• Intervenții proprii și delegate

ale asistentului medical în

procesul de nursing al
• MODULUL 22: pacienților cu afecțiuni
CHIRURGIE ȘI NURSING ortopedice, traumatologice
SPECIFIC (CH. I)
Intervenții specifice în ortopedie -
traumatologie:
- RECAPITULARE -
• Supravegherea funcțiilor vitale și
vegetative, a stării de conştienţă
• Pregătirea fizică, psihică pentru
investigații și tehnici – puncții,
sondaje, dezobstruarea căilor
aeriene superioare, aspirarea
secrețiilor, clisme, alimentație
artificială
• Supravegherea căilor vasculare.
Pregătirea preoperatorie – locală
și generală (bilanțul clinic general,
supravegherea funcțiilor vitale și
vegetative, examene de rutină
obligatorii înaintea tuturor
intervențiilor ortopedice, câmp
operator, testarea sensibilității la
anestezic).
• Îngrijirea postoperatorie –
transportul, pozițiile pacientului
în pat, aspectul general,
parametrii fiziologici, pierderile
lichidiene, bilanțul hidric, • Prevenirea complicațiilor
hidratarea pacientului, postoperatorii
supravegherea plăgii, imediate/tardive
pansamentului, tuburilor de • Transportul și mobilizarea
dren, igienă, alimentația, pacienților
mobilizarea, combaterea durerii
 PANSAMENTE

DEFINITIE : actul chirurgical prin care se

realizeaza si mentine asepsia si protectia
plagii in scopul de a favoriza cicatrizarea.
Principiile unui bun pansament: Materiale
Tifonul (comprese, fasa, mese)
Vata
• Asepsia, Aseptizarea plagii
Instrumentar:
• Absorbtia secretiilor plagii
Pense anatomice, autostatice
• Lipsa durerii
Foarfeca
• Protectia plagii
Sonde canelate,Stilet butonat
• Imobilizarea regiunii
Chiurete Volkman
• Schimbarea
Mijloace de fixare
Substante aseptice
 Categorii

• Tehnica Pansamentul plagilor postoperatorii

• Pozitia bolnavului Pansamentul plagilor accidentale

• Crearea campului operator Pansamentul umed

Prisnitul
• Tratarea plagii
Pansamentul compresiv
• Acoperirea plagii
Pansamentul gipsat ocluziv
• Fixarea pansamentului
BANDAJUL CHIRURGICAL
Bandajul sau înfăsarea chirurgicală reprezintă
metoda de fixare a pansamentului, sau de
imobilizare temporară a unor regiuni anatomice cu
ajutorul feşilor.
Feşile pot fi de tifon, de pânză, sau ţesătură elastică,
de diferite lungimi şi lăţimi, în funcţie de regiunea
pe care o acoperă. Lăţimea unei feşi este cuprinsă
între 5-25 cm, iar lungimea 1-20 m. Ele se livrează
în formă de sul, cu capătul iniţial la exterior şi cel
terminal în interior.

Indicaţiile bandajului
- fixarea pansamentului în regiunile în care
materialele cu substanţe adezive nu asigură
această cerintă ( pe extremitaţi, regiunea capului,
zona articulaţiilor);
- fixarea pansamentelor unor plăgi usoare situate
în regiuni supuse traumatismelor in timpul
activitaţii (mâna, picior);
- efectuarea unui pansament compresiv
- imobilizarea temporară a membrelor care au
fost supuse unor traumatisme (entorse, luxatii,
fracturi)
Principii
- să imobilizeze perfect pansamentul pentru protecţia plăgii
- să fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie
- să fie efectuată cu blindeţe şi îndemânare pentru a nu
spori suferinţa bolnavului
- bandajarea membrelor se incepe din porţiunea distală
spre cea proximală în sensul circulaţiei venoase
- bandajarea trebuie sa inceapă si să se termine la 15-20 cm
de plagă
- sa permită mişcări în articulaţiile interesate
- capătul feşei va fi plasat opus plăgii şi se va fixa printr-un
nod care nu jenează sau cu leucoplast
- turele feşei să nu prezinte cute şi să se acopere parţial
unele pe altele pentru a nu aluneca
Tehnica bandajului
Faşa de tifon este ţinută în mână dreaptă şi cu ruloul
spre cel ce execută se derulează de la stânga spre
dreapta.
Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de
fixare”. Pentru o fixare sigură, după primul tur, colţul
liber al feşii se rasfrânge
Următoarele ture se trag în diverse moduri (circular,
Modalitaţi de bandajare
oblic, în evantai, etc.). Terminarea bandajării se
În funcţie de regiunea anatomică supusă
efectuează cu 2-3 ture suprapuse, capătul feşii
bandajului, sunt mai multe tipuri de infaşare:
fixându-se cu ace de suguranţă, prin legare sau cu
spirală, circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc
bandă adezivă. În cazul legării se despică faşa in
două, se încrucişează sau se înnoadă capetele şi se
leagă în jurul segmentului respectiv în aşa fel încât
nodul să nu fie amplasat pe zona afectată sau pe zone
de sprijin.
Scoaterea feşei se efectuază prin derularea ei în sens
invers sau prin tăiere cu foarfeca butonată.
 ELABORAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRE LA BOLNAVII CU AFECŢIUNI
ORTOPEDICE, TRAUMATISME DIVERSE

• Elaborarea planului de îngrijire

al pacientului cu fracturi, luxatii,
entorse .
Primul ajutor în cazul unei
fracturi şi/sau entorse
Definiţie
Fracturile sunt leziuni ce apar în urma actiunii unui traumatism puternic
asupra osului, constând în întreruperea continuitatii acestuia.
Simptome:
• durere localizată,
• orice impotenţă funcţională a unei încheieturi şi/sau a unui os,
• umflarea şi/sau deformarea unei încheieturi şi/sau a unui os,
• poziţia anormală a unei încheieturi şi/sau a unui os,
• o plagă şi/sau o hemoragie creată de osul traumatizat sau de
forţa traumatizantă.
 Elaborarea planului de îngrijire al pacientului cu
fracturi, luxatii, entorse
Entorsa
      consta din întinderea sau ruptura unuia, sau mai multor ligamente
ale unei articulatii. Primul ajutor consta în imobilizarea provizorie,
acest lucru va ameliora durerea, care este de o mare intensitate.

       Luxatia
      reprezinta deplasarea capetelor osoase ale unei articulatii.
Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat
fara reducerea luxatiei.
 SIMPTOMATOLOGIE
FRACTURA
Semne de probabilitate:
• -durerespontana sau întru-n punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare
• -impotenta functionala a membrului afectat
• -deformarea si scurtarea regiunii
• -echimoze tardive
• -tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale

Semne sigure
• -mobilitate anormala în focar
• -perceperea palpatorie de crepitatii osoase
• -netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura
• -întreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii
 CLASIFICARE
Fracturile pot fi:

• - închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte

• -deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga
• - directe - în care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de
producere a fracturii
• - indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de locul de actiune
al agentului vulnerant
 COMPLICAŢII
O fractură este o sursă de:
• durere,
• complicaţii secundare locale şi/sau generale, incluzând daune provocate:
• Pielii
• Muşchilor
• Vaselor sanguine
• Nervilor, incluzând măduva spinării
• Organelor interne, incluzând creierul, plămânii, etc.
Aceste riscuri pot fi sporite de mişcarea oaselor în
interiorul zonei rănite.
 INTERVENŢII
Imobilizarea:

• Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii miscarilor fragmentelor osoase, fracturate,
pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos.
• Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza, imobilizarea trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu
articulatiile situate deasupra si dedesubtul fracturii.
• Fracturile deschise se imobilizeaza în pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel.
Principiile acţiunii
• Zona rănită trebuie imobilizată.
• Orice mişcare a zonei rănite ar trebui prevenită.
• Posibilitatea de complicaţii trebuie prevenită sau diminuată

Principiile tehnicilor
• Persoana care acordă prim ajutor ar trebui să-i explice victimei ce se intenţionează a se face la fiecare pas,
urmărind obţinerea cooperării/colaborării acesteia
 Intervenţii în fracturi
Stabilizaţi zona rănită.
Rugaţi victima să înlăture obiectele potenţial constrictive cum
ar fi inele, brăţări, ceas de mână, etc. dacă acestea se află în
interiorul sau în apropierea suprafeţei rănite şi dacă acest lucru
este posibil fără a produce noi daune/consecinţe negative.
Verificaţi existenţa circulaţiei periferice. (vezi capitolul:
Îngrijirea unei victime cu hemoragie externă masivă dintr-o plagă
a pielii).
Pregătiţi materialele necesare:
• o suprafaţă dură, rigidă, dreaptă
• material pentru fixare (de ex. un bandaj mare)
 Intervenţii în fracturi
Fixaţi zona rănită, având în vedere următoarele principii:

• acţionaţi încet şi cu grijă, evitând contactul cu /sau membrul rănit sau mişcarea acestuia,
• menţineţi membrul în poziţia în care a fost găsit,
• menţineţi zona rănită alături de o suprafaţă dură, rigidă, plată sau de o parte a corpului
nevătămată (membrul sănătos, trunchi sau deget), protejând între timp toate punctele de
contact dintre corp şi materiale,
• asiguraţi-vă că încheieturile de deasupra şi dedesubtul rănii sunt de asemenea imobilizate,
• fixaţi materialele (de ex. cu bandaj), fără a trece peste zona rănită şi nu prea strâns.
Îmbrăcămintea strâmtă, şireturile, etc. ar trebui slăbite, dar
victima n-ar trebui descălţată.
Limitaţi orice mişcare a victimei cât de mult posibil.
 Intervenţii în fracturi
Tehnica este folosită când nu există nici un serviciu de urgenţă capabil să ajungă la
locul accidentului, fiind necesară transportarea victimei. Persoana care acordă
prim ajutor poate fi instruită de către un dispecerat sau serviciul de urgenţă să
utilizeze această tehnică.
Când un serviciu de urgenţă va ajunge la locul accidentului, persoana care acordă
primul ajutor, ar trebui doar să prevină orice mişcare a membrului rănit.
Imobilizarea completă ar trebui să fie făcută de către personalul unui serviciu de
urgenţă.
Dacă nu există nici o posibilitate de a activa un astfel de serviciu, această sarcină
poate reveni persoanei care acordă primul ajutor.
O imobilizare necesită un grad de experienţă care se obţine din practică sau prin
instruiri regulate de reîmprospătare.
 Tipuri de imobilizări
• Fracturile claviculei. Pozitia în care trebuie sa se efectueze
imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava împins catre
spate si în sus.
• Fracturile bratului- La imobilizarea fracturii, drept atela putem folosi
chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei
esarfe.
• Fracturile antebratului. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare
tip de atela speciala sau folosind atele improvizate
• Fracturile oaselor mâinii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la
degete.
 Tipuri de imobilizări
• Fracturile femurului -Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe
fata laterala externa a membrului inferior si se întinde deasupra oaselor bazinului pâna la calcâi. Atela
mai scurta se aplica pe partea interna si se întinde de la regiunea inghinala pâna la calcâi.
• Fracturile gambei -imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela
• Fracturile costale nu se imobilizeaza. Semnele si simptomele constau în dificultatea respiratiei,
miscarea segmentului (în inspiratie când toracele se destinde fragmentul se înfunda; la expiratie când
toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere.
• Fracturile la nivelul bazinului. pacientul ramâne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine
pe un plan dur în pozitie culcat pe spate.
Evaluaţi eficienţa intervenţiei.
Asiguraţi-vă că zona rănită este fixată.
Evaluaţi suferinţele victimei, care ar trebui să înceteze sau să se reducă semnificativ.
Asiguraţi-vă ca circulaţia periferică este prezentă.
 TIPURI DE FRACTURI
• Fractura cominutiva este cea in care osul este spart in fragmente
mici.
• Fractura in lemn verde este o fractura incompleta, in care periostul
ramane intact.
• Fractura de mars este o fractura a gatului metatarsianului II sau III
asociata cu mersul fortat.
• Fractura patologica este o fractura ce apare pe un os bolnav de la un
traumatism minor.
Fractură de humerus
Fractură transversă
de diafiză femurală Fractură oblică de diafiză tibială
Fractura Galeazzi Fractura Monteggia
Fractură multisegmen
tară intertrohanteriană Fracturi cominutive
Luxaţie de patelă