4.5.Fenomenele acustice în cursul ciclului cardiac.

Zgomotele cardiace normale, provenienţa lor şi

punctele optimale de auscultaţie. Fonocardiograma. Sufluri cardiace.

Auscultarea inimii la om, zgomotele cardiace.

Se disting 4 zgomote cardiace: zgomotul 1 şi 2 sunt perceptibile stetacustic, în condiţii
normale, iar zgomotul 3 şi 4 sunt foarte slabe, în general imperceptibile stetacustic, dar
posibil de înregistrat pe fonocardiogramă.
I zgomot – sistolic, este jos, prelungit şi surd, coincide cu închiderea valvelor
atrioventriculare.
Componentele zgomotului I
 Oscilaţiilor valvelor atrioventriculare
 Oscilaţia pereţilor ventriculilor, oscilaţia coardelor tendinoase
 Vibraţia sângelui din ventriculi
 Oscilaţia vaselor mari
II zgomot – protodiastolic (începutul diastolei) este scurt, înalt şi sonor, coincide cu
închiderea valvelor semilunare.
Componentele zgomotului II
 Oscilaţia valvelor semilunare
 Oscilaţia pereţilor aortei şi a trunchiului pulmonar
 vibraţia sângelui
III zgomot (diastolic) – apare în prima treime a diastolei
oscilaţia peretelui ventricular la umplerea rapidă a acestora cu sânge şi mişcarea
turbulentă a sângelui
IV zgomot (presistolic) – sistola atriilor precede zgomotul I, oscilaţia peretelui
ventricular la umplerea suplimentară cu sânge a ventriculului.
Fonocardiograma – înregistrarea grafică a oscilaţiilor produse de zgomotele cardiace, este
necesar un microfon special + un amplificator, înregistrarea se face pe inscriptor.
Punctele de auscultaţie:
Punctul 1 de auscultaţie este situat cu 1,5 cm
medial de linia medioclaviculară stângă în
spaţiul V intercoatal.
Punctul 2 de auscultaţie este situat în spaţiul II
intercostal pe linia parasternală dreaptă.
Punctul 3 - spaţiul II intercostal pe linia
parasternală stângă.
Punctul 4 este situat la baza apendicelui xifoid.

4.6.Electrocardiograma. Derivaţiile bipolare şi unipolare. Electrogeneza şi caracteristicele

electrocardiogramei normale (unde, segmente, intervale). Axa electrică a inimii. Tulburări de
conducere (blocul atrioventricular incomplet şi complet). Tulburări de ritm (tahicardia paroxistică
atrială şi ventriculară, fibrilaţia ventriculară şi atrială).

Electrocardiograma(ECG)reprezintă înscrierea grafică a diferenţelor de potenţial

generate în timpul activităţii electrice cardiace.

1
 În momentul depolarizării şi repolarizării cordului apare un câmp electric care
poate fi înregistrat pe suprafaţa corpului, între diferite puncte ale corpului apare o
diferenţă de potenţial care se modifică conform variaţiei câmpului electric.
Geneza EKG
1. Câmpul electric al cordului este format din numeroase câmpuri electrice ale
cardiomiocitelor.
2. Fiecare cardiomiocit reprezintă un dipol cu un vector stabil ce are mărime şi direcţie
(de la „–„ la „+” ).
3. Vectorul sumar în timpul depolarizării diferitor regiuni ale cordului este rezultatul
sumării fiecărui cardiomiocit aparte.
Înregistrarea EKG.

a) Derivaţiile bipolare ale membrelor(standard)

- Înregistrează activitatea electrică a inimii în plan frontal.
- Termenul “bipolar” înseamnă că ECG este înregistrat între doi electrozi exploratori
(+ şi -) plasaţi pe membre: braţul drept (R), braţul stâng (L)şi piciorul stâng(F).
- Cele trei derivaţii bipolare înregistrează diferenţele de potenţial între:
- -D I-braţul drept (R -) şi braţul stâng (L + );
- -DII-braţul drept (R -) şi piciorul stâng (F + );
- -DIII-braţul stâng (L -) şi piciorul stâng (F + ).

b) Derivaţiile unipolare ale membrelor

- Înregistrează activitatea electrică a inimii în plan frontal.
- Sunt “unipolare” deoarece folosesc un singur electrod explorator (pozitiv), plasat pe un
membru, conectat cu centrul inimii, considerat ca punct de referinţă (potenţial nul).
- Punctul de referinţă rezultă prin conectarea celorlalţi doi electrozi între ei.
- Derivaţia unipolară înregistrează potenţialul membrului respectiv şi este amplificată:
- aVR - electrodul explorator este plasat pe braţul drept;
- aVL - electrodul explorator este plasat pe braţul stâng;
-aVF - electrodul explorator este plasat pe piciorul stâng.

b) Derivaţiileprecordiale(V)
- Înregistrează activitatea electrică a inimii în plan transversal
- Sunt derivaţii “unipolare”, cu electrodul pozitiv situat pe torace(V1-V6) şi electrodul
de referinţă format din cele trei derivaţii ale membrelor unite.
- Electrodul explorator poziţionat după cum urmează:
- -V1 - spaţiul IV intercostal drept parasternal;
- -V2-spaţiul IV intercostal stâng parasternal;
- -V3-la jumătatea distanţei dintreV2şiV4;
- -V4-spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară (apexul);
- -V5-spaţiul V intercostal stâng, pe linia axilară anterioară;
- -V6-spaţiul V intercostal pe linia axilară mijlocie.

Unde, segmente, intervale

Reprezentarea ECG a fiecărui ciclu cardiac conţine:
- unde: P, Q, R, S, T şi U (deflexiuni pozitive sau negative).
2
- segmente: porţiunile cuprinse între unde.
- intervale: includ segmente şi unde.

P 0,05 – 0,3 P-Q 0,12 – 0,2

Q 0,2 – 0,3 Q-T 0,32 – 0,5
R 3,3 – 1,6 T-P 0,25 – 0,32
S 0,26 – 0,48 R-R 0,7 – 1,3
T 0,25 – 0,6

- Unda P reprezintă depolarizarea atriilor care are loc dinspre atriul drept spre
atriul stâng.

-Prima zonă activată a muşchiului ventricular este septul

interventricular, cu vectorul rezultant de la stânga spre dreapta şi de jos în
sus → unda Q.

-Urmează activarea: apexului şi pereţilor ventriculari laterali,

dinspre endocard spre epicard, cu vectorul rezultant de la dreapta la
stânga şi de sus în jos → unda R.

-Ultimele zone depolarizate sunt bazele ventriculilor, care sunt

activate de jos în sus şi spre dreapta → unda S.
- Unda T reflectă repolarizarea şi se face de la epicard spre
endocard
- Unda U corespunde cu repolarizarea muşchilor papilari sau post-depolarizarea
în fibrele Purkinje;
Axa electrică a cordulei este vectorul principal rezultant din suma vectorilor parţiali
multipli ce se succedă într-un ciclu cardiac.
- determinarea poziţiei cordului în cutia toracică
Oblic R2›R1›R3 Orizontală R1›R2›R3 Verticală R3›R2›R1

Patologiile pe EKG
1. Bloc AV incomplet – durata de trecere a impulsului
prin nodul AV (N=0,16s)creşte până la 0,25 – 0,5 batai
blocate 2:1 3:2
Bloc AV complet unda P separat de complexul QRS
2. Extrasistola este o contracţie prematură dintr-un focar ectopic.
- atrială
3
 - ventriculară
3. Tahicardia paroxistică 95-150 batai minut
atrial unda P este inversată
ventriculară
4. Fibrilaţia
- atrială
-ventriculară