MODULUL 22: CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CH.

I)

Investigații specifice în chirurgia generală

ATRIBUȚIILE ASISTENTEI MEDICALE:

 Asistenta medicală participă activ în aplicarea metodelor

de tratament și investigații în secțiile de chirugie.

Activitatea personalului medical dintr-un serviciu de

chirurgie este deosebit de complexă,reclamă o
conştiinciozitate perfectă, un înalt grad de
responsabilitate şi cunoştinţe temeinice de specialitate
ATRIBUȚIILE ASISTENTEI MEDICALE:

La nivelul secției de chirurgie,asistenta medicală trebuie să cunoască :

pregatirea pacientului pentru toate investigațiile paraclinice specifice.
materialele necesare pentru toate tehnicile specifice.
pozițiile pacientului pentru toate tehnicile și investigațiile specifice.
Recoltarea produselor biologice

La indicația medicului se recoltează examenele biologice.

 Recoltarea sângelui prin puncție venoasă pentru examenele:
 hematologice
 biochimice
 serologice
 bacteriologice.
  Recoltarea urinei pentru examenele biochimice, bacteriologice

 Recoltarea materiilor fecale, examenele parazitologice, bacteriologice,

biochimice.

 Recoltarea secrețiilor purulente din leziuni deschise, colecții închise.

Investigații paraclinice:

 La recomandarea medicului,asistenta medicală pregatește

pacientul și îl însoțește la investigațiile paraclinice:
 Radiografie
 Ecografie
 Tomografie computerizată
 Examene endoscopice specifice
 Rezonanța magnetică
 Endoscopia
ENDOSCOPIA
 Endoscopia

 Constituie examinarea prin vizualizarea combinată cu fotografiere, radiografie,

biopsie şi permite anumite conduite terapeutice la nivelul organelor cavitare sau
cavităţi ale organismului.
 Endoscopia didestiva superioară reprezintă examenul endoscopic al tractului
gastrointestinal: esofagul, stomacul, duodenul.
 Scop:
 A. Explorator: vizualizare, frotiuri, biopsie, introducerea substanţei de contrast
pentru stomac şi duoden.
 B. Terapeutic: aspirarea secreţiilor cu îndepărtarea corpilor străini, hemostaza
prin coagulare laser, etc, gastrostoma pentru alimentaţie de durată, dizolvarea
chimică sau mecanică a calculilor biliari, extragerea calculilor biliari.
 Endoscopia

 Intervențiile asistentei medicale:

 predă medicului instrumentele pregătite anticipat în funcţie de specificul intervenţiei;
 pregăteşte eprubetele sterile şi alte recipiente necesare pentru recoltarea diferitelor fragmente,
etichetând recipientele cu datele personale ale pacientului şi examinarea solicitată; piesele
recoltate prin biopsie sunt fixate cu soluţie de formol şi apă distilată.
 asigură poziţia pacientului, supravegherea permanentă: facies, puls, T.A., stare psihică, respiraţie,
culoarea tegumentelor şi a mucoaselor, durere, flatulență, etc;
 comunică medicului orice modificare survenită în starea generală a pacientului;
 asigură transportul pacientului în salon, îngrijirea ulterioară a acestuia: confortul pentru odihnă şi
recuperare;
 educă pacientul să evite timp de 1-2 ore hidratarea (până la apariţia sensibilităţii normale de
deglutiţie).
Ecografia

 Definiție: explorare imagistică

cu ultrasunete ce permite aprecierea
dimensiunilor, conturului şi
structurii ficatului, diferenţierea
formaţiunilor intrahepatice:
- solide (tumori, metastaze,
hemangioame)
- lichide (chiste, abcese)
- semisolide (tumori necrozate)
Tomografia computerizată

 Definiție: este o metodă radiologică de explorare a tubului digestiv, cu o

rezoluţie foarte bună, permiţând identificarea unor structuri cu dimensiuni
de câţiva milimetri.
Poate fi dirijată direct (laparoscopie) sau indirect (scintigrafie, ecografie)
Permite identificarea caracterului activ al hepatitelor cronice sau cirozelor
hepatice în vederea stabilirii atitudinii terapeutice. - este o metodă neagresivă,
relativ ieftină, repetabilă fără riscuri
Poate identifica tumori solide intrahepatice chiar cu dimensiuni de 1 cm, dar nu
poate diferenţia o tumoare benignă de una malignă.
Efectuarea tratamentului

Poate fi local sau general

Antiinflamator

Anticoagulant

Antibioterapie

Exclusiv chirurgical
Transfuzie de sânge
TEHNICA TRANSFUZIEI DE SÂNGE
TRANSFUZIA DE SÂNGE
DEFINIȚIE
REPREZINTĂ INTRODUCEREA DE SÂNGE, PLASMĂ,
SAU DERIVATE DE SÂNGE ÎN SISTEMUL
CIRCULATOR AL BOLNAVULUI.
 TRANSFUZIA DE SÂNGE

INDICAȚII
SCOP
 hemoragii
 terapeutic
 anemii
 șoc
 arsuri
 intoxicații
TRANSFUZIA DE SÂNGE

REGULI TEHNICE RESPECTATE ÎN PRACTICA

TRANSFUZIEI DE SÂNGE
 Se recoltează sânge de la primitor, se efectuează grupul
sanguin și Rh-ul
 Flacoanele de sânge izogrup și izo-Rh ce urmează a fi
transfuzate sunt scoase din frigider și controlate; sistemul
de închidere al flaconului trebuie să fie integru, se verifică
aspectul macroscopic al flaconului
 Se determină grupa de sânge si Rh-ul
 Se efectuează proba de compatibilitate directă Jeanbreau
TRANSFUZIA DE SÂNGE

 Flacoanele se încălzesc treptat la temperatura

corpului
 Trusa de perfuzie trebuie să fie sterilă, permeabilă
și etanșă
 Se respectă cu strictețe regulile de asepsie și
antisepsie
 Se supraveghează bolnavul pe toată durata
efectuării transfuziei
 La primele simptome semnalate de bolnav se vor
lua măsuri terapeutice adecvate
TRANSFUZIA DE SÂNGE

ETAPE
 Pregătirea materialelor necesare:
 masa de tratament acoperită cu un câmp steril
 perfuzor cu filtru
 sânge izogrup, izo-Rh
 1-2 seringi sterile (5-10 ml)
 ace de injecție i.v. Și i.m.
 casoletă cu câmpuri sterile
TRANSFUZIA DE SÂNGE

 Pregătirea materialelor necesare:

 casoleta cu tampoane de vată sterile
 alcool, betadină
 garou
 pernă tare, elastică
 mușama
 romplast
 aparat de oxigen
TRANSFUZIA DE SÂNGE

 Pregătirea psihică și fizică a bolnavului

 se anunță bolnavul, i se explică importanța tehnicii
 se anunță bolnavul să nu mănânce
 pozitia bolnavului: în D.D. cu antebrațul în extensie și în pronație
 dacă prezintă teritoriu atopic i se administrează 1 fiolă de
Romergan i.m.
 se acoperă bolnavul
TRANSFUZIA DE SÂNGE

 Pregătirea flaconului cu sânge ce urmează a fi

transfuzat
o se verifică integritatea flaconului
o se verifică dacă datele de pe eticheta flaconului
corespund cu cele de grup, Rh
o se verifică termenul de valabilitate (21 zile)
o se verifică aspectul macroscopic
o se încălzește sângele la temperatura corpului (în
urgență la termostat la 37°)
TRANSFUZIA DE SÂNGE

Tehnica – etape:
 se spală pe mâini cu apă și săpun și se
dezinfectează cu alcool
 se efectuează proba de compatibilitate
Jeanbreau
 se dezinfectează dopul cu alcool, tinctură de
iod
 se desface aparatul de transfuzie și se închide
complet perfuzorul
 se introduce tubul de aer pensat
TRANSFUZIA DE SÂNGE

Tehnica – etape:
 se suspendă flaconul pe suport și se fixează
tubul de aer cu ajutorul unei benzi de romplast,
astfel încât acesta să depașească nivelul
sângelui
 se îndepărtează pensa hemostatică
 se coboară progresiv portacul până când tubul
se umple cu sânge și bulele de aer s-au
eliminat complet
 se închide prestubul când picurătorul s-a
umplut cu sânge pe jumătate
TRANSFUZIA DE SÂNGE

Tehnica – etape:
 se efectuează puncția venoasă
 se îndepărtează garoul și se reglează numărul picurărilor
 se efectuează proba de compatibilitate Oelecker
 se supraveghează permanent bolnavul și ritmul de scurgere al
sângelui
 se rețin în flacon 6-7 ml de sânge pentru eventualele verificări
ulterioare
 la terminarea transfuziei se scoate acul din venă și se comprimă
vena cu un tampon cu alcool, fixat într-o bandă de romplast
TRANSFUZIA DE SÂNGE

Îngrijirea pacientului după transfuzie

 bolnavul trebuie să aibă o poziție comodă în pat și se acoperă
 se asigură temperatura optimă în cameră
 se administrează bolnavului lichide călduțe, numai după 2 ore de la
terminarea transfuziei
 se supraveghează bolnavul
TRANSFUZIA DE SÂNGE

Reorganizarea locului de munca

 se îndepărtează stativul și aparatul de perfuzie
 flaconul de sânge reținut e dus la punctul de
transfuzii
 se aruncă aparatul de perfuzie
 se spală, se dezinfectează și se pregătesc pentru
sterilizare restul materialelor folosite
 se notează transfuzia în foaia de temperatură
 TRANSFUZIA DE SÂNGE
INCIDENTE
 aparatul se poate înfunda se schimbă
 filtrul se imbibă cu sânge se schimbă
 sângele conține cheaguri sau pelicule de fibră care se pot depunde
de pe filtru, astupând orificiile se schimbă flaconul cu sânge
 ieșirea acului din venă se puncționează altă venă
 coagularea sângelui venos refulat în ac se schimbă acul
 perforarea venei se abordează o altă venă
 TRANSFUZIA DE SÂNGE
ACCIDENTE
 Incompatibilitatea de grup în sistemul ABO manifestată sub formă de șoc
hemolitic!
- se întrerupe transfuzia la apariția semnelor precoce: frison, tahicardie,
dispnee, paloare, cianoză, vâjâituri în urechi, stare generală alterată, dureri
lombare, retrosternale;
- se începe terapia antișoc și prevenirea insuficienței renale acute: PEV cu
soluții glucozate 5-10%, manitol, antihistaminice (HSH, Romergan);
 TRANSFUZIA DE SÂNGE
ACCIDENTE
 Transfuzia cu sânge alterat
- sânge infectat cu germeni virulenți: paturi, buiote, băuturi calde; antibioterapia
masivă; se face antibiograma conținutului flaconului infectat
- sânge infectat cu virusul hepatitei epidemice, plasmodiul malariei, HIV, spirochete –
manifestări tardive
- substanțele pirogene în sânge determină: frison, cefalee, febră
- embolie pulmonară cu cheaguri: agitație, cianoză, dureri toracice, tuse chinuitoare,
hemoptizie, febră
TRANSFUZIA DE SÂNGE

ACCIDENTE
 Incidente minore
- cefalee moderată, frison usor
- se administrează Ca gluconic 10% și algocalmin
 Reacții alergice
- prurit, edem palpebral, erupție cutanată, dispnee,
bronhospasm, șoc anafilactic
- se oprește transfuzia și se administrează parenteral:
antihistaminice, adrenalină 1 0/00 , corticoizi
TRANSFUZIA DE SÂNGE

ACCIDENTE
 Greșeli de tehnică
- embolie gazoasă, embolie cu cheaguri
 Transfuzia cu sânge neîncălzit
- hemoliza intravasculară!
- blocaj renal, șoc posttransfuzional, stop cardiac
TRANSFUZIA DE SÂNGE

ACCIDENTE
 Hemosideroza postransfuzională
- în urma transfuziilor repetate
 Intoxicația cu citrat de sodiu
- în transfuziile masive
- determină scăderea calcemiei și alcaloza, crize de
tetanie, aritmii
- profilactic se administrează i.v. Ca gluconic 10 ml la
100 ml sânge conservat transfuzat
TRANSFUZIA DE SÂNGE

ÎN CAZURILE UNUI ACCIDENT

POSTTRANSFUZIONAL SE REFAC TOATE
DETERMINĂRILE DE COMPATIBILITATE ȘI
CAZURILE GRAVE VOR FI REPORTATE
CENTRELOR DE RECOLTARE ȘI CONSERVARE A
SÂNGELUI
SUNT STRICT INTERZISE:
Încălzirea sângelui la flacără, în apă fierbinte sau deasupra
caloriferului
Agitarea puternică sau scuturarea flaconului cu sânge
conservat
TRANSFUZIA DE SÂNGE
GRUPELE SANGUINE
NR GRUPA AGLUTINOGEN AGLUTINI FORMULA
CRT NE COMPLETĂ

1 0I 0 α, β 0 I α si β

2 A II A β A II β

3 B III B α B III α

4 AB IV AB 0 AB IV
 DETERMINAREA GRUPELOR
SANGUINE

 SCOP:
Cunoașterea identității antigenice dintre grupele de sânge ale donatorului și cele
ale primitorului pentru a stabili compatibilitatea de grup
 METODE

1. Metoda directă Beth-Vincent

2. Metoda indirectă Simonin
 METODA DIRECTĂ BETH-
VINCENT Determinarea aglutinogenelor
1. Pregătirea materialelor:
- serul standard 0 I, A II, B III;
- pipete pentru fiecare ser
- lame de sticlă curate și uscate
- plăcuță de faianță albă
- ace sterile
- alcool
- casoletă cu tampoane de vată sterile
- taviță renală
 METODA DIRECTĂ BETH-
VINCENT

 2. Pregătirea fizică și psihică a bolnavului

 3. Verificarea serurilor standard
 4. Efectuarea tehnicii
 METODA DIRECTĂ BETH-VINCENT

Interpretarea rezultatelor
 Grupa 0 I: aglutinarea este absentă în toate cele trei picături
 Grupa A II: aglutinarea este prezentă în serul test 0 I si B II, absența aglutinării în
serul test A II
 Grupa B III: prezența aglutinării în serul test 0 I și A II, absența aglutinării în serul
B III
 Grupa AB IV: reacții de aglutinare cu toate cele trei seruri test
METODA INDIRECTĂ : SIMONIN
Determinarea aglutininelor

Se utilizează suspensia de eritrocite test A II (au pe suprafața lor aglutinogen A),

eritrocite test B III (au pe suprafața lor aglutinogen B) și eritrocite test 0 I (nu
conțin niciun aglutinogen)
 METODA INDIRECTĂ : SIMONIN

 Pregătirea materialelor
 Pregătirea fizică și psihică a bolnavului
 Verificarea aspectului eritrocitelor test și a termenului de valabilitate (3 zile)
 Efectuarea tehnicii
 METODA INDIRECTĂ : SIMONIN
Interpretarea rezultatelor
 Grupa 0 I: aglutinare cu eritrocite test A și B, lipsa aglutinării cu
eritrocitele test 0
 Grupa A II: aglutinare cu eritrocitele test B, lipsa aglutinării cu eritrocitele
test 0 si A
 Grupa B III: aglutinare cu eritrocitele test A, lipsa aglutinării cu eritrocitele
test 0 si B
 Grupa AB IV: lipsa aglutinării cu toate tipurile de eritrocite test
 DETERMINAREA FACTORULUI
Rh

Factorul Rh este un aglutinogen specific aflat pe suprafața eritrocitului la 85% din

populație (Rh pozitiv); restul de 15% din indivizi nu au acest aglutinogen și sunt
Rh negativ.
Aglutinogenul Rh nu are anticorpi naturali, anticorpii anti-Rh formându-se prin
transfuzii sau sarcină la persoanele care sunt Rh negative.
DETERMINAREA FACTORULUI
Rh

 Se folosesc:
 ser test anti-Rh
 eritrocite test Rh pozitiv și Rh negativ
 camera umedă
 lame, pipete
DETERMINAREA FACTORULUI
Rh

Tehnica
 Pe o placă cu godeuri se pun trei picături de ser test anti-Rh
 Se amestecă picătura din dreapta cu eritrocite Rh pozitiv, picătura din stanga
cu eritrocite Rh negativ, iar picătura din mijloc cu eritrocitele de cercetat
 Se omogenizează prin mișcari circulare și cu colțuri diferite ale unei lame de
sticlă
 La termostat la 37° se pastrează lamela într-o cameră umedă 30-60 de
minute și se interpretează
Interpretare
 Dacă apare aglutinarea picăturii din mijloc concomitent cu prima picătura
(marcată cu Rh pozitiv) sângele este Rh pozitiv
 Dacă nu apare aglutinarea, sângele este Rh negativ
PROBA JEANBREAU
(COMPATIBILITATE DIRECTĂ)
 Se pun în contact plasma primitorului cu o picătura de zece ori mai
mică din sângele donatorului
 Se recoltează prin puncție venoasă 5-7 ml de sânge de la primitor
 Se centrifughează
 Pe o lamelă se pune o picătura de plasmă de la primitor și se amestecă
cu eritrocite din flaconul de sânge, respectând proporția (1/10)
 Se citește după 5 minute la rece

 Interpretarea
 Aglutinare în picătură => sângele P incompatibil cu sângele D
 Dacă nu se produce aglutinarea => sângele P compatibil cu sângele D
 PROBA DE COMPATIBILITATE
OELLECKER – “IN VIVO”
 Se efectuează o transfuzie de sânge la pacient
 Se lasă să se scurgă prin picurător primii 20 ml de sânge în jet continuu
 Se strânge prestubul până la 10-15 picături/ min, 5 minute
 Se supraveghează atent bolnavul dacă apar semne de incompatibilitate de grup
 Dacă nu apar, se introduc din nou 20 ml sânge în ritm rapid, se micșorează
ritmul, se asteaptă 5 minute
 Dacă nu apare incompatibilitate se fixează ritmul transfuziei 20-30 pic/min
(viteza medie = 300 ml/h)
 În caz de urgență se marește ritmul