TEHNICI DE RECOLTARE A PRODUSELOR BIOLOGICE

RECOLTAREA SANGELUI VENOS CU TRUSA VACUTAINER

Sistemul Vacutainer de recoltare a sangelui venos constituie si prezinta o
tehnica simpla, sigura, mentinand precautii ca:
Spalarea mainilor cu apa curenta si sapun, dezinfectarea lor;
echipament de protectie: manusi, masca, halat, sort, ochelari etc.;
evitarea expunerii la contaminare cu agenti infectiosi;
mentinerea securitatii personalului medical.
In functie de codul de culoare al dopului przentam tuburile Vacutainer:
rosu Vacutainer pentru chimie clinica
verde Vacutainer cu litiu heparina pentru analizele biochimice
galben Vacutainer S.S.T. pentru chimia clinica
mov Vacutainer E.T.A. K3 pentru analize hematologice
albastru Vacutainer pentru determinari de coagulare
negru Seditainer pentru determinari V.S.H.
Etapele prelevarii:
Recoltarea sangelui prin punctie venoasa pentru investigatii de
laborator se practica dimineata pe nemancate, in timpul frisoanelor sau la
indicatia medicului indiferent de ora;
Pregatirea psihica si instalarea pacientului pentru recoltare;
Verificarea si completarea datelor privind probele sanguine de recoltat indicate
de medic;
Alegerea si pregatirea materialului pentru punctia venoasa;
Alegerea locului pentru efectuarea punctiei venoase;
Aplicarea garoului;
Dezinfectarea locului de electie;
Efectuarea punctiei venoase;
Efectuarea recoltarii;
Aplicarea pansamentului adeziv;
Reorganizarea mediului (eliminarea materialelor utilizate);
1

 Transmiterea tuburilor la laborator.

Pregatirea materialelor
Materiale necesare:
Holder

Ac in carcasa sa protectoare; verificam integritatea benzii de siguranta si

valabilitatea termenului de utilizare;

Garou elastic;
Solutie dezinfectanta;
Tampoane de vata, comprese sterile, pansament adeziv;
Tuburi Vacutainer pentru analizele indicate de medic;
Ordinea prelevarii in tuburi este:
Flacoane de hemocultura;
Tuburi fara aditivi

 Tuburi pentru determinari pentru coagulare citrat Na, DIATUBE-H;

Tuburi cu aditivi = E.D.T.A., heparina, trombina.
Montare holder ac:
Tinem acul cu ambele maini;
Efectuam o miscare de rasucire dintr-o parte spre cealalta avand loc Astfel
ruperea benzii de siguranta;
Indepartam carcasa protectoare de culoare alba;
Se desurubeaza capatul liber al acului in holder.
ATENTIE: este interzis sa scoatem carcasa colorata de pe celalalt cap al acului.
Punctia venoasa:
In timpul lucrului ne pozitionam vis--vis de pacient;
Alegem locul punctiei si il dezinfectam, interzis a palpa vena pentru
dezinfectare;
Mentinem bratul pacientului inclinat in jos cu pumnul strans;
Intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin
cuprinderea extremelor in mana stanga in asa fel incat policele sa fie situat la 45 cm sub locul punctiei exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos
asupra tesututilor vecine;
Holderul trebuie sa formeze cu bratul pacientului un unghi de 150;
detasam carcasa colorata a acului;
Introducem acul in vena cel putin 1 cm.
Efectuarea recoltarii in tuburi:
Introducem tubul in holder apucand aripioarele laterale ale holderului cu indexul
si mediusul, iar cu policele impingem tubul;
Presiunea de impingere se efectueaza numai asupra holderului nu si asupra acului
aflat in vena;
Capatul captusit al acului insurubat in holder strapunge diafragma gumata a
capacului tubului Vacutainer, iar sangele va fi aspirat in tub
cand sangele nu mai curge in tub acesta va fi scos din holder printr-o usoara
impingere a policelui asupra aripioarelor;
Holderul este mentinut stabil;
In timpul recoltarii cu un tub nou, tubul deja umplut nu se agita puternic
deoarece provoaca hemolizarea probei, pur si simplu il rasturnam de cateva ori
pentru a de amesteca sangele cu aditivul din tub;
Daca se recolteaza in canula venoasa sau cateter montat pacientului, primii
milimetrii de sange ii aruncam deoarece rezultatul analizelor poate fi modificat
de reziduurile solutiilor injectate sau perfuzabile
calea venoasa o curatam dupa recoltare prin injectare a 10-20 ml de NaCl 0,9
Acul utilizat, carcasele sunt puse in recipientul pentru deseuri;
In cazul in care holderul este contaminat din greseala va fi aruncat

 este interzis sa punem carcasa protectoare cu mana pe acul deja utilizat risc
de contaminare prin intepare;
Dupa recoltare comprimam locul punctiei 3-5 minute cu un tampon steril imbibat
in solutie antiseptica (atentie la solutiile antiseptice care provoaca senzatie de
arsura), iar la pacientii cu tratament anticoagulant sau antiagregante plachetare
durata compresiei trebuie marita si aplicam pansament adeziv.
Complicatii posibile:
Daca sangele nu este aspirat in tub, controlam ca acesta sa fie corect impins in
holder;
Daca sangele nu curge, nu am punctionat corect vena si il impingem sau il
retragem fara a-l scoate din vena;
Atat timp cat acul se gaseste sub piele, tubul este vidat, iar sangele Va fi aspirat
imediat ce am punctionat corect vena.
Nota:
In cazul punctiei venoase cu ajutorul unui ac steril atasat la seringa sterila
aspirarea sangelui se face prin retragerea lenta a pistonului pana la extragerea
cantitatii necesare.
Valori normale:
Ureea = 20-40 mg %; valori cuprinse intre 50-100 mg = azotemie de alarma;
valori de peste 100 mg ne confirma o insuficienta renala simpla.
Acid uric = 3-5 mg %.
Creatinina = 0,6-1,3 mg %.
Studiul functiei renale de mentinere constanta a concentratiei ionilor prin
ionograma serica urmarind ionii de Na, K, Ca si Cl.
Valori normale:
Na = 300-335 mg %.
K = 15-21 mg %.
Ca = 9-11 mg %.
Cl = 350-390 mg %.
Studiul functiei renale de mentinere a echilibrului acido-bazic prin determinarea
pH-ului sanguin.
Valori normale:
PH = 7,3-7,4
Determinarea rezervei alcaline.
Valori normale:
53-75; scaderea sub 50 duce la stare de acidoza, iar cresterea peste 75 duce la
stare de alcaloza.
Recoltarea sangelui venos pentru examene hematologice:
Examenele hematologice sunt:
Hemograma
V.S.H. (viteza de sedimentare a hematiilor)

Hemograma
Se recolteaza sange prin punctie venoasa pe EDTA.
V.S.H. - viteza de sedimentare a hematiilor.
Factorii care influenteaza VSH sunt eritrocitari si plasmatici;
Masurarea si supravegherea VSH permite urmarirea unor boli infectioase,
inflamatoare sau evolutia unei infectii in tuberculoza.
Sangele este recoltat prin punctie venoasa cu ajutorul sistemului Venoject
format din:
Eprubete vacumate
Stativ cu scala redusa.

Anticoagulantul folosit in mod umanim este trisodium citrat in concentratie 3,1 %

si 3,8 % concentratie in functie de codul eprubetei venoject.
Raportul sange/aditiv este de 4/1 si determinarea vitezei trebuie facuta imediat
dupa recoltare sau cel tarziu in primele 2-3 ore deoarece conservarea sangelui
micsoreaza viteza.
Recoltarea sangelui pentru examene biochimice:
Pentru determinarile chimice de laborator se utilizeaza: masa totala a sangelui,
plasma si serul.
Se efectueaza prin punctie venoasa, dimineata, bolnavul fiind nemancat.
Recoltarea sangelui fara substanta anticoagulanta este utilizata pentru
determinarea de acid uric, amilaza, transaminaze, bilirubina, colesterol,
creatinina, fosfataza alcalina, glucoza, ureea, calciu, magneziu, sodiu, potasiu,
fier, electroforeza, trigliceride.

Recoltarea urinii pentru examene biochimice

 Fiind un lichid excretat de rinichi, examenul constantelor fizice si chimice ale

urinii informeaza asupra starii functionale a rinichilor, cat si a intregului
organism.
Un element important in scopul recoltarii corecte de urina este pregatirea si
educatia pacientului pentru:
Toaleta locala, utilizarea corecta a vaselor colectoare, sa urineze fara defecatie;
Sa colecteze urina imediat dupa emisie in vasul colector
pentru femei sa evite recoltarea in perioada menstruala;
Sa nu arunce din urina, sa nu urineze in timpul toaletei efectuate pe plosca.
Examen fizic se determina: cantitatea, culoarea, mirosul, pH-ul, densitatea;
Cantitatea variaza in functie de sex si varsta - la nou-nascut 50-300 ml/24 h,
la copii 500-1200 ml/zi, la adult 1200-1400-1800 ml/zi;
Culoarea urinei
Incolora sau aproape incolora in diabetul insipid, diabetul zaharat, scleroza
renala, faza poliurica a insuficientei renale acute;
Galben-inchis dupa afectiuni febrile acute, transpiratii profunde
Galben-verzui in afectiunile hepato-colecistice;
Rosu brun in prezenta eritrocitelor, hemoglobinei, methemoglobinei sau a
mioglobinei, dupa ingestia de medicamente, coloranti;
Brun inchis in ictere;
Albastru dupa ingestie de albastru de metilen.
Mirosul amoniacal in fermentatia alcalina intravezicala sau aromatic;
PH-ul este usor acid, variaza intre 4,5-7,5;
Variaza in functie de regimul alimentar (alimentatia carnata scade ph-ul, pe cand
cea vegetariana il creste), de timpul in care se recolteaza (dimineata este mai
acida), de modul de recolteaza etc.
Puternic acida in cazul diabetului, insuficientei renale grave
Alcalina in infectii urinare, dupa varsaturi etc.
Densitatea 1010-1025 la temperatura de 150 C;
Examenul biochimic se cerceteaza albumina, glucoza, puroiul, urobilinogen,
pigmenti biliari, amilaza, ionograma, etc.
Se adauga si examenul sedimentului urinar.
Materiale necesare
Tava medicala acoperita cu camp steril;
Tavita renala;
Stativ cu 1-2 eprubete sterile astupate cu dop de vata;
2 sonde sterile;
Casoleta cu manusi sterile;
Recipient cu oxicianura de mercur in concentratie 1/5000 sau ser fizilogic steril;
Musama, aleza;

 Materiale pentru toaleta organelor genitale: indiferent de sex apa si sapunul,

lubrefiante cum este uleiul de parafina;
Medii de cultura.
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului
Se anunta bolnavul si se explica necesitatea tehnicii;
Se recomanda bolnavului un regim fara lichide cu 24 h inainte de efectuarea
probei;
Atentie: la femei nu se recolteaza in perioada menstruala;
Dimineata bolnavul este rugat sa urineze, notandu-se ora exacta; acesta urina se
arunca;
Din acest moment bolnavul este rugat sa ramana culcat timp de 3 ore, timp in
care nu mananca si nu bea nimic;
Cand recoltarea se efectueaza in salon, se izoleaza patul cu paravan;
Ce asaza musamaua si aleza pe pat;
Se asaza bolnavul in decubit dorsal, cu genunchii ridicati si coapsele indepartate;
Se indeparteaza perna de sub capul bolnavului;
Se acopera bolnavul lasand accesibila numai regiunea genitala;
Se asaza tavita renala intre coapsele bolnavului;
Se efectueaza toaleta regiunii genitale cu apa si sapun.

Efectuarea tehnicii
Spalare pe maini cu apa si sapun;
Dezinfectie cu alcool;
Se pun manusile sterile.
Efectuarea sondajului vezical la femei
Asistenta se asaza in partea dreapta a bolnavei, iar cu policele si indexul mainii
stangi se indeparteaza labiile si se pune in evidenta meatul urinar;
Cu un tampon imbibat in oxicianura de mercur se sterge orificiul uretral (meatul)
de sus in jos si niciodata invers; tamponul se utilizeaza pentru o singura stergere,
operatia repetandu-se cu 2-3 tampoane;
Cu o pensa se scoate sonda din cutie si se prinde intre degetele mediu si inelar
ale mainii drepte si se lubrifiaza in intregime cu ulei steril;
Sonda se orienteaza cu varful inainte si in sus, tinand-o ca pe un creion in timpul
sondarii;
Se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm cu varful spre sinfiza
pubiana;
Paralel cu inaintarea sondei, se coboara extremitatea libera a sondei printr-o
miscare in forma de arc de cerc;
Prezenta urinii la capatul liber al sondei atesta prezenta sondei in vezica;
Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala;

 Se recolteaza apoi urina intr-o eprubeta cu dop respectand conditiile de

perfecta asepsie;
Daca tehnica s-a facut in scop evacuator se recolteaza restul urinii in recipientul
pregatit in acest scop sau se ataseaza sonda la o punga speciala pentru
colectarea urinii.
Ingrijirea bolnavei dupa tehnica
Se face toaleta vulvara;
Se asaza bolnava in pat in pozitie comoda;
Se supravegheaza bolnava in repaus.
Efectuarea sondajului vezical la barbati
se spala bine glandul penisului cu apa si sapun, iar meatul urinar cu ser
fiziologic si tampon cu oxicianura de mercur;
cu mana dreapta cu manusa se prinde sonda si se lubrefiaza in ulei de
parafina steril, in intregime;
cu mana stanga se apuca penisul si se intinde bine in pozitie verticala, se
introduce in meat sonda cu curbura spre sinfiza pubiana aproxinativ 12 cm.
Atat la femeie, cat si la barbat, cand sonda a ajuns in vezica, incepe sa
curga urina. Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala, iar in
continuare se goleste vezica in recipientul pregatit si anume: se recolteaza
intreaga cantitate de urina si se masoara volumul.
Se trimit 500 ml de urina la laborator cu urmatoarele date:
numele si prenumele bolnavului;
volumul de urina/24 h;
varsta;
greutatea;
sexul;
volumul de lichid ingerat;
analiza ceruta.
Reorganizarea locului de munca
se spala instrumentele folosite si apoi se dezinfecteaza;
se pregatesc materialele pentru sterilizare;
sondele care mai pot fi folosite se indeparteaza.
Observarea, masurarea si notarea diurezei
Diureza este procesul de formare si eliminare a urinii din organism pe 24 de
ore.
Urina este lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui in care sunt
eliminate substante rezultate din metabolismul intermedial protidic, inutile si
toxice pentru organism si secretate de aparatul renal.
Tulburarile metabolismului intermediar afecteaza cantitatea urinii.
Mictiunea este actul fiziologic, reflex, constient de eliminarea urinii.

Scopul observarii, masurarii si notarii diurezei este de a obtine informatii

privind starea morfo-functionala a aparatului renal si a intregului organism,
cantitatea si calitatea urinii, furnizand date importante pentru stabilirea
diagnosticului, prognosticului, urmarirea evolutiei bolilor precum si in
stabilirea bilantului nutritiv in bolile matabolice.
Observarea diurezei
Se va observa ritmul mictiunilor:
normal 5-6 / 24 ore la barbati
4-5 / 24 ore la femei (de 3 ori mai mic noaptea)
patologic ritm crescut (polakiurie), mai mult noaptea (nicturie)
Se vor observa tulburarile de mictiune:
polakiurie mictiuni frecvente, dar mici cantitativ;
disurie urinare cu dificultate si durere;
nicturie egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si
cantitatea de urina emisa noaptea, fata de cea emisa in cursul zilei;
ischiurie sau retentie urinara incapacitatea vezicii urinare de a-si evacua
continutul;
enurezis pierdere involuntara de urina in timpul noptii (mai frecvent la copii
cu tulburari nevrotice);
globul vezical distensia vezicii urinare deasupra sinfizei pubiene.
Tulburari de diureza
poliurie cresterea cantitatii de urina peste 2500 ml in 24 ore;
oligurie scaderea cantitatii de urina sub 800 ml in 24 ore;
anurie absenta urinii in vezica, data de incapacitatea rinichilor de a forma
si filtra urina.
Masurarea diurezei
vase gradate 2-4 l sau pungi speciale pentru colectarea urinii;
foaie de temperatura;
creion sau pix de culoare albastra.
Pregarirea materialelor
se curata riguros recipientele de colectare;
se clatesc cu apa distilata pentru a nu modifica compozitia urinii si se
acopera;
recipientele vor fi etichetate, purtand numele bolnavului si numarul patului.
Pregatirea bolnavului
se educa bolnavul sa urineze numai in urinar si sa nu arunce urina;
se anunta bolnavul, imobilizat la pat, ca inainte de defecare sa urineze.
Efectuarea tehnicii
spalare pe maini cu apa curata si sapun;
se incepe colectarea dupa un orar fix, pentru toti bolnavii sectiei;
este rugat bolnavul sa urineze si se arunca urina de la ora 8 dimineata;

se colecteaza apoi urina pana a doua zi ca la ora 8 dimineata pastrandu-se

ultima emisie;
se citeste gradatia pe recipient care indica urina emisa in 24 ore;
spalare pe maini cu aop si sapun.
Notarea diurezei
Notarea cifrica se noteaza in carnetul asistentei numele bolnavului,
numarul salonului si numarul patului, data si cantitatea de urina eliminata in
24 ore.
Notarea grafica pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se
socotesc 100 ml urina. Se noteaza cu un creion sau pix albastru sub forma
unei coloane ce are hasurata numai partea superioara care corespunde
cantitatii de urina a zile respective.
Reorganizarea locului de munca
vasele in care se face colectarea urinii pe 24 ore se depoziteaza in incaperi
racoroase pentru a se preveni descompunerea ei. La urina colectata, se
adauga cateva cateva cristale de timol, care impiedica procesele de
fermentatie, dar nu modifica reactiile chimice.
Interpretarea rezultatelor
Valori fiziologice normale la urina:
la femeie = 1000 1400 ml/24 h
la barbat = 1200 1800 ml/24 h
Valori patologice:
poliurie peste 2500 ml/24 h
oligurie sub 800 ml/24 h
anurie absenta urinii in vezica.
Calitatea urinii:
culoarea normal
galben deschis urina diluata
galben inchis urina concentrata
patologic crem inchis (si spuma) in icter
rosie deschisa pana la rosie bruna
urina cu sange (hematurie)
fiziologic albastru verde tratament cu albastru cu metilen
cafeniu-rosu-brun tratament cu chinina sau acid salicilic
miros caracteristic amoniacal (in fermentatie) alcalina intravezicala;
aromatic de fructe, in diabet
aspectul normal dar transparent
patologic tulbure (saruri, puroi, microbi, calculi)
UROCULTURA
Cerceteaza prezenta bacteriilor in urina. Se impune ca recoltarea
urinei pentru urocultura sa se realizeze in conditiile de perfecta asepsie,

10

intr-o eprubeta sterila cu dop de vata. Are deci un scop explorator pentru
depistarea bacilului Koch, tific, cocobacilului, etc.
Recoltarea urinei pentru urocultura se poate executa direct, din
mijlocul jetului urinar (10-20 ml), intr-o eprubeta sterila cu dop de vata
prin sondaj vezical dupa ce se arunca primele picaturi de urina, prin sonda se
introduc 10-20 ml urina in eprubeta sterila.
Pregarirea bolnavului pentru urografie
Definitie urografia este o metoda curenta de examinare morfo-functionala
a rinichilor si a cailor urinare cu substante hidrosolubile administrate
intravenos.
Materiale necesare
Odiston 30-60-75%;
medicamente antihistaminice;
medicamente de urgenta: seringi de 10 cm sterile si ace pentru injectie
intravenoasa;
carbune animal;
ulei de ricin;
materiale necesare unei clisme evacuatoare.
Pregarirea materialelor necesare:
se pregatesc materialele necesare si se asaza pe tava;
se transporta materialele in apropierea bolnavului.
Pregatirea bolnavului
se face pregatirea psihica, alimentara si medicamentoasa a bolnavului
se reduce cantitatea de lichide
in ziua examinarii bolnavul nu mananca si nu bea pentru a reduce volumul
urinei
se face o clisma evacuatoare inainte de injectarea substantei de contrast.
Testarea tolerantei la iod.
se face proba tolerantei la iod
se informeaza bolnavul asupra unor simptome ce pot aparea: ameteli,
greturi, dureri abdominale care dispar repede fara consecinte;
in cazul in care bolnavul prezinta reactie hiperergica exagerata se intrerupe
administrarea si se anunta medicul.
Participarea asistentei medicale la efectuarea tehnicii
bolnavul va fi condus la radiologie de catre asistenta, va fi ajutat bolnavul
sa se dezbrace si sa se aseze la masa radiologica;
in cazul in care toleranta este buna, se injecteaza Odiston 20 ml din
concentratia 75% sau 25 ml din concentratia 60%;
la 8-10 minute de la injectarea substantei, medicul va face radiografia
renala.
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica

11

Bolnavul este ajutat sa se imbrace, este condus la salon si asezat in pozitie

comoda. Se va nota tehnica in foia de observatie.
Trebuie retinut ca injectarea substantei de contrast se face pe masa
radiologica foarte lent, cu multa precautie, amestecandu-se cu sangele
bolnavului.
Urografia este contraindicata in insuficienta renala si hepatica, sari
alergice, anemii hemolitice, tuberculoza evolutiva.
Hidratarea organismului prin perfuzie
Perfuzia introducerea pe cale parenterala (intravenoasa) picatura cu
picatura a solutiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica
si volemica a organismului.
Scop hidratarea si mineralizarea organismului, administrarea de
medicamente la care se urmareste un efect prelungit, curativ diluand si
favorizand excretia produsilor toxici din organism, alimentatie pe cale
parenterala.
Materiale necesare
pansamente adezive tip folie sau plasa, solutii dezinfectante
camp steril, manusi sterile
tampoane de vata, comprese sterile
garou elastic, masca
musama, aleza
tavita renala, foarfece
pensa hemostatica
romplast, fesa
solutie perfuzabila
perfuzor, piese intermediare (robinete)
stativ, canula i.v., fluturas
seringi si ace de diferite dimensiuni, sterile
Solutia de perfuzat
inainte si dupa efectuarea perfuziilor este obligatoriu spalarea cu apa
curenta si sapun a mainilor si folosirea solutiilor dezinfectante
controlam ca:
solutia sa fie cea prescrisa de medic
aspectul solutiei sa fie limpede si sa nu prezinte particule solide in suspensie
etanseitatea sacului prin comprimarea acestuia
incadrarea in termenul de valabilitate
sacii de P.V.C. sau flacoanele al caror continut nu a fost epuizat la prima
administrare sau cele cu dopul perforat nu se refolosesc.
solutiile perfuzabile indiferent de prezentare, flacoanele, sacii PVC sunt
sterile, apirogene, dar trebuiesc administrate numai daca sunt usor incalzite
sau la temperatura corpului, cu exceptia solutiei hipertonice 10-20% de

12

Manitol unde este obligatoriu incalzirea sacului, cand acesta prezinta

cristale, pana la disparitia lor deoarece solutia este suprasaturata.
Perfuzorul Sicomed are urmatoarea alcatuire:
trocar acoperit cu carcasa transparenta
tubulatura din material plastic
camera de vizualizare a picaturilor prevazuta cu filtru
clema sau robinet de inchidere
mansori din material plastic, elastic, galben-brun
port-ac cu carcasa protectoare
Pompa de perfuzie:
este constituita dintr-un sistem electronic propriu pentru administrarea
solutiilor, perfuzoarele avand o lungime variabila intre 1,5-2 m, cu reglare
programata a volumului si fixarea ratei de flux
se folosesc numai truse de perfuzie cu presiune pozitiva
Pompa de perfuzie injectie:
prin acest sistem pot fi folosite simultan mai multe seringi sau una singura,
ele fiind actionate de un propulsor linear cu piston
ambele sisteme sunt prevazute in caz de intrerupere sau micsorare a ratei
de flux cu alarma vizuala si sonora
Montarea perfuziei
indepartam ambalajul solutiei perfuzabile si armatura metalica, badijonand
dopul gumat cu solutie dezinfectanta si fixam pe stativ flaconul sau punga
P.V.C.
indepartam ambalajul trusei de perfuzat si acolo unde perfuzorul permite,
fixam pensa hemostatica sub trocar si inchidem clema sau robinetul de
fixare al numarului de picaturi
indepartam carcasa protectoare de pe trocar si il introducem prin dopul
gumat in flacon fara a atinge trocarul cu degetele
indepartam pensa hemostatica si umplem camera de vizualizare a picaturilor
2/3 (niciodata complet pentru a putea observa numarul de picaturi pe minut)
eliberam clema pentru umplerea intregii tubulaturi a perfuzorului cu solutie
fara a scoate carcasa protectoare de pe port-ac pe care il mentinem
deasupra nivelului solutiei din flacon-sac si coborarea lui progresiva pe
masura umplerii tubulaturii eliminand astfel complet bulele de aer
in cazul flacoanelor de sticla sau plastic folosim tubul-filtru de aer prevazut
la un capat cu un trocar
Pregatirea pacientului
dupa pregatirea psihica a pacientului, pozitia in pat este decubit dorsal cat
mai comod cu membrul in care se va efectua perfuzia in abductie si
instalarea la indemana a obiectelor utile, ca de exemplu soneria

13

 atunci cand este necesar se efectueaza depilarea zonei interesate si chiar

anestezie locala
Loc de electie si punctia venoasa
pentru alegerea locului de electie examinam atent ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
evitam regiunile care prezinta:
procese supurative
piodermite
eczeme
nevralgii
-traumatisme, etc.
examinarea o facem:
plica cotului
antebrat
fata dorsala a mainilor
vena maleolara interna
vena jugulara
- venele epicraniene la sugari si copii
- la nivelul plici cotului venele antebratului cefalica si bazilica se
anastomozeaza dand nastere venelor mediana cefalica si mediana bazilica.
aplicam garoul elastic si inclinam bratul pacientului in jos, abductie si
extensie maxima
solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida
pumnul de mai multe ori consecutiv pentru reliefare venoasa
masam bratul pacientului dispre pumn catre plica cotului
tamponam locul pentru punctie cu doua degete
incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat in apa calda sau prin
introducere in apa calda
garoul elastic se aplica la aprox. 10 cm. deasupra locului punctiei, pentru
plica cotului la nivelul treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie
strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si
controlam pulsul radial care trebuie sa ramana perceptibil altfel am intrerupt
circulatia arteriala a bratului prin comprimarea arterei; in cazul unei staze
normale presiunea este de 80-100 mmHg
daca intre garou si extremitatea bratului apare cianoza, slabim sau detasam
garoul pentru circa 3 minute, apoi repunem garoul
daca pacientul prezinta frison, slabim si detasam garoul care a fost prea
strans sau mentinut timp indelungat
dupa executia punctiei venoase indepartam garoul elastic si carcasa
protectoare de pe port-ac pe care il fixam la canula i.v., fluturas fixand cu
benzi romplast atat amboul acului cat si mansonul perfuzorului

14

 la executia punctiei venoase cu ac, aceasta se efectueaza cu acul deja

montat la port-acul perfuzorului
deschidem imediat clema pentru a evita refularea prin ac, canula, perfuzor a
sangelui si reglam viteza de scurgere in functie de scop si solutie perfuzabila
rata de flux a perfuziei este fixata de catre medic si ea se calculeaza
astfel:
picaturi = volum total X picaturi/ml minut timpul total de infuzie in minute
dupa terminarea administrarii cantitatii prescrise, se inchide clema inainte
ca solutia sa se goleasca complet, exfoliem romplastul si exercitam presiune
asupra venei punctionate cu tamponul imbibat in solutie dezinfectanta
retragem acul printr-o miscare brusca in directia axului venei si aplicam un
pansament steril
Complicatii posibile:
frison si stare febrila
embolie gazoasa insotita de sincopa cardiaca
dispnee si dureri precordiale
compresia vaselor sau a nervilor
flebita sau necroze
coagularea sangelui pe ac
tromboza
limfangita
refularea masiva sanguina
embolie de cateter partiala sau totala.

15