PUNCȚIA PERICARDICĂ

Definiție: Constă în pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică, care se transformă

din spațiu virtual în cavitate reală, prin acumularea sângelui sau lichidului de trassudație.
Scop: -explorator:
-constatarea prezenței lichidului în cavitatea pericardică
-recoltarea lichidului pentru examinare
-terapeutic:
-evacuarea lichidului acumulat
-introducerea substanțelor medicamentoase după evacuarea lichidului
Indicații:
Puncția se execută în cazul apariției lichidului între foițele pericardului care împiedică
funcționarea normală a cordului producând dispnee accentuată și hipotensiune arterială.
Reprezintă o urgență în scest caz.
Locul puncției:
-spatiul V i.c.stg. la 6cm de marginea sternului în cazul puncției exploratoare.
-spațiul VI-VII la jumătatea distanței dintre linia axilară anterioară și cea
medioclaviculară stg. în cazul în care cantitatea de lichid este mare.
-la extremitatea apendicelui xifoid, bolnavul fiind în poziție semișezând, în cazul
puncției evacuatorie.
Materiale necesare: pentru protecția patului, pentru dezinfecția tegumentului de tip III,
pentru anestezie locală, trusa de urgență, aparat de oxigen, tensiometru, ace de puncție, seringi
sterile, manuși sterile, recipiente pentru colectarea lichidului, comprese, tăviță renală,
leucoplast.
Pregătirea pacientului:
-psihică: informare, explicare tehnică, obținerea consimțământului
-fizică: se poziționează pacientul în funcție de scopul puncției și cantitatea de lichid
existentă: semișezând pentru cea evacuatoare, DD pentru cea exploratorie, oxigenoterapie.
Execuția puncției: de către medic cu 2 asistenți medicali
I AM-aplică tensiometrul pe brațul pacientului, poziționează pacientul și îl menține pe
tot parcursul tehnicii, îl supraveghează( facies, funcții vitale, apariția dispneeei), îl
imobilizează.
II AM-pregătește locul puncției, efectuează dezinfecția tegumentului, ajută medicul la
efectuarea puncției, după retragerea acului dezinfectează, apoi aplică comprese sterile
fixându-le cu leucoplast.

1
 Îngrijirea pacientului după tehnică
-se așează pacientul în decubit dorsal cu toracele ușor ridicat
-se asigură repaus fizic și psihic
-se monitorizează funcțiile vitale(P,R,TA)
-se aplică comprese reci sau pungă cu gheață în regiunea precordială
-se administrează medicație la indicația medicului
Pregătirea produsului pentru examinare
-se măsoară cantitatea extrasă
-se notează în FO puncția
-se etichetează recipientul și se trimite la laborator
Reorganizarea locului de muncă
-se strâng materialele folosite și se aruncă în recipientele specifice de colectare
Accidente:
-pătrunderea acului în miocard
-hemoragii
-fenomene de insuficiență cardiacă prin decomprimarea bruscă a cavității pericardice
-șoc cardiogen care necesită trusa de prim ajutor
-infecții tardive ale mediastinului dacă manopera nu a respectat normele de asepsie și
antisepsie sau conținutul lichidian a fost septic.
Pentru toate aceste accidente se iau măsuri de urgență la indicația medicului.

ADMINISTRAREA
ANTICOAGULANTELOR

Anticoagulantele sunt
medicamente care împiedică
coagularea sângelui, acționând
asupra factorilor plasmatici ai
coagulării.
Forme de prezentare:

2
 -soluții în flacoane(heparina)
-fiole(heparina)
-seringi preumplute(clexane, fraxiparina, fragmin)
-comprimate(trombostop, sintrom, eliquis, pradaxa, xarelto)
-gel, unguent(lioton, hepathrombin)
Căi de administrare:
-IV-heparina
-SC-heparina, seringi preumplute
-PO-comprimate
-aplicații locale-gel, unguent
Intervenții specifice și reguli de respectat:
-respectă indicațiile medicului privind doza, calea și ritmul de administrare
-verifică calitatea produselor: termen de valabilitate, aspect, integritate
-pregătește materiale necesare tehnicii în funcție de calea indicată
-respectă măsurile de asepsie
-supraveghează pacientul și sesizează apariția unor complicații, hemoragii( epistaxis,
gingivoragii, metroragii, hematemeză, melenă, hematurie, hematoame) și informează medicul.
-recoltează la indicația medicului sânge pentru teste de coagulare
ATENȚIE!!!
Heparina nu se asociază cu alte medicamente în perfuzie.
În timpul tratamentului cu anticoagulante se evită traumatismele și injecțiile IM.
Nu se fac masaje la administrarea locală.
Nu se aplică unguentul sau gelul pe răni deschise sau mucoase.

ADMINISTRAREA CARDIOTONICELOR
Ex. Digoxin, forma de prezentare: comprimate și fiole
Asistentul medical:
-supraveghează administrarea medicației digitalice
-efectuează bilanțul hidric

3
 -cântărește zilnic pacientul
-măsoară FV
-regim alimentar hiposodat
-administrează la indicația medicului diuretice, potasiu, aspacardin
-recunoaște semnele intoxicației cu digitală: tulburări digestive( grețuri, vărsături,
diaree, dureri abdominale, inapetență), tulburări de vedere( scotoame, modificări de percepție
a culorilor), bradicardie, aritmie ventriculară, oboseală, somnolență, cefalee.