Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
voltaj
timp
Caracteristici ale ECG Normale
Electrocardiograma normala
este formata dintr-un numar
de unde, pozitive si negative,
conectate prin segmente de
linii izoelectrice
Undele corespund
depolarizarii si repolarizarii
versantului extracelular al
sarcolemei miocardiocitelor
de lucru pe parcursul ciclului
cardiac
Unda P depolarizarea atriala
Segmentul PQ intervalul de timp dintre sfarsitul activarii atriale
si inceputul depolarizarii ventriculare
Complexul QRS activarea ventriculara
Unda T repolarizarea ventriculara
Inregistrarea Undelor ECG
Diferentele de potential produse de
Voltmetru
activitatea electrica a inimii sunt
Electrod
negativ masurate de voltmetre
Electrod Prin conventie, daca electrodul
pozitiv
conectat la borna pozitiva se afla in
zona de electropozitivitate a
campului electric, iar cel conectat la
borna negativa, in zona de
electronegativitate, unda inregistrata
pe electrocardiograma este pozitiva
(A); in situatia inversa, se
inregistreaza o unda negativa (C)
Absenta unei diferente de potential
intre cei doi electrozi conduce la
inregistrarea unei linii izoelectrice
(B,D)
Relatia dintre PA Ventricular si
Undele QRS T pe ECG
O derivatie unipolara
Masoara potentialul absolut intr-un singur punct al campului
electric
Necesita un potential de referinta
Potentialul este inregistrat de un electrod unic electrodul
inregistrator sau activ, considerat pozitiv fata de potentialul de
referinta
Willem Einthoven
Premiul Nobel pentru fiziolgie sau medicina in 1924
Derivatiile Bipolare Standard
Derivatia I
Electrodul negativ este plasat pe bratul
drept, cel pozitiv, simetric pe bratul stang
Defineste in planul frontal o axa la 0
Derivatia II
negativa la bratul drept, pozitiva la piciorul
stang
Defineste in planul frontal o axa la 60
Derivatia III
Conexiunea negativa la bratul stang,
pozitiva la piciorul stang
Defineste in planul frontal o axa la 120
+
Derivatiile Unipolare (Amplificate)
ale Membrelor
Derivatii ale planului frontal, compara potentialul inregistrat de un
electrod al membrelor (brat stang, brat drept, picior stang) cu
media celorlalti doi (metoda Goldberger)
Doi electrozi sunt conectati la borna negativa a
electrocardiografului prin intermediul unor rezistente electrice, iar
cel de-al treilea, considerat electrod activ, inregistrator, este
conectat la borna pozitiva a aparatului
aVR (augmented voltage right) +
Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul drept
Axa derivatiei este orinetata in
planul frontal la -150
aVL (augmented voltage left)
Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul stang
Axa derivatiei este orientata in +
planul frontal la - 30
aVF (augmented voltage foot)
Electrodul pozitiv este plasat pe
piciorul stang
Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la + 90
Sistemul Hexaxial
Rezulta prin suprapunerea axelor celor 6 derivatii ale planului
frontal
Cele 6 axe ale derivatiilor divid planul frontal in 12 segmente,
care subantind unghiuri de 30
Derivatiile Precordiale
In mod obisnuit sunt utilizate sase
derivatii precordiale (unipolare):
V1: electrodul este plasat in
spatiul patru intercostal
parasternal drept
V2: spatiul patru intercostal
parasternal stang
V4: spatiul cinci intercostal pe lina
medioclaviculara
V3: la jumatatea distantei dintre
V2 si V4
V6: spatiul cinci intercostal pe linia
axilara medie
V5: la jumatatea distantei dintre
V4 si V6.
Derivatiile precordiale sunt
orientate in planul transversal,
perpendicular pe planul derivatiilor
frontale
Derivatiile I,
Miocardul anterior aVL, V5, V6
Derivatiile V1 V4
Miocardul inferior
Derivatiile II, III, aVF
Vedere anterioara Vedere inferioara
Vedere laterala
Reprezentarea Vectoriala a
Derivatiilor
Vectorii derivatiilor sunt orientati astfel:
Pentru derivatiile bipolare: de la electrodul negativ catre cel pozitiv
Pentru derivatiile unipolare: de la jumatatea distantei dintre electrozii
care sunt conectati impreuna pt a forma referinta, catre electrodul
activ (pozitiv)
Lead I vector
aVF
Vectori Cardiaci
Activitatea electrica a cordului intr-un
anumit moment poate fi aproximata
printr-un dipol si reprezentata vectorial
A vector cardiac
corespunzator activarii
ventriculare
B, C, D proiectii ale
A pe axele derivatiilor
I, II si III, si undele R
corespunzatoare
inregistrate pe ECG
Geneza ECG Normale
Criterii de Evaluare
Unde
Morfologie
Polaritate
Axa
Amplitudine (mV)
Durata (s)
Segmente
Sunt situate pe linia izoelectrica sau nu?
Durata
Intervale
Durata
Depolarizarea Atriala si Unda P
Plan frontal Plan orizontal
V6
AS
AD
P bifazica in V1
Lead I vector V1
aVF
Unda P - Caracteristici
Forma
Rotunjita, uneori bifazica (V1, V2), sau discret bifida (V5, V6,
aVL), datorita ansincronismului partial al activarii atriale
Polaritate
pozitiva in derivatiile I,II, aVL, aVF, V4 V6
negativa in aVR
Axa: 0 75
Durata: < 0.12 s
Amplitudinea:
< 0.25 mV in derivatiile membrelor
Deflexiunea negativa terminala in V1 < 0.1 mV
1 mV
1 mm = 0.04 s
Conducerea prin NAV si
Segmentul PR
Segmentul PR
Este linia izoelectrica dintre sfarsitul undei P si debutul
complexului QRS
DI
aVF
3. Activarea peretelui ventricular
stang vectorul dominant al
activarii ventriculare
DI
aVF
4. Activarea ariilor posterobazale
ale vetriculului stang
aVF
QRS in Derivatiile Precordiale
rS qRs
Vectocardiograma Depolarizarii
Ventriculare
Vectocardiograma ilustreaza progresia depolarizarii sau
repolarizarii miocardice, reprezentata vectorial moment de
moment (infasuratoarea tuturor vectorilor momentani in figura,
vectocardograma depolarizarii ventriculare)
Vectocardiograma QRS
Complexul QRS
Unda Q
Prima unda negativa a complexului
Durata: < 0.03 0.04 s; exceptie: in derivatiile V1, V2 orice Q
este anormal
Amplitudine: < unda R , < 0.2 0.3 mV
Unda R
Prima unda pozitiva a complexului
Forma si dimensiunea nu sunt clar standardizate; amplitudinea
cea mai mare in V5 si/ sau V6
O a doua unda pozitiva este notata R
Unda S
A doua unda negativa a complexului daca exita unda Q, sau
prima unda negativa in caz contrar
Durata: < 0.04 s
Amplitudinea cea mai mare in V1 si/ sau V2
qRs qR R bifid rSR QS QS bifid
QRS ID ID
Amplitudinea QRS = suma algebrica a amplitudinilor undelor
componente
> 1 mV intr-una dintre derivatiile precordiale, > 0.5 mV intr-o
derivatie standard
ST interval
ST
segment
PQ Isoelectric line
segment
PQ interval QT interval
Intervalul QT
Cuprinde complexul QRS, segmentul QT si unda T
Acopera durata activarii si repolarizarii ventriculare (corespunde
duratei PA ventricular)
Se determina in derivatia cu cel mai lung interval QT si fara unde
U
Este caracterizat de durata
Durata intervalului QT
Variaza cu frecventa cardiaca (scade cand frecventa creste
intrucat durata PA se scurteaza la cresterea frecventei de
stimulare)
Ecuatia Bazzet:
QTc = QT/RR,
unde QTc inseamna QT corectat iar RR reprezinta durata
dintre doua unde R consecutive (un ciclu cardiac).
Pe orizontala
Un patrat mic = 0.04 s
Un patrat mare = 0.20 s
2) Determinarea Ritmului Cardiac
Ritm cardiac = ritmul de activare a ventriculilor
Intrebari la care se raspunde pentru a stabili ritmul inimii:
Interpretarea exemplului:
Interpretare?
0.12 secunde
Determinarea regularitatii
R R
In exemplul nostru?
Ritm regulat
3) Calculul Frecventei Cardiace
Metoda directa
Frecventa cardiaca (FC) = nr. cicluri cardiace/ min =
= 60 s/ durata unui ciclu cardiac
Un ciclu cardiac corespunde intervalului dintre doua unde
ECG de acelasi tip - unui interval R-R de exemplu
Unda R
Metoda rapida
Se alege o unda R care se suprapune pe o linie groasa
Se numara patratele mari pana la urmatoarea unda R. Daca a
doua unda R este la 1 patrat mare de precedenta, FC este de
300 bpm, la 2 patrate mari 150 bpm, la 3 patrate mari 100
bpm, la 4 patrate mari 75 bpm, etc.
Unde P normale
Interval PR 0.12 - 0.21 s
Regularitate regulat
FC 60 - 100 bpm
1 5
Se masoara amplitudinea Se estimeaza axa sagetii
rezultanta a QRS in doua galbene (aprox. 95)
derivatii ale planului frontal
Metoda geometrica
Fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta
proiectia unui moment vectorial al depolarizarii ventriculare
(activarea septului, apexului etc) pe acea derivatie
1 2
Se identifica derivatia in Se identifica derivatia perpendiculara pe cea in care
care amplitudinea QRS este amplitudinea QRS este minima derivatia II in cazul
nula derivatia aVL in nostru (sageata galbena pe hexaxa). Daca
acest exemplu (sageata amplitudinea QRS este +, axa va fi orientata la + 60,
verde pe hexaxa) daca este -, axa este orientata la - 120. In exemplul
dat, axa este orientata la + 60
Axa QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal cu
amplitudinea neta a complexului QRS minima sau chiar nula;
un complex echidifazic este usor vizibil pe traseul ECG, si are
amplitudinea neta 0, oricat de mare ar fi voltajul undelor
individuale ale complexului
+15
0
Orientatarea Axei QRS
Limitele normale ale axei QRS sunt cuprinse intre - 30o si + 90o.
-90o
Deviatia axei QRS intre - 30o si - -120o -60o
o
90o este anormala si numita
deviatie axiala stanga. -150o -30o
180o 0o
Deviatia axiala dreapta este
definita de orientarea axei QRS
150o 30o
intre + 90o si + 150o.
o
120o o
60o
90
Axa QRS orientata intre + 150o si - 90o delimiteaza deviatia
axiala superioara dreapta.
Deviatia Axiala Stanga
Intervalul PR
Eliberare crescuta
de catecolamine
Normal Blocuri ale NAV
Sindrom Wolff-
Parkinson-White
Normal QT lung
Torsades de Pointes
Un QT prelungit poate fi deosebit de periculos, predispunand la un tip de
aritmie ventricualra numit torsada varfurilor. Cauze posibile:
medicamente, tulburari electrolitice, afectiuni ale SNC, infarct miocardic,
afectiuni cardiace congenitale.
QT = 0.40 s
RR = 0.68 s
Square root of
RR = 0.82
QTc = 0.40/0.82
= 0.49 s
23 boxes 17 boxes
10 boxes 13 boxes
QT
Normal QT Long QT
QTc = QT/RR
Inainte sa calculam QTc, putem face urmatoarea estimare rapida:
Un QT > jumatate din intervalul RR este probabil lung
6) Hipertrofia
Modificari ECG
Unde R, S cu amplitudine crescuta
Deviatia axei QRS
Cresterea deflexiunii intrinsecoide
Inversarea undei T
7) Modificari ECG Induse de
Infarctul Miocardic
Urmarim urmatoarele:
Unde Q anormale
Supra- sau subdenivelari ale segmentului ST
Unde T ascutite, aplatizate ori inversate
Etc
Bibliografie
Dan Dobreanu, Fiziologia Inimii, Targu-Mures University Press,
2007