Sunteți pe pagina 1din 32

MEDICINA LEGALĂ A ASFIXIILOR MECANICE

Asfixiile mecanice sunt tulburări ale metabolismului gazos caracterizate prin privarea bruscă de oxigen şi creşterea concomitentă a bioxidului de carbon, motiv pentru care se numesc anoxii acute. Termenul asfixie se păstrează prin tradiţie.

Clasificarea asfixiilor:

•de aport (blocarea pătrunderii oxigenului în corp); •de transport (blocarea transportării oxigenul la ţesuturi); •de utilizare (blocarea utilizării oxigenului la nivel tisular).

Clasificarea anoxiilor de aport:

1. Patologice- tumori laringiene, pneumonii, boala mb. hialine; 2. Violente- asfixii mecanice •Oxigen insuficient în aerul respirat •Comprimarea gîtului- spînzurare, strangulare, sugrumare •Comprimarea toraco-abdominală •Ocluzie

-Astuparea orificiilor respiratorii- sufocare -Blocarea CRS -Blocarea alveolelor pulmonare- înec

Asfixiile produc tulburări clinice, în funcţie de viteza de instalare a lipsei de oxigen şi de rezerva de oxigen a ţesuturilor.

Aceste tulburări evoluează în circa cinci minute, trecând printro:

fază preasfixică (de excitare a funcţiilor vitale până la pierderea cunoştinţei, după circa un minut),

fază convulsivantă (de deprimare a funcţiilor vitale şi de apariţie a convulsiilor din cauza anoxiei cerebrale)

fază terminală, cu oprirea respiraţiei (apnee), echivalentă unei morţi aparente.

În asfixii, cordul se opreşte după respiraţie şi în timp util acest fapt este favorabil resuscitării (reanimării).

Aceleaşi fenomene clinice evolutive se observă şi în înec:

• Fază de apnee voluntară, Fază de inspir forţat, când apa pătrunde în pulmon, Fază convulsivantăconvulsiile (persoana respectivă este observată apărând şi dispărând de la suprafaţa apei),

Faza de deprimare a funcţiilor vitale (căderea cadavrului la fundul apei), de oprire a funcţiilor vitale şi transportarea trupului inert de apele curgătoare, cu lovirea lor eventuală pe partea ventrală (la bărbaţi) sau dorsală (la femei) – vezi explicaţia ştiinţifică dată corect de E. Poe în Misterul Mariei Rogêt.

Obiectul infracţiunii

Realitatea leziunilor de asfixie mecanică

Examen extern:

Leziuni comune de asfixie:

• cianoza feţei şi a extremităţilor; peteşii hemoragice pe conjunctiva oculară şi pe tegumente, uneori;

incontinenţă sfincteriană şi a veziculelor seminale;

• lividităţi închise la culoare. Leziuni specifice de asfixie:

Spânzurare:

lividităţi în jumătatea inferioară a corpului;

pe cap – discrete leziuni echimotice sau excoriaţii prin lovirea de unele obiecte din jur;

şanţ oblic ascendent şi întrerupt la nivelul nodului situat înalt sub mandibulă.

Obiectul infracţiunii

Strangulare:

şanţ jos situat, sub

laringe, orizontal, complet (neîntrerupt), unic sau multiplu; semne de luptă pe corp;

excoriaţii pe gâtul victimei, în încercarea de a detaşa laţul.

•

Ştrangulare cu laţul şi tentativa victimei de a se elibera prin introducerea mâinilor sub laţ.

Obiectul infracţiunii

Sugrumare:

echimoze ovalare, de mărimea pulpei degetelor, pe gât;

excoriaţii pe gâtul victimei în încercarea de a se detaşa;

semne de luptă pe corp;

echimoză opusă leziunilor de sugrumare prin comprimarea gâtului victimei pe un plan dur (sol, proeminenţe).

Obiectul infracţiunii Sugrumare: • echimoze ovalare, de mărimea pulpei degetelor, pe gât; • excoriaţii pe gâtul

Excoriaţii şi echimoze produse prin sugrumare

Obiectul infracţiunii

Compresiune toraco-abdominală

• echimoze, excoriaţii pe corp; • fracturi costale cu crepitaţii osoase; • emfizem subcutanat cu crepitaţii gazoase; • cianoză intensă a feţei.

Obiectul infracţiunii

Ocluzia orificiilor respiratorii externe:

fracturi ale piramidei nazale, cu infiltrate hemoragice ale mucoasei;

infiltrate pe faţa internă a buzelor, prin comprimare de dinţi;

leziuni pe braţele victimei, prin imobilizarea acesteia.

Ocluzia orificiilor respiratorii interne:

prezenţa corpilor străini la nivelul corzilor vocale (orificiul glotic);

leziuni pe mucoasa faringiană produse de corpul străin;

cianoza cadavrului.

Obiectul infracţiunii Ocluzia orificiilor respiratorii externe: • fracturi ale piramidei nazale, cu infiltrate hemoragice ale mucoasei;
Leziuni pe faţa internă a buzelor, prin sufocare
Leziuni
pe faţa
internă a
buzelor,
prin
sufocare

Obiectul infracţiunii

Înec:

• leziunile constatate pe cadavru, cu prezenţa sau absenţa reacţiilor vitale; gradul de macerare a pielii = timpul de şedere în apă:

3 – 6 ore = pielea palmelor albă şi încreţită la degete;

3 – 5 zile = încreţirea întregii palme (“mâna de spălătoreasă”);

6 – 8 zile = acelaşi proces la nivel plantar;

10 – 15 zile = detaşarea pielii palmare în lambouri şi detaşarea părului;

15 – 25 zile = detaşarea pielii sub formă de “mănuşă”;

30 – 40 zile = detaşarea unghiilor;

8 – 10 luni = saponificarea (= ţesuturi dure cu miros rânced, scoase din apă devin cenuşii, iar la aer se usucă, devenind sfărâmicioase);

în ape calde – putrefacţia gazoasă e rapidă plutirea cadavrului;

în ape reci – nu există putrefacţie gazoasă cadavrul cade la fundul apei;

forma leziunilor la cadavrele saponificate se menţine nedefinit.

Obiectul infracţiunii

Obiectul infracţiunii Macerarea tegumentelor mâinii (şedere în apă timp de 8 zile). Fazele înecului

Macerarea tegumentelor mâinii (şedere în apă timp de 8 zile).

Obiectul infracţiunii Macerarea tegumentelor mâinii (şedere în apă timp de 8 zile). Fazele înecului

Fazele înecului

Obiectul infracţiunii

Examen intern:

Leziuni comune de asfixie:

dilatarea şi încărcarea cu

sânge a inimii drepte; sânge lichid în inimă şi vase;

stază generalizată;

emfizem acut asfixic sau

edem generalizat asfixic; peteşii pleurale sub formă de

puncte hemoragice roşii; uneori, hemoragii în muşchii temporali.

Obiectul infracţiunii Examen intern: • Leziuni comune de asfixie: • dilatarea şi încărcarea cu • sânge

Peteşii asfixice pe faţa internă a ţesuturilor pericraniene

Obiectul infracţiunii

Leziuni specifice de asfixie:

Spânzurare:

infiltrate hemoragice în părţile moi ale gâtului;

fractura cartilagiilor laringelui;

fractura osului hioid;

ruperea intimei carotidei;

hemoragii în muşchii sternocleidomastoidieni;

hemoragii perilaringiene sau în capsula tiroidei.

Strangulare şi sugrumare

– leziuni identice cu spînzurarea.

Obiectul infracţiunii Leziuni specifice de asfixie: Spânzurare : • infiltrate hemoragice în părţile moi ale gâtului;

Infiltrate hemoragice a mucoasei laringelui şi fracturi ale oaselor gâtului prin sugrumare

Obiectul infracţiunii

Compresie toraco-abdominală:

fracturi costale;

zdrobiri de organe toracice sau abdominale;

congestie cutanată şi cranio-meningo-cerebrală;

hemoragii de stază în periostul cranian şi muşchii temporali.

Ocluzia orificiilor respiratorii externe:

hemoragii în părţile moi ale buzelor şi nasului, evidenţiabile la secţiune sau prin examen microscopic.

Ocluzia orificiilor respiratorii interne:

corpi străini în cavitatea bucală sau laringe.

Ocluzia căilor respiratorii:

corpi străini în trahee şi bronhii (praf, pulberi);

congestie şi hemoragii ale mucoasei traheale (dacă aspiraţia s-a produs în timpul vieţii)

ATENŢIE! – de diferenţiat de putrefacţia cadaverică a mucoasei traheale roşie, murdară, difuză.

Obiectul infracţiunii Compresie toraco-abdominală : • fracturi costale; • zdrobiri de organe toracice sau abdominale; •

Asfixie determinată de blocarea unui bol alimentar (portocală) în laringe.

Obiectul infracţiunii

Înec:

• emfizem hidroaeric şi edem caracteristic înecării;

• spumă la orificiile respiratorii externe; • posibil, peteşii pleurale;

• cantitate mare de apă în stomac, eventual plante sau mâl.

Subiectul infracţiunii

Examene de laborator:

• Necesare ori de câte ori rezultatele examenului macroscopic nu sunt concludente. Asfixii prin compresiune:

fragment tegumentar din şanţul de spânzurare, strangulare, zona de sugrumare, pentru examen microscopic;

fragmente de ţesuturi moi ale gâtului (muşchi, carotidă, laringe, hioid) pentru examen microscopic;

sânge pentru determinarea alcoolemiei;

sânge, fragment de ficat, rinichi, stomac şi conţinut gastric pentru determinarea toxicelor uzuale, pentru a înlătura ipoteza unei intoxicaţii urmată de simularea unei spânzurări;

fragmente de organe pentru evidenţierea modificărilor hipoxice;

metoda Berg = creşterea fosfolipidelor în sângele circulant, faţă de sângele stagnat în vasele de deasupra şanţului de spânzurare, care arată valori normale.

Ocluzia orificiilor respiratorii externe:

fragmente din buze şi nas pentru evidenţierea infiltratelor hemoragice;

fragmente din organele interne pentru evidenţierea leziunilor anoxice;

identificarea unor stări patologice ce ar fi putut duce la moarte subită;

sânge pentru alcoolemie.

Ocluzia căilor respiratorii:

fragmente din arborele bronşic pentru identificarea corpilor străini, pulberilor, etc.;

fragmente de organe pentru evidenţierea leziunilor anoxice;

sânge pentru alcoolemie.

Înec:

fragmente de organe cu circulaţie terminală pentru evidenţierea diatomeelor = formaţiuni silicoase de diferite forme, evidenţiate microscopic în organe sau fragment de stern dacă moartea se datorează înecului, datorită transportării lor de torentul sangvin. Lipsesc în cazul aruncării în apă a unui cadavru;

sânge pentru alcoolemie;

cercetarea hemolizei sângelui care scade progresiv pornind de la edemul pulmonar, transudatul pleural, sângele arterial, sângele venos, spre deosebire de putrefacţie, unde creşte în acest sens;

punctul de congelare a sângelui din inima stângă prin metoda crioscopică – în înec în apă sărată punctul crioscopic este superior celui normal, iar în apă dulce e inferior.

Subiectul infracţiunii

Subiectul infracţiunii Diatomee – aspect microscopic Mecanismul de pătrundere a diatomeelor

Diatomee – aspect microscopic

Mecanismul de pătrundere a diatomeelor

Subiectul infracţiunii

Felul morţii

în asfixiile mecanice moartea este întotdeauna violentă;

poate exista şi posibilitatea unei morţi violente secundare, când o afecţiune patologică, prin simptomatologia ei, determină un sindrom asfixic (ex: ruperea unui chist sau abces pulmonar în căile respiratorii ca urmare a unui traumatism toracic, cu asfixie prin conţinut).

Cauza morţii

primară:

anoxia organelor vitale, îndeosebi a creierului;

reflexe inhibitorii bruşte (elongarea sau ruperea nervilor vagi, excitaţia

corpusculului carotidian în spânzurări); reflexă, prin sincopă termodiferenţială în înec.

Secundară:

pneumonii, pneumonii cu corp străin, tromboze de artere carotide.

Data producerii asfixiei

asfixiile fiind aproape totdeauna mortale, momentul asfixiei coincide cu momentul morţii;

în rarele cazuri când victima supravieţuieşte (înec, tentative de sugrumare) putem lua în considerare datele de anchetă cu declaraţiile martorilor şi a victimei, precum şi aspectul excoriaţiilor şi echimozelor lăsate pe gâtul victimei în tentativa de sugrumare.

Subiectul infracţiunii

Data morţii

 

se stabileşte pe baza semnelor de moarte după metodele utilizate în celelalte tipuri de morţi violente;

aprecierea este mai dificilă în înec;

stadiul macerării pielii până la adipoceară;

momentul producerii “mâinii de spălătoreasă”;

căderea părului;

denudarea epidermului;

ATENŢIE! – toţi aceşti factori se apreciază în funcţie de anotimp, natura şi temperatura apei.

 

Gravitatea leziunilor de obicei, decesul survine imediat gravitate mare a leziunilor;

encefalopatii anoxice;

complicaţiile pot determina decesul în timp:

stări de decerebrare;

pneumonii secundare;

tromboze ale vaselor gâtului.

Subiectul infracţiunii

Caracterul vital al leziunilor

precizarea lui este foarte dificilă în anumite situaţii:

înec prin hidrocuţie sau reflex epigastric;

spânzurarea albă cu reflex sino-carotidian;

fenomene de putrefacţie avansată.

uneori, semnele de asfixie sunt foarte greu vizibile, ridicând semne de întrebare asupra diagnosticului;

un rol hotărâtor îl au:

examenele complementare (ex:

diatomeele); datele de anchetă.

este necesară precizarea caracterului vital al leziunilor în:

crime cu aruncarea cadavrului în apă şi simularea unui înec;

crime urmate de spânzurarea cadavrului;

sugrumări şi strangulări ale nou-născuţilor şi simularea unui accident casnic.

Principiul examenul diatomeelor în înec

Subiectul infracţiunii

Diagnosticul diferenţial al formei de asfixie

Spânzurare tipică şi atipică:

urma şanţului de spânzurare;

infiltrate sangvine în ţesuturile de la acest nivel;

Strangulare cu laţul:

diferenţierea şanţului faţă de cel de spânzurare;

Sugrumare:

urme de unghii cu excoriaţii convexe pe pielea gâtului;

Compresie toraco-abdominală:

leziuni ale scheletului toracic şi organelor interne;

leziuni produse prin hiperpresiunea sistemului cav superior;

Ocluzia orificiilor respiratorii externe:

pe tegumente şi în ţesuturi, prin incizie, semne locale de asfixie prin ocluzie (infiltr ale buzelor şi nasului);

Ocluzii cu corpi străini:

identificarea corpului străin în arborele respirator;

reacţii vitale la locul obstrucţiei (hiperemie, ulceraţii mucoase, infiltrate hemoragic

Înec:

spumă buco-nazală şi emfizem pulmonar;

peteşii ale conjunctivelor şi meningelui;

plancton acvatic în alveole şi organe (rinichi, cord).

Latura obiectivă

Obiectul ce a produs decesul

laţuri:

în spânzurări şi strangulări;

trebuie să lase la nivelul gâtului victimei o formă

identică pe tegumente; laţurile moi nu lasă o astfel de urmă (fular, eşarfă);

în sugrumări, resturile tisulare de sub unghiile

agresorului pot fi examinate criminalistic şi serologic; obiectul ce blochează orificiul glotic poate fi: bol alimentar, căluş, corpuri străine.

Latura obiectivă

Cauza leziunilor

trebuie precizat dacă leziunile constatate au fost produse în timpul vieţii sau după moarte. Leziunile produse în timpul vieţii se puteau produce anterior asfixiei sau în perioada tulburărilor date de asfixie (ex: loviri cu capul în spânzurare);

evidenţierea urmelor de apărare ale victimei în strangulări, sugrumări, ocluzii ale orificiilor externe;

în traumatologie, dacă asfixia nu a dus la deces, se apreciază numărul de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor mecanice sau hipoxice produse;

în caz de deces există trei situaţii:

• • • când asfixia în sine este cauza decesului; când decesul s-a produs prin alt
când asfixia în sine este cauza decesului;
când decesul s-a produs prin alt mecanism, iar asfixia este doar simulată;
când asixia a concurat la producerea decesului, împreună cu alte leziuni.
în spânzurare:
• moarte rapidă prin ischemie cerebrală (lipsă de oxigen);
moarte prin reflex inhibitor de excitare a corpusculului carotidian sau nervului vag;
moarte prin elongarea coloanei cervicale şi leziuni medulare.
în asfixiile cu bol alimentar – decesul e favorizat de:
• tulburări de masticaţie;
stare de ebrietate;
vârsta înaintată;
abuz de sedative, ateroscleroză, crize epileptice;
corpi străini rotunzi, mici, antrenaţi uşor în căile respiratorii (bomboane, tablete, fasole, etc.).
în înec – ne interesează factorii ce au putut duce la pierderea echilibrului sau a stării de conştienţă:
stare de ebrietate;
afecţiuni neurologice;
afecţiuni vestibulare;
afecţiuni locomotorii;
insuficienţă cardiacă;
factori externi de mediu.

Latura obiectivă

Numărul leziunilor

Obligă la inventarierea altor tipuri de leziuni:

leziuni anterioare asfixiei – leziuni hetero-/autoagresive;

leziuni simultane asfixiei – leziuni cu alte mijloace de violenţă (arme albe, obiecte contondente, etc.);

leziuni posterioare asfixiei – târârea cadavrului înecat, cu lovirea de fundul apei, devorarea cadavrului de către animale.

Succesiunea leziunilor

importantă în:

aprecierea unor eventuale agresiuni anterioare asfixiei sau cauzelor

producerii asfixiei (căderi cu maluri de pământ în apă, etc.); leziuni produse în timpul asfixiei (lovire de pereţi în spânzurare);

leziuni ulterioare asfixiei, eventual după moarte, prin mutarea cadavrului, acţiunea animalelor.

se apreciază prin:

localizarea leziunilor pe corp (leziuni de cădere, de lovire);

aspectul leziunilor (indică obiectul cu care au fost produse);

intensitatea sau absenţa reacţiilor vitale.

Latura obiectivă

Mecanismul de producere a leziunilor

leziuni cauzatoare de asfixie:

• spânzurare; • strangulare; • sugrumare;

compresie toraco-abdominală; ocluzia orificiilor respiratorii externe; ocluzia orificiilor respiratorii interne; înec. leziuni asociate mecanismului asfixic:

lovirea capului de pereţii încăperii, în spânzurare;

excoriaţii produse de autor pe gâtul victimei, în sugrumare;

excoriaţii pe gâtul victimei, în încercarea de a degaja laţul, în strangulări;

Latura obiectivă Mecanismul de producere a leziunilor leziuni cauzatoare de asfixie: • spânzurare; • strangulare; •

fracturi costale multiple sau de coloană vertebrală, în compresiuni toraco- abdominale;

lovirea victimei de fundul apei sau leziuni produse de animalele acvatice, în înec.

Cauzele

asfixiei

mecanice

Latura obiectivă

Legătura de cauzalitate între asfixie şi deces

directă

- fenomenele asfixice au dus în mod direct şi

necondiţionat la deces (situaţia cel mai frecvent

întâlnită);

indirectă

- survenirea unei complicaţii ca urmare a

fenomenului asfixic (pneumonii cu corpi străini,

tromboze de carotide);

asfixia acţionează pe o boală pulmonară sau laringiană anterioară, ce determină un grad de insuficienţă respiratorie acută;

inexistentă - când asfixia nu a avut nici un determinism în cauzalitatea morţii.

Latura obiectivă

Identificarea victimei

devine esenţială în identificarea cadavrelor putrefiate, mumifiate sau cu adipoceară, ce pot fi găsite tardiv şi în locuri inaccesibile;

se utilizează:

portretul vorbit – vârstă, sex, talie, greutate, culoarea ochilor, a părului, forma feţei, a nasului, etc.;

semne particulare – intervenţii chirurgicale, cicatrici posttraumatice, amputaţii, malformaţii, tatuaje;

dactiloscopia;

amprenta genetică;

fotografiile.

Latura obiectivă

Examenul la faţa locului

poziţia cadavrului, vestimentaţie, urme de luptă sau sânge;

Spânzurare:

corpul complet sau parţial suspendat în spânzurări incomplete;

descheiat la gât, laţul pe piele, de obicei;

locul ales este retras, ascuns, pentru a nu fi găsit;

urme de pregătire a spânzurării, scrisori, etc.;

ancheta relevă antecedente depresive sau conflictuale.

Strangulare:

• urme de luptă, cu deranjarea obiectelor din jur;

de obicei, laţul lipseşte, fiind luat de agresor;

probe de sub unghiile victimei.

Compresiune toraco-abdominală:

• mecanismul de compresie poate fi constatat numai la faţa locului;

comprimarea obiectelor din buzunare;

haine murdare (surpări de maluri, ziduri).

Înec:

mecanismul căderii în apă;

obiecte ce puteau produce leziuni corporale în timpul căderii sau pe fundul apei;

greutăţi atârnate de corp, în suicid.

Latura obiectivă

Identificarea autorului

pe baza:

urmelor lăsate la faţa locului (amprente, fragmente vestimentare);

urmelor lăsate pe cadavru (excoriaţii, echimoze);

declaraţiilor martorilor.

Relaţia victimă-agresor

în cazul când există agresor, relaţia poate fi foarte variată, dar cel mai frecvent se află:

faţă în faţă, în sugrumări;

agresorul în spatele victimei, în strangulări;

agresorul deasupra victimei, în compresiuni toraco-abdominale.

Reacţii supravitale posibile

mai ales în asfixiile din tentative de suicid, când victima supravieţuieşte, efectuând ulterior acte antisociale, semnând acte, etc.;

în tentativele de înec victima se poate salva prin unele reacţii supravitale, ajungând la mal sau la un obiect de sprijin.

Latura subiectivă

Mobilul asfixiei

atât la cele heteroagresive, cât şi la cele autoagresive;

spânzurările constituie cea mai frecventă cauză de suicid în România, motivele fiind foarte diverse:

conflicte intrafamiliale;

condiţii precare de trai;

alcoolism;

depresii sau alte afecţiuni psihice în antecedente.

Latura subiectivă Mobilul asfixiei • atât la cele heteroagresive, cât şi la cele autoagresive; • spânzurările

Suicid prin strangulare cu blocarea strânsă

Latura subiectivă

Forma medico-legală de moarte Suicid:

cel mai frecvent prin spânzurare, ce îmbracă aspecte cu atât mai bizare şi atipice, cu cât tulburarea psihică e mai gravă;

există posibilitatea suicidului prin strangulare cu laţul, prin elaborarea unor sisteme de blocare strânsă a nodului;

autosugrumarea nu este posibilă;

comprimarea toraco-abdominală este posibilă în suicid doar când victima îşi prăbuşeşte un obiect greu peste corp;

sufocare prin aplicare de benzi adezive pe orificiul buco- nazal, sau introducerea capului în pungi;

înecul poate fi frecvent act de suicid solitar.

Latura subiectivă

Accident:

 

spânzurări:

 

acrobaţi, paraşutişti, alpinişti;

copii ce cad între zăbrelele patului;

spânzurări erotice;

compresiuni toraco-abdominale

seisme, avalanşe, aglomeraţii, vehicule răsturnate;

sufocare accidentală la copii ce introduc pungi în cap şi apoi nu le mai pot scoate;

înec:

 

în baie, consecutiv ebrietăţii, epilepsiei, electrocuţiei;

în ape de râu, prin surparea malului.

Latura subiectivă Accident: • spânzurări : – acrobaţi, paraşutişti, alpinişti; – copii ce cad între zăbrelele

Latura subiectivă

Crimă:

spânzurare:

• locul spânzurării este inaccesibil victimei;

urme de luptă pe corp;

strangulare:

în 95% din cazurile criminale; se pot întâlni leziuni de opoziţie a victimei; sugrumare – este întotdeauna crimă; sufocările simple sau în cadrul agresiunilor sexuale constituie acte criminale. ATENŢIE! • Pot exista crime prin simularea unei asfixii:

împingerea unei persoane în apă;

simularea unui înec prin aruncarea cadavrului în apă;

simularea unei spânzurări prin atârnarea cadavrului în laţ.

Pot exista crime prin asfixie şi simularea unui alt tip de moarte:

sugrumare, strangulare urmate de simularea unor accidente de trafic.