Expertiza criminalistic a urmelor de snge

aikidoady noiembrie 30, 2012 0 Comments

Criminalisticace este o urma de sange, cercetarea criminalistica a urmelor de sa
nge, clasificarea urmelor de sange, criminalistica, definita urmelor de sange, d
ispunerea urmelor de sange, expertiza urmelor de sange, expertize criminalistice
, investigarea urmelor de sange, prelevarea urmelor de sange, teoria urmelor de
sange, tipuri de urme de sange, urmele de sange, ustensile pentru prelevarea urm
elor de sange
Cercetarea criminalistica a urmelor de sange
urma de sange
Urma de sange face parte din categoria mai larga a urmelor biologice;
Constituie o urma si este obiect principal al investigatiei criminalistice;
Face parte din categoria esuturilor moi;
ntr-o cercetare la fata locului se pot gasi mai multe categorii de urme, uneori a
mestecate, ceea ce determina o munca de selectie si fixare a fiecarui element de
urma, in vederea analizarii acestora;
cele mai importante urme sunt:
urmele de sange.
firele de par.
urmele de sperm.
urmele de saliv.
urmele de miros.
Urmele de sange pot aparea in urma savarsirii unor infractiuni de violenta, acci
dentelor de munca, accidentelor rutiere, explozii, sinucideri, rniri ntmpltoare etc.
Ajut la individualizarea faptei si la desprinderea caracteristicilor concrete de
savarsire a faptei;
Urmele de sange contribuie si determina stabilirea profilului ADN al faptuitorul
ui si al victimei;
Necesita pentru investigare asa-numita expertiza biocriminalistic, ce presupune a
tat elemente de investigatie criminalistica cat si tehnici medico-legale;
Configureaza trasaturile faptei savarsite si antameaz modul de savarsire a faptei
, precum si caracteristicile psiho-fiziologice ale celor vinovati de comiterea e
i;
Este necesar cunoasterea metodei criminalistice de cercetare a urmelor de sange,
precum si criminalistica in ansamblul ei, pentru un magistrat care doreste sa fi
e un profesionist desavarsit si sa poata intelege si decide corect intr-un dosar
penal;
sange2
Clarific aspecte precum locul, timpul, mijloacele de savarsire a faptei, modul de
savarsire a faptei, participantii la fapta, caracteristicile acestora, etc.
Sangele contine aproximativ 1/13 din greutatea unei persoane;
Sangele contine plasm si elemente celulare;
Sangele este format din globule rosii (hematiile), globule albe (leucocite) si t

rombocite;
Urmele de sange apar ca urmare a leziunilor vaselor sanguine, n timpul unei actiu
ni mecanice de vatamare a corpului unei persoane;
La fata locului urmele pot fi dispuse sub forma de stropi, balti, dare, picaturi
, etc.
In functie de obiectul purtator al urmei de sange, aceasta poate ramane la supra
fata ori poate fi impregnata in materialul obiectului;
Urmele de sange si schimb culoarea in functie de timpul trecut de la crearea lor,
factorii de clima, lumina, agentii fizici sau chimici, caracteristicile material
ului pe care se afla variind de la rosu-aprins catre brun-roscat si apoi negru-m
aroniu;
Calitatea urmelor de sange se schimba in functie de eforturile de indepartare a
ei de catre faptuitori sau victima si in functie de factorii fizici sau chimici
care actioneaza asupra urmei;
Descoperirea urmelor de sange este o activitate grea si provocatoare in situatia
in care acestea nu sunt evidente sau usor de identificat;
Se cerceteaza imbracamintea si corpul persoanelor, in special al autorului fapte
i, instrumentele folosite la comiterea infractiunii, locul in care s-a savarsit
fapta, modul de execuie a faptei;
urmele persista in materialele textile si in locurile greu de observat cum ar fi
, spre exemplu, sub unghii sau in par.
Identificarea urmei de sange suspecte se face prin surse luminoase cu filtre de
culoare, in special se foloseste lampa de radiatii ultraviolete;
Determinarea exacta a urmei de sange se face prin folosirea unor reactivi precum
apa oxigenata, luminolul (contine perborat de sodiu, aminoftalhidrazida, carbon
at de sodiu anhidru), acidul sulfuric, reactivul Medinger (contine eter, acid ac
etic glacial, apa oxigenata) cu leuco-malachit si reactivul Adler cu benzidina;
se apeleaza la un specialist in biocriminalistica care preleveaz cantitati mici d
e sange intr-un geam de ceas, in vederea cercetarii naturii acestuia;
dupa identificarea si stabilirea naturii urmelor de sange, se trece la fixarea a
cestora prin fotografiere si descriere amanuntita intr-un proces-verbal;
se actioneaza cu prudenta pentru a evita contaminarea urmei de sange, ceea ce ar
zadarnici cercetarea genetica a sangelui;
Ridicarea urmelor de sange se face cu maxim atentie, prin solubilizare, izolare a
materialului purtator de urma, absorbtie cu pipeta sau hartia de filtru si alte
modalitati eficiente;
sange3
Ambalarea urmelor de sange si transportarea lor la laborator trebuie sa se faca
cu maxima atentie, pentru a nu degrada caracteristicile urmei. Astfel, obiectele
purtatoare de urme de sange nu se ambaleaza niciodata in pungi de plastic sau i
n stare uda. Se folosesc sacii de hartie si timpul de ambalare trebuie sa fie mi
nim;
Urma de sange poate fi interpretata in functie de culoarea, modul de dispunere,

forma, cantitatea si aspectul ei putand sa concluzioneze starea in care a fost s

urprinsa victima, zona lezata, modul de operare al autorului precum si eventuale
le activitati subsecvente de incercare a disimularii sau ascunderii ei;
Se poate stabili grupa sanguina a autorului faptei, atunci cand la locul descope
ririi urmelor se gasesc doua grupe sanguine diferite, dintre care una este a vic
timei.
Se poate stabili cu aproximatie data producerii urmei, in functie de caracterist
icile acesteia de culoare si dispunere;
Cercetarea urmelor de sange se face printr-o expertiza biocriminalistica sau exp
ertiza medico-legala a produselor biologice;
Se cerceteaza in primul rand daca urma gasita este sange sau nu si daca apartine
unei fiinte omenesti
se folosesc reactivi de certitudine precum reactiile micro
cristalografice (reactii Teichman
acidul acetic reactioneaza la clorul din sange
si produce cristale de hemina) si reactiile microspectroscopice.
Se stabilesc caracteristicile genetice si profilul ADN, grupa sanguina si sexul
subiectului din care provine pata de sange;
Se stabileste zona corpului din care provine sangele, prin cercetarea elementelo
r straine care se gasesc in continutul urmei;
Se poate stabili vechimea urmei de sange, cu aproximatie;
Modelele de comparatie se preleveaza in conditii de maxima atentie, in cantitate
suficienta si se depoziteaza in eprubete sterilizate, de catre personal medical
autorizat si specializat.
Se procedeaza la expertiza pentru obtinerea profilului ADN, pe baza urmelor de s
ange descoperite si fixate in mod corespunzator.
Prin cercetarea urmei de sange pot fi evidentiate chiar haptoglobinele;
Urmele se pot gasi pe:
corpul si imbracamintea agresorului sau victimei,
pe obiectele dimprejurul sau aflate asupra persoanei vatamate,
pe portiunea de teren parcursa de persoana care sangereaz, ori de catre agresorul
care poarta aceste urme,
in locul unde a fost gasita victima,
n alte locuri strabatute de faptuitorul care poarta pe imbracamintea sau mainile
sale urmele de sange ale victimei;
orice intrerupere din exterior a ansamblului vascular al persoanelor cauzeaza de
clansarea curgerii sangelui si marcarea obiectelor sau lucrurilor pe care acesta
cade;
Urma de sange este examinata la fata locului pentru stabilirea reactiilor de pro
babilitate si in laboratoare criminalistice si medico-legale, pentru stabilirea
reactiilor de certitudine.
Este de retinut ca urma de sange dispusa pe suporturi absorbante precum lana, im
bracamintea, pamantul, caramida, etc. creeaza contururi neregluate, informe, car
e nu formeaza pelicule sau cruste de suprafata;
Urmele lasate pe suporturi neabsorbante precum sticla, metal, plastic sangele fo
rmeaza cruste lucioase care-si pastreaza forma initiala.

In functie de trasaturile obiectului purtator de urma de sange putem avea:

urme de sange cu densitate uniforma, cu margini bine delimitate;
urme de sange cu densitate neuniforma, cu margini difuze;
Urma de sange este puternic influentata, ca forma, de nlimea de cadere.
Astfel, o urma cazuta pe un plan orizontal, de la o inaltime de aproximativ 150
cm, urma are o forma aproape compacta, cu margini relativ zimtate;
Sangele cazut de la o inaltime mai mare prezinta pe langa urma principala si str
opi secundari cu aspect diferit, mai indepartati de prima zona de impact;
Unghiul de incidenta al picaturii de sange este important; Cu cat unghiul suport
ului pe care cade urma este mai ascutit cu atat picatura de sange este mai alung
ita si cu axa orientata catre directia de miscare;
Coagularea sangelui este intarziata cand temperatura mediului ambiant si a supor
tului de urma este scazuta;
Daca urma de sange este mai groasa, in cantitate mai mare, timpul de coagulare e
ste mai mare;
Primele semne de inceput de coagulare sunt date de o pojghita fina care se forme
aza in primele momente in care sangele ia contact cu mediul extravascular;
Temperaturile sub 0 grade celsius mentin forma, dimensiunea si conturul urmei de
sange. Temperaturile de peste 0 grade celsius si gradul de luminozitate asupra
urmei de sange ii modifica forma, dimensiunile, conturul si culoarea, de la rosu
la cenusiu.
Raportat la criteriul de putrefactie, urma capata aspect negricios;
In functie de factorii de ordin intern, urma de sange capata o culoare verzuie;
La drele de sange cu sens de formare la fel cu cel al deplasarii persoanei, strop
ii de sange au extremitatile alungite in directia de mers;
Un jet de sange, in timpul deplasarii persoanei, provoaca stropi primari si stro
pi secundari, izolati sau confluenti, in forma unui evantai, avand directia in s
ensul de miscare.
In timpul stationarii, urma de sange are aspect de balt sau de urma de prelingere
, in functie de pozitia suprafetei de contact;
Sunt definitorii momentele fiziologice in care este suprinsa persoana care sange
reaza, cum ar fi graviditatea, menstruatia, convalescenta
stari care agraveaza e
fectul pierderilor de sange, oricat de mici ar fi acestea, conducand la crearea
unor pete mai mari de sange, in structura chimica a carora se pot observa urme b
iologice ale starii fiziologice a subiectului;
urma de sange este influentata de regiunea anatomica lezata, gradul de ranire, i
nstrumentul contondent folosit (forma, grad de ascutire, modalitate de actiune m
ecanica asupra corpului, mod de folosire, intensitatea agresarii, durata agresiu
nii, gradul de manevrabilitate, dexteritatea subiectului care actioneaza);
Succesiunea sangerarii (intrerupere-reluare) poate fi identificata in functie de
aspectul si forma urmelor rezultate;
Masurile luate pentru indepartarea, distrugerea, alterarea, curatarea urmelor de
sange, pot inflenta decisiv compromiterea activitatii de investigare criminalis
tica ori pot ajuta cercetarea prin eliminarea unor ipoteze abstracte.

Sangele lichid de la o persoana in viata, in vederea formarii esantioanelor de c

omparare, se preleveaza de catre personal medical specializat, in cantitate de a
proximativ 5 ml si se foloseste o substanta chimica pentru anticoagulare, numita
EDTA.
Eprubetele sunt etichetate cu datele de identificare a cazului, persoanei recolt
atoare si subiectului supus recoltarii de sange;
Probele de sange recoltate nu se nghea, ci se pastreaza la temperaturi reci, in ved
erea folosirii imediate a lor;
Cheagurile de sange de la locul faptei se recolteaza cu spatule sterilizate;
Sangele lichid de la locul faptei se recolteaza cu seringi sterilizate sau cu aj
utorul unei bucati de bumbac sterilizat;
Probele astfel recoltate trebuie supuse imediat investigarilor pentru a nu isi p
ierde caracteristicile principale;
Sangele lichid gasit n zapada sau in apa se recolteaza imediat, inainte de diluar
e, si se ingheata;
Imbracamintea cu pete de sange umede nu trebuie niciodata depozitata in saci de
plastic sau in materiale inchise ermetic, deoarece degradeaza urma de sange. Imb
racamintea se lasa la uscat si apoi se impacheteaza in hartie si se etichteaza i
n mod corespunzator;
Obiectele mici care poarta urme de sange se iau cu totul spre investigare, iar d
e pe obiectele mari care poarta urme de sange se recolteaza probe de sange cu aj
utorul unui material din bumbac, care va fi lasat apoi sa se usuce si mpachetat i
n hartie in vederea transportarii la laborator.
Intotdeauna se eticheteaza probele luate spre investigare;
Petele de sange uscate de pe obiectele mici care se pot transporta (arme, imbrac
aminte) sunt luate si impachetate impreuna cu obiectele purtatoare de urma, in m
od corespunzator;
Petele de sange uscate de pe suprafetele solide neabsorbante ale obiectelor netr
ansportabile se dizolva intr-o solutie salina sterilizata prin frecarea cu ajuto
rul unei bucati de bumbac pe suprafata vizata; Bucata de bumbac va fi lasata la
uscat si ambalata apoi in hartie;
Petele de sange de pe covoare, tapiterii, tabla, pereti si alte obiecte netransp
ortabile se recolteaza prin indepartarea unei portiuni din obiectul respectiv cu
ajutorul unui instrument ascutit curat si sterilizat;
Se recolteaza de asemenea si o bucata din obiectul respectiv, neafectata de urma
de sange;
Picaturile mici de sange se recolteaza cu ajutorul benzii adezive, dar procesul
este cam anevoios, dar nu imposibil;
Piesele astfel recoltate se depun intr-un suport de plastic, atarnandu-se banda
cu picaturile de sange la mijlocul recipientului folosit;
Fiecare piesa prelevata se impacheteaza si se sigileaza in mod corespunzator;
Prin examinarea urmelor de sange se poate deduce natura profesiei faptuitorului
si a modului de savarsire a faptei;

Cand petele de sange se gasesc pe mai multe planuri orientate diferit, se poate
stabili prin constructii geometrice punctul spatial aproximativ din care a tasni
t sangele;
Dispunerea picaturilor de sange pe sol si reducerea acestora pana la disparitie
indica traseul parcurs de persoana supusa sangerarii;
Disproportia evidenta intre leziunile vasculare constatate pe corpul victimei si
cantitatea de sange descoperita la fata locului poate indica faptul ca nu in ac
el loc s-a cauzat actiunea eficienta asupra victimei (moartea) prin folosirea in
strumentelor apte de a produce acest rezultat.
Spalarea incompleta si ineficienta a urmelor de sange de pe un material textil d
etermina aparitia pe acesta a unor pete care au o zona centrala intens colorata
si o zona marginasa cu nuanta cromatica degradabila treptat.
Concluziile examinarii si compararii urmelor de sange cu modelele de comparatie
aduc raspunsuri precum cel daca urma de sange ridicata de la fata locului concor
da cu proba de sange comparativa de la faptuitor, victima, alti participanti la
savarsirea faptei precum si depistarea altor indicii asemanatoare intre urma de
sange studiata si proba de sange prelevata.
Modalitati de recoltare a urmelor de sange:
1. transfer pe tampon steril din bumbac;
2. rzuirea urmei;
3. decuparea zonei cu urma;
4. utilizarea luminolului pentru evidentierea urmei de sange (test empiric de de
terminare a urmelor de sange invizibile pentru ochiul liber);
5. depistarea reactiilor pozitive ale luminolului cu ionii de cupru, fier, cobal
t, permanganatul de sodiu din coloranti, hipocloritul de sodiu folosit pentru cu
ratarea textilelor, peroxidazele si fenocianurile din plante;
6. luminolul combinat cu apa oxigenata determina efectuarea analizelor genetice
ale urmei de sange gasite.
Se apeleaza la luminol decat ca ultima solutie, deoarece
strugand-o;

chinuie

urma de sange, di

7. utilizarea unei surse de lumina intense dispusa oblic pe suprafata cercetata,

este o metoda mai sigura de cercetare a urmei de sange.
8. Sangele nu poate fi usor sters prin metode obisnuite, de aceea cercetarea cri
minalistica poate avea succes chiar si in situatia invizibilitatii acestor urme,
la prima cercetare umana obisnuita.
9. Pentru identificarea microurmelor de sange se pot folosi reactivi precum orto
toluidina si merbromina, preparate cu solventi organici care evapora solventul i
ntrebuintat fara afectarea calitatii sangelui analizat.
10. In cazul sangelui gasit in jurul cadavrelor victimelor, cercetarea acestuia
nu mai este necesara deoarece caracteristicile cadavrului sunt suficiente pentru
a determina profilul genetic al persoanei. Aceasta insa, numai dupa ce se const
ata ca acel sange exterior provine de la persoana gasita.

in cazul urmelor de sange rezultate in urma accidentelor de circulatie, trebuie

tinut seama de faptul ca partea exterioara a autovehicului este supusa actiunii
factorilor de mediu sau a celor mecanici, car au rolul de a degrada si influenta
urma de sange rezultata;
este necesar pentru investigator sa cunoasca caracteristicile si tipul de materi
al pe care se impregneaza urma de sange rezultata in cazul unui accident de circ
ulatie, pentru a le putea efectua analiza genetica;
substantele din jurul autovehiculului precum uleiul, vaselina, benzina/motorina
cu exceptia celor corozive au capacitatea de a pastra caracteristicile urmelor d
e sange si a celorlalte urme biologice, contribuind la conservarea acestora.
pentru urmele de sange prelevate de pe sol, sunt conservate la o temperatura de
maximum 4 grade celsius, pana cand ajung la laborator;
urmele de sange continute in uleiuri sau vaselina sunt recoltate cu o seringa st
erila, cu bucati de tifon sterilizat, tampoane din bumbac sterile nembibate n apa,
prin frecare, tamponare, razuire ori extragere.
Apoi se ambaleaza in hartie si se pastreaza la temperaturi de maximum 4 grade ce
lsius;
urma de sange uscata gasita pe suprafete ruginite se colecteaza prin razuire cu
ajutorul unui instrument contondent si se impacheteaza in hartie dubla, pentru s
iguranta;
Crustele colectate se inchid in ambalaj de hartie; Se pastreaza la temperatura c
amerei;
urma de sange umeda gasita pe suprafete ruginite se colecteaza cu un tampon ster
il din bumbac sau tifon, neumezit, prin frecare usoara.
Se pastreaza la uscat, la temperaturi de 2 pana la 4 grade celsius;
urma de sange lichida gasita in amestec cu alte tipuri de substante, se prelevea
za cu ajutorul unei seringi sterilizate sau prin tamponare cu o bucata de tifon
steril si se transfera intr-un flacon de plastic sau din sticla;
Se pastreaza la o temperatura de maximum 4 grade celsius, pana la laborator;
Prin manipularea multipla a unui obiect se transfera pe suprafata acestuia celul
e epiteliale, in straturi, pana la formarea unei cruste vizibile;
Tinand cont de aceasta se pot preleva microurme biologice ce provin de la persoa
ne diferite si care se gasesc pe aceeasi suprafata de contact. Vezi in acest sen
s, ipoteza airbagurilor masinii, pe care se vor gasi urme de sange din zona corp
ului care a luat contact cu partea de airbag vizata (in mod obisnuit capul subie
ctului, faa acestuia);
In cercetarea si prelevarea urmelor biologice de la fata locului, obligatoriu se
foloseste:
masca de protectie;
apa sterila/ser fiziologic;
foarfeca, cutit, alte obiecte contondente;
substantele chimice necesare investigarii;
ambalaje din hartie, eprubete, flacoane si alte ambalaje din sticla;
mnusi de protectie chirurgicale;
costum adecvat, protector si sterilizat.

frecarea cu tamponul sterilizat a suprafetei vizate spre cercetare a piesei cont

inatoare de urma de sange, se va face in mod corespunzator, cu o intensitate si
numar de repetitii care depind de scopul cercetarii criminalistice.
Astfel:
cu o trecere usoara a tamponului pe obiectul vizat, folosind o suprafata cat mai
mica a obiectului, se concentreaza microurma, se preleveaza din stratul superfi
cial al obiectului (stratul ultim) si permite obtinerea profilului genetic al ul
timei persoane care a luat contact cu autovehiculul sau obiectul cercetat;
frecarea intensa si accentuata a zonei vizate spre cercetare, conduce la preleva
rea celulelor remanente (ascunse, din straturile inferioare) si determina obtine
rea profilelor genetice ale persoanelor care au luat contact mai indelungat cu a
utovehiculul sau piesa supusa cercetarii.
capatul nefolosit al instrumentului de prelevare se indeparteaza prin taiere cu
un instrument contondent sterilizat;
uscarea tamponului se face in conditii sterile, departe de caldura sau radiatii
solare, ori se pastreaza la maximum 4 grade celsius, in vederea transportarii la
laborator, pentru analiza detaliata;
ambalarea se face in plicuri si plicurile se eticheteaza in mod corespunzator cu
elementele de identificare al locului, persoanei vizate, obiectului purtator de
urma si numele investigatorului.
SURS:
1. Medicina Legala , Dan Dermengiu; L. Derobert, Medicine legale; J. Rolin; L. Vasi
liu, M. Terbancea
lucarari de criminalistica celebre.
2. Codul de procedura penala al Romniei;
3. Codul penal romn;
5. Colectiv Tratat de tactica criminalistica , Ed. Carpati, Craiova, 1992;
6. Colectiv

Tratat de metodica criminalistica , Ed. Carpati, Craiova, 1994;

7. Colectiv Tratat practic de criminalistica , vol. I si II, Ed. Ministerului de I

nterne, 1976, 1978, 1980;
8. Stancu Emilian Criminalistica , Ed. Actami, Bucuresti, 1999;
9. Suciu C.
1972;

Criminalistica , vol. I si II, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

13. E.Stancu Tactica si metodologia criminalistica , Ed. Actami, Bucuresti, 1995,

vol. II;
14. N.Ionescu
i, 1996 ;

Criminalistica

Tactica criminalisticii , Ed. Actami, vol. I, Bucurest

16. Gh.Pasescu Notiunea si clasificarea generala a urmelor, n Tratat practic de cr

iminalistica , vol. II, 1976;
17. Gh. Pasescu, I. R. Constantin Secretele amprentelor papilare , Ed. National, B
ucuresti, 1996;
18. Curs de tehnica criminalistica , vol. II, Ed. Little Star, Bucuresti, 2003;

19.

Investigarea stiintifica a infractiunilor , Ed. Tempus, Bucuresti, 1986.

20. Cercetarea Penala, Criminalistica

Teorie si practica , (ndrumar complet de cerce
tare penala), Ed. Icar, Bucuresti, 2001.
21. Revistele Criminalistica : Nr. 2/mai 1999; Nr. 4/septembrie 1999; Nr. 2/martie
2000; Nr. 4/iulie 2000; Nr.3/mai 2002.
22. V. Berchesan, M. Ruiu
esti, 2004;

Tratat de tehnica criminalistica , Ed. Little Star, Bucur

23. V. Berchesan Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii , vol. I, Ed. Lit

tle Star, Bucuresti, 2002;
24. E. Mihuleac Expertiza judiciara , Ed. National, Bucuresti;
25. Institutul de criminalistica Documentar de Criminalistica , Nr.1, Ed. Minister
ului de Interne;
26. V. Belis Tratat de medicina legala , vol. I, Ed. Medicala, Bucuresti;
27. I. R. Constantin, M. Radulescu Tratat practic de criminalistica , Ed. National,
Bucuresti;
28. L. Ionescu, D. Sandu Identificarea criminalistica , Bucuresti, 1997;
29. V. S. Mitricev, M. P. Salamanov Kriminalistika , Izdatelstva
juridiceskaia literatura, Moscova, 1963;