Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curentul electric produs de cord in timpul ciclului cardiac este condus de catre tesuturile din jur catre suprafata organismului. Daca plasam electrozi in diferite segmente (trunchi, brate, gambe), potentialul electric generat poate fi inregistrat; aceasta inregistrare se numeste electrocardiograma.
Exist dou posibiliti de nregistrare a activitii electrice: Electrocardiograma, care reprezint nregistrarea grafic a diferentelor de potential care iau nastere prin depolarizarea si repolarizarea miocardului din timpul unui ciclu cardiac, ntr-un sistem de dou axe, n funcie de timp (nregistrare n plan). Vectocardiograma - VCG reprezint nregistrarea vectorilor instantanei de depolarizare i repolarizare n spaiu. Prin unirea vrfurilor vectorilor multipli instantanei, n spaiu, se obine o bucl spaial de vectocardiografie.
Diferenta de potential creste la interfata dintre miocardul activat (depolarizat) si cel neactivat (aflat in repaus)
Daca plasam 2 electrozi cuplati la un galvanaometru pe suprafata unei fibre miocardice aflata in depolarizare vor inregistra o diferen de potential de sens pozitiv, care se va inscrie pe un traseu ECG ca o unda pozitiva (conditia A pe imagine). Daca fibra miocardica este complet depolarizata sau complet repolarizata, cei 2 electrozi nu vor inregistra nici o diferenta de potential. Pe ECG se va inscrie o linie izoelectrica (care exprima situatia de 0 potential) sau deflexiuea coboara catre linia izoelectrica (conditia B).
Ritmul inimii
Originea impulsului si propagarea (conducerea) acestuia prin masa miocardului Marimea cavitatilor cordului
Pozitia inimii
Extensia si localizarea unui infarct acut de miocard (IMA) Efectele modificarii concentratiei electrolitilor asupra proprietatilor miocardului
Dipolul se mic, se deplaseaz n torace odat cu depolarizarea progresiv a miocardului, n faa unor electrozi exploratori plasai n puncte fixe; nregistrarea ECG este asemntoare curbei de profil a dipolului de mai sus, adica este formata din unde pozitive si negative.
Guyton and Hall, 2006. TEXTBOOK OF MEDICAL PHYSIOLOGY
Teoria VECTORIALA (continuare) Cordul, organ cu fibre musculare orientate n toate sensurile, cu perei inegali i diferit orientai n spaiu, aflat permanent n activare - depolarizare sau repolarizare, ntr-o anumit succesiune i nu simultan va genera o multitudine de vectori care, insumati vor da cva vectori rezultanti. Acestia vor fi explorai prin ECG
In imagini: Vectorul rezultant al depolarizarii ventriculare: este orientat de sus in jos si de la dreapta la stanga. Urmareste axul anatomic, longitudinal al cordului.
conducerile unipolare.
Presupunem o suprafa S explorat dintr-un punct E care este centrul unei sfere. Suprafaa tiat din sfer, de conul unei suprafee "S" este unghiul solid, conceput n spaiu, deci tridimensional.
Potenialul electric cules din E (electrod) are sensul polaritii feei care este orientat spre E. Amplitudinea potenialului nregistrat din E, va fi cu att mai mare cu ct unghiul solid va fi mai mare. Cu ct punctul E din care explorm suprafaa S este mai aproape de S, cu att unghiul solid va mai mare i invers, iar amplitudinea undei va fi mai mare sau mai mica
Vectorul rezultant al depolarizarii atriale este diagonala paralelogramului format din aceti vectori i este orientat de la dreapta la stnga i de sus n jos
Pe ECG, depolarizarea atriala este reprezentata de unda P, pozitiv si rotunjit, n care prima jumtate (panta ascendenta) este dat de depolarizarea atriului drept, iar cea de a doua jumtate (panta descendenta), de depolarizarea atriului stng.
Imaginea din dreapta - Fibr atrial Depolarizarea artiala curge de la endocard prima portiune depolarizata, spre epicard, inca pozitiv, sub forma de dipoli. Un electrod plasat pe epicard (torace) va privi, va fi plasat in camp electric pozitiv, deci va inregistra o unda pozitiva unda P Repolarizarea atriala incepe din acelasi loc de unde a inceput si depolarizarea,
adica de la endocard ,care se va pozitiva, in timp ce epicardul este inca negativ. Electrodul plasat in punctul B (epicard) se afla in camp electric negativ (priveste partea negativa). Unda inscrisa este negativa. Unda negativa de repolarizare atriala notata cu T NU APARE PE ECG, deoarece este mascata de complexul QRS
REPOLARIZAREA VENTRICULARA
Depolarizarea ventriculara s-a face de la endocard spre epicard, sub forma de dipoli care au sensul de la A la B. Un electrod plasat pe membre va privi fata epicardica, deci va fi plasat n camp electric pozitiv
Repolarizarea ventricular se face de la epicard la endocard (n sens invers depolarizrii). Un electrod plasat in punctul B (membre, torace) se afla n camp electric pozitiv, deci va inscrie o unda pozitiva. Unda de repolarizare ventriculara se noteaza cu T.
DERIVATIILE ECG
Cmpul electric produs de inim, poate fi nregistrat prin plasarea unor electrozi n diferite puncte ale corpului. O derivatie reprezinta un raport spatial dintre cele 2 puncte n care se plaseaz electrozii. O derivatie are: doua puncte de aplicare a electrozilor, n care se inregistreaza potentialul electric generat de inima, care pot fi localizate n diverse puncte ale corpului omenesc; un ax de inregistrare sau un ax (o linie) al derivatiei care este o dreapta ce uneste cele 2 puncte de inregistrare. Orice derivatie are un sens pozitiv si unul negativ. Exista mai multe tipuri de derivatii: derivaii directe - epicardice, endocardice, n care electrozii se plaseaz direct pe epicard sau endocard n timpul unor operaii pe cord. derivaii semidirecte - esofagiene, bronice (utilizate pentru explorarea peretelui posterior) derivaii indirecte cele mai utilizate n practica medical, n care electrozii se plaseaz la distan fa de cord - pe membre, pe torace.
DERIVATIILE ECG
Dup numrul electrozilor exploratori utilizai n ECG se disting: 1) derivaii bipolare, n care ambii electrozi sunt exploratori 2) derivaii unipolare, n care doar un electrod este explorator In plan frontal se utilizeaza cel mai frecvent 6 derivatii - 3 derivatii bipolare standard (DS) - 3 derivatii unipolare ale membrelor (DUM)
In planul orizontal se utilizeaza cel mai frecvent tot 6 derivatii. Se numesc derivatii unipolare precordiale sau toracice
Reamintii-v!
Planul sagital este paralel cu sutura sagitala i mparte un segment de corp sau corpul n partea stang i partea dreapt. Planul frontal sau coronal divizeaza un segment sau corpul n ventral i dorsal sau anterior i posterior. Planul orizontal sau transversal (numit i plan axial sau crosssection), mparte un segment sau corpul n sus i jos (cap-coad).
Exploreaz activitatea electric a cordului n plan frontal, din dou puncte situate la egal distan fa de cord, un electrod legndu-se la polul negativ, cellalt la polul pozitiv al galvanometrului: Derivaia I: BD (-) BS (+); Derivaia II: BD (-) PS (+);
Derivaia I: BD (-) BS (+); Derivaia II: BD (-) PS (+); Derivaia III: BS (-) PS (+);
Derivaiile unipolare
Derivaiile unipolare au un singur electrod explorator, iar cel de-al 2-lea este
indiferent. Regula general de formare: electrodul explorator se leag intotdeauna la borna pozitiv a galvanometrului electrodul indiferent se leag la borna negativ si este plasat la distan fa de cord, ct mai la periferia cmpului electric. linia derivaiei unipolare este o linie imaginar care unete electrodul explorator cu centrul electric cardiac (cu borna centrala).
Orice derivaie unipolar care utilizeaz borna central pentru electrodul indiferent este notat cu V. Deci, derivatiile unipolare ale membrelor sunt: VR, VL, VF
Wilson a construit borna centrala prin unirea ntr-un punct comun, a conductorilor celor trei puncte de explorare R, L, i F, pe care l-a legat la polul negativ al galvanometrului.
Goldberger a propus eliminarea legturii dintre electrodul indiferent i membrul a crui derivaie unipolar o nregistrm.
Deoarece derivatiile unipolare ale membrelor sunt amplificate (potentialele culese sunt prea mici), denumirea prescurtata a acestor derivatii include un A. Prin urmare, cele 3 derivatii unipolare ale membrelor sunt: AVR (derivatie amplificata cu borna centrala a bratului drept), AVL (derivatie amplificata cu borna centrala a bratului stang) si AVF (derivatie amplificata cu borna centrala a piciorului)
Executand o miscare de translatie si aducand liniile derivatiilor bipolare si unipolare ale membrelor n centrul unui cerc, obtinem un cerc tiat de 6 axe, din 30 n 30 de grade - sistemul hexaxial al lui Bayley- Pallares - Cabrerra.
Acest sistem este util pentru proiectia vectorilor rezultanti si pentru calculul axului electric al unei unde.
Sistem triaxial
Sistem hexaxial
Mai rar se mai folosesc: - derivaia V7 electrodul explorator este situat la intersecia liniei axilare posterioare cu orizontala ce trece prin V4; - derivaia V8 electrodul explorator situat la intersecia verticalei ce trece prin vrful omoplatului stng cu aceeai orizontal ce trece prin V4 ; - conduceri precordiale drepte: V3R, V4R, V5R, V6R electrozii fiind plasai pe partea dreapt a toracelui, simetric fa de conducerile precordiale corespunztoare de pe hemitoracele stng; - VE electrodul explorator e plasat subxifoidian
Derivaiile precordiale drepte: V3R, V4R, V5R, V6R electrozii sunt plasai pe partea dreapt a toracelui, simetric fa de conducerile precordiale de pe hemitoracele stng. Se utilizeaz n caz de dextrocardie (inima se afl n hemitoracele drept i nu n cel stang).
In imagine, proiecia vectorului A n DIII este foarte mica pentru c A are o poziie aproape perpendicular pe DIII.
Relaia dintre vectorul rezultant al inimii i derivaia ECG (in acest exemplu DI)
Inregistrare ECG facuta cu un electrocardiograf cu 3 canale. Grafoelementele indicate de sgei sunt artefacte i reprezint locul n care, comutatorul de derivatii a schimbat derivatiile. Aceast schimbare se poate face automat sau manual. Pana la prima sageata se inregistreaza derivatiile standard: DI, DII si DIII. ntre prima si a doua sgeat se nregistreaza derivatiile unipolare ale membrelor: aVR, aVL, aVF. ntre a doua i a treia sgeat se nregistreaza primele 3 derivaii unipolare toracice: V1, V2, V3.
Dup ultima sgeat se nregistreaza ultimele 3 derivaii unipolare toracice: V4, V5, V6.
Hrtia ECG
De regula, hartia ECG are un caroiaj caracteristic, standardizat. Fiecare casuta mic este un patrat cu latura de 1 mm.
De exemplu, unda P de pe traseul din dreapta se nscrie pe 3 casute. Are, deci 3 mm, adica 0,3 mV
Pentru calculul duratei unei unde sau a unui segment trebuie s cunoastem viteza de derulare a hartiei. De cele mai multe ori, aceasta este de 25 mm/secund, mai rar de 50 mm/sec. Daca: ntr-o secunda se inscriu 25 mm, atunci unui milimetru i corespunde o durata de 0,04 secunde.
Pentru o viteza de 50 mm/sec., unui mm i corespund 0,02 secunde. De exemplu, unda P de pe traseul din dreapta are o durata de 0,08 sec, deoarece se nscrie pe 2 casute.
din
2. Intervalul PQ sau PR (dac nu exist und Q) s fie cuprins ntre 0,12 0,20 sec.; 3. Distanele PP = R-R i s fie egale de la un ciclu la altul; 4. Frecvena cardiac s fie cuprins intre 60 100 bati/min;
Este obligatorie prezena primelor 3 criterii pentru a afirma c este ritm sinusal. Dac toate criteriile sunt prezente, dar frecvena cardiac este mai mare de 100 b/min, vorbim de tahicardie sinusal. Dac toate aceste criterii sunt prezente, dar frecvena cardiac este mai mic de 60 b/min vorbim de bradicardie sinusal.
Frecvena cardiac se poate aprecia i printr-o metod mai rapid, dar mai imprecis. Se identific o und R care se suprapune peste o linie vertical groas a traseului ECG. Apoi se numr 300, 150, 100, 75, 60, 50 pentru fiecare dintre liniile groase care urmeaz. Frecvena se determin n funcie de unda R imediat urmtoare, care se suprapune peste una dintre liniile groase ale graficului sau ntre acestea.
n condiii normale, n repaus frecvena cardiac este de 70-75 b/min la adulti si mai crescuta la copii: nn= 130-150; copil peste 1 an =100-130; copil peste 5 ani =100-110 b/min
TAHICARDIA SINUSAL
Accelerarea frecvenei cardiace > 100 b/min
TAHICARDIA SINUSAL
= Accelerarea frecvenei cardiace > 100 b/min Cauze generale: stimularea simpatic, emoii, efort fizic, febr, droguri, hipertiroidism, anemii, hemoragii, infectii, patologie cardiac (vezi si Factorii care influenteaza RECVENTA DE GENERARE
A STIMULILOR, adica functia cronotropa, curs 3)
Consecine pe EKG : scurtarea duratei ciclului cardiac, mai ales a diastolei: scurtarea segmentelor, intervalelor si foarte puin a undelor. Unda P devine mai ampl si mai ascuit, iar T aplatizat. Creterea frecvenei peste 180 b/min afecteaza sever umplerea ventricular, ceea ce va duce la scderea debitului cardiac.
BRADICARDIA SINUSAL
= Scderea frecventei cardiace sub 60 b/min Cauze generale: stimularea parasimpatic (vagotonie=tonus vagal crescut), bradicardia sportivilor de performan, hipotiroidism, hiperpotasemia, hipotermie, intoxicaia cu digital, tratament cu beta-blocante, patologie cardiac Consecine pe EKG: alungirea segmentelor, a intervalelor si mai putin a undelor
Miguel Indurain
(born July 16, 1964, Villava, Navarre) is a retired Spanish road racing cyclist. He is best known for winning the Tour de France from 1991 to 1995, becoming only the fourth person to win the event five times, and the first to win five in a row.[1] Indurain's ability and physical size1.88 m (6 ft 2 in) and 80 kg (176 lbs)earned him the nickname "Migueln" or "Big Mig". He was so popular that a Homo heidelbergensis cranium found in Atapuerca in 1992, when he also won the Giro, was nicknamed Migueln in his honour. Physical advantages At the top of his career, Miguel Indurain had a physique that was not only superior when compared to average people, but also when compared to his fellow athletes. His blood circulation had the ability to circulate 7 litres of oxygen around his body per minute,[2] compared to the average amount of 3-4 litres of an ordinary person and the 5-6 litres of his fellow riders. Also, Indurain's lung capacity was 8 litres, compared to an average of 6 litres. In addition, Indurain's resting pulse was as low as 28 BPM, compared to a normal human's 60-80 bpm , which meant his heart would be less strained in the tough mountain stages.[3] His VO2 max was 88 ml/kg/min; in comparison, Lance Armstrong's was 82 ml/kg/min and Greg LeMond's was 92.5 ml/kg/min.
Lance Armstrong
(born Lance Edward Gunderson September 18, 1971) is an American professional road racing cyclist for UCI ProTeam Team Astana. He won the Tour de France a record-breaking seven consecutive years, from 1999 to 2005. He is the only individual to win seven times, having broken the previous record of five wins, shared by Miguel Indurain (consecutive) and Bernard Hinault, Eddy Merckx and Jacques Anquetil. He has survived testicular cancer, a germ cell tumor that metastasized to his brain and lungs, in 1996. His cancer treatments included brain and testicular surgery and extensive chemotherapy, and his prognosis was originally poor.
Physical attributes
Armstrong has an aerobic capacity of 133.8 mL/kg/min[citation needed], much higher than the average person (40-50), higher than some other elite cyclists, such as Miguel Indurain (88.0, although reports exist that Indurain tested at 92-94). or Greg LeMond (92.5)[6]. His heart is 30 percent larger than average; however, an enlarged heart is a common trait for many other athletes. He has a resting heart rate of 32-34 beats per minute (bpm) with a maximum heart rate of 201 bpm.[7] Armstrong's most unusual attribute may be his low lactate levels. During intense training, the levels of most racers range from 12 L/kg to as much as 20 L/kg; Armstrong is below 6 L/kg. This ability of lactate removal is most likely attributable to many years of hard training. Therefore, lactic acid buildup (or acidosis) does not occur as easily in his body. Acidosis, and lactate in general, does not cause fatigue but is a good, testable, marker for the cause of muscular fatigue muscle cell depolarization. Some have theorized that his high pedaling cadence is designed to take advantage of this low lactate level. In contrast, other cyclists rely on their power to push a larger gear at a lower rate.
ARITMIA SINUSAL
La copiii i tinerii sntoi, frecvena cardiac variaz cu fazele respiraiei: crete n inspir i scade n expir, fenomen mai evident la respiraiile profunde, adnci.
Explicaie. n timpul inspirului, impulsurile provenite de la receptorii de intindere din plamni conduse de nervii vagi determin depresia ariei cardioinhibitoare din bulb. n acest moment, cordul scap de sub aciunea frenatoare a centrului cardio-inhibitor mediat de vag i frecvena cardiac crete.
Acest tip de aritmie se numeste aritmie respiratorie i se datoreaz fluctuaiilor de tonus parasimpatic. Un cord far variabilitate a frecvenei cardiace este un cord care i-a pierdut rezerva funcional de adaptare la condiii de lucru diferite.
DURATA UNUI CICLU CARDIAC IN FUNCTIE DE FAZELE RESPIRATIEI Se vede durata mai mica a unui ciclu cardiac in inspir si durata mai mare in expir
,,