METABOLISMUL ŞI TERMOREGLAREA Proteinele ce conţin tot setul de AA esenţiali se numesc proteine cu
Metabolismul proteinelor
Proteinele reprezintă 75% din substanţele solide ale organismului
 Sunt degradate până la aminoacizi
 Aminoacizii sunt absorbiţi în vena portă
 Transportaţi spre toate celulele organismului (prin membrana celulară –
difuzie facilitată sau transport activ)
 Transportaţi spre ficat (sinteza proteinelor proprii)
 În celulă sinteza proteinelor necesare ţesutului decurge în 2 etape:
1. Activarea fiecărui aminoacid - energia este furnizată de ATP şi GTP
2. Alinierea aminoacizilor în lanţuri peptidice, controlată de sistemul
ADN-ARN celular
Dezintegrarea proteinelor în celulă are loc sub acţiunea unor proteaze specifice
intracelulare sau în ficat – prin dezaminare
Dezaminarea – îndepărtarea grupurilor amine din aminoacizi. În rezultatul
dezaminării se formează amoniac, care mai apoi este transformat în uree.
Astfel aminoacizii dezaminaţi sunt utilizaţi în scop energetic (oxidare),
convertiţi în glucoză- gluconeogeneză (18/20 AA) sau stocaţi ca grăsime (19/20
AA: 5-direct; 14 – prin glucide)
Funcţiile proteinelor:
 Plastică – proteinele structurale
 Reglatoare – enzime, hormoni
 Transport (P plasmatice) – acizi graşi, biliari, săruri, grăsimi, gaze
 Hemostatică –stoparea hemoragiei (factori de coagulare)
 Formează sistemul tampon – menţin pH
 Participă la sedimentarea eritrocitelor
 Menţin P oncotică a sângelui şi lichidului extracelular
 Contracţia musculară – proteinele contractile
 Imunitatea înnăscută şi dobândită - globulinele
Valoarea biologică a proteinelor
Din 20 aminoacizi prezenţi în proteine:
 12 AA pot fi sintetizaţi în celule – neesenţiali
 8 AA nu pot fi sintetizaţi – esenţiali
valoare biologică completă, cele ce nu conţin unul sau mai mulţi AA
esenţiali – proteine cu valoare biologică incompletă
Valoarea biologică a proteinelor depinde de capacitatea organismului de
a asimila AA proteinei date (95% - de origine animală şi 80%-vegetală).
Lipsa sau carenţa unui AA esenţial din alimente duce la afectarea absorbţiei
celorlalţi AA
 În inaniţie proteică, când cheltuielile energetice sunt asigurate de
lipide şi glucide → pierdere obligatorie de proteine: pierderea
minimă raportată la kg/masă corp – coeficient de uzare a proteinelor
= 0,028-0,075 gr azot la kg masă corp/ 24 ore
 Pentru a evita această pierdere este necesar de administrat zilnic = 30
gr proteine – minimum proteic.
 Pentru asigurarea completă a cerinţelor organismului este necesar de
administrat zilnic – 100-120 gr proteine – optimum proteic
Bilanţul azotat
 Sursa de azot pentru organism – proteinele. Conţinutul de N2 -16% (
1 gr N2 - în 6,25 gr proteine)
 Cunoscând cantitatea de N2 îngerat (sub formă de proteine sau alţi
compuşi cu N2) şi cantitatea de N2 excretat din organism pe toate
căile posibile (urină, fecale, salivă, sudoraţie), putem calcula
cantitatea de proteine asimilate.
 Bilanţul azotat al organismului - raportul dintre cantitatea de N2
îngerat şi cantitatea de N2 excretat din organism timp de 24 ore
Tipurile de bilanţ azotat
 Echilibru azotat - cantitatea de N2 îngerat = N2 eliminat
 Pozitiv – cantitatea de N îngerat > N eliminat (specific pentru
organisme în creştere, femeile în perioada de gestaţie, lactaţie, în
timpul antrenamentului la sportivi);
 Negativ – cantitatea de N îngerat < N eliminat
BA negativ se întâlneşte la persoanele de vârsta a treia şi în patologii:
cancerul însoţit de caşexie, tuberculoză, nefrite, combustii, inaniţie.
Reglarea metabolismului proteic
Predominant umorală:
 Somatotropul- stimulează sinteza proteinelor intracelulare, mărind
permeabilitatea membranei pentru aminoacizi, creşte sinteza ARN-ului
 Somatomedina – sintetizată în ficat sub acţiunea somatotropului, efecte
similare HST, asigură creşterea cartilajului osos
 Tiroxina şi triiodtironina – creşterea şi diferenţierea ţesutului - la copii;
la adulţi – oxidarea proteinelor
 Glucocorticoizii - măresc sinteza proteinelor în ficat, gluconeogeneza şi
micşorează transportul de AA în celulă
 Insulina – inhibă catabolismul proteinelor, măreşte transportul AA în
celulă
 Testosteronul - măreşte sinteza proteinelor (masa musculară > la
bărbaţi)
Metabolismul lipidelor
 Lipidele – compuşi chimici din alimente care includ: - grăsimi neutre
(trigliceride)
- fosfolipide
- colesterol
 Funcţiile lipidelor:
1. Plastică – fosfolipidele întră în componenţa membranelor biologice
2. Energetică – furnizarea energiei necesare diferitor procese metabolice
 Din TGI grăsimile (chilomicronii) pătrund în limfă şi sânge → ţesutul
adipos
 Hidroliza trigliceridelor din chilomicroni sub acţiunea lipoprotein-
lipazei din membrana adipocitelor → acizi graşi, glicerol
 Acizii graşi în adipocite se recombină cu glicerolul → trigliceride, care
se depozitează
 La necesitate triglicerid-lipaza intracelulară hidrolizează trigliceridele
depozitate → acid gras, glicerol
 Acizii graşi părăsesc adipocitele şi nimerind în plasmă se leagă cu
proteinele plasmatice → acizi graşi liberi
 Acizii graşi liberi se transportă spre toate celulele organismului, unde
sunt folosiţi în scop energetic
 Lipoproteinele – sunt particule plasmatice mai mici decât
chilomicronii compuse din: fosfolipide, trigliceride, colesterol şi
proteine
1. Lipotroteine cu densitate foarte mică (conţin cantităţi mari de
trigliceride) – transportă trigliceridele spre ţesutul adipos şi periferic
2. Lipotroteine cu densitate mică (conţinut ridicat de colesterol) –
derivaţi din primele, după ce au fost cedate trigliceridele ţesutului
adipos
3. Lipotroteine cu densitate mare (conţin 50% proteine) – îndepărtează
colesterolul din ţesuturi prevenind dezvoltarea aterosclerozei
Lipidele în ficat
1. Degradarea acizilor graşi (AG) în scop energetic
2. Sinteza trigliceridelor din glucide şi în măsură mai mică din proteine
3. Sinteza din acizi graşi a colesterolului şi fosfolipidelor
Degradarea şi oxidarea AG are loc în mitocondrii (substanţa de transport
a AG în mitocondrii – carnitina)
 Degradarea AG în aceti Co-A prin β-Oxidare
 Molecula de acetil Co-A întră în ciclul Krebs → CO2 şi H+ (în
acetse 2 etape -7 molecule ATP )
 Oxidarea atomilor de H+, cu formarea a 139 molecule ATP.
În final se formează 146 molecule ATP
Colesterolul
1. Colesterolul endogen (30%) – sintetizat în ficat şi celulele
organismului
2. Colesterolul exogen (70%) – absorbit din TGI
 Împreună cu fosfolipidele întră în componenţa membranelor
biologice
 Este puternic liposolubil şi uşor solubil în apă
Ateroscleroza – depozite de colesterol în intima arterelor sub formă de
plăci ateromatoase, în care precipită Ca+2 formînd plăci calcinoase -
rigiditatea vaselor creşte. Deseori aceste plăci străbat intima spre sângele
circulant şi induc formarea cheagurilor, care se rup şi provoacă tromboza
arterelor mari – moarte subită
Reglarea metabolismului
 Glucocorticoizii – cortizolul, măreşte mobilizarea acizilor graşi din
ţesutul adipos şi oxidarea acestora în ţesuturi
 Somatotropul - mobilzarea acizilor graşi din adipocite şi oxidarea
acestora în scop energetic
 Insulina – stocarea trigliceridelor în adipocite (inhibă triglicerid-lipaza
din adipocite)
 Catecolaminele –adrenalina, măreşte oxidarea lipidelor în scop
energetic
 H.tiroidieni – eliberarea acizilor graşi din adipocite
 H. sexuali – oxidarea lipidelor în scop energetic
Metabolismul glucidelor
 Din TGI monozaharidele sunt absorbite în sânge (fructoza şi galactoza –
convertite hepatic în glucoză)
 Glucoza devine calea finală comună de transport şi utilizare a glucidelor
la nivel celular
 Prin membrana celulară glucoza este transportată prin difuzie facilitară
 În celulă glucoza poate fi:
1. Stocată sub formă de glicogen – complex de reacţii care se numeşte
glicogeneză. Procesul invers de descompunere a glicogenului –
glicogenoliză
2. Utilizată imediat ca sursă energetică
Catabolizarea glucozei decurge în următoarele etape:
1. Glicoliza :
10 trepte de reacţii
glucoza → 2 molecule acid piruvic ( 2mol ATP) → care este convertit
mitocondrial în acetil Co-A
2. Ciclul Krebs: acetil Co-A → CO2 şi H+ ( 2mol ATP)
3. Fosforilarea atomilor de H+ (34 mol ATP)
În rezultatul catabolizării totale a unei molecule de glucoză se formează 38
molecule ATP- 66% din toată energia degajată; 34% din energie este eliminată
sub formă de energie termică
 O altă cale de catabolizare a glucozei este calea pentozo-fosfatului, care
aste responsabilă de hidroliza a 30% din toată glucoza
 Când rezervele de glucoză scad sub limitele normale începe sinteza
glucozei din aminoacizi şi glicerol - gluconeogeneză
 Conţinutul de glucoză în sânge – 3,3-5.5 mmol/l
Micşorarea – hipoglicemie, nivel ≤ 1,8-2,2 mmol/l , provoacă coma
hipoglicemică
Mărirea – hiperglicemie, nivel ≥ 11-12 mmol/l, provoacă coma
hiperglicemică
 Norma nictemirală de glucide – 450-500 gr
Reglarea metabolismului glucidic
1. Insulina - măreşte permeabilitatea membranelor celulare pentru
glucoză, micşorează glucoza în sânge, stimulează stocarea
glicogenului în muşchi
2. Glucagonul – stimulează glicogenoliza, măreşte concentraţia
glucozei în sânge
3. Somatotropul – scade utilizarea glucozei în scop energetic, măreşte
depozitele de glicogen
4. Glucocorticoizii - stimulează gluconeogeneza, micşorează utilizarea
glucozei în scop energetic şi măresc concentraţia glucozei în sânge
5. Catecolaminele – măresc glicemia
Metabolismul hidro-salin
Apa reprezintă 57% (40 l) din greutatea corpului. Aportul normal de apă –
1500-2300 ml /zi:
 2/3 pătrunde prin tractul digestiv
 1/3 (150-200 ml) se formează în organism prin oxidarea hidrogenului
din alimente
Eliminarea apei:
Urină – 1400 ml
Transpiraţie – 100 ml (la temperaturi ridicate - 1,5-2l)
Masele fecale – 100 ml
Evaporare – tractul respirator sau difuzie la nivelul pielii
Apa : - lichid intracelular (25 l)
- lichid extracelular (15 l): plasma sangvină, lichid interstiţial,
cefalorahidian, intraocular
Compoziţia lichidului  Calcitonina – inhibă osteoclastele şi activează osteoblastele –
Intracelular: Extracelular micşorează Ca+2 în sânge
Cantităţi mari de: K+ P+3 Mg+2 S+2, Cantităţi mari de: Na+ Cl- ,  Parathormonul –antagonistul calcitoninei
bicarbonaţi Metabolismul bazal
proteine, aminoacizi Cantităţi mici: K+ P+3 Mg+2  MB – reprezintă consumul energetic minim necesar menţinerii
S+2 Ca+2, funcţiilor vitale
(de 4 ori mai mult ca cel extracelular) acizi  Unitatea ce exprimă rata energiei folosite de organism “rata
organici metabolismului” este caloria
Cantităţi mici: Na+ Cl- Ca+2 Cantităţi moderate: glucoză,  Caloria – cantitatea de căldură necesară pentru a ridica
aminoacizi, temperatura unui gram de apă cu 10 C
Cantităţi moderate  MB la adulţi sănătoşi constituie:
sulfaţi, fosfaţi: bărbaţi – 1600 kcal/24 ore
fosfaţi, sulfaţi, colesterol, Fiecare lichid are unele femei – 1300 kcal/24 ore
particularităţi  MB depinde de:
fosfolipide , glucoză privind compoziţia - constituţie: greutatea corpului, talia
- vârstă (copii > vârstnici)
Metabolismul salin - sex (bărbaţi > femei)
 Na+ - pătrunde în organism sub formă de NaCl, - condiţiile mediului extern (MB max. la ora 16-17; min la ora 3-4
norma nictemirală – 10-12 gr /zi NaCl, se conţine în toate lichidele dimineaţa; veghe > somn)
organismului, se elimină prin urină, sudoare.  MB poate fi calculat cu ajutorul tabelelor sau măsurat în anumite
 K+ - 2-3 gr/zi; predomină în lichidul intracelular condiţii standarte:
 Ca +2 - 0,6-0,8 gr/zi. Rolul: contracţia musculară, coagularea 1. Stare de veghe
sângelui, transmiterea sinaptică, ca mesager secund, osificarea oaselor 2. Repaos muscular (poziţie orizontală) şi psihic
(depozit) 3. Post alimentar 12-16 ore
 P+3 – 1-2 gr/zi; întră în componenţa ATP, AMPc creatininfosfatului etc, 4. Temperatura de confort 18-200 C
prin mecanism antiport – eliminarea H+ din organism
 Fe+2 -10-30 mg/zi; întră în componenţa hemoglobinei, mioglobinei,  Rata MB creşte în timpul efortului fizic
catalazei, peroxidazei şi citocromilor – participă la procesele de  MB + energia necesară pentru a efectua un efort fizic se numeşte
oxidare. Transportat prin sânge – transferină, depozitat în ficat –feritină metabolism general
 Cl- depozitat – NaCl, eliminat prin urină, fecale, sudoare MG depinde de activitatea desfăşurată, astfel toate persoanele pot fi
Reglarea metabolismului hidro-salin repartizate în 4 grupe profesionale:
Reglarea este umorală: 1. Intelectuali – 3000-3500 kcal/zi
 H. antidiuretic (lobul posterior al hipofizei) – măreşte reabsorbţia apei la 2. Muncitorii întreprinderilor mecanizate – 3500-4000 kcal/zi
nivelul tubilor distal şi colector renali, micşorează diureza 3. Lucrătorii întreprinderilor parţial mecanizate – 400-4500 kcal/zi
 Mineralocorticoizii (aldosteronul) – reabsorbţia sodiului şi secreţia 4. Muncitorii care execută o muncă fizică grea – 4500-5000 kcal/zi
potasiului în tubii distali şi colectori renali
Reglarea metabolismului bazal 4. Determinarea echivalentului caloric al 1l O2 - cantitatea de energie
 Hormonii tiroidieni (T3 ; T4 ) – măresc rata MB cu 60% – 100% peste degajată la consumarea 1l O2 (conform tabelelor standard în baza CR)
normă; absenţa complectă a acestor hormoni duce la scăderea ratei MB EK 1 l O2 = CR + 4; pentru glucide = 5 kcal
cu 50%-60% faţă de normă proteine = 4,8 kcal
 Catecolaminele (adrenalina, noradrenalina) – măresc rata MB în lipide = 4,7 kcal
majoritatea ţesuturilor, accelerând glicogenoliza şi astfel mărind 5. Determinarea MB (Q)= kcal/ min, apoi 24 ore
activitatea metabolică celulară 6. Calcularea MB după tab. standard şi compararea cu datele experimentale;
 Stimularea sistemului nervos simpatic măreşte rata MB doar cu 15% aprecierea erorii ( ±10%)
(la noi-născuţi cu 100%)
Calorimetria II. Analiza găzoasă incompletă Metoda Crog
Reprezintă măsurarea rate MB – 2 metode
1. Calorimetria directă – se efectuază cu ajutorul camerelor calorimetrice;
este bazată pe determinarea energiei cedate de organism sub formă de
energie termică (căldură). Căldura cedată este captată de apa din
calorimetru şi după devierea t0 apei, calculăm MB (Q); Q= mc(t2-
t1)/MT
2. Calorimetria indirectă – este bazată pe determinarea energiei eliberate
în rezultatul proceselor oxidative, prin calcularea V O2 utilizat şi V CO2
eliberat – analiza gazoasă
I. Analiza găzoasă completă Metoda Douglas-Holdane
Colectarea aerului expirat de persoana examinată în sacul Douglas timp de 10-
15 min şi determinarea în % a O2 şi CO2 în aerul inspirat şi expirat
(gazoanalizatorul Holdane)
Etapele analizei gazoase complete:
1. Ventilaţia pulmonară (aerul ce trece prin plămâni/min)
V aer colectat / timp = V aer/min
2. Determinarea în % apoi în unităţi de volum
VO2 cons / min = VO2 insp – VO2 expir
VCO2 eliminat / min = VCO2 expir – VCO2 insp

3. Determinarea coeficientului respirator CR

CR = VCO2 elimin / VO2 cons 1. VO2 consumat / min (standardizare prin metode logaritmice)
CR depinde de substratul supus oxidării
CR glucide = 1,0; CR proteine = 0,8; CR lipide = 0,7 2. Q(min) = VO2 cons/min x EK 1l O2 = kcal/min
Exemplu: C6 H12 O6 + 6O2 → 6 CO2 + 6H2 O
CR = 6CO2 / 6O2 = 1 3. Q (24 ore) = Q(min) x 60 x 24 = kcal/24 ore
 4. Frisonul muscular – contracţii involuntare asincrone a fibrelor
Temperatura corpului uman musculare cauzate de impulsurile eferente din centrul motor primar al
 Temperatura corpului uman se menţine relativ constantă - izotermie – frisonului din hipotalamusul posterior
depinde de echilibru dintre două procese: 5. Efectul simpatic şi adrenalina circulantă – intensifică rata MB; efect –
Termogeneză – producerea căldurii, este determinată de nivelul proceselor termogeneză chimică
oxidative în ţesuturi 6. Efectul T3 T4 - cresc rata MB, efectul este întârziat
Termoliză – pierderea de căldură, care se realizează prin următoarele căi:
1. Iradiere – raze infraroşii (60% căldură) Mecanismele termolizei
2. Conducţie – contact cu obiectele reci (3%)  Stimularea receptorilor pentru cald declanşază mecanisme de
3. Convecţie - curentului de aer rece (15%) termoliză:
4. Evaporare – evaporarea apei de pe suprafaţa corpului la transpiraţie şi în 1. Vasodilatare cutanată - inhibarea centrelor simpatici din
timpul expiraţiei hipotalamusul posterior cu dilatarea pasivă a vaselor cutanate
Reglarea temperaturii corpului 2. Stimularea sudoraţiei şi cedarea căldurii prin evaporare la
 Izotermia este reglată de către centrul termoreglării din hipotalamusul stimularea neuronilor simpatici colinergici de către neuronii
posterior – termostatul hipotalamic responsabili de sudoraţie din hipotalamus
 Acesta primeşte informaţie despre schimbarea T de la receptorii termici 3. Receptorii de cald din abdomen şi vasele sangvine transmit
pentru cald şi rece din: piele, măduva spinării, abdomen şi de la semnale inhibitorii spre centrul simpatic din hipotalamusul posterior
neuronii termosensibili din zona preoptică a hipotalamusului – dilatarea pasivă a vaselor viscerelor
 Termostatul hipotalamic declanşază mecanisme de termogeneză şi 4. Întreruperea legăturii hipotalamo-hipofizare: în ţesuturi ↓
termoliză pentru menţinerea izotermiei T3, T4 - ↓ ratei MB.
Punctele de măsurare
Mecanismele termogenezei a temperaturii corpului:
 Mecanismele de conservare a T sunt declanşate la scăderea T centrale a 1. Fosa axilară –36,6oC
corpului 2. Intrarectal – 37,2oC
≤ 37oC: 3. În cavitatea bucala – 37,0 oC
1. Vasoconstricţia cutanată – produsă de semnale nervoase de la neuronii Temperatura variază în diferite ţesuturi în dependenţă de rata proceselor
simpatic, adrenergici care constrictă vasele pielii şi reduc pierderea de metabolice,
căldură de 8 ori. Influenţa simpatică este amplificată de hipotalamusul T maximă fiind în ficat – 38,0oC, iar Tminimă – pielea extremităţilor.
posterior Animale homeoterme – menţin constant T corpului la variaţiile T mediului
2. Piloerecţia – ridicarea firelor de păr cu formarea unui strat izolator de aer extern.
3. Oprirea sudoraţiei – reduce pierderea de căldură prin evaporare Animale poichiloterme – T corpului variază în dependenţă de T mediului
Toate trei reduc pierderile de căldură, următoarele asigură formarea extern.
căldurii Hipotermie - ↓T <35oC Hipertermia - ↑T>37oC (trebuie diferenţiată de
febră)
FEBRA 4. Girus hipocampic şi girus cingulat – căutarea hranei; împreună cu
 Creşterea temperaturii corpului peste limita normala şi este cauzata de amigdala şi hipotalamusul asigură aprecierea calităţii hranei.
acumularea în sânge a diferite toxine care afectează termostatul  Obezitatea – apare la dereglarea aportului alimentar; consumul
hipotalamic. excesiv de alimente şi lipsa efortului fizic. La fiecare 9,3 kcal ne
 Substanţele ce provoacă febră – pirogene (apar ca rezultat al degradării utilizate se depozitează un gram de grăsime.
ţesuturilor organismului afectate de diverşi agenţi patogeni, viruşi,
bacterii)
 Creşterea T corpului ↑ 41-42,5oC – şocul termic.
 Manifestările: hemoragii locale, degenerări parenchimatoase în special
în creier → edem cerebral → deces.

Aportul alimentar
 Produse alimentare – compuşi chimici care includ proteine, lipide,
glucide, vitamine, săruri minerale, apă.
 Consumul zilnic depinde de: compoziţie, gradul de asimilare şi valoarea
energetică.
 Valoarea energetică:
1 gr. proteine – 4,1 kcal
1 gr. lipide – 9,3 kcal
1 gr. glucide - 4,1 kcal
Raportul proteine : lipide : glucide - 1:1:4, pentru persoana adultă
sănătoasă în timpul efortului fizic de intensitate medie: 120 gr. proteine, 60
gr. lipide, 460 gr. glucide. (La efort maxim ↑ cu 30%).
 Gradul de asimilare: 95% - produse de origine animală; 80% - origine
vegetală; 82-90% - origine mixtă
Reglarea aportului alimentar
 Aportul alimentar este reglat de sistemul nervos:
1. Hipotalamusul – centrul foamei (n. laterali); centrul saţietaţii (n.
ventromediali).
2. Centrii din partea inferioară a trunchiului cerebral – salivaţia, masticaţia,
deglutiţia.
3. Amigdala şi ariile corticale ale sistemului limbic – controlează apetitul
împreună cu hipotalamusul.