complexul QRS ;
- cu amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS.
4
Undele U sunt legate de postdepolarizările ce urmează şi sunt:
- mici, rotunde ;
- simetrice şi pozitive în derivaţia II ;
- cu amplitudine < 2 mm.

Reprezentarea schematică a ritmului sinusal normal :

5
Derivaţiile unipolare precordiale :

6
 Pregătirea şi efectuarea EKG-ului :
Ȋnregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac se
realizează cu un electrocardiograf.
Ȋnregistrarea EKG-ului necesită repaus absolut psihic şi fizic al bolnavului. Asistentul
medical va pregăti bolnavul îndepărtând orice nelinişte sau tensiune nervoasă.
EKG-ul se înregistrează în camera de electrocardiografie; dacă bolnavul nu este transportabil
(tromboze, İMA), aparatul va fi transportat în salon la patul bolnavului. Pacientul trebuie să
se odihnească 10 - 15 minute înainte de înregistrare şi este recomandat să fie adus în camera
de înregistrare pe cărucior sau fotoliu rulant. Bolnavul va fi aşezat comod în decubit dorsal şi
va fi rugat să relaxeze musculatura iar temperatura optimă a camerei va fi de 20 - 22 ºC.
Graficul unui ciclu cardiac se compune din 5 unde notate convenţional : P, Q, R, S, T .
Ȋntre două cicluri cardiace se înscrie în linie potenţialul zero. Electrozii se montează pe
părţile moi ale extremităţilor, 4 pe membre, 6 precordial :
- roşu - membrul superior drept;
- galben - membrul superior stâng;
- negru - membrul inferior drept;
- maro - spaţiul V intercostal pe linia medio – claviculară;
- verde - membrul inferior stâng.
- V1 şi V2 - explorează ventriculul drept ;
- V3 şi V4 - explorează septul interventricular ;
- V5 şi V6 - explorează ventriculul stâng.
Electrodul explorator(pozitiv) este plasat succesiv pe torace în diferite zone precordiale, iar
electrodul de referinţă(negativ, electrodul central Wilson) se realizează prin unirea
electrozilor R, L şi F, explorează planul orizontal al inimii.
Electrodul explorator(pozitiv) este plasat pentru :
- punctul parasternal drept V1 în spaţiul al IV-lea intercostal pe marginea dreaptă
a sternului;
- punctul parasternal stâng V2 în spaţiul intercostal IV pe marginea stângă a
sternului;
7
 - punctul intermediar V3 - pe mijlocul liniei ce uneşte V2 cu V4;
- punctul medio-clavicular V4-în spaţiul V intercostal pe linia medio - claviculară ;
- punctul axilar anterior V5 - la intersecţia de la orizontala dusă de la V4 şi linia
axilară anterioară stângă ;
- punctul axilar mijlociu V6 - la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia
axilară mijlocie stânga, pe linia medio - axilară;
- V7, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară posterioară stângă;
- V8, tot în spaţiul 5 intercostal, pe linia scapulară medie stângă;
- V9, pe linia paravertebrală stângă, la jumătatea distanţei dintre V8 şi coloana
vertebrală.
Pot fi utile pentru diagnosticul unui infarct miocardic de ventricul drept şi precordialele
drepte: V3R, V4R, V5Rşi V6R, cu localizare simetrică cu cea a precordialelor stângi.
După încheierea înregistrării se îndepartează electrozii şi se notează pe EKG numele şi
prenumele bolnavului, data întegistrării, iar bolnavul va fi transportat în salon.
Clinicianul transmite o cantitate mare de informații despre structura inimii și funcția
sistemului său de conducere electrică. EKG-ul poate fi utilizat şi pentru a măsura frecvența și
ritmul bătăilor inimii, dimensiunea și poziția camerelor inimii, prezența oricărei leziuni ale
celulelor musculare ale inimii sau a sistemului de conducere, efectele medicamentelor pentru
inimă și funcția de stimulatoare cardiace implantate.
Prin înregistrarea variaţiilor de potenţial produse de depolarizarea şi repolarizarea celulelor
miocardice la suprafaţa corpului, se poate evidenţia activitatea electrică a inimii şi ale
câmpului electric cardiac. Astfel, inima poate fi considerată o baterie, un generator de curent
electric inclus într-un volum conductor (corp) care generează un câmp electric ce poate fi
evidenţiat cu electrozii plasaţi pe tegument. Fibrele fasciculului lui His sunt fibre miocardice
diferenţiate situate în septul interventricular al inimii şi conduc rapid influxul nervos
responsabil de contracţia cardiacă în interiorul ventriculelor. În timpul fiecărei bătăi ale
inimii, pentru o inimă sănătoasă există o progresie ordonată a depolarizării, care începe
cu celulele stimulatoare cardiace în nodul sinoatrial, se răspândește în atriu și trece prin nodul
atrioventricular în jos în fasciculul His și în fibrele Purkinje , răspândindu-se în jos și spre

8
stânga prin ventricule. Acest model ordonat de depolarizare conduce la trasarea EKG
caracteristică.
Un ritm sinusal este orice ritm cardiac în care depolarizarea mușchiului cardiac începe la
nodul sinusal. Se caracterizează prin prezența undelor P orientate corect pe electrocardiogra-
mă (EKG). Ritmul sinusal este necesar, dar nu suficient, pentru activitatea electrică normală
în inimă. Termenul de ritm sinusal normal (NSR) este uneori folosit pentru un anumit tip
de ritm sinusal în care toate celelalte măsurători de pe EKG se încadrează în limitele
normale, dând naștere aspectului caracteristic al EKG-ului atunci când sistemul de conducere
electrică al inimii funcţionează normal. Unele ritmuri sinusale pot fi complet normale în
anumite grupuri de pacienți și contexte clinice, astfel încât termenul este uneori considerat o
denumire greșită și utilizarea sa este descurajată uneori. Ritmurile sinusale pot fi prezente
împreună cu diverse alte aritmii cardiace pe același EKG. Alte tipuri de ritm sinusal normal
includ tahicardia sinusală, bradicardia sinusală și aritmia sinusală.
3. Rezistenţa electrică a pielii, numită şi răspuns galvanic al pielii (RGP) este o măsură
electrofiziologică ce poate fi utilizată în domeniul biomedical. Electrofiziologia clasică
foloseşte variaţia diferenţei de potenţial exprimată în mV. Dar orice conductor are şi alți
parametri electrici, cum ar fi impedanţa sau rezistenţa electrică.
Relexul galvanic al pielii (RGP) este datorat glandelor sudoripare ca răspuns la stimulii
emoţionali (1mV, 5Hz).
Din categoria conducătorilor de ordinul al II-lea fac parte electroliţii - soluţii saline, pielea.
Principala structură a pielii responsabilă de conducerea curentului electric este stratul
superficial, stratum corneum tapetat cu o substanţă amorfă ce acoperă un strat de celule
moarte, inerte din punct de vedere biologic, este stratul de exprimare a funcţiei glandelor
sudoripare. Acestea secretă sudoarea, care este o mixtură de apă şi electroliţi, facilitând
deplasarea ordonată a electronilor la acest nivel. Cu alte cuvinte, sudoarea este un conducător
laminar de ordinul al II-lea, dispus într-un strat la suprafaţa pielii.
Deoarece activitatea glandelor sudoripare este reglată de sistemul nervos vegetativ,
măsurarea RGP este un indicator al funcţionării acestora.

9
 Ȋnregistrarea graficului variaţiei RGP în funcţie de timp :

Electrozii sunt conectaţi la multimetrul digital setat pe funcţia de Ohmetru. Cu ajutorul

interfeţei USB, se pot înregistra date în timp real. Datele pot fi apoi exportate în programul
Microsoft Excel, pentru a fi prelucrate din punct de vedere statistic. Pentru contactul cu
pielea subiectului se folosesc electrozi cu gel de clorură de argint (Ag/AgCl), pentru uz
electrofiziologic (EKG, EEG etc.), aplicaţi pe faţa dorsală a palmei stângi, unul în
prelungirea primei falange, iar al doilea în prelungirea ultimei falange.
https://www.youtube.com/watch?v=nw7kTFYwYBM

O tehnică cunoscută pentru determinarea nivelurilor de stres implică monitorizarea,

măsurarea și/sau urmărirea activității electrodermice (EDA), care poate fi efectuată prin
măsurarea impedanței pielii sau a conductanței pielii. Studiile au demonstrat că în cazul unui
răspuns la o excitare de mediu, psihologică și/sau fiziologică, crește conductanța pielii
utilizatorilor. Măsurând modificările în timp ale impedanței pielii sau ale conductanței pielii,
se cuantifică nivelul de stres al unei persoane.
EDA este o măsură indirectă a efectelor mediate neuronal asupra permeabilității glandelor
sudoripare, observată ca modificări ale rezistenței pielii la un curent electric mic sau ca
diferențe de potențial electric între diferite părți ale pielii. ( Wolfram Boucsein. „ Principiile
fenomenelor electrodermice. ” Electrodermal Activity, pp. 1-86, Springer US, 2012.)

10
 Diagrama bloc a sistemului

Test de stres de relaxare cu sistemul testat în mâna stângă

și dispozitivul de referință în mâna dreaptă
https://www.youtube.com/watch?v=Fyl0lEhnejE (electrofiziologie – tratarea aritmiilor)

11
 Ȋntrebări :
1. Ce se înţelege prin fonocardiogramă ?
2. Daţi două exemple de semnale biomedicale (enumerare).
3. Denumiţi aparatul necesar înregistrării grafice a fenomenelor bioelectrice din cursul
unui ciclu cardiac.
4. Denumiţi cele trei componente principale ale unui EKG.
5. Ce se înţelege printr-un ritm sinusal ?
6. Cărui fapt se datorează RGP (reflexul galvanic al pielii) ?
7. Cum poate fi măsurat nivelul de stres al unei persoane ?

https://www.youtube.com/watch?v=HsIq4cW2Qzw (EKG)

https://www.youtube.com/watch?v=j2WlySKVVsg (EKG şi Test de efort)

https://medist-imaging.ro/produse/cardiovit-102-g2 (EKG - poziţionarea electrozilor)

12