INTERPRETAREA

ECG DE BAZĂ
ECG

 ECG înregistrează impulsurile electrice care

declanşează contracţia cardiacă

 ECG furnizează de asemenea informaţii utile

asupra inimii în timpul fazelor de repaus şi de
recuperare
ECG

 Celulele cardiace sunt încărcate sau polarizate în stare de

repaus, dar când sunt stimulate electric ele se
depolarizează, se contractă
 O undă progresivă de stimulare (depolarizare) cu sarcini
pozitive în interiorul celulelor, traversează inima
determinând contracţia miocardului
 Repolarizarea (celulele redevin negative) este un
fenomen strict electric şi inima în tot timpul acestui
proces ramâne în repaus
 Nodul SA, situat pe peretele posterior al atriului
drept, declanşează impulsul electric care stă la
baza stimulării cardiace
 Impulsul electric difuzează în atrii şi determină pe
ECG unda P

 Unda P reprezintă depolarizarea (stimularea)

electrică atrială

 Unda P reprezintă activitatea electrică a

contracţiilor celor două atrii
 Impulsul ajunge la nivelul nodului AV, unde
există o pauză de 1/10 s, permiţând sângelui să
pătrundă în ventricule
 Complexul QRS reprezintă impulsul electric care
se deplasează din nodul AV, prin fasciculul Hiss
spre fibrele reţelei Purkinje şi celulele miocardice

 Complexul QRS reprezintă deci activitatea

electrică a stimulării ventriculilor, depolarizarea
ventriculilor (declanşarea contracţiei ventriculare)
 După complexul QRS se produce o pauză, apoi
apare unda T

 Pauza este segmentul ST

 Unda T este repolarizarea ventriculilor care astfel

pot fi stimulaţi din nou
Unda P =
depolarizare atrială
QRS =
depolarizare ventriculară
(< 0.12 s)
Unda T =
repolarizare ventriculară
 Un ciclu cardiac este deci reprezentat prin unda P,
complexul QRS şi unda T

 Acest ciclu se repetă la nesfârşit

 Din punct de vedere fiziologic un ciclu cardiac

comportă sistola atrială, sistola (contracţia)
ventriculară şi perioda de repaus între bătăi
 Repere de timp şi amplitudine
 Reperele de timp ne ajută la determinarea
frecvenţei şi la măsurarea undelor, a segmentelor
şi intervalelor
 La viteza de 50 mm/sec distanţa dintre reperele de timp au valoare de 0,02
sec, la grupele de 5 pătrăţele mici este de 0,10 sec
 La viteza de 25 mm/sec distanţă dintre reperele de
timp au valoare de 0,04 sec, la grupele de 5
pătrăţele mici este de 0,20 sec
 Repere de timp şi amplitudine

 Reperele de amplitudine reprezintă distanţa dintre

două linii orizontale

 Această distanţă este de 1mm

 ECG este înregistrată pe hârtie milimetrică ce
rulează
 Cele mai mici diviziuni sunt pătrate cu latura de 1
mm
 Există cinci pătrate mici între fiecare din liniile
groase
La un ECG analizăm:

 Unde: P, QRS, T, +/- unda U

 Segmente - porţiunile de traseu cuprinse între

două unde P-Q, S-T, T-P

 Intervale – formate dintr-o undă şi un segment

 Deflexiunile în sus sunt denumite deflexiuni
“pozitive”

 Deflexiunile orientate în jos sunt numite

“negative”
Standardizarea ECG
 implică:
 pe verticală:
 1mm = 0,1mV,
permiţând aprecierea
amplitudinii undelor
 pe orizontală:
 1mm = 0,04 secunde
(la viteza de 25
mm/sec), permiţând
aprecierea duratei
undelor şi intervalelor
Unda P

 Reprezintă depolarizarea atrială

 Are o durată de 0,08 – 0,10 sec şi o amplitudine
de 2,5 mm
 Aspect rotunjit cu o pantă ascendentă şi una
descendentă
 Sens în general pozitiv în majoritatea derivaţiilor
dar întotdeauna negativ în AVR
Unda QRS

 Reprezintă depolarizarea ventriculilor

 Are o durată de 0,08 – 0,10 sec şi o amplitudine
cuprinsă între 10 – 20 mm (max. 30 mm)
 Unda Q are o durată de 0,04 sec
 Unda Q are o amplitudine normală de până la
25% din cea mai mare amplitudine a undei R din
conducerile standard (sau 1/3 din R din DIII)
Notaţia ptr QRS

 Prima undă pozitivă este R

 Următoarele unde pozitive dacă apar sunt R’,
R”....
 Prima undă negativă înainte de R este Q
 Prima undă negativă după R este S
Complexul QRS

 amplitudinea: minimum 5 mm in derivaţiile standard şi

minimum 10 mm în precordiale. Sub aceste valori se
consideră microvoltaj şi peste aceste valori macrovoltaj.
Deflexiunile de peste 3 mm sunt notate cu litere mari (Q; R;
S), iar cele sub 3 mm cu litere mici (q, r, s)
Complexul QRS

 semnifică depolarizarea ventriculară şi este format din:

 unda Q, prima undă negativă, reprezintă depolarizarea septului
interventricular
 unda R, prima undă pozitivă, reprezintă depolarizarea simultană a
ventriculului drept şi a regiunii apicale şi centrale a ventriculului stâng
 unda S, a doua undă negativă, este dată de depolarizarea regiunii
posterobazale a ventriculului stâng
Complexul QRS

 în cazul prezenţei mai multor unde pozitive, prima dintre ele

se notează R, iar următoarele unde pozitive: R΄, R΄΄ etc.
 dacă complexul depolarizării ventriculare este format doar
dintr-o deflexiune negativă, se numeşte QS
 durata: 0,08-0,10 sec
Unda T

 Reprezintă repolarizarea ventriculilor

 Nu are valori limită, dar o amplitudine în jur de 5
mm
 Aspect caracteristic: format dintr-o parte
ascendentă mai lentă şi o parte descendentă
abruptă (aspect asimetric)
 Sensul este pozitiv în conducerile standard,
negativ în AVR
Unda U

 Apare inconstant
 Nu are durata limită, are o amplitudine de
aproximativ 2 mm
 Aspect asimetric
 Apariţia ei este datorată unei repolarizări
ventriculare incomplete, repolarizarea reţelei
Purkinje sau repolarizarea muşchilor papilari
Segmentul P-Q

 Începe de la sfârşitul undei P până la începutul

undei Q

 Durează până la 0,10 sec

Segmentul S-T

 Începe de la sfârşitul complexului QRS până la

începutul undei T

 Durată variabilă

 Poate prezenta subdenivelări sau supradenivelări

care dacă depăşesc 2 mm → IMA
Segmentul T-P

 Începe de la sfârşitul undei T până la începutul

undei P

 Nu este prezent în tahicardii

Intervalul P-Q

 Are o durată de 0,12 – 0,21 sec

 Valoarea lui este dependentă de vârstă şi

frecvenţa cardiacă (tineri şi frecvenţa cardiacă
mare intervalul se scurtează, la persoanele în
vârstă şi frecvenţa cardiacă rară intervalul se
alungeşte)
Intervalul Q-T

 Are o durată de 0,24 – 0,42 sec

 Valoarea lui este dependentă de vârstă şi

frecvenţa cardiacă (tineri şi frecvenţa cardiacă
mare intervalul se scurtează, la persoanele în
vârstă şi frecvenţa cardiacă rară intervalul se
alungeşte)
Determinarea ritmului şi a frecvenţei

 Ritmul este sinusal dacă are unda P şi este

pozitivă în cel puţin două conduceri standard (DI,
DII), este urmat de complexul QRS
Determinarea ritmului şi a frecvenţei

Frecvenţă la viteza de 25 mm/sec

 Reperăm o undă R care se găseşte pe o linie

groasă
 Pentru fiecare din liniile groase care urmează se
atribuie valorile 300, 150, 100, 75, 60,50
 Apoi căutăm unde cade următoarea undă R şi
determinăm frecvenţa
Determinarea ritmului şi a frecvenţei
Derivaţii

 ECG standard este compusă din 12 derivaţii

separate
- şase derivaţii toracice sau precordiale (V1,
V2, V3, V4, V5, V6)
- şase derivaţii ale membrelor (bipolare DI,
DII, DIII şi unipolare aVR, aVL, aVF)
 Pentru a obţine derivaţiile membrelor, electrozii
sunt plasaţi pe braţele drept şi stâng şi pe gamba
stângă formând un triunghi, triunghiul lui
Einthoven
 Fiecare latură a triunghiului format de către cei
trei electrozi reprezintă o derivaţie DI, DII, DIII
 Derivaţia aVR foloseşte braţul drept ca pozitiv iar toţi
ceilalţi electrozi ai membrelor ca pământ (negativ)
 Derivaţia aVL foloseşte braţul stg ca pozitiv, toţi ceilalţi
electrozi ai membrelor ca pământ (negativ)
 Derivaţia aVF foloseşte piciorul stg ca pozitiv, toţi ceilalţi
electrozi ai membrelor ca pământ (negativ)
 Cele şase derivaţii se întâlnesc pentru a forma şase linii de
referinţă care se întretaie cu precizie şi se situează într-un
plan pe toracele bolnavului
 Fiecare derivaţie înregistrează într-un unghi diferit, astfel
încât fiecare derivaţie reprezintă o proiecţie diferită a
aceleiaşi activităţi cardiace
 Pentru a obţine derivaţiile precordiale (toracice)
un electrod pozitiv este plasat în şase poziţii
diferite pe torace
 Derivaţiile toracice se proiectează prin nodul SA
spre spatele bolnavului care este polul negativ a
fiecărei derivaţii toracice
Sistemul hexaxial

 Prin suprapunerea
derivaţiilor unipolare
şi bipolare ale
membrelor într-un
singur punct, rezultă
sistemul hexaxial
Sistemul hexaxial
 După cum se observă din
sistemul hexaxial:
 derivaţiile DII, DIII şi aVF
sunt derivaţiile inferioare
(electrodul pozitiv la F)
 derivaţiile DI şi aVL
(electrodul pozitiv la L)
(dar şi V5, V6) sunt
derivaţiile laterale
 aVR este de sens opus
faţă de celelalte derivaţii,
ceea ce explică aspectul
său ECG; explorează
interiorul cavităţii
ventriculare
Derivaţiile toracice
 V1: spaţiul 4 intercostal drept, parasternal
 V2: spaţiul 4 intercostal stâng, parasternal
 V3: jumătatea distanţei dintre V2 şi V4
 V4: spaţiul 5 intercostal stâng, linia medio-
claviculară
 V5: pe linia orizontală spre V4, linia axilară
anterioară
 V6: pe linia orizontală spre V5, linia axilară
medie
Sistemul hexaxial
 în plus:
 V1 şi V2 explorează
ventriculul drept, fiind
denumite precordiale
drepte
 V3 şi V4 explorează
septul interventricular,
fiind denumite derivaţii
intermediare, septale sau
tranziţionale
 Derivaţiile V4, V5
investighează peretele
anterior al ventriculului
stâng
 V5 şi V6 explorează
ventriculul stâng, fiind
denumite precordiale
stângi
Derivaţiile unipolare precordiale

 Pot fi aplicate şi derivaţii suplimentare stângi:

 V7, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară posterioară
stângă
 V8, tot în spaţiul 5 intercostal, pe linia scapulară medie
stângă
 V9, pe linia paravertebrală stângă, la jumătatea distanţei
dintre V8 şi coloana vertebrală.

 De asemenea pot fi utile pentru diagnosticul

unui infarct miocardic de ventricul drept şi
precordialele drepte: V3R, V4R, V5R şi V6R, cu
localizare simetrică cu cea a precordialelor
stângi
Determinarea axului electric al inimii

 Axul electric
 reprezintă direcţia procesului de activare cardiacă
proiectat în derivaţiile membrelor
 rezultă din sumarea în plan frontal a vectorilor electrici
generaţi în cursul depolarizării şi repolarizării atriilor şi
ventriculilor şi se reprezintă sub forma unui vector în
sistemul de referinţă hexaxial

 De obicei, se determină axul depolarizării

ventriculare (AQRS) care poate fi:
 normal: între –30 şi +110 grade
 deviat patologic la stânga: între –30 şi –90 grade
 deviat patologic la dreapta: între +110 şi +180 grade
Determinarea axului electric al inimii

 Pentru a calcula AQRS:

 se determină suma algebrică a deflexiunii maxime
pozitive cu deflexiunea maximă negativă, în două
din derivaţiile planului frontal care sunt
perpendiculare
 valoarea obţinută se reprezintă ca vector în sistemul
hexaxial, ţinând seama de polaritate
 se trasează perpendiculare din vârful vectorilor
reprezentaţi
 se uneşte centrul sistemului hexaxial cu punctual de
intersecţie a celor două perpendiculare, rezultând
AQRS
Determinarea axului electric al inimii

 Metode rapide pentru stabilirea axului

electric al inimii:

 se observă în care derivaţie a planului frontal,

amplitudinea QRS este maximă; derivaţia
respectivă corespunde poziţiei axului electric
 Exemple:
 S maxim în aVF → AQRS la -90 grade
 R maxim în aVL → AQRS la -30 grade
Determinarea axului electric al inimii

 Metode rapide pentru stabilirea axului

electric al inimii:

 aspectul complexului QRS din derivaţiile DI sau

DIII:
 aspect RI RIII → AQRS normal
 aspect RI SIII → AQRS deviat patologic la
stânga
 aspect SI RIII → AQRS deviat patologic la
dreapta.
 Determinarea axului electric al inimii
LAD = -30 to -90
 LAD / DEVIATIE
AXIALA STANGA No Man’s Land Axis
 Anterior Hemiblock = -90 to +- 180
 Inferior MI
 WPW – right pathway
 Emphysema
 RAD / DEVIATIE
AXIALA DREAPTA
 Children, thin adults
 RVH
 Chronic Lung Disease
 WPW – left pathway
 Pulmonary emboli
 Posterior Hemiblock
 No Man’s Land
 Emphysema
 Hyperkalemia
 Lead Transposition
 V-Tach Normal Axis = -30 to +110
RAD =+110 to +180
Examinarea ECG
 Frecvenţa (normală, crescută, scăzută)
 Ritmul (normal, regulat, variabil, extrasistole,
blocuri)
 Axul (se referă la direcţia depolarizării care
difuzează prin inimă pentru a stimula contracţia
fibrelor musculare)
 Hipertrofia (creşterea grosimii peretelui cavităţii
cardiace)
 Infarctul (ischemie, leziune, necroză)
 Modificări patologice
 Tulburări de ritm
- ritmuri de bază
- ritmuri supraadăugate
 Anomalii de origine coronariană
- ischemie
- leziune
- necroză
 Blocurile
- bloc SA
- bloc AV
- blocuri de ramură
 Modificări patologice
 Tulburări de ritm
- ritmuri de bază
- ritmuri supraadăugate: extrasistole atriale,
extrasistole ventriculare (unifocale, multifocale,
cuplate), extrasistole joncţionale
 Anomalii de origine coronariană
- ischemie (unda T neg, simetrică, ascuţită şi
lărgită în derivaţiile precordiale)
- leziune (supradenivelarea segmentului ST)
- necroză
 Blocurile
- bloc SA
- bloc AV
- blocuri de ramură
Recunoaşterea aritmiilor majore pe monitor

 Frecvenţa
 Ritmul
 Activitatea atrială
 Activitatea ventriculară
 Legătura între activitatea atrială şi cea
ventriculară
RECUNOASTEREA RITMURILOR PE MONITOR

 Aritmii sinusale
 Aritmii atriale
 Aritmii joncţionale
 Blocurile
 Aritmii ventriculare
 ARITMII SINUSALE

BRADICARDIA SINUSALĂ
BRADICARDIA SINUSALĂ

Frecvenţa 40-59 / min

Unda P Nodul sino-atrial

Complexul QRS Îngust, normal (0.06-0.12)

Conducere P-R normal sau uşor prelungit

Ritm regular
 BRADICARDIA SINUSALĂ

Acest ritm este frecvent întâlnit ca o modificare

normală la atleţi, în timpul somnului sau ca răspuns la
manevre vagale.
Tratamentul constă:
•tratarea cauzei
•atropină,
•isuprel, sau
•pace-maker dacă pacientul este instabil hemodinamic
 ARITMII SINUSALE
TAHICARDIA SINUSALĂ
TAHICARDIA SINUSALĂ

Frecvenţa 101-160/min

Unda P Nodul sino-atrial

Complexul QRS Îngust, normal

Conducere normală

Ritm regulat sau uşor neregulat

TAHICARDIA SINUSALĂ

Semnificaţia clinică depinde de cauzele care au dus la apariţia

acestei modificări.
Cauzele declanşatoare pot fi:
•hipoxia
•hipertermia
•stresul
•durerea
Tratamentul constă în identificarea cauzei declanşatoare şi
corectarea acesteia.
ARITMII SINUSALE
ARITMIA SINUSALĂ
ARITMIA SINUSALĂ

Frecvenţa 45-100/bpm

Unda P Nodul sino-atrial

Complexul QRS Normal

Conducere Normală

Ritm Neregulat
ARITMIA SINUSALĂ

Frecvenţa poate creşte cu inspirul şi scade cu expirul.

Forma non-respiratorie este confundată cu stopul
sinusal cunoscut şi sub numele de pauza sinusală.
Nu necesită tratament doar după instalarea unei
bradicardii simptomatice.
Extrasistola atrială
 Extrasistola atrială
Frecvenţa Normală sau accelerată
În general cu morfologie
Unda P
diferită, pacemaker ectopic
Complexul QRS normal
normală, la apariţia
Conducere extrasistolei atriale intervalul
P-R poate fi modificat

Contracţiile atriale premature

apar la început de ciclu şi de
Ritm
obicei nu au o pauză
compensatoare completă
 Extrasistola atrială

Extrasistola atrială poate apărea şi pe un cord sănătos

•Dacă apar cu o frecvenţă crescută pot duce la o aritmie
sinusală mai severă.
•Pot fi ca rezultat al insuficienţei cardiace congestive,
ischemie sau BPOC
Tahicardia atrială multifocală
 Tahicardia atrială multifocală

Frecvenţa 100-250/min

Două sau mai multe puncte

Unda P
ectopice

Complexul QRS Normal

Conducere Intervalul P-R variabil

Ritm neregulat
 Tahicardia atrială multifocală

Tahicardia atrială multifocală poate fi asemănată cu

fibrilaţia atrială sau cu flutterul atrial.
În general apare pe un cord suferind, la bătrâni. BPOC
este, în general, cauza generatoare.
Tratamentul depinde de cauza generatoare.
Tahicardia atrială paroxistică
 Tahicardia atrială paroxistică

Frecvenţa atrială 160-250/min

Unda P Alt centru ectopic din atriu

Complexul QRS Normal

Intervalul P-R poate fi: normal,

Conducere
modificat sau nemăsurabil.

Ritm Regulat sau neregulat

 Tahicardia atrială paroxistică

Tahicardia atrială supraventriculară poate apare

atât pe un cord sănătos cât şi pe unul bolnav. Este
cunoscut şi sub numele de tahicardia paroxistică
supraventriculară atrială.
•Este complicaţia sindromului Wolfe-Parkinson-
White
•Antiaritmicele, adenosina sau cardioversia pot fi
folosite.
Flutterul atrial
 Flutterul atrial

atrial 250-350/min;
Frecvenţa
(ventricular 150-175/min).
Nu este prezent
Unda P Caracteristic “dinţi de
fierăstrău”
Complexul QRS Normal
Conducere În general 2:1

Ritm În general regulat

 Flutterul atrial

Flutterul atrial aproape mereu apare pe un cord bolnav.

Frecvent grăbeşte insuficienţa cardiacă congestivă
Tratamentul depinde de statusul hemodinamic.
•Cardioversia, manevrele vagale şi verapamilul pot fi folosite
când pacientul este instabil hemodinamic.
•La cei stabili hemodinamic se foloseşte digoxinul sau alte
antiaritmice.
Fibrilaţia atrială
 Fibrilaţia atrială

Frecvenţa Atrială cuprinsă 400-650/min.

Nu este prezent, unde de
Unda P
fibrilatie.
Complexul QRS Normal

Conducere Variabilă

Neregulat. (Este caracteristic

Ritm
acestei aritmii).
 Fibrilaţia atrială

Fibrilaţia atrială poate apărea paroxistic, dar poate deveni

frecvent cronică. De obicei se asociază cu BPOC, ICC sau
alte patologii cardiace.
Tratamentul include:
•Digoxin, diltiazem, sau alte medicaţii antiaritmice pentru a
controla conducerea frecvenţei AV şi asistarea cu conversie la
ritm sinusal
•Cardioversia poate fi necesară de asemenea
ARITMII JONCŢIONALE

Ritmul joncţional
 Ritmul joncţional

Frecvenţa 40-60/bpm
Inversat în derivaţiile în care în mod
normal este pozitivă. Acest lucru se
întâmplă când unda de depolarizare
atrială merge spre o derivaţie negativă.
Unda P
Unde P pot să apară înainte, în timpul
sau după complexul QRS, depinzând de
localizarea pacemakerului în
joncţiunea AV.
QRS Normal
Interval P-R, dacă este prezent, < .12
Conducere
sec.
Ritm Regulat
 Ritmul joncţional

Cea mai frecventă cauză al acestui ritm la adulţii sănătoşi este bradi
cardia sinusală.
Poate fi întâlnit de asemenea în prezenţa blocurilor AV totale sau de
grad înalt. Dacă AV este scăzută putem avea instabilitate
hemodinamică.
Tratamentul depinde de cauză şi de aritmiile de la baza acestuia.
•Atropina sau pacemakerul pot fi folosite pentru a creşte AV.
Bătăi joncţionale premature
 Bătăi joncţionale premature

Frecvenţa Normală sau crescută

Unda P Ca şi cu ritmul joncţional
Complexul QRS Normal
Interval P-R < .12 sec daca
Conducerea
undele P sunt prezente
Bătăile joncţionale premature
apar devreme în ciclul ritmului
Ritmul
de bază. Poate să apară o pauză
compensatorie completă.
 Bătăile joncţionale premature

Bătăile joncţionale premature pot să apară atât la cordul sănătos cât şi la cel
nesănătos. Acestea sunt nesemnificative dacă sunt ocazionale. Dacă sunt
frecvente poate duce la tahicardie joncţională.

De obicei nu necesită tratament.

Tahicardia joncţională
 Tahicardia joncţională

Frecvenţa Peste 60/min

Unda P ca şi la ritmul joncţional.

Normal sau larg cu conducere

QRS
ventriculară aberantă.

Interval P-R, dacă este prezent, de

Conducere
obicei < .12 sec

Ritm De obicei regulat

 Tahicardia joncţională

Semnificaţia clinică al acestui ritm depinde de ritmul patologic de

bază. Dacă frecvenţa ventriculară este crescută poate să scadă
debitul cardiac.

Tratamentul include:
•găsirea şi tratarea cauzei,
•manevre vagale,
•Verapamil
•cardioversie.
BAV grad I
 BAV grad I

Frecvenţa Variabilă
Unda P Normal
QRS Normal

Impulsul îşi are originea în

NSA dar are conducere
Conducere prelungită la nivelul joncţiunii
AV; intervalul P-R este > 0.20
sec.

Ritm Regulat
 BAV grad I

Este cel mai frecvent ritm de tulburare de conducere. Este

întâlnit la persoane cu cord sănătos sau bolnav.
Cauzele BAV grad I pot fi:
•IM inferior,
•Intoxicaţie cu digitalice
•hiperkalemie
•tonus vagal crescut
•febră reumatică acută
•miocarditiă.
Intervenţia constă în tratarea cauzei de substrat şi observarea
progresului spre un BAV de grad mai înalt.
BAV grad II (Mobitz tip I, Wenkebach)
BAV grad II (Mobitz tip I, Wenkebach)

Frecvenţă Variabilă
Morfologie normală cu
Unda P
interval P-P constant
QRS Normal
Intervalul P-R creşte
progresiv până ce unda P
Conducere
este blocată; ciclul se reia
după unda P blocată.
Ritm Neregulat
 BAV grad II (Mobitz tip I, Wenkebach)

BAV grad II tip I apare în NAV, deasupra fascicolului His.

Deseori poate fi tranzitor şi se poate datora unui IM inferior
sau intoxicaţie cu digitalice.
De obicei nu se recomandă tratament deoarece acest tip de ritm
este frecvent asimptomatic.
BAV grad II (Mobitz tip II)
 BAV grad II (Mobitz tip II)

Frecvenţa Variabilă
Unda P Normal cu intervale P-P constante
De obicei largi datorită asocierii
QRS
frecvente cu bloc de ramură.
Intervalul P-R poate fi normal sau
prelungit, dar este constant până
Conducere
ce o undă P nu este condusă spre
ventriculi.
De obicei regulat, atunci când
Ritm rapoartele de conducere AV sunt
constante
 BAV grad II (Mobitz tip II)

Acest tip de bloc de obicei apare sub fascicolul His şi

paote progresa spre un bloc de grad mai mare.
Poate să apară după un IMA anterior datorită distrugerii
de la nivelul bifurcaţiei sau la nivelul ramurilor
fasculului.
Este un ritm mai sever faţă de BAV grad I.
Tratamentul este de obicei pacingul extern.
BAV grad III (total)
 BAV grad III (total)

Alura atrială este de obicei normală;

alura ventriculară este de obicei sub
Frecvenţa
70/bpm. Alura atrială este mereu mai
crescută decât cea ventriculară.
Normală cu intervale P-P constante, dar
Unda P
nu legate de complexele QRS.
Pot fi normale sau largi, depinzând de
QRS localizarea focarului ectopic în sistemul
de conducere
Activităţile atriale şi ventriculare nu
Conducere sunt legate, datorită blocului complet al
impulsurilor atriale spre ventriculi.
Ritm Neregulat
 BAV grad III (total)
Blocul total al impulsurilor atriale apare la joncţiunea AV,
fascicol sau ramurile bilaterale ale fasciculului..
Un alt pacemaker distal acestui bloc preia activitatea pentru a
activa ventriculii
Cauze pot fi:
•intoxicaţie cu digitalice
•infecţii acute
•IM şi
•degenerare a ţesutului conductor.
Modalităţi terapeutice:
•pacing extern şi atropină în episoadele acute, simptomatice şi
•pacing permanent pentru BAV total cronic.
Extrasistolele ventriculare
 Extrasistolele ventriculare
Frecvenţa Variabilă
De obicei ascuns de QRS, PST
Unda P sau unda T a ESV

Largi, > 0.12 sec; morfologie

bizară, cu segment ST şi unda T
QRS opuse în polaritate. Poate fi
multifocală şi cu morfologie
diferită.

Impulsul îşi are originea sub

ramurile fascicolului lui His;
Conducere pauză compensatorie totală este
caracteristică.

Neregulat. ESV pot fi izolate,

Ritm cuplate; sau bigeminate,
trigeminate sau quadrigeminate.
Extrasistolele ventriculare unifocale
Extrasistolele ventriculare multifocale
Extrasistolele ventriculare cuplate
 Extrasistolele ventriculare

ESV pot să apară la un cord sănătos. De exemplu, creşterea

catecolaminelor poate duce la ESV. Pot să apară la un cord bolnav şi
indus medicamentos (ex. Intoxicaţia cu digitalice).
Tratamentul este necesar dacă:
•este asociat cu IMA,
•apar cuplate, bigeminisme sau trigeminisme,
•sunt multifocale sau
•sunt frecvente (>6/min).
Intervenţia constă în:
•Lidocaină,
•Amiodarona
Tahicardia ventriculară
 Tahicardia
ventriculară
De obicei între 100 şi 220/min,
Frecvenţa
dar pot fi chiar şi 250/min
Ascunse dacă sunt prezente şi
Unda P nu au legătură cu complexele
QRS.
QRS Largi şi cu morfologie bizară
Impulsul îşi are originea sub
ramurile fascicolului lui His;
Conducere
pauză compensatorie totală este
caracteristică.
3 sau mai multe bătăi
Ritm ventriculare succesive; pot fi
regulate sau neregulate.
 Tahicardia ventriculară

TV de cele mai multe ori apare la un cord bolnav.

Cauze frecvente:
•coronaropatie
•IMA
•intoxicaţie cu digitalice
•ICC
•Anevrism ventricular.
Pacienţii cu o astfel de aritmie sunt deseori simptomatici.
TV poate să deterioreze rapid spre FV.
•Şocul electric este tratamentul de elecţie dacă pacientul este
simptomatic şi dacă starea lui se deteriorează.
•Tratamentul medicamentos include amiodarona şi lidocaina.
Torsada vârfurilor
 Torsada vârfurilor

Frecvenţa De obicei între 150 şi 220/min,

Unda P Ascunse dacă sunt prezente
QRS Largi şi cu morfologie bizară
Impulsul îşi are originea sub
ramurile fascicolului lui His;
Conducere
pauză compensatorie totală este
caracteristică.

Ritm neregulat
 Torsada vârfurilor

Paroxistic – începe şi se termină dintr-o dată

Particularitatea acestui ritm este abaterea în sus şi în jos a complexelor
QRS în jurul liniei izoelectrice.
Dacă nu răspunde la tratament cu antiaritmice se tratează ca şi TV
Cauze:
•medicamente care lungesc intervalul QT (quinidine)
•diselectrolitemii, mai ales hipokalemia
•ischemia miocardică
Tratament:
•Cardioversie sincronă dacă pacientul este instabil.
•Sulfat de Magneziu IV
•KCl IV pentru corectarea diselectrolitemiilor
•Overdrive pacing
Fibrilaţia ventriculară
 Fibrilaţia ventriculară

Frecvenţa Irealizabil
Pot fi prezente, dar ascunse de
Unda P
unde ventriculare
QRS Nu sunt vizibile
Conducere Activitate electrică haotică
Ritm Activitate electrică haotică
 Fibrilaţia ventriculară

Această tulburare de ritm rezultă în urma absenţei

debitului cardiac.
Aproape mereu apare în urma unei boli severe cardiace,
mai ales IMA.
Tratamenul în FV constă din:
•Defibrilare imediată şi protocoalele ACLS.
•Identificarea şi tratarea cauzei de substrat
Ritm idioventricular
 Ritm idioventricular
Frecvenţa 20-40 bpm

Unda P Absentă

QRS Largi

Insuficienţa pacemakerului
Conducere
primar

Ritm Regulat
 Ritm idioventricular

Unde P absente
Complexe QRS largi > 0.12 sec.
Numită şi ritmul “inimii muribunde" rhythm
Pacemakerul va fi necesar pentru restabilirea unei AV normale.

Cauze:
•IM
•Insuficienţa pacemakerului
•Tulburări metabolice
•Ischemie miocardică

Opţiuni terapeutice:
•Atropină
•Pacing
Atenţie: Suprimarea ritmului ventricular este contraindicată pentru că acest ritm
protejează inima de oprirea completă a acestuia.
Asistolia
 Asistolia

Frecvenţă Nu este

Poate fi văzut, dar răspuns

Unda P
ventricular absent

QRS Nu sunt
Conducere Nu este
Ritm Nu are
 Asistolia

Asistolia poate rezulta în urma tahicardiilor atriale, AV,

joncţionale, ventriculare.
Intervenţia constă în:
•RCP, oxygen 100%,
•Linie IV
•AIRWAY / IOT
•Pacing transcutanat
•Epinephrine 1 mg , la 3-5 minute
•Atropină?
Artefacte
 Artefacte

Artefactele apar când ceva cauzează o monitorizare

improprie.

Câteva cauze:
•Interferenţe AC
•Tremor al musculaturii
•Artefacte respiratorii
•Deslipirea electrozilor
•Firul cablului monitorului/defibrilatorului
 V1 V5 V6 V1 V2 V6
WPW Type B WPW Type A
Accessory
Pathway

Concealed
Concealed Pathway
Pathway (Normal EKG)
(Normal EKG)
Narrow-Complex
SVTOrthodromic

Accessory
Pathway

Delta Wave

Wide-Complex
SVT Antidromic
 BLOCUL MAJOR DE RAMURA DREAPTA

 Complet = rsR sau rSR in V1–V2; qRS in D1,

aVL,V5–V6, cu S larg terminal
 Durata >0,120 s
 Ax = Normala
 Incomplet rsR sau Rsr in V1-V2 Qrs in D1,
aVL, V5-V6 cu S larg terminal
 Durata 0.10–0.12 s
 Ax = Normala
 BLOCUL MAJOR DE RAMURA
STANGA
 Blocul complet , R monofazic in D1, aVL, V5–V6; rS sau QS in
V1–V2
 Durata>0,12 s
 Axa = frecvent deviatie axiala stanga
In blocul major de ramura stanga Vs se depolarizeaza cu
intarziere astfel incat portiunea initiala a compexului QRS
reprezinta activitatea Vd (de aceea nu putem recunoaste undele
Q care exprima infarctul din Vs)
 Blocul incomplet, R monofazic in D1, aVL, V5–V6; rS sau QS in
V1–V2
 Durata 0.10–0.12 ms
 Axa = frecvent deviatie axiala stanga
HEMIBLOC ANTERIOR STANG
 qR in D1, aVL, and rS in DII, DIII, aVF
 Durata Normal (0.06–0.10 ms)
 Axa = −45° (deviatie axiala stanga)
 Un infarct al peretelui anterior al Vs prin ocluzia IVA
poate provoca un hemibloc anterior stang si un bloc al
ramurii drepte a fascicului His
 left anterior hemiblock
 QRS axis more left than -30
degrees
 initial R wave in the
inferior leads (II, III and
aVF)
 absence of any other
cause of left axis deviation
 left ventricular
hypertrophy
 In the presence of left
anterior hemiblock the
diagnostic criteria of LVH
are changed. Rosenbaum
suggested that an S wave
in lead III deeper than 15
mm as predictive of LVH.
 long PR interval (also
called first degree heart
block)
 PR interval longer than 0.2
seconds
 left atrial hypertrophy
 M shaped P wave in lead II
 P wave duration > 0.11
seconds
 terminal negative
component to the P wave
in lead V1
HEMIBLOC POSTERIOR STANG

 qR in INFERIOARE DII, DIII, aVF,

 rS in LATERALE INALTE in D1, aVL
 Durata Normala
 Axa = +90–120° (deviatie axiala dreapta)
 Sus stanga
BRD
 Sus dreapta
BRS;
 Jos stanga
HBAS
 Jos dreapta
HBPS
Întrebări?