Subiecte fiziopatologie

1.Tipuri de derivatii
a. Derivaii directe:- epicardice (electrozii aplicai pe epicard),endocavitare (electrozii
introdui endocavitar)
b.Derivaii semidirecte: esofagiene (electrozi introdui n esofag),pericardice (electrozi
aplicai pe pericard)
c. Derivaii indirecte sau periferice :bipolarele i unipolarele membrelor (electrozii sunt
plasai pe membre),precordiale (electrozii plasai pe cutia toracic
2.Stabilirea ritmului sinusal, frecventei cardiace si a axei electrice a inimii
a.Stabilirea ritmului sinusal se face pe baza prezenei undei P pozitive obligator n DI DII
aVL V4 V5 V6, avnd caracteristicele undei P determinate de depolarizarea atrial,
produs de stimul pornit din nodul sinusal (Keit- Flack). Unda P este negativ n derivaia
aVR.
b. Stabilirea frecvenei cardiace se poate face prin determinarea numrului de sutimi de
secund dintre dou unde P sau R i i mprim cifra de 6000 (nr. De sutimi de sec.
dintr-un minut) la numrul de sutimi de secund gasit. De exemplu, ntre dou unde R
avem 80 sutimi de secund, vom mpri cifra de 6ooo la 8o i ne d 75 frecvena
cardiac pe minut.Exist tabele care conin distanele R - R i frecvena cardiac
corespunztoare pentru fiecare R-R.
c. Determinarea axei electrice a cordului (QRS)
Axa electric a inimii reprezint rezultanta vectorial a tuturor vectorilor
cardiaci momentani, produi de activitatea electric a inimii.Exist mai multe metode de
determinare a axei electrice a cordului dintre care vom reda 2 metode:- metod
aproximativ, dup care axa electric a inimii se stabilete n funcie de amplitudinea
undei R n bipolarele membrelor
-metoda exact folosind triunghiul echilateral = metoda triunghiului
echilateral:Se face suma algebric a componentelor complexului QRS din DI i DIII.
Cifrle obinute se noteaz pe laturile triunghiului care reprezint conducerile DI i DIII,
innd cont de faptul c fiecare latur a triunghiului echilateral este mprit n 2 pri
egale, una pozitiv i una negativ, la mijloc fiind punctul zero. Deci cifrele obinute din
suma algebric a fiecrei derivaii, DI sau DIII , le notm dac sunt pozitive pe poriunile
pozitive ale laturilor iar dac sunt negative pe poriunile negative ale laturilor care
indic DI i DIII.
Din punctele notate pe cele 2 derivaii ducem dou perpendiculare pn acestea
se unesc. Unim cu o linie centrul triunghiului cu punctul de ntlnire a celor dou
perpendiculare, linia obinut indicnd direcia axei electrice a cordului (QRS)
3.Rotatii cordului in functie de axul longitudinal si a axul transversal
a. Rotaie orar :se reflect pe EKG prin prezena undei S n DI i a undei Q n
DIII , deci SI QIII; zona de tranziie (derivaia din precordiale n care complexul QRS
este echidifazic de obicei este n V3 - V4 n precordiale se deplaseaz spre V5
b. Rotaie antiorar:se reflect pe EKG prin prezena undei Q n DI i S n DIII,
deci QI SIII; zona de tranziie se deplaseaz spre derivaia V2.
c. Rotaiile cordului n axul transversal: vrf nainte - se deceleaz pe EKG prin
prezena undei Q n DI DII DIII ; vrf napoi - se deceleaz pe EKG prin prezena undei S
n DI DII DIII
d.Rotaiile n axul antero-posterior:Cord orizontalizat : aVL pozitiv si aVF negativ
e. Cord semiorizontalizat : aVL pozitiv de amplitudine mai mic, aVF echidifazic
f. Cord semiverticalizat : aVF pozitiv, de amplitudine mic, aVL echidifazic
g. Cord verticalizat: aVF pozitiv ,aVL negativ
h. Cord cu poziie intermediar : aVF + si aVL+
i.Cord cu poziie neterminabil: aVL i aVF sunt echidifazice

4.Caracteristicile undei P, segmentului PR/ PQ, intervalului PQ/ PR pe EKG normal
Unda P - reprezint depolarizarea atrial; form - und rotunjit; uneori ascuit n aVF;
sensul - pozitiv n majoritatea conducerilor; negativ n aVR; poate fi ascuit, dlfazic
sau inversat n V1; durat 0,08 0,11 sec; amplitudine pn la 2,5 mm (0,25 mV)
Segment PR sau PQ - reprezint timpul necesar conducerii stimului cardiac prin nodul
atrio-ventricular, este intervalul cuprins ntre sfritul undei P i nceputul complexului
QRS, avnd o durat o,o4 - o,lo sec.
Interval PQ sau PR- distana de la nceputul undei P pn la nceputul complexului QRS,
avnd o durat minim de o,12 sec i maxim de 0,21 sec.

5. Caracteristicile complexului QRS pe EKG normal
reprezint procesul de depolarizare ventricular.Depolarizarea ncepe n regiunea septului
interventricular, se continu n regiunea apical ultimele poriuni depolarizate fiind cele
bazale. Durata total 0,06 sec. - o,10 sec; deflexiunea intrinsecoid = distana de la
nceputul complexului QRS pn la ultimul vrf al undei R. Are o durat maxim n V2 de
o,o3 sec. i n V5 de o,o5 sec.
- unda Q - reprezint depolarizarea septal; form ascuit fr
crestturi; sens - negativ; durat - deobicei o,ol - o,o2 sec, poate fi maximum
de o,o3 sec; amplitudine - pn la 25% din unda R alturat. n D3 uneori n
repaus se poate observa o und Q cu amplitudine mal mare de 25% din R alturat.
n aceast situaie poate fi o und Q poziional sau patologic. Dac pe EKG
nregistrat n inspir maxim amplitudinea scade, rmnnd maximum 25% din R
alturat = und Q poziional. Dac amplitudinea rmne mai mare de 25% din R
alturat = und Q posibil patologic, ndeosebi dac acelai aspect al undei Q este
prezent i n aVF
- unda R - reprezint depolarizarea pereilor liberi
ventriculari;form - und ascuit fr crestturi; sens - pozitiv;
durat - o,o2 - 0,06 sec.; amplitudine - n bipolarele i unipolarele
membrelor poate ajunge la 12 mm, iar n V5 la 25 mm.
- unda S - reprezint depolarizarea poriunilor bazale
ventriculare;form ascuit; sens - negativ; durat - maxim de o,o3 ;amplitudine - n
bipolarele i unipolarele membrelor, n V
6
i V
5
, nu depete 1/6 1/8 din unda R pe care
o urmeaz. n V2 are maximum 2o mm.

6. Caracteristicile segmentului ST si ale undei T pe EKG normal
Segmentul ST - reprezint prima parte a repolarizrii ventriculare- se nscrie n mod
normal pe linia izoelectric. Se admite drept normal o subdenivelare de maximum 0,5 mm
a segmentului ST n V4, cu condiia ca unda T s aib aspect normal precum i o
supradenivelare a lui, n special la tineri, de 1-2 mm n precordialele drepte;durata
segmentului ST nu depete durata QRS-ului care-1 urmeaz; punctul de unire al ramului
ascendent al undei S i nceputul segmentului ST se numete punct joncional (J) care se nscrie pe linia
izoelectric sau poate fi denivelat fa de linia izoelectric (supra sau subdenivelat) cu maximum o,5 mm;
segmentul ST poate fi discret subdenivelat prin faptul c este uneori deplasat sub linia izoelectric de unda Ta.
Unda T - reprezint a 2-a parte a repolarizrii ventriculare.- forma - asimetric avnd o pant ascendent l
ent i una descendent abrupt; sens - obligator pozitiv n ritmul s inusal n derivaiile D1, D2, aVL, V2, V3,
V4, V5, V6 i negativ n aVR, poate fi difazic sau negativ n D3, aVF, V1; durata - o,15 - o,3o sec; amplitudine
- 2-3 mm, uneori n precordialele drepte, n special la tineri, poate s ating 5-8 mm.

7. QS patologic sau fals aspect de Qs? determinat
Cnd complexul QRS este format dintr-o singur und negativ, se numete QS, aspect
ce n mod normal este admis doar n derivaia aVR. Cum se apreciaz ntr-o derivaie n
care complexul QRS are aspect de QS, dac este sau nu n realitate QS ? (fig.24)
Pentru aceasta este necesar s se nregistreze simultan cel puin dou derivaii EKG. Se
duce perpendicular de la nceputul complexului QRS din derivaia n care aspectul
morfologic este clar de complex QRS pn la derivaia n care este aspectul de QS i
pot exista dou situaii: dac perpendiculara ntlnete direct nceputul complexului QS
atunci este cu adevrat aspectul QS = patologica; dac perpendiculara ntlnete linia
izoeleotric pe derivaia pe care exist aspectul de QS nainte de nceputul QS-ului,
rmnnd o poriune de interval izoelectric ntre perpendicular nceputul QS-ului, n
acest caz este un fals aspect de QS. Poriune de interval izoelectric dintre piciorul
perpendicularei i nceputul QS-ului = r izoelectric.

8. Modificarile fiziologice ale EKG
Electrocardiograma normal poate prezenta variaii fiziologice legate de vrst,
sex, tipul constituional, respiraie, poziia corpului, tonusul vegetativ etc.
Vrsta naintat poate produce o scdere a amplitudinei complexelor QRS i a
undelor T i creterea intervalelor P-R i Q-T.
Sexul femenin poate prezenta complexe QRS de amplitudine mai mic n derivaiile
precordiale, n comparaie cu sexul masculin.
Tipul constituional poate influena aspectul electrocardiografic. Astfel la indivizii cu
aspect longilin astenic, cordul are tendin la verticalizare cu QRS deviat la dreapta.
La tipul picnic cordul are tendin de orizontalizare i QRS este deviat la stnga.
Respiraia poate crete frecvena cardiac n inspiraie i s o scad n expiraie.
De asemenea n inspir profund diafragmul coboar i cordul se verticalizeaz cu devierea
QRS la dreapta, iar n expiraie poziia cordului se orizontalizeaz cu QRS deviat la
stnga.
Poziia corpului determin modificri ale electrocardiogramei, n ortostatism i
decubit lateral drept cordul verticalizndu-se cu QRS deviat la dreapta, iar n decubit
lateral stng cordul se orizontalizeaz cu devierea QRS la stnga.
La sportivii care au fcut mult antrenament frecvena cardiac poate fi de 5o-6o
bti/min. i durata complexului QRS poate fi crescut.
Predominena simpatic produce creterea frecvenei cardiace, segmentul poate
fi subdenivelat i unda T de amplitudine sczut.
Predominena vagotomiei se exprim prin bradicardie sinusal, segmentul ST poate
fi supradenlvelat cu unde T nalte, largi la baz.


9. Hipertrofia atriala dreapta, stanga si biatriala -caracteristici
Hipertrofia atrial stng se caracterizeaz prin prezena unei unde P, numit P
"mitral" care are urmtoarele caracteristici:form - aspect bifid, durat - nai mare de
o,11 sec., amplitudine - maxim de 2,5 mm, unda este mai vizibil n DI, DII, V5 V6, n V1 -
V2 unda P poate s aib aspect difazic ( ), cu dominana componentei negative, datorit
vectorului de depolarizare al atriului stng, care fuge de precordialele drepte
Hipertrofia atrial dreapt Se evideniaz pe EKG prin unda P, numit P
pulmonar:form ascuit, simetric, amplitudine - mai mare de 2,5 mm, durata - maxim
o,11 sec, unda P "pulmonar" este mai vizibil n DII DIII, aVF
n cazurile de hipertrofie biatrial unda P are durata peste o,11 sec. i
amplitudinea mai mare de 2,5 mm.

10. Hipertrofia ventriculara stanga caracteristici
n suprasolicitarea ventriculului stng se produce o preponderen mare a masei
acestuia i a septului stng, vectorii de activare au aproape aceeai secven ca la cordul
normal, dar cu accentuarea vectorilor septali i ventriculari stngi.
n derivaiile standard aspectul este variabil n funcie de poziia electric a inimii.
Cel mai des ntlnit este poziia electric orizontal n care potenialele electrice ale
ventriculului stng se proiecteaz spre braul stng, iar cel al ventriculului drept spre
picior, de unde rezult un complex R sau qR n D1 i aVL i complex rS n D3 i aVF.
- axa electric este deviat la stnga (ntre 0 i 60) cu rotaie antiorar qR n D1 i rs
n D3) ;
- deflexiunea intrinsecoid n V5-V6 este ntrziat (peste 0,5 sec.);
- complexul QRS are o durat crescut, fr ns s depeasc 0,12 sec. (cnd
nu este asociat o tulburare de conducere intraventricular)

11. Hipertrofia ventriculara dreapta caracteristici:
- axa QRS deviat la dreapta ( + llo sau peste), cord rotat orar, uneori cu vrful
napoi i verticalizat.
- durata QRS normal sau crete cu maximum o,ol sec., nedepind o,12 sec.
- und S adnc n DI aVL, V5 V6
- und R nalt n DIII, aVF (mai mare de 12 mm) i V1 V3, cu raport R/S supraunitar
n precordialele drepte
- und R nalt n aVR
- modificri de faz terminal de tip secundar, adic denivelarea segmentului ST cu
unde T aplatizate, difazice sau negative, n sens opus complexului QRS

12. Bloc de ramura stanga major si minor caracteristici
Bloc major de ramur stng
- QRS deviat la stnga
- durata complexului QRS de o,12 sec. sau mai mare
- deflexiunea intrinsecoid n V5 de 0,08 sec. sau mai mare
- dispariia undelor Q i S n V5 V6
- unde R lrgi crestate n V5 V6
- unde S largi crestate n V1 - V2
- modificri de tip secundar ale fazei terminale
Blocul minor de ramur stng
- ngrori, crestturi ale undelor R n precordialele stngi i ale undelor S n
precordialele drepte
- dispariia undei Q n V5 - V6
- deviaie axial stng
- durata complexului QRS normal sau puin crescut
- deflexiunea intrinsecoid uor crescut
- modificri moderate sau aspect normal al fazei terminale

13. Bloc de ramura dreapta major si minor caracteristici
Bloc major de ramur dreapt
- durata complexului QRS de o,12 sec. sau mai mare i deflexiunea intrinsecoid mai mare
de 0,06 sec. n V1- V2.
- unde R largi crestate n DIII aVF,V1 V2.
- und R sau r terminal larg, crestat sau rotunjit n aVR
- unde S largi, crestate sau rotunjite n DI, aVL, V5 V6
- modificri de tip secundar ale fazei terminale

Bloc minor de ramur dreapt
- durata complexului QRS este normal sau puin mrit i deflexiunea intrinsecoid
mrit n V1 V2 (0,05-0,06 sec.)
- complex QRS larg crestat n precordialele drepte, frecvent se ntlnete aspectul de
rSr

14. Boli coronariene : semne EKG de ischemie/ leziune/ necroza
Semne EKG de "ischemie"-Ischemia miocardic se exprim electrocardiografic
prin modificri ale undei T i alungirea intervalului QT
Semne EKG de "leziune" -Leziunea miocardic se exprim electrocardiografic prin
denivelri ale segmentului ST. Se produce o ntrziere a depolarizrii n regiunea afectat,
la acest nivel producndu-se o ncetinire sau chiar blocare a stimulului de activare. Se
creiaz o diferen de potenial ntre zona sntoas care n timpul depolarizrii este mai
electronegativ dect zona lezat. Ia natere astfel aa-numitul curent sistolic de
leziune cu orientare spre zona lezat, care se exprim grafic printr-o deflexiune
ascendent brusc. Repolarizarea ncepe n regiunea sntoas, zona lezat devine mai
electronegativ. Astfel apar noi diferene de potenial, n sens invers, realiznd "curentul
diastolic de leziune", ce se traduce grafic printr-o und descendent lent.Curentul
sistolic i diastolic de leziune se manifest grafic prin "unda monofazic", semnul specific
de leziune.
Necroza miocardic
Zona de necroz miocardic este inert din punct de vedere bioelectric. Se
manifest electrocardiografic prin semne directe i indirecte.
Semnele directe de necroz miocardic:- apariia undei Q patologice (und Q cu
durata mai mare de o,o3 sec., amplitudine mai mare de 25% din unda R alturat, prezena
de crestturi). Complexul QRS are aspect de Qr, QR, QRS, QRs, QrS sau Qrs; apariia
complexului QRS sub form de QS; amputarea undei R n derivaiile care oglindesc
peretele inimii pe care este situat necroza.
Semnele indirecte de necroz miocardic:- apariia de unde R de amplitudine
crescut pe peretele opus necrozei.

15.Angina pectorala testul Master criteriile EKG de test Master pozitiv

Criteriile EKG de test Master pozitiv - aparitia denivelarilor segmentului ST mai mare
de 1 mm , apar de obicei subdenivelari
Subdenivelarea segmentului ST este orizontala si descendenta
-aplatizarea sau negativarea undei T sau in unele cazuri pseudo-normalizarea acestei
unde , adica pozitivarea undei T post-efot in derivatii in care pe inregistrarea de
repaus era negativa ,acest fapt traducand o suferinta subendocardica acuta
-aparitia de tulburari de conducere( bloc de ramura stanga ,bloc de ramura dreapta sau
bloc atrio-ventricular ) si tulburari de ritm ( extrasistole , crize de tahicardie
paroxistica atriala )
-alungirea intervalului Q-T

16.Angina instabila caracteristici EKG

Pe EKG pot sa apara modificari de tip ischemo-lezional , tulburari de ritm sau conducere
si in cazuri foarte rare poate fi prezenta o unda Q patologica, care este expresia unei
hipoxii atat de marcate incat zona afectata se comporta din punct de vedere electric ca
un tesut inert. Aceasta unda Q patologica dispare foarte repede( cateva ore).
Caracteristic pentru sindromul intermediar este faptul ca mobilitatea acestor
modificari este mare, traseul electro-cardiografic revenundu-si la normal in 10-12 zile
EKG repaus- ritm sinusal 72/ min AQRS oblic, cord rotat orar cu varful inainte , cord cu
pozitie intermediara. Segmentul ST este discret subdenivelat ( 0,5) In majoritatea
conducerilor si undele T sunt negative in DIII si cu aspect in V2-V6

17.Infarctul miocardic stadii si caracteristici EKG

- semne de ischemie- modificari ale undei T si intervalului QT
-semne de leziune - denivelari ale segmentului ST
- semne de necroza - Q patologic ,aparitie de QS

Stadiile evolutive ale infarctului miocardic-
a. Stadiul supraacut- perioada initiala a evolutiei IM adica primele minute sau ore de la
debutul lui . Pe EKG apar unde T inalte , pozitive care exprima ischemia subendocardica
si apoi segment ST supradenivelat si unda T pozitiva ,detasata de segmentul ST /
b. Stadiul acut- se caracterizeaza prin prezenta pe EKG a undei monofazice ,segmentul
ST fiind mult supradenivelar ,ingloband unda T . In acest stadiu care dureaza 3-24 ore
predomina semnele de leziune iar semnele de necroza sunt de obicei preznte.
c. Stadiul subacut - dureaza 12-21 zile si pe EKG predomina semnele de ischemie
exprimata prin unde T negative ,ascutite, simetrice ,adanci. Segm ST ramane
supradenivelat insa se apropie de linia izoelectrica iar semnele de necroza sunt
prezente. Se realizeaza astfel aspectul de unda P arde ,aspect caracteristic pentru
acest stadiu.
d. Stadiul cronic- dureaza luni, ani si pe EKG pot sa ramana sechele de infarct miocardic
( Q patologic , unda T negativa ,ascutita ) sau poate sa mentina imaginea EKG din unul din
stadiile evolutive ale infarctului , numindu-se imagine inghetata.
In aceste cazuri foarte rare traseul EKG poate sa revina la aspectul normal




18.Tulburari de ritm sinusal

a) tahicardia sinusala - ritm sinusal cu frecventa intre 100-150 /min , in unele cazuri
poate ajunge pana la 180/min
-undele P sunt normale , pot fi ascutite la o freventa mai mare
- intervalele P-R se scurteaza dar raman in limite normale
- segmentul ST poate fi subdenivelat
-efortul creste frecventa cardiaca iar compresia sinusului carotidian scade frecventa
cardiaca . Aceste manevre si prezenta undei P normale permit diagnosticul diferential al
tahicardiei sinusale

b) bradicardia sinusala - ritm sinusal 60/ min - 35/min
-undele P sunt normale
-intervalele P-R normale
-Segment ST poate fi usor supradenivelar ( semn de vagotonie in bradicardiile marcate)
-intervalele TP alungite

c) aritmia sinusala respiratori si fazica
-alternanta de perioade cu cicluri cardiace cu frecenta mai mare , cu perioade cu
freceventa mai mica
-2 forme : aritmia sinusala respiratorie( variatiile frecventei cardiace sunt legate de
respiratie , in inspir frecenta cardiaca creste)
aritmia sinusala fazica- apar mai ales in cardiopatia ischemia , supradozarea
digitalica, infectie reumatica)

d) pauza sinusala - absenta undei P si complexului QRS . Apare o pauza mai mare care nu
este multiplu al distantei P-P . Oprirea sinusala este posibil sa se produca printr-o
stimulare vagala

e) boala sinusului atrial ( sick sinus syndrome ) - aritmie complexa conditionata de
depresia activitatii nodului sinusal . Consta in alternante de ritmuri bradicardice si
tahocardice


19. Extrasistolele atriale caracteristici

Este o contractie atriala premature
Caracteristici pe EKG :
- prezenta unda T pozitiva , uneori difazica , ascutita
- intervalul P-R mai mare de 0,12 sec
- complexul QRS apare deobicei normal , poate fi deformat cand exista tulburari de
conducere intraventriculara
-cand centrul ectopic este situate in partea inferioara a atriilor , depolarizarea atriala
se face in directive retrograde , rezultand unda P negative , insa intervalul P- R este de
minimum 0,12 sec
- intervalul P-P dintre bataia sinusala care precede si cea care urmeaza extrasistola
este mai mic decat dublul intervalului P-P al ritmului de baza dinaintea extrasistolei si se
numeste pauza decalanta
- uneori unda P extrasistolica nu este urmata de complexul QRS = extrasistola atriala
blocata

20. Extrasistolele nodale caracteristici

In cazul extrasistolelor nodale focarul ectopic este situate in nodul atrio ventricular ,
atriile fiind activate pe cale retrograde ; rezulta unde P negative in derivatiile standard
si positive in aVR.
Caracteristici EKG:
~ unde P negative situate :
- Inainte QRS = extrasistole nodale superioare
- Suprapuse QRS = extrasistole nodale mijlocii
- Dupa QRS = extrasistole nodale inferioare
~ interval P- R mai mic de 0, 12 sec
~ QRS deobicei nedeformat

21. .Extrasistolele ventriculare caracteristici
Caracteristici EKG :
~ absenta undei P
~ QRS deformat , cu cat centrul ectopic este situate mai inferior in ventricul , cu atat
este mai deformat
~ pauza postextrasistolica compensatoare , adica distanta cuprinsa intre unda R
dinaintea extrasistolei si R care urmeaza extrasistola este egata sau mai mare decat
distanta R-R/2 care predece extrasistola
~ uneori apare unda P negativa prin activarea retrograde a atrilor , unda P fiind situate
dupa QRS

22. .Tahicardia paroxistica atriala caracteristici EKG
Caracteristici EKG :
~ ritm atrial rapid deobicei 160-220/min , poate fi intre 130-280/min
- Fix : frecventa cardiac nu se modifica la effort sau la schimbarea pozitiei
corpului
o Unda P poate fi ascutita , crescuta , pozitiva , difuza sau negative
deoarece focarul de excitatie este in afara nodului sinusal
o Intervalul P- R mai mare de 0,12 sec
o Unda P poate fi suprapusa cu unda T
~ ritm ventricular raspunsul ventricular este deobicei 1/1 , uneori poate exista bloc 2/1
, V1 , intre undele P blocate existand interval izoelectrice
- complexul QRS este in majoritatea cazurilor nedeformate , insa poate fi deformat
cand exista tulburari de conducere intra- ventriculare
~ segmental ST poate fi subdenivelat cu unda T aplatizata sau negative
~ criza de tahicardie paroxistica atriala apare si dispare brusc , poate fi precedata de
extrasistole , iar dupa oprirea crizei urmeaza o pauza numita pauza postcritica
~ compresiunea sinusului carotidian nu influenteaza sau opreste brusc criza
~ efortul , schimbarea pozitiei , starea psihica nu influenteaza tahicardia paroxistica
atriala

23. Flutter-ul atrial caracteristici EKG

Caracteristici EKG :
~ ritm atrial
- Rapid , regulat , 25o-35o/min
- Prezenta undelor I
o Unde ca dintii unui ferastrau
o Unde simetrice , egale ca amplitudine si durata , fara interval izoelectrice
intre ele
o Bine vizibile indeosebi in Dm , aVF , V1-V2
~ raspunsul ventricular
- Complexele QRS deobicei nedeformate
- Deobicei raspunsul ventricular este 2/1 , dar poate fi 3/1 , 4/1
- Complexele QRS uneori pot fi deformate prin suprapunerea cu undele I sau
datorita existentei unei tulburari de conducere intra- ventriculara.
~ efortul poate creste frecventa ventriculara prin reducerea gradului blocului atrio-
ventricular , de ex: flutterul atrial 3/1 poate sa treaca in 2/1
~ compresia sinusului carotidian scade tranzitoriu frecventa ventriculara prin cresterea
gradului de bloc atrio ventricular
~ ritmul ventricular este regulat in caz de bloc constant 2/1 , 3/1, 4/1 sau neregulat
cand blocul atrio- ventricular variaza

24. FiA diagnostic pozitiv si diferential
Fibrilatia atriala este o tulburare de ritm caracterizata prin contractii atriale fibrilare
si aritmie ventriculara complete . Activitatea atriala este haotica si numai unele din
impulse sunt conduse la ventriculi.
Patologia fibrilatiei atriale este explicate prin :
a. existent unui focar ectopic atrial cu descarcare rapida de stimuli ( 400- 600/
min) sau mai multe focare ectopice
b. existent undei circulare
c. mechanism de reintrare

Caracteristici EKG :
~ ritm atrial
- foarte rapid 400- 600 / min , neregulat
- absenta undelor P si prezenta undei f , care sunt unde mici , inegale ca forma si
marime , mai vizibile in Dm , aVF , V1 V2
~ ritm ventricular
- complet neregulat , distantele R-R inegale
- frecventa 100 -160/min = fibrilatie atriala cu ritm ventricular rapid
- frecventa sub 60/min = fibrilatie atriala cu ritm ventricular lent
- undele T pot fi aplatizate sau negative
~ efortul determina cresterea alurei ventriculare , iar compresia sinusului carotidian
scaderea acesteia , ritmul ramanand neregulat in ambele situatii

25. Tahicardia paroxistica ventriculara caracteristici EKG

Caracteristici EKG :
~ritm ventricular :
- rapid 140-200/min
- complexele QRS deformate
- intervalul R-R nu este absolut constant
- segmental ST si unda T sunt deobicei deplasate in sens invers componentei
principale a complexului QRS
~ ritm atrial
- frecventa 70 -80 /min
- undele P greu vizibile , se supapun preced sau urmeaza complexul QRS neavand
nici o corelatie cu acesta.

26. Flutter-u ventricular si FiV caracteristici

Flutterul ventricular este o tulburare de ritm caracterizata prin prezenta unui ritm
ventricular rapid , ce apare ca niste ondulatii regulate , simetrice , egale cu frecventa de
180- 250 / min si complexele QRS nu se mai disteng de undele T , P . Undele P sunt
produse de stimuli porniti din nodul sinusal , au o frecventa de 70 -80 /min insa nu sunt
vizibile.

In fibrilatia ventriculara contractile ventriculare sunt fragmentare , ineficiente , cu
aspect de ondulatii complet neregulate , asimetrice , inegale , cu frecventa de 150-
300/min . nu se mai deosebeste nici un asptect morphologic electro-cardiografic.
27. Blocurile Atrio-ventriculare clasificare si caracteristici EKG
Clasificare:
1. Bloc atrio-ventricular incomplete
a. bloc atrio- ventricular de gradul I se caracterizeaza prin intervalul P- Q (P-R)
mai mare de 0,21 sec
b. Bloc atrio ventricular de gradul II are 2 tipuri:
- tip Wenkehach se caracterizeaza prin alungirea progresiva a intervalului P- Q
pana cand apare o unda P blocanta
- tip 2/1 , 3/1 , 4/1 in care raspunsul ventricular apare dupa 2 , 3 sau 4 unde P ,
distantele intre undele P fiind egale
2. Bloc atrio- ventricular complet: Bloc atrio-ventricular gradul III , se caracterizeaza
prin intreruperea totala a transmiterii excitatiei de la atrii la ventriculi , activitatea
atriala fiind condusa de nodul sinusal iar cea ventriculara de un centru situat in
fasciculul His a sau in ventricul.

Caracteristici EKG :
- nu exista o relatie intre unda P si complexele QRS
- undele P sunt normale cu o frecventa aproximativ de 70 / min
- complexele QRS au o frecventa in jur de 40 /min si sunt cu atat mai deformate cu cat
centrul este situate mai jos de ventricul.

28. Sindromul Wolf-Parkinson-White

Este o tulburare de conducere determinate de activarea precoce a unei portiuni din
miocardului ventricular , care precede depolarizarea produsa pe cai normale , fiind o
cantitate exprimata doar electro- cardiografie.
Caracteristici EKG :
- Intervalul P-R mai mic de 0,12 sec
- Prezenta undei delta = ingrosare a portiunii initiale a complexului QRS , care
uneori se detaseaza de complexului QRS formand o mica unda= unda X
- Complexul QRS este deformat si are uneori durata mai mare de 0,12 sec
- Faza terminal ( segmental ST si unda T ) prezinta modificari de tip secundar
- Exista 2 tipuri de WPW
o Tip A : unda delta este pozitiva in toate conducerile precordiale
o Tip B : unda delta negative in DIII , aVF si precordialele drepte




29.Explorari imagistice ale inimii

Elemente de diagnostic se aduc prin radioscopie, radiografie fata si profil, orto-
cardiografie, radiografie cardio-loracic, coronarografie, tomografie computerizata,
rezonanta magnetica nucleara, PET-CT etc

30.Arteriografia
Este metod de explorare obiectiv care da detelalii despre sediul, natura sau gradul
obstructiei,
circulatiei colaterale, prezenta anomaliilor vasculare (anevrism. Fistule arterio-venoase).
"Se efectueaza cu substante de contrast injectate intr-un trunchi arterial.


31.Metode enzimologice in diagnosticul bolii coronariene

In analizele de laborator se pot produce o serie de modificri in cazul unor afectiuni
(mai ales a ischemiei, leziunii si necrozei miocardului),
Se modifica:
In sensul cresterii, VSH-ul, complementul seric, proteina C reactiva, fibrinogenul seric ,
LDH (lactic dehidro-genaza) cu izoenzimele sale.,CPK-ul (creatin-fosfo-kinaza), TGO-ul
(glutamic
oxal-acetic trans-aminaza). O crestere a LDH-ului 1-2, inseamna infarct miocardic acut
(cateva ore
de la debut); o crestere LDH 5, inseamna necroza miocardica, apare la 1-2 zile de la
debutul
infarctului sau o noua infarctizare, cu extinderea celui anterior.


32.Explorarea capilarelor

Se efectueaza prin capilaroscopie la microscop cu lumina rece:prin proba Rumpel Leede
(a mansetei) si a altor metode.
Proba Rumpel Leede are la baza cresterea permeabilitoaii capilare si aparilia de petesii
dupa aplicarea unei mansete pneumatice la brat timp de 5 minute, la o presiune sub cea a
valorii sistolice
cu 10 mm Hg. Proba se considera slab pozitiva la 10-20 petesii, pozitiva la peste 20
petesii si intens pozitiva la peste 80 petesii.

Proba Gothlin: se mentine timp de 5 minute o presiune in manseta de 35 mmHg si se
numara petesiile pe o zona de 6 cm diametru; peste o ora se repeta proba la o presiune
da 50 mmHg si daca numarul petesiilor aparute dupa a doua proba + dublul numarului de
petesii din prima proba depaseste cifra de 12, se considera ca o expresie a unei
fragilitati capilare.

Dermo-grafismul este un semn al activittii functionale capilare, mai accentuat in
hipertiroidism.


33.Volumele Pulmonare enumerare definitie

CV =capacitatea vitala- reprezint volumul de aer care poate fi expulzat la expir un
maxim dup un inspir maxim,

CV= VT (volum curent) + VIR (volum inspirator de reterv) + VER (volum expirator de
rezerv)

VT=volum curent- este volum de aer transportat, vehiculat intr-o respiratie obisnuita si
in repaus.

VIR= volumul insprator de rezrv: este volumul introdus in plaman in inspir maxim


VER volurn expirator dc rezerv este volumul de aer care poate fi expulzat din plaman la
un expir maxim

VR= volum residual- este volumui de aer ramas_in plaman la nivelul unui expir maxim.

CRF= capacitatea reziduala functionala (CRF) este reprezentata de volumul de aer ramas
in plaman la sfarsitul unui expir obisnuit.

CRF= VER + VR

CI capacitatea inspiratory- este volumul de aer care poate fi introdus in plaman intr-un
inspir maxim de la nivelul unui expir obisnuit

CI= VT + VIR iar CI + CRF= CPT

CPT capacitatea pulmonara totala este alcatuita din capacitatea vitala( CV )+ volumul
rezidual (VR).

Volumul de inchidere= volumul la care incepe inchiderea cailor aeriene periferice in
zonele bazale (cca 20% din CV).

Determinarea volumelor pulmonare se prin spirografie cu aiutorul unui spirometru



34.Spirometrie VEMS CVF VC si PEF semnificatie

Spirometrul electronic a fost conceput in scopul determinarii VEMS(FEV 1), CVF(FVC) si
VC (volumul curent), accsti parametrii putand fi transferati pe computer printr-un port
serial.Pe spirograma pot fi determinati 2 parametri importanti: CV (capacitatea vitala)
si VEMS (volum expirator maxim in prima secunda a unui expir fortat care urmeaza unui
inspire fortat)
CV se masoara printr-un inspir lent maximal ce urmeaza unul expir maximal .CVF
(capacitatea vitala fortata) reprezinta volumul total de aer rezultat in urma unui expir
fortat maximal.

IRB (indicele de reactivitale bronsica, indicele Tiffneau) reprezinta raportul dintre
VEMS si CVF

exprimat procentual(VEMS/CVF x 100). VC (volumul curent) este cantilatea de aer ce
poate fi inspirata si expirata intr-o respiratie normala .PEF( peak expiratory flow- fluxul
maxin de varf)- da informatii despre cat de rapid poate pacientul sa respire.



35.Indicatii spirometrie

-detectarea prezentei sau absentei disfunctieitiei respiratorii sugerate de anamneza,
examenul clinic si alte teste diagnostice (radiografia toracica, dozarea gazelor sanguine)

-evaluarea unei boli pulmonare cunoscute
-evaluarea in timp a functiei pulmonare
-evaluarea tratamentului administrat in afectiuni associate cu tulburarea functiei
pulmonare
-evaluarea efectelor noxelor profesionale sau de mediu (screeningul indivizilor cu risc de
a dezvolta boli pulmonare)
-evaluarea riscului unor interventii chirurgicale , ce afecteaza functia pulmonara
-evaluarea starii sanatatii generale , inaintea inceperii programelor ce implica activitatea
fizica intense
-monitorizarea efectelor adverse ale anumitor medicamente associate cu toxicitate
pulmonara




36.Contraindicatii spirometrie

Manevrele de inspir si expir fortat, necesarea pentru efectuarea spirometriei duc la
cresterea presiunilor intra-craniene, Intra-toracice si in intra-abdominale , asadar
exista unele contraindicatii de care medical va trebui sa tina cont:
-hemoptizia
-pneumotoraxul
-boli cardiovasculare instabile
-anevrisme
-interventii chirurgicale, oftalmologice recente
-interventii chirurgicale abdominale sau toracice recente
-afectiuni acute care pot afecta corectitudinea efectuarii testului: voma, greata, lenin



37.Pregatirea dinaintea spirometriei

Inaintea efectuarii testului trebuie evitate:
-consumul de alcool , cu 4 ore inainte
-mesele grele, cu 2 ore inainte
-fumatul, cu o ora inte
-exercitii fizice intense, cu 30 min inainte
Pacientul va purta o imbracaminte lejera,confortabila, va fi relaxat si va merge la
toaleta inaintea testului.Din punct de vedere clinic, pacinetul trebuie sa fie stabil sis a
nu prezinte infectii ale tractului respirator
In cazul testelor de reversibilitate, administrarea bronho-dilatatoarelor va fi oprita
inainte de test
Daca pacientul este de alta rasa(nu alb-caucazian) se vor face ajustarile necesare.
Pacientul va sta asezat pe scaun, cu spatele drept si cu capul in extensie.Se va evita
aplecarea capului inainte.



38.Disfunctia obstructiva caracteristici spirometrice si grade de severitate

In disfunctiile obstructive, parametrii se modifica astfel:
-IRB redus valori mai mici decat 70% - 80% din valorile de referinta
-VEMS redus- valori mai mici decat 80% din valorile de referinta
-atunci cand capacitatea vitala lenta este mai mare decat CVF, se recomanda calcularea
raportului VEMS/VC.

Gradele de severitate
-mica VEMS prezis 70% - 80%
-moderata - VEMS prezis 60-69%
-moderat severa - VEMS prezis 50-59%
-severa - VEMS prezis 35-49%
-foarte severa - VEMS prezis <35%



39.Curba flux volum

Aceasta curba are o forma tipica : punctul maxim este reprezentat de PEF, iar panta
descendenta coboara lent pana la intersectarea cu axa orizontala, la FVC. Curba flux-
volum este de ajutor in interpretarea rezultatelor functiei ventilatorii indicand
prezenta sau absenta obstructiei cailor aeriene, putand fi folosita pentru diagnostic in
primele stadii ale obstructiei
In cazul disfunctiilor obstructive , apare o panta concave in a doua jumatatea a curbei,
care este cu atat mai marcata cu cat creste gradul obstructiei ( in BPOC ).In cazul
emfizemului va aparea o scadere brusca a fluxului dupa curba in forma de clopot
formata de fluxul expirator maxim.
In disfunctiile restrictive , forma curbei flux-volum este normal, dar exista o reducere
a volumului pulmonar, care produce deplasarea punctului de intersectie FVC la stanga ,
comparativ cu normalul.




40.Testul de reversibilitate spirometrie

Efectuarea testului este necesara pentru determinarea existentei unei obstructii
fixe(ireversibile).De obicei ca inhalator se foloseste albuterolul sau bromura de
ipratropium.Raspunsul bronho-dilatator este un mechanism fiziologic ce implica
participarea epiteliului cailor aeriene , nervilor, mediatorilor si muschilor netezi
bronsici.Obstructia va fi considerate reversibila daca valoarea VEMS creste cu mai mult
de 12% sau 200 ml dupa inhalarea bronho-dilatatorului.Ca o regula generala, spirometria
care devine normal dupa administrarea bronhodilatatorului nu indica prezenta BPOC. IRB
va fi masurat la 15-20 min dupa administrarea bronho-dilatatorului.Calcularea
reversibilitatii dupa administrarea bronho-dilatatorului se face cu formula :
%de reversibilitate al VEMS= ( VEMS post-bronhodilatator VEMS pre-
bronhodilatator ) X100 / VEMS pre-bronhodilatator



41.Disfunctia restrictiva caracteristici

Modificarile caracteristice sunt:
-VEMS, CVF si CV reduse la mai putinde 80% din valorile de referinta
-IRB normal sau crescut
-severitatea restrictiei se bazeaza pe gradul de scadere al CVF
O valoare scazuta a CVF poate fi indicatia unei afectiuni restrictive, dar poate aparea si
la pacientii cu obstructii severe asociate cu air trapping.Daca spirometria sugereaza
prezenta unei disfunctii restrictive, pentru confirmarea diagnosticului se vor face alte
teste de functionalitate pulmonara aditionale


42.Factorii ce pot afecta rezultatele probelor si functionalitatea pulmonare

Dintre factorii care produc variatii ale rezultatelor spirometriei pot fi amintiti :
tipul intrumentului , postura pacientului, procedura, software-ul, temperature,
altitudinea, efectele ritmului circadian si de anotimp, factorii endocrine, factorii
individuali (varsta, sex, activitate fizica, masa musculara, rasa, alte caracteristici
genetice, afectiuni coexistente sau in istoric ), factorii de mediu ( fumat, ocupatia,
poluare, mediul urban sau rural), statusul economic.



43.Conditii care determina scaderea CV
a.Factorii care limiteaza expansiunea toracelui,boli neuromusculare,deformatii
osoase,cifoze,cifo-scolioze,morb Pott
b.traumatisme craniene,hemoragii cerebrale,intoxicatii endogene
c.traumatisme ale coloanei vertebrale,meningite,poliomielite,intoxicatii
d.factori care limiteaza excursiile diafragmului:ascita,abdomen acut
e.factori care limiteaza expansiunea plamanului:procese pleurale,cardio
pericardice,hernie diafragmatica,fibroze pulmonare

44.Conditiile care determina scaderea CPT
-reduceri ale parenchimului pulmonar,tumori,infarct pulmonar,edem pulmonar acut
-limitarea miscarilor diafragmatice,sarcina,ascita,obezitate,tumori abdominale mari
-limitarea expansiunii plamanului,pahipleurite, aderente pleurale,hernie diafragmatica,
-limitarea miscariilor peretelui toracic ,leziuni,cifoscolioze,nevralgii
-reducerea fortei musculare respiratorii

45.Lichidul pleural diferenta exudat transudat
transudat
densitate : <1015
proteine:prot.pleura/prot.serice <0,5
albumine: <20g/l
LDH : LDHpleura/LDHser<0,6
exudat
densitate >1015
proteine:prot.pleura/prot.serice>0,5
albumine:>20g/l
LDH: LDHpleura/LDHser>0.6
46.Examenul biochimc al lichidului pleural-dozare proteine si glucoza
Proteine :determinarea para proteinlor,diferentierea naturiirevarsatelor in exudate si
transudate
Glucoza:reflecat nivelul glucozei serice de aceea interpretarea se face combinat cu cea
a glicemiei,raportul glucoza pleurala/glucoza serica fiind 0,5.
>0,8g/l sunt in favoarea unei pleurezii neoplazice sau mecanice
<0,5 g/l sunt in favoarea etiologiei tuberculoase sau reumatismale
47.Examenul biochimic al lichidului pleural-dozare enzime
-LDH este mai crescuta in revarsat fata de ser in cazul neoplaziilor
-fosfataza alcalina-proces malign
-fosfataza acida-metastaza pleurala de la carcinom de prostata
-amilaza(cresteri pese nivelul seric):pancreatita acuta sau cronica,ruptura
esofagiana,tumori
48.pH-ul lichidului pleural
Normal este 7,6%.
Acid<7,2 insotit de glucoza <60 mg?dl
-pleurezie para pneumonica complicata necesitand drenaj chirurgical,poliartrita
reumatoida,pleurezie tumorala
Valoarea pH<6 este caracteristica rupturii esofagiene
Alcalin-metastaze
49.Conditii de crestere a polimorfo nuclealelor pese 50%
Pneumonie bacteriana,infarct pulmonar,pancreatita,abces
subfrenic,tuberculoza,transudat >10%.
50.Conditii de crestere a limfocitelor peste 50%
Tuberculoza,infectii virale,in etapa de vindecare a unor infectii ,limfom
nehodgkinian,carcinom,cardiopatie,sarcoidoza ,poliartrita reumatoida ,LED, chilo-torax,
transudat >30%
51.Conditii de crestere a eozinofilelor
Prezenta aerului sau a sangelui in cavitatea pleurala , parazitoze, infectii fungice, boala
Hodgkin,carcinoame, colagenoze, infarct pulmonar.
Celulele mezoteliale sunt prezente in :insuficienta cardiaca,ciroza, mezoteliom
52.Cauzele transudatelor pleurale
Boli cardiace:insuficineta cardiaca, hipertensiune arteriala, stenoza mitrala,pericardita
constrictiva
Sd.nefrotic , obstructia venei cave,ciroza hepatica,Sd.Meigs,Mixedem
53.Cauzele exudatelor pleurale
Boli infectioase:tuberculoza,infectii bacteriene,infectii virale,infectii fungice,infectii
parazitare
Boli neoplazice:mezoteliom,metastaze
Boli de colagen si inflamatori sistemice:LES,poliartrita reumatoida
Boli gastro intestinale:pancreatita,abces subfrenic,abces hepatic,ruptura
esofagiana,bola whiple,hernie diafragmatica
Traumatisme:hemotorax,chilotorax
Hipersensibilizare la droguri
Alte cauze:expunere la azbet,uremie,sindrom postinfarct,post iradiere
54. EXPLORAREA ENDOSCOPICA A APARATULUI RESPIRATOR:
Bronhoscopie / fibroscopie= permite vizualizarea directa a mucoasei bronsice
SCOP: DIAGNOSTIC:
Vizualizarea modificatiilor mucoasei
Recoltarea prin aspiratie a sputei pt ex. bacteriologic sau citologic
Recoltarea prin periaj/ biopsie a fragmentelor tisulare din zona suspecta pt
diagnosticul anatopatologic.
TERAPEUTIC:
Aspirarea secretiilor si eliminarea cailor aeriene ( extrageri de corpi straini)
Plasarea pt dilatarea unor leziuni bronsice stenazale
Adm locala a unor medicamente
Investigatii imagistice ale aparatului respirator:
o Radiografia toracica
o Radioscopiile toracice
o Explorari radiologice cu substante de contrast ( bronhografii, cu lipiodol,
fistulografii)
o Explorarea CT toracica
o RMN
o Explorarea scintigrafica ( scintigrafia pulmonara de perfuzie; scintigrafia
pulmonara de ventilatie)

55.Metode de explorare functionala a stomacului enumerare,semnificatie si utilizare
Functia motorie este evaluata prin examene radiologice cu sulfat de bariu iar endoscopia
informeaza prin vizualizare directa mucoasa gastrica cu transformarile ei
:ulcer,gastrite,tumori,mucoasa secretanta,nesecretanta,palida sau normal colorata iar
endo-biopsia gastrica aduce elemente pentru diagnosticul histo-patologic
Enzimele proteo-litice-pepsina catepsina si gastrina prin dozare din sucul gastric pot
constitui indicatori pretiosi in explorarea functionala gastrica
Examenul microscopic-al sucului gastric poate procura dupa centrifugare examinarea
sedimentului intre lama si lamela ,date supra celularitati existente in sucul gastric
56.Explorarea functionala a esofagului
Examenul radilogic se face sub forma de radioscopie si radiografie si pune in evidenta
deviatii si compresiuni extrinseci date de leziuni tiroidiene,osoase
vertebrale,mediastinale,hepatice sau diafragmatice.Se mai pot pune in evidenta
tulburari de motilitate,diverticulii,varice esofagiene,corpi straini,ulcerul
esofagian,tumori esofagiene benigne sau maligne.Pentru examenu radiologic al esofagului
,al tubului digestiv in general se administreaza bolnavului o cana cu solutie de sulfat de
bariu observanduse zonele tubului digestiv prin care trece bariul.
Examenul endoscopic:prin tehnica endoscopica se pot face mici interventii chirugicale cu
examninarea anatomo-patologica sau oprirea unei sangerari cu varice esofagiene rupte
cu ajutorul unor sonde cu balonas sau sutra acestor.
57. Forme ale modificarilor patologice ale secretiei gastrice
Tulburarile secretiei gastrice pot imbraca urmatoarele aspecte :
-Hipersecretia si hiperclorhidria- ce se concretizeaza prin cresterea volumului si
aciditatii , intalnindu-se in ulcerul gastroduodenal si adenomul pancreatic
hipersecretant.
-Hiposecretia si hipoaciditatea- sunt tulburari ce dovedesc modificari atrofice sau
degenerative in special al glandelor fundice apar in gastrite cronice ,cancer gastric ,
etc.
Anaciditatea (anaclorhidria , achilia) se descrie sub doua forme aclorhidria falsa , prin
hipersecretie neparietala (fara acid clorhidric ) si aclorhidria adevarata cand este
distrusa sau inlocuita masa celulara parietala (MCP)
58. Metode de explorare functionala a intestinului - enumerare , semnificatie si utilizare
Radiografia abdominala simpla . Aceasta poate evidentia aerocolica (prezenta excesiva
a aerului in colon) , corpi straini radioopaci (calculi , obiecte inghitite , introduse
intrarectal accidental ,interpozitia colonului intre ficat si diafragm (sindromul Chilaiditi)

-Irigoscopia . Clisma baritata sau irigoscopia , reprezinta metoda fundamentala si de
electie pentru investigatia afectiunilor colonului . Este indicata pentru polipi colorectali ,
sangerari rectale , anemie si scadere ponderala , modificarea tranzitului intestinal si
examinarea modificarilor din cloita ulceroasa.
-Colonoscopia . Este metoda care exploreaza endo-luminal , in imagine reala , zona anala ,
rectul , sigmoidul , descendentul , transversul , colonul ascendent , cecul si valva ileo-
cecala. De rutina se poate explora si ultima ansa ileala. Ca mijloc explorator ,
colonoscopia are o rata de eficienta de peste 90% .
59. Cauze de malasimilatie prin defect de digestie.docx
In insuficienta digestiei gastrice avem steatoree dupa gastrectomie , malabsorbtie dupa
gastrita atrofica , cancer gastric.
In insuficienta pancreatica avem pancreatita cronica carcinom , fistula pancreatica ,
scleroza fibrochistica (mucoviscidoza)
In insuficienta hepato-biliara avem hepatite , ciroze , obstructii biliare
In afectiuni generale si extradigestive cu insuficienta digestiei avem stari carentiale
,distrofii de aport , kwashioror , pelagra , boli endocrine (Addison , Basedow , diabet
consumptiv)
60. Cauze de malabsorbtie.docx
Malabsorbtia poate fi urmarea alterarilor structurale ale mucoasei intestinale (boala
celiaca , sprue , infiltratii ale peretelui intestinal , rezectii intestinale , anomalii
ereditare de transport )
61. Metode imagistice in explorarea hepatobiliara - enumerare ,semnificatie.docx
Ecografia abdominala .Este explorarea imagistica cel mai frecvent utilizata in patologia
hepatica
Tomografia computerizata foloseste razele X pentru a oferi imagini detaliata a
structurilor din interiorul organismului.
PET scan Produce imagini tri-dimensionale a organismului , prin intermediul razelor
Gamma
62. Sindromul de necroza celulara.docx
Sindromul de necroza celulara poate fi caracterizat prin insuficienta hepatica
decompensata ( coma hepatica). Aceasta este o coma endogena bazata pe necroza acuta
a parenchimului cu insuficienta hepatocelulara si o coma exogena unde rolul il au factorii
extrinseci unde se constata scurtcircuitarea sanguina prin sunturi porto-cave care
ocolesc ficatul.
63. Sindromul de hipofunctie celulara
Sindromul de hipofunctie celulara poate fi caracterizat prin inabilitatea celulelor
hepatice de a-si indeplini functiile fiziologice. Hipofunctia poate data de un numar mic
de celule hepatice sau unu numar normal al celulelor dar cu functia alterata ce nu duc la
bun sfarsit rolul fiziologic.
64. Cercetarea factorilor etiologici in patologia hepatobiliara
Insuficienta hepatica reprezinta o afectiune hepatica grava determinata de suprimarea
brusca a functiilor hepatice de sinteza detoxifiere si excretie .
Ciroza hepatica reprezinta o afectiune hepatica cronica difuza , caracterizata prin
asocierea inflamatiei , necrozei,fibrozei , regenerarii micro sau macronodulare , cu
alterarea arhitectonicii hepatice. Afectiunea este multietiologica.
indromul icteric , reprezentat de coloratia galbena a tegumentelor si mucoaselor
,determinat de cresterea bilirubinei in sange de peste 2,5 mg / dl , cauzat de afectiuni
hepatice ,cronice sau acute , si alte afectiuni extrahepatice. Icterul trebuie diferentiat
de pseudoicter , unde apare coloratia galbena a tegumentelor si mucoaselor , dar fara
cresteri ale valorilor bilirubinei .
Cauzele cele mai frecvente sunt :anemii hemolitice , infarcte tisulare , resorbtia
hematoamelor , thalasemie , anemii megaloblastice , porfirie , hepatite virale sau toxice ,
deficite enzimatice din sindroame genetice.
Bolile veziculei biliare si cailor biliare reprezinta un grup eterogen de bili care afecteaza
vezicula biliara si caine biliare intra sau extrahepatice.
65. Analiza chimica a lichidului de ascita
Pentru diagnosticul diferential intre exsudat si transudat , in practica se utilizeaza
determinarea cantitatii de proteine din lichid , considerand ca o valoare a proteinelor
totale sub 3g/DL indica un transudat , iar peste 3g/dL indica un exsudat. Clasificarea
revarsatului ca exsudat sau transudat este primul pas in stabilirea etiologiei.
Alte investigatii biochimice recomandate pentru lichidul de ascita sunt : gradientul de
albumina ascita/ser , colesterol . LDH ,amilaza , trigliceride.
Determinarile biochimice din revarsate se efectueaza intotdeauna concomitent cu
determinarile din sange ; recoltarea sangelui trebuie facuta intr-un interval de timp
foarte apropiat de momentul punctiei (+ /- o jumatate de ora )
66. Cauze de ascita
Acestea pot fi:
- cauze generale - cardiace (insuficienta cardiaca dreapta sau globala, pericardita
cronica constrictiva); renale (sindromul nefrotic si glomerulonefrita difuza acuta);
carentiale (malnutritia, boli consumptive, enteropatia cu pierdere de proteine)

- hipertensiunea portala - obstacol prehepatic ce este intalnit in tromboza de vena
splenica, tromboza de vena porta, insa cel mai frecvent neoplazica; obstacol intrahepatic
adesea intalnit in ciroza hepatica, hepatocarcinom si boala venoocluziva; obstacol
suprahepatic se intalneste in tromboza venelor suprahepatice sau a venei cave inferioare
(sindromul Budd-Chiari)

- cauze peritoneale - frecvent in peritonita bacilara, carcinomatoza peritoneala
(primitiva sau secundara), peritonitele cu piogeni si determinari peritoneale in bolile de
colagen

- alte cauze - obstacol la nivelul circulatiei limfatice (numita ascita chiloasa) intalnit in
proliferarea neoplazica,pancreatita cronica pseudochistica si mexedemul.
67. Explorarea functionala a pancreasului exocrin
Reprezinta aproape 98% din masa pancreasului . Este format din acini de forma sferica .
In structura acinilor se gasesc celule sero-zomogene (contin granule de zomogen).
Aceste celule asigura secretia intermitenta a pancreasului exocrin cu rol foarte
important in procesele de digestie. De la nivelul acinilor pornesc canale ce se unesc ,
formand ductul principal Wirsung si cel accesor Santorini . Rolul acestor ducte este de a
prelua secretia exocrina a pancreasului si de a o varsa in duoden sucul pancreatic.
Sucul pancreatic este secretat in cantitate de 1000-1500 de ml la 24 de ore si este un
lichid clar ,vascos si cu un pH alcalin ( 7-9) . In compozitia sucului pancreatic se gasesc
substante organice si anorganice ,dar componentul principal este apa. Substantele
organice sunt reprezentate de enzime , cele anorganice in mod deosebit reprezentate de
ionii de sodiu si anionul bicarbonic.
68. Volumul de urina (normal , modificari)
Volumul urinei excretate este cuprins in mod normal intre 0,5-2litrii/24 ore , dar
variaza in functie de varsta persoanei , de cantitatea de lichide absorbite , de
alimentatie , activitate fizica , climat etc.

Patologic:
O schimbare a culorii urinei poate pune in evidenta un icter ( brun roscata) sau o
hematurie (urina rosie).
Prezenta unor elemente anormale in urina sau in sedimentul urinar este simptomatica
pentru anumite boli :diabet daca este vorba de glucoza , nefropatie atunci cand acestea
sunt proteine , acidocetoza in caz de corpi cetonici , afectiune hepatica in caz de
urobilina.
69. Recoltarea urinii -tehnica si conservare
Recoltarea corecta a urinei si transportul rapid catre laboratorul unde va fi testata sunt
etape cruciale pentru obtinerea de informatii de calitate la analizele din urina.
Urina se recolteaza in recipiente speciale ,de unica folosinta , prevazute cu capac etans
pentru a preveni varsarea , evaporarea si contaminarea specimenului urinar . Daca se
urmaresc examinari bacteriologice , recipientul trebuie sa fie steril.
Cele mai frecvente erori in aceasta testare provin din incorecta recoltare sau
conservarea urinei timp de 24 de ore . Ideala este prelucrarea urinei in laborator sa fie
cat mai rapida.
70. Proteinuria functionala , posturala si tranzitorie
Proteinuria reprezinta prezenta unui exces de proteine in urina. Aceasta consta intr-un
aspect spumos al urinei , desi urina spumoasa poate fi cauzata si de bilirubinourie ,
exaculare retrograda ,pneumaturie (bule de aer in urina ) datorate unei fistule sau
medicamentelor (piridina) .
O persoana normala poate excreta pana la 150mg de proteine zilnic.

Persoanele mai tinere de 30 de ani care excreta mai putin de 2g de proteine pe zi si care
nu au un clearance al creatininei normal trebuie testate pentru proteinuria ortostatica
sau posturala .
Este caracterizata de o excretie crescuta a proteinelor in pozitia bipeda a corpului si o
excretie normala cand pacientul este in supinatie . Pentru a diagnostica proteinuria
ortostatica , se vor analiza in comparatie mostre de urina in cele doua pozitii ale corpului
. Pentru determinare , se efectueaza colectarea urinei produsa ziua si noaptea.
Proteinuria posturala este o conditie benigna asociata cu o functie renala normala la
persoanele supravegheate pentru o perioada de 20-50 de ani. Se recomanda acestor
pacienti masurarea tensiunii arteriale si urinoanaliza anuala.

Proteinuria tranzitorie poate fi confirmata daca al doilea strip urinar este negativ ,
primul test aratand urme pana la 2+ proteine.
Proteinuria tranzitorie poate fi asociata cu efortul fizic si febra .
Pentru acest tip de proteinurie se vor efectua urinoanaliza si examen microscopic in cel
putin trei ocazii separate , raportul albumina/creatinina sau proteina/creatinina intr-o
proba aleatorie de urina.
71.Cand apare glicozuria insotita de hiperglicemie?
o boli endocirne: acromegalie, sindrom Cushing, tumosi pancreatice, hipertiroidism,
feo-cromocitrom
o boli ale SNC: tumori, hemoragii, boli hipotalamice
o tulburari ale metabolismelor asociate cu: arsuri, infectii, fracturi, infarct
miocardic, uremie
o boli hepatice
o obezitate
o hranirea dupa infometare
o medicamente: tiazide, cortico-steroizi, ACTH, anticonceptionale

72.Filtrarea glomerulara factori ce deregleaza filtrarea glomerulara
-in diverse forme de glomerulo-nefrite(acute sau cronice) se produc variatii atat de
clearance-uri la PAH cat si la creatinina, ceea ce traduce in fapt atat reducerea fluxului
plasmatic renal cat si a filtratului glomerular.
-in glomerulo-nefroze
-in pielonetrita cronica
-in insuficienta renala acuta prin soc, prin toxice
-nefropatia gravidica
-nefropatia diabetica
-diabetul renal
73.Endoscopia aparatului urinar
NU EXISTA (poate se refera la CITOSCOPIE care nu e alelas cu endoscopia si in cartea
lui balaet nu e)
74.Examenul sedimentului de urina.
O urina norala este limpede si transparenta in momentul emisiunii; ea poate produce prin
racire si in timp, un nor flocunos, mai mult sau mai putin dens nubecula, care ramane in
suspensie sau se depune la fundul vasului. nubecula este formata din celule epiteliale,
provenite din caile urinare (sau la femei si din vagin) si rare leucocite inglobate in
mucus.
Aspectele conpozitionale ale sedimentului urinar:
-sedimentul neorganizat,
-sedimentul organizat; daca apar hematii, sepoate recurge orientativ la efectuarea
probei celor 3 pahare

75.Hematuria clasificare,semnificatie, cause
Reprezinta prezenta hematiilor in urina
- apare in: traumatism la nivelul tractului urinar, boli hemoragipare, administrarea de
antocoagulante, ciclofosfamida; exercitii fixice intense
Clasificare ???
76.Proteinuria clasificare, semnificatie
Prezenta proteinelor in urina
-proteinuria functionala, la persoane fara boli renale: exercitiu fizic; deshidatare
(hemoragii, boli febrile); expunere la frig, insuficinta cardiaca congestiva
-proteinuria posturala<1 g/24h, la 3-5% din adultii sanatosifiind aparent legata de o
pozitie hiperlordotica cu congestie ranala sau ischemie
-proteinurie intermitenta,tranzitorie,<1g/zi; cand este singura anomalie la examenul
clinic si de laborator, pacientii vor fi monitorizati la 6 luni, prognosticul fiind favorabil;
aceasta modificare poate sa apara in sarcina, desi aparitia unei proteinurii in sarcina
necesita investigatii
77.Clearence-ul renal
Clearence-ul reprezinta nr de ml de plasma epurati de anumita substanta in unitatea de
timp
-prezinta variatii in functie de de varsta, regim alimetar,ortostatism, eforturi mari, boli
asociate, hipercatabolism, diureza
Pentru determinarea clearence-ului creatininei se recolteaza urina pe 24/h. V.N 120+/-
25ml/minut
78.Indicaiile exprese ale solicitrii efecturii clearance-urilor renale
clearence-ul renal sufera modificari importante in bolile care intereseaza parenchimul
renal:
a. In diveersele forme de glomerulo-nefrite (acute sau cronice) se produc variatii atat
de clearance-uri la PAH cat si la creatinina, ceea ce traduce in fapt atat reducerea
fluxului plasmatic renal cat si a filtratului glomerular.
b. in suferintele extra-renale, care intereseaza hemo-dinamica corporala, dar care nu se
insotesc de insuficitena renala acuta
c. In HTA esentiala ca si in glomerulo-nefrite difuze acute, valoarea clearence-urilor
urmarita in dinamica, costituie un element de apreciere a prognosticului. Din acest punct
de vedere celor 2 afectiuni mentionate, li se pot descrie in functie de evolutiea
clearence-ului 2stadii majore de progresie in timp a suferintei.

79.Urografia
Este o metoda de examen radiologic a paratului urinar, in care opacifierea cailor de
excretie se obtine cu ajutorul unei substante de contrast iodate introdusa in organism
parenteral si care are o cale de eliminare predominant renala.
Este necesara instalarea unei cure de sete prin reducerea ingerarii de lichide timp de
14-16 ore inainte de urografie
Modificarile urografice se impart in 2 etape:
-de eliminare a substantei de contrast la nivelul rinichiului;
-de transport si evacuare a substantei de contrast la nivelul cailor de excretie , ca
urmare a modificarilor de tonus, peristaltism sau obstructia acestuia
Pentru evaluaea acestor midificari se va folosi urografia standard cu primul cliseu la 5
minute de la injectarea substantei si al 2-lea la 20 de minute
80.Factori responsabili de modificarile urografice
Modificarile urografice se impart in 2 etape:
-de eliminare a substantei de contrast la nivelul rinichiului;
-de transport si evacuare a substantei de contrast la nivelul cailor de excretie , ca
urmare a modificarilor de tonus, peristaltism sau obstructia acestuia

81.Examenul calculilor urinary
?????
82.Cilindri celulari enumerare si semnificatie
??????
83.Scintigrafia renal
Reprezinta capacitatea rincihiului de a incorpora o serie de substante, in special
diureticul mercurial denumit neohidrin, Technetiu (rezultat din dezintegrarea
molibdenului)
Pacientului I se administreaza intra-venos o cantitate de substanta radio-activa dupa
care, cu ajutorul unui aparat scintigraf, se determina radiatiile emise de corticala
rinichilor in zonele lombare.
84.Imagistica n explorarea aparatului renal cateva cuvinte despre fiecare. ( sau
variante de subiect din fiecare explorare
imagistica )
1. ecografia renala
Ultrasonografia este o metoda noninvaziva de explorare a rinchilor si cailor urinare,
avand la baza ultrasunetul.
Exista 2 tipuri de ultrasunete:
-pilsate ce au la baza un transducer care transforma energia elecrtrica in energie
mecanica si are la baza fenomenul piezoelectirc
-doppler ce folosesc energia sub forma de unda continua si stabilesc ca frecventa
sunetului cand este transmisa sau reflectata de la un obiect se va schimba cu viteza
obiectului.
2. Radiologia
Radilogia renala simpla pe gol, evidetiaza marirea globala sau partiala a rinichiului, la
care se adauga si modificari de forma si de contur. In sarcoame sau tumori capsulare, se
produc calcificari sau imagini aberante.
3. Tomografia
In tumorile renale, CT-ul evidentiaza la nivel renale mase hipodense iar la administrarea
substantei de contrast se imbunatateste examenul, evidentiindu-se extensia tumoarei.
In tumorile vezicale, CT-ul are rol de a depista absenta sau prezenta nodulilor limfatici
metastatici si invazia tesutului grasos vezical
4. Rezonanta magnetica- IRM
In diagnosticul tumorilor renale, IRM-ul evidentiaza tumoarea Grawitz cu semnal
neomogen, de intensitate variata, ce depinde de continut. Tumoarea Wilms are acelas
aspect dar dimensiuni mai mari. Limfomul renal apare hiperintens


85.VSH - semnificatie, variatii fiziologice, erori de interpretare,
conditii de recoltare
VSH= viteza de sedemntare a eritrocitelor, principiul de determinare este metode
Westergreen si se bazeaza e capacitatea eritrocitelor
de a sedimenta in vitro intr-o epubeta de sange in prealabil cu anticoagulant.
valori normale :
nou nascuti = 1-2 mm
sugari=7-10mm
copii mici=7-11mm
femei=3-8mm
barbati=6-11mm.
Variatii fiziologice:
modificari in timpul digestiei, ciclului menstrual,sarcina;erori de interpretare:
coagularea partala a sangelui, interval prea mare
intre recoltare si efectuarea examenului, anemii grave sau poliglubulii.
conditii de recoltare:
se recolteaza in tuburi tip vacontainer 1.6 ml sange, in care sa gasesc
0,4 ml de solutie anticoagulanta se amesteca, apoi se pun in stative in
pozitie verticala timp de 1-2 ore. se citese-te migrarea coloanei de sange
se interpreteaza . astazi exista multiple metode, micro-metode, in functie
firmele producatoare, precise si foarte rapide.
Din momentul amestecarii sangelui cu anticoagulantul , stabilirea analizei
este de numai 4-5 ore.
86.VSH - variatii patologice crescut/scazut
VSH crescut:
-Boli de colagen; este cel mai util test pentru diagnosticul si
monitorizarea arteritei temporale, artritei reumatoide si 4
polimialgiei reumatice.
Infectii, pneumonii, sifilis, tuberculoza, endocardita bacteriana subacuta.
-Boli inflamatorii: boala inflamatorie pelvina acuta,
guta, artrita, nefrita, nefroza.
-Boli neoplazice.
-Cresterea imunoglobulinelor serice, mielom multiplu,
macroglobulinemie Waldenstrm.
-Intoxicatii acute cu metale grele.
-Distructii tisulare/celulare, infarct miocardic acut, postoperator (valorile crescute se
pot mentine pana la 1 luna).
-Toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism.
-Anemia acuta sau din bolile cronice.
- orice proces infectios, in general desi mai putin intens in prezenta
unei febre, unde poate confirma originea infectioasa
a ei, fiind mult mai important daca temperatura este normala sau subnornala.
- disglobulinemii , macroglubulinemia Waldenstrom si maladia Kahler;
- cancer evolutiv;
ghid pretios in tratamentul si urmarirea evolutiei TBC, RAA si maladiei
Osler, infarctului si septicemiei.
VSH mic:
-Temperaturi >20-24C4.
-Hiperglicemia2.
-Hiperlipoproteinemia (in special chilomicronii)4.
-Hipofibrinogenemia.
-Policitemia.
-Hiperleucocitoza2.
-Prezenta de eritrocite anormale: microcite, drepanocite,
echinocite, poichilocite, stomatocite, acantocite, sferocite
(prin scaderea suprafetei necesare pentru agregarea hematiilor)3.
-Casexia5.
-Medicamente: aspirina, aur, corticotropin, ciclofosfamida,
glucocorticoizi, hidroxiclorochina, metotrexat, antiinflamatorii
nesteroidiene, penicilamina, sulfasalzina, tamoxifen, trimetoprim2.
87.Semnificatia VEM si HEM;
VEM (volumul eritrocitar mediu)
este indicele eritrocitar care face diferenta intre anemiile
micricitare - cu volum mic- , mormocitare- cu volum normal si
cele macrocitare - cu volum mare.
Valoriile normale: 80-94 fL, la analiza morfologica pe frontiu,
eritrocitele normele au diametru 7-8, cele cu dimensiuni mici
- microcite- corespund unui VEM scazut, iar cele cu dimensiuni
mari- macrocite pana in 12 sau megalocite, peste 12 corespund unui VEM crescut.
o valoare crescuta a VEM poate aprea in urma unui consum
cronic de alcool, hipotiroidism sau anemii hemolitica-
datorita prezentei reticulocitelor , care au vokum
mare decat hematiile mature.
HEM (hemoglobina eritrocitar medie) valori normale: 27-33pg,
valori scazute apar in anemiii hipocrome microcitare.
Reticulocite val.normale,
Valori normale (% din numarul de eritrocite)
Nou-nascuti: 2.5-6.5%
Sugari: 0.5-3.1%
Adulti 0.5-2.5%
conditii de a numara reticulocitele si val.crescute/scazute
Numararea reticulocitelor se efectueaza pentru a determina daca maduva osoasa
produce un numar de eritrocite corespunzator valorilor organismului si pentru a
descoperi cauza si a clasifica diferitele tipuri de anemii.
Numararea reticulocitelor masoara productia de eritrocite imature (reticulocite)
Se recolteaza sange venos, care se colecteaza intr-o epubeta sau seringa.
Locul punctiei se dezinfecteaza cu un antiseptic, iar la nivelul bratului se aplica un garou
pentru a determina umflarea venelor. Se introduce un ac in vena si se colecteaza sangele
intr-o eprubeta sau seringa.
In cursul acestei proceduri se elibereaza garoul pentru a permite scurgerea sangelui.
Dupa colectarea cantitatii necesare de sange, acul este extra iar la locul punctiei se
aplica presiune pentru a stopa sangerarea.
Proba se transporta imediat la laborator.
Valori scazute: Numar scazut de reticulocite se numeste reticulocitopenie:
Apare in anemii non-regenerative, cum ar fi deficitul de fier/folat/vitamina B12, aplazia
medulara (deficitul persistent de Rt sugereaza un prognostic prost), anemia din bolile
cronice, insuficienta medulara (anemia mieloftizica).
Determinarea numarului de Reticulocite are importanta in special in anemia normocitara.
Anemia microcitara cu feritina si saturatie a transferinei normale si nr. de Rt crescut
sugereaza o hemoglobinopatie. Reticulocitoza in combinatie cu anemia macrocitara
sugereaza deficit de folat/vitamina B12 partial tratat, iar anemia hemolitica poate fi
usor macrocitara
Valori crescute: Reticulocitoza (cresterea numarului de reticulocite) este indicator de
eritropoieza regenerativa (cresterea productiei eritrocitare medulare sub actiunea
eritropoietinei; sub stimulare maxima maduva poate produce eritrocite de 6-8 ori mai
mult fata de rata normala).
In anemii hemolitice, hipersplenism,
88.Indice reticulocitar
Reticulocitele sunt eritrocite imature, eliberate in sange de catre maduva osoasa. In
circulatie aceste reticulocite pot fi intalnite pentru aproximativ 1-2 zile, pana cand se
matureaza, transformandu-se in hematii. Testul pentru reticulocite este efectuat
pentru evaluarea perioadei de timp in care maduva osoasa elibereaza in sange aceste
hematii imature.
In mod normal in organism reticulocitele intrunesc aproximativ 1%-2% din totalul
celulelor rosii, dar nivelul acestora poate sa creasca in cazul unor hemoragii severe sau
al anumitor boli manifestate prin distrugerea prematura a hematiilor (anemie
hemolitica). Deasemenea, nivelul reticulocitelor poate sa depaseasca media normala si in
cazul persoanelor care locuiesc la altitudini mari, suplimentand astfel nivelul scazut al
oxigenului.
89.Formula leucocitara semnificatie, tehnica efectuarii, valori normale
Aprecierea leucocitelor pe frotiu: sunt analizate morfologia si distributia leucocitelor. O
estimare a numarului de leucocite se poate face prin scanarea frotiului cu un obiectiv de
putere mica:[(nr mediu de leucocite/camp) x103 /L]/4. Trebuie identificate si
numarate cel putin 100 de celule pentru efectuarea formulei leucocitare. Leucocitele
prezente in mod normal pe frotiu sunt neutrofilele, eozinofilele, bazofilele, limfocitele si
monocitele.Prezenta de precursori mieloizi (metamielocite, mielocite, promielocite,
blasti)/devierea la stanga a formulei leucocitare este anormala si apare n infectii
bacteriene, intoxicatii, necroze tisulare, hemoragie, hemoliza, carcinoame, reactii
leucemoide, sindroame mieloproliferative cronice etc.
90.Eritrocite modificari de marime/ culoare/ forma semnificatie
Aprecierea eritrocitelor pe frotiu: eritrocitele sunt evaluate pentru variatii de marime,
forma, distributia hemoglobinei si prezenta de incluzii intracelulare. Examinarea optima
a morfologiei eritrocitare se face intr-o arie a frotiului in care hematiile sunt asezate
una langa alta, dar nu se suprapun. In mod normal eritrocitele apar de forma rotunda,
anucleate, uniforme ca marime si forma, cu un diametru mediu de 7-8 m (comparabil cu
nucleul unui limfocit mic), cu o zona palida centrala care nu depaseste 1/3 din diametrul
celulei, inconjurata de o rama rosu-portocalie de hemoglobina.
91.Metabolismul fierului
Forma ionizata a fierului este toxica, din acest motiv fierului este intodeauna probat
gruparea hem a proteinelor sau legat de anumite proteine de transport sau de
depozitare, cum ar fi transferina, feritina si hemosiderina.
In medie, organismul uman contine aproximativ patru grame de fier, mai mult la sexul
masculin decat la cel feminin. Cea mai mare cantitate de fier se gaseste in hemoglobina
din eritrocite. Cantitati mai mici de fier se gasesc in mioglobina din fibrele musculare, in
enzimele respiratorii ale tuturor celulelor.
O mica parte din fier se gaseste in plasma, unde circula legat de o proteina numita
transferina. Fierul de depozit este stocat de catre macrofagele din splina, maduva
osoasa si ficat. Fierul din ficat poate fi stocat atat de catre macrofagele speciale
(celule Kupfer) cat si de hepatocite.
In general, depozitele de fier sunt de aproximativ 1 gram.
Fierul poate fi stocat de catre feritina si hemosiderina, doua proteine specializate.
Feritina este formata dintr-un invelis proteic si un miez care poate contine pana la 4500
atomi de fier.
Hemosiderina este alcatuita din agregate de feritina care au pierdut partial invelisul
proteic. Atunci cand se modifica depozitele totale, feritina si hemosiderina cresc sau
scad impreuna. Modificarea in sensul reducerii depozitelor se insoteste de scaderea
cantitatii de feritina si de hemosiderina.
92.Fierul medular val.normale, conditii de scadere
93.Testul Schilling semnificatie,
Testul Schilling este o metoda de diagnostic folosita pentru anemia pernicioasa (anemia
Biermer). Anemia Biermer (anemia pernicioasa) este o forma de anemie cauzata de
deficitul de vitamina B 12, care nu se absoarbe la nivel intestinal din cauza scaderii sau
absentei factorului intrinsec. Factorul intrinsec este o glicoproteina care are rol de
transport pentru vitamina B12. Factorul intrinsec nu este cunoscuta sub numele de
factorul Castle. Este sintetizat de catre celulele parietale de la nivelul stomacului,
aceleasi celule care sintetizeaza si acidul clorhidric. In anemia Biermer, din cauza
gastritei atrofice sau atrofiei gastrice, cantitatea de factor intrinsec scade si este
diminuata absortia vitaminei B 12.
94.Electroforeza Hemoglobinei tipuri de hemoglobinopatii
Prin electroforeza hemoglobinei se pun n eviden tipurile de hemoglobin normale:
hemoglobina A1 (Hb A1, predominant la adult), hemoglobina A2, (Hb A2) i hemoglobina
fetal, (Hb F) precum i existena unor hemoglobine anormale (hemoglobinopatii).
Modificrile n proporiile tipurilor de hemoglobin normale sunt caracteristice pentru
talasemie. Prin electroforez poate fi evideniat i prezena unor hemoglobine
anormale: S, C, E, H, M etc. Au fost identificate mai mult de 350 de tipuri diferite de
hemoglobin. Principala manifestare clinic a acestor hemoglobinopatii este anemia de
diverse grade, de la blnd la sever. Hemoglobina fetal, Hb F, reprezint forma de
hemoglobin dominant a ftului, ea este nlocuit cu hemoglobina normal a adultului,
A1, n decursul primului an de via. Valori crescute de Hb F se ntlnesc n talasemie. Hb
S este cauza anemiei cu celule falciforme (drepanocitoza) caracterizat prin prezena
de eritrocite n form de secer (numite drepanocite). Aceste eritrocite au o durat de
via redus fa de eritrocitele normale, rezultnd astfel anemie. De asemenea aceste
eritrocite sunt mai puin
elastice dect cele normale cauznd obstrucia vaselor mici de snge i crend ischemie
i infarct n teritoriile irigate de acestea. Hemoglobina C cauzeaz o uoar anemie
hemolitic. Att talasemia ct i anemia cu celule falciforme (precum i celelalte
hemoglobinopatii) sunt date de afeciuni genetice (modificri ale genelor responsabile
de sinteza hemoglobinei). Aceste afeciuni pot fi n form homozigot, ceea ce se
asociaz de obicei cu o boal clinic mai sever sau n form heterozigot, situaie n
care manifestrile clinice sunt mai blnde putnd exista situaia ca boala s fie
depistat ntmpltor n urma observrii unor modificri minore, caracteristice, ntr-o
hemoleucogram obinuit. Talasemia i hemoglobinopatiile pot fi diagnosticate i prin
teste genetice care identific punctual defectul, la nivelul uneia sau mai multor gene.
Valori crescute ale Hb F pot aprea n:
o Talasemie;
o Hipertiroidism;
o Drepanocitoz i alte hemoglobinopatii;
o Anemie aplastic dobndit;
o Boli mieloproliferative, mielom multiplu, limfoame.
Valori crescute ale Hb A2 pot aprea n:
o Talasemie;
o Drepanocitoz;
o Anemie megaloblastic;
o Hipertiroidism;
o Deficiena de vitamina B12 sau folat.
Valori sczute ale Hb A2 pot aprea n:
o Anemie feripriv;
o Anemie sideroblastic.
95.Anemia feripriva - caracteristici de laborator pentru diagnosticarea anemiei. este
definit ca o deficien calitativ sau cantitativ a hemoglobinei, molecul ce se gsete
in globulele roii. Deoarece hemoglobina transport oxigenul de la plmni la esuturi,
anemia conduce la hipoxie (lipsa de oxigen) n organe.
Caracteristici de laborator :
- numaratoare cpmpleta a forulei sangvine care va indica un nivel redus de hb, iar ht
este scazut. Globulele rosii cu continut scazut dehb sunt mai mici si mai putin
pigmentate.
- dozarea fierului seric va indica scaderi ale acestuia <60 micrograme/100ml
- feritinemia nivelul de feritina din sange este mica in cazul carentei de fe.
96.Anemia Biermer - caracteristici de laborator pentru diagnosticarea anemiei.
Este forma de anemi megaloblastica din cauza deficitului de vit B12 prin alterarea
absorbtiei acesteia. Datorata distructiei imune a factorului intrinsec in cadrul gastritei
atrofice si a pierderii celulelor parietale gastrice
Studii de laborator:
-Sangele periferic arata de obicei usoara leucopenie si trombocitopenie,
-Volumul celular mediu si hb sunt crescute;
-Leucopenia si trombocitopenia sunt pararele cu severitatea anemiei;
-Examemenul periferic al sangelui arata macrocite ovale , granulocite hipersegmentare,
97.Anemia sideroblastica - caracteristici de laborator pentru diagnosticarea anemiei.
Anemia sideroblastic este o boal rar, caracterizat prin perturbarea cronic a
eritropoiezei cu acumulare excesiv de fier n esuturi (hemocromatoz).
Anemia sideroblastica dobandita este mai frecvent idiopatica si apare la persoanele in
varsta. Aceasta anemie nu raspunde la tratamentul cu vitamina B6. Aproximativ o treime
dintre pacientii prezinta splenomegalie. Durata medie de supravietuire este de 10 ani. In
10 % in cazuri se poate transforma in leucemie acuta. Anemia sideroblastica secundara
se poate intalni dupa consumul cronic excesiv de alcool, dupa administrarea
unormedicamente sau in intoxicatia cu plumb. In aceste cazuri, anemia este de obicei
moderata. Unele boli inflamatorii cum ar fi poliartrita reumatoida, lupusul eritematos
sau cancerele se pot insoti de anemie sideroblastica, iar prognosticul depinde de
severitatea bolii de baza.
Studii de laborator:
- hemoleucograma completa si microscopia sangelui periferic , arata o amenie ,
moderatam desi au foat raportate si forme severe,
- MCV este mic.
98.Talasemia
Talasemia, o afectiune genetica mostenita de la parinti, este o boala a sangelui
caracterizata prin oxigenare deficitara a tesuturilor ca urmare a unui defect in sinteza
hemoglobinei si a unui numar redus de eritrocite.Principalul simptom este oboseala
cronica. Hemoglobina A, normala, este constituita din doua lanturi alfa1 , doua lanturi
alfa2 si doua lanturi beta. Mutatiile sunt defecte ale genelor, care se transmit conform
Legilor lui Mendel si pot afecta producerea lanturilor alfa (alfa-talasemie) sau lanturile
beta (beta-talasemie) cu formarea unei cantitati reduse de hemoglobina A.
Forme de talasemii:
Alfa talasemia
In conditii normale in fiecare molecula de hemoglobina exista doua lanturi alfa1 si doua
lanturi alfa2 (??/??).
Absenta unui singur lant este asimptomatica, insa persoana este purtatoare a mutatiei.
Lipsa a doua lanturi alfa determina o forma medie de anemie numita alfa-talasemie
minora.
Absenta a trei lanturi alfa determina o forma severa de anemie, boala hemoglobinei H,
pentru ca se produce o hemoglobina cu greutate moleculara mare pe care corpul o
indeparteaza foarte repede. Lipsa completa a lanturilor alfa este incompatibila cu
supravietuirea,alfa talasemie majora, cauzand anemie extrema prin absenta
hemoglobinei, ceea ce duce la hidropsis fetalis sau moarte intrauterina.
Beta-talasemia
Beta-talasemia minora aparuta prin absenta unui lant beta este asimptomatica.
Beta-talasemia majora numita si anemia Cooley este o forma severa de boala, cu debut in
perioada de sugar. Se manifesta prin anemie marcata, hepato-splenomegalie (marirea in
volum a splinei si ficatului), infectii severe si deformari osoase.
99. Conditii de neutrofilie si neutropenie
a)Neutrofilia
-In mod normal in digestie, efort muscular, sarcina.
- in mod patologic in:
-infectii generale si locale;
-tumori maligne;
-puseuri acute in boli cronice
-dupa hemoragii, hemoliza
- intoxicatii endogene (acidoza diabetica guta);
-intoxicatii exogene (digital, mercur);
-leucemie granulocitara cronica.
b. Neutropenia apare:
-in mod normal in inanitie
- in stri patologice in:
-infectii bacteriene (febr tifoid, para-tifoid):
-infectii virale (grip, rubeol, rujeola), unele parazitoze (malarie, Febra
recurenta)
-unele colagenoze (lupus eritematos)
- intoxicatii cu benzol, amidopirin:
-afecliuni hematopoietice cu hipoplazic medular;
-agranulocitoz.

100. Conditii de eozinofilie si eozinopenie
a. Eozinofilia se intalneste in:'

Stari alergice (astm, urticarie, boala fierului);

Parazitoze (trichinoza, echinococoz);

Pneumopatii (sindrom I. neffler);

Boli de sange (boala Hodgkin, leucemia granulocilar cronic cu eozinofilie);

Post-radioterapie;

Post-splenectomie;

Unele boli infectioase (scarlatin);

Granuloamele cu eozinofile.,

Eozinofilia familial.
b. Eozinopenia apre in faza de debut a bolilor infectioase (cu exceptia scarlatinei):

in intoxicalii;

Post-corticoterapie

101. Conditii de limfocitoza si limfopenie

a) Limfocitoza.,

mod normal se intlneste la copii la nastere.

in mod patologic apare in: TBC (faza de debut), alte boli infectioase (tuse
convulsiv,
scarlatin, limfocitoz infectioas), leucemie limfatic cronic.
b. Limfopenia se intlneste in:

infectii Supraacute;

post-corticoterapie:

boala Hodgkin.

102. Conditii de monocitoza
Monocitoza este extrem de variabil, chiar de la o ora la alta, ea fiind un corolar al
Reactivitatii reticolo-endoteliale
Se intalneste in unele boli infectioase: (mononucleoza infectioas. febra tifoida. tifos
exantematic)

endocardita lent, bruceloza,

unele parazitoze, paludism, tripanosomiaza;

boala Hodgkin.

103. Conditii trombocitopenie semnificatii, conditii de aparitie

-deficit de productie
>scderea mega-cariocito-poezei
-boli congenitale: anemia Fanconit sindron TAR, infectii sau droguri in timpul
sarcinii
-hipoplazia dobndit: radiatii. intoxicatii chimice, cloramfenicol, LED, chimio-
terapie anti-neoplazic, infectii, idiopatic
>productie ineficienta de trombocite
-trombocitopenie ereditar (autozomal dominant, anomalia May-Hegglin,
sindrom
Wiskott-Aldrich)
-deficit de B 12 sau acid folic
-alte (sindrom mielo-displazic, hemoglobin-nuria paroxistic nocturna)
-deficit de distributie 'i dilutie
>sechestrare splenic (infectioase, inflamatorii, congestive)
>hipotermia
>dilutie dup transfuzii cu sange conservat
-anomalii ale distrugerii plachetare
>distrugere exagerat de cauze combinate
-venin
-traumatisme tisulare, chirurgicale, traumatice, anoxice, toxice
-complicalii obstetricale; sarcirut oprita in evolutie, embolie amniotica,
-neoplazice: leucemia pro-mielocitar, cancere, hemangionme
-infeclii: bacteriene, virale
-hemoliza intra-vasculara
>consum izolat de trombocitare
-sindromu hemolitic posturemic
- PTI
-vasculite (LED, alte colagenoze)
-proteza cardio-pulmonara
>cauze imunologice
-autoimune (acute, cronice)
-SIDA
-post-transfuzional
-purpura neonatala
-izoimuna
>medicamente: agenti alchilanti, antimetaboliti, cloramfenicol, penicilina.
-cauze combinate de trombocitopenie:
-ciroza alcoolica
-boli limfo-proliferative
-by-pass cardio-pulmonar
-tumori
-infectii

104. Conditii de trombocitoza
-infectii: sindrom mononucleozic, tuberculoza
-hemoragii
-deficit de fier
-anemie hemolitica
-cauze chirurgicale: splenectomie, post-operator
-raspuns la medicamente:vincristin, epinefrina, interleukina-1 beta
-raspuns la exercitii
-post trombocito-penie la interruperea drogurilor meilo-supresive (inclusiv alcool)
tratament deficitului de B12
-prematritate
-deficit de vitamina E la copil
>trombocitemia esential
>policitemia vera
>mielo-fibroza idiopatic
>boli neoplazice inclusiv hematologice
>boli acute/cronice inflamatorii: colagenoze, boli inflamatorii intestinale
>alte cauze: osteoporoza, boli eardiace, transplant regal, diabet zaharat, gangrena
uscat,
insuficienta renal, sindrom nefrotic, convulsii, sindroame mielo-proliferative, ciroza,
pancreatita cronic, arterita temporal Horton, limf-adenopatia hiperplazic, multi-
centrica
angio-folicular familial

105. Citirea unui frotiu medular
Pentru obitinerea unei imagini de ansamblu, examinarea frotiului va incepe cu un maritor
slab (x10. X20). Se va urmri aspectul semi-cantitativ ai celularittii.
Intereseaza apoi daca se pastreaza sau nu aspectul eterogen normal al mduvei.
I. Aspect eteromorf
In asemenea cazuri intereseaza:
a) Raportul intre serii
Predominanta vreuneia dintre seriile mieloide traduce reactivitatea medular: eritro-
blastica
granutocitar etc,
b) Maturarea elementelor
Se va aprecia atat cu ajutorul indicilor de maturare cat si dupa morfologia elementelor
(macrocitoza. megalocitoza), mega-granulocite etc.
c) Prezenta de celule anormale
Cu un obiectiv mic se vor repera eventualele celule anormale: neo-plazice, reticulo-
endoteliale tip Gaucher etc.
2. Aspect monomorf
In asemenea eventualitate se pune Intrebarea de cine este realizat acest tablou:
a) in cazul unel proliferri blastice e vorba de o hemopatie acut sau cronic, acutizat.
Diferentierea tipului de blast proliferat devenind uneori foafie dificila, se va folosi
termenul de
leuco-blast sau blast nediferentiat.
b) Prezenta celulelor mature ("cite").
De exemplu: in cazul proliferrii de elemente limfocitare mature, este vorba de o
leucemie
Limfatic. In acest caz, in afara acestor elemente, se mai intalnesc frecvente umbre
nucleare
(Gumprecht).
Pentru verificarea impresiilor generale mai ales pentru a urmarii morfologia detaliata a
Elementelor se va examina frotiul cu obiectivul cu imersie.
Aeste prime detalii morfologice, indic starea functional medulara normal existand un
sincronism de dezvoltare nucleo-citoplasmatic care se modifie in tulburrile de
maturare



106. Punctia Medulara
Punctia sternala
Se execut fie in corpul sternal (spatiul Il intercostal), fie in manubriu putin
lateral de linia median, la egala distanta intre furculita sternal si unghiul Louis.
Pozitia bolnavului: culcat pe spate, pe un plan perfect orizontal. Se face anestezia
cu 2-3
ml novocain sau xilin, trecndu-se de la tesuturile cutanate, subcutanate la periost.
Se va retine adancimea la care acul a atins osul, pentru a se regla cursorul trocarului:
obisnuit, acesta variaza in jur de I cm. Acul de punctie este cuprins intre index si
degetul al treilea, manerul sprijinindu-se in eminenta tenar; aceasta este pozitia care
acord cea mai mare sigurant miscrilor ce urmeaza a fi facute.

Acul se introduce cu mandreanul in interiorul su, perpendicular pe manubriu,pana
cand
simte rezistenta tabliei osoase anterioare, care este strbtut prin miscri delicate de
rotatie
si presiune. La acel moment se simte ptrunderea intr-o cavitate. Se scoate mandreanul
si aplicndu-se seringa, se aspir 0,2-0,5 ml suc medular: acest timp reprezinta
momentul cel mai dureros pentru bolnav. Se scoate acul rapid si la locul punctionrii se
Ins cteva minute un tampon cu iod care este inlocuit apoi cu un altul cu alcool, pentru
ca iodul s nu erodeze tegumentele.
La copil se ptrunde in canalul medular pe marginea laterala a corpului sternal.
Pentru
aceast ultima modalitate este necesar o oarecare experient, pentru a nu se strabate
sacul pericardic.

107. Poliglobulia - clasificare/tipuri
-Relative (prin hemo-concentratie)
>deshidratare (diaree- transpiratii, etc)
>soc traumatic
>arsuri
>insuficienta renal acut
>punctii repetate ale ascitei
-Adevrate
- Primar: boala Vaquez
- Secundare (prin cresterea eritro-poetinei).
l. Prin productie adecvat de eritropoetin
>hipoxie:
-altitudine
-afectiuni pulmonare cronice.
-cardiopatii cianogene
-tabagism
-met-hemoglobinemia
-hemoglobino-patie cu cresterea afinittii pentru oxigen
2. Prin productie inadecvat dc eritropoetina
>neoplasme: renal. hepatom, cortico-suprarenal, hemangiom cerebral
>patologie renal: chiste, hidro-nefroz, transplant
3. Policitemia familial

108. Anemii microcitara hipocrome - caracteristici de laborator/clasificare
-Feriprive(Fe, transferina, feritina)
Hemoragii digestive (cancer, duodenita, hemoroizi, ulcer)
Epistaxis
Hemoragii genitale (polip, fibrom, metrite, cancer)
Sindrom hemoragipare (hemofilie, purpura, angiomatoza Rendu Osler) Carenta in aport
Absorbtie deficitara (gastrectomie, gastrita cu anaclorhidrie, gastro-entero-
anastomoza, enterite, boala celiaca)
-prin blocarea sintezei hemoglobinei:
-hiposideremice: -infectii cronice
-neoplasme
-uremie
-insuficienta endocrine: ovarina, tiroidiana, hipofizara
-talasemie
-anamie sidero-bastica
-intoxicatie cu plumb

109. Anemii macrocitare - caracteristici de laborator/ clasificare
Anemia cu maduva meagalo-blastica
-carenta de vit B 12
>aport inadecvat (vegetarieni stricti)
>anemia Biermer
>gastrectomia
>absorbtie defectuoasa de B 12
-boaia celiac
-sprue tropical
-rezectii intestinale
-boii inflatmatorii intestinale
-infectii
-deficit de acid folic
>aport inadecvat (anemia apare in 3-6 luni)
-la copii,
-in sarcin
-In infectii
-anemie hemolitica
-boli hepatice
>cresterea necesarului de folati
-hemopatii maligne si neoplazii
>malabsorbtie
>medicamente:
-metotrexal,
-trilnetoprim.
-pirimetamin,
-triamteren,
-izoniazid,
-fenitoin,
-barbiturice,
-anticonceplionalc.
-colchicin
>dupa gastrectomie
>leucemii acute (carent de acid folic si anti-metaboliti)


110. Cauze de pancitopenii
-factori fizici: radiatii
-factori chimici: benzol, tetra-clorura de carbon
-medicamente: antimiotice, antimetabolice, colchicina, saruri de metale grele,
cloramefenicl (reactie idiosincrazica)
-mielo-scleroza: metastaze canceroase (spleno-meaglie eritro-mieloida cronica a
adultului)
-metastaze medulare: mielom multiplu, leucoze acute sau cronice
-inhibitie medulara de origine splenica prin hipersplenism
-cauze imunologice:
--izo-anticorpi: (transfuzie incompatibila, boala hemolitica a nou-nascutului)
--auto-anticorpi (medicamente, infetii LED, tuberculoaza)
-toxice hemolitice: ciuperci,venin, plumb
-congenitale: boala Fanconi (pancitopenia familiala idioparica