Sunteți pe pagina 1din 118

UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE DREPT REZUMAT TEZA DE DOCTORAT Conducator stiintific: Prof. Univ. dr.

Emilian STANCU Doctorand: Adrian ENULESCU Bucuresti, 2007

UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE DREPT REZUMAT TEZA DE DOCTORAT Conducator stiintific: Prof. Univ. dr. Emilian STANCU Doctorand: Adrian ENULESCU Bucuresti, 2007

CUPRINS CAPITOLUL I IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA, ELEMENT DEFINITORIU AL PROCESULUI DE INVESTIGARE CRIMINALISTICA................................................... ......................................... 6 SECTIUNEA I Notiunea, obiectul, principiile si elementele identificarii criminalistice................................................... ................................................................. .... 6 1. Notiunea de identificare criminalistica................................................... ............................... 6 2. Obiectul si elementele identificarii criminalistice .................................................. ............... 6 3. Principiile identificarii criminalistice .................................................. .................................. 6 SECTIUNEA II Etapele identificarii criminalistice............................................... 6 1. Unitatea identificarii criminalistice .................................................. ..................................... 6 2. Stabilirea apartenentei de gen sau identificarea generica...................................................... 6 3. Identificarea individuala...................................................... .................................................. 6 SECTIUNEA III Unele consideratii privind metodologia identificarii criminalistice................................................... ................................................................. .... 6

1. Metodele si fazele procesului de identificare .................................................... .................... 6 2. Examinarea prealabila ................................................................. .......................................... 6 3. Examinarea intrinseca....................................................... ..................................................... 6 4. Examinarea comparativa ................................................................. ...................................... 6 5. Formularea concluziei ...................................................... ..................................................... 6 SECTIUNEA IV Rolul si importanta expertizei criminalistice n procesul penal. Aspecte de drept penal si procesual penal............................................................ ............. 6 1. Notiuni generale despre expertiza ................................................................. ........................ 6 2. Expertizele criminalistice .................................................. .................................................... 6 CAPITOLUL II TEHNICI MODERNE DE DENTIFICARE N DACTILOSCOPIE.................................................... .......................................... 6 SECTIUNEA I Examinarea dactiloscopica de la metoda clasica la cea asistata de calculator....................................................... ................................................................. . 6 1. Consideratii generale privind examinarea si identificarea dactiloscopica............................. 6

SECTIUNEA II Sisteme automate de identificare a amprentelor si urmelor digitale ........................................................ ................................................................. ......... 6 1. Sistemul automat de identificare a amprentelor digitale folosit n Japonia NEC............... 6 SECTIUNEA III Sisteme MORFO de recunoastere si identificare automata a amprentei digitale ........................................................ ........................................................ 6 SECTIUNEA IV Sistemul A F I S 2000 -PRINTRAK INTERNATIONAL INC mijloc modern de examinare si identificare automata a amprentelor digitale.............. 6 1. Schema logica de functionare a sistemului AFIS 2000 ......................................................... 6 2. Componentele sistemului AFIS 2000............................................................. ....................... 6 5/64

SECTIUNEA V ............................................................... ........................................... 6 1. Notiuni de ordin terminologic .................................................... ............................................6 2. Clasificarea de referinta........................................................ ..................................................6 3. Utilizarea bancii de date ............................................................ .............................................6 SECTIUNEA VI Consideratii privind necesitatea utilizarii sistemelor automate de identificare n rezolvarea cauzelor penale .......................................................... .......... 6 1. Importanta utilizarii sistemelor automate de identificare..................................................... ..6 2. Directii de dezvoltare si modernizare a sistemelor automate de identificare a amprentelor..6 CAPITOLUL III IDENTIFICAREA PERSOANEI PRIN EXAMINAREA CRIMINALISTICA A URMELOR DE BUZE, DINTI SI URECHI........................................................... .....................................................6 SECTIUNEA I Cercetarea si expertiza urmele de buze........................................6 1. Precizari notionale........................................................ ..........................................................6 2. Revelarea si ridicarea urmelor de buze ............................................................ ......................6 SECTIUNEA A IIA................................................................ ..................................6 1. Expertiza urmelor de buze............................................................. .........................................6 SECTIUNEA A III-A Cercetarea si expertiza urmelor de dinti........................... 6

1. Consideratii de ordin general ......................................................... ........................................6 2. Obtinerea modelelor de comparatie....................................................... .................................6 3. Expertiza urmelor de dinti............................................................ ..........................................6 SECTIUNEA A IV-A Cercetarea si expertiza urmelor de urechi........................6 1. Formarea, relevarea si ridicarea urmelor de urechi........................................................... .....6 2. Expertiza urmelor de urechi .......................................................... .........................................6 CAPITOLUL IV REGULI DE CERCETARE CRIMINALISTICA A URMELOR DE PICIOARE......................................................... ......................6 SECTIUNEA I Cercetarea criminalistica a urmelor de picior la fata locului..... 6 1. Mecanismul de formare a urmelor de picioare......................................................... ..............6 2. Ridicarea urmelor de picioare ........................................................ ........................................6 3. Examinarea urmelor de picioare......................................................... ....................................6 SECTIUNEA A II-A Cercetarea urmelor de ncaltaminte si cararii de urme....6 1. Aspecte de ordin general ......................................................... ...............................................6 2. Urmele lasate pe corpul uman ............................................................ ....................................6 3. Probleme ce se pot rezolva prin cercetarea urmelor de picior................................................6 CAPITOLUL V TEHNICI MODERNE DE IDENTIFICARE A PERSOANELOR SI CADAVRELOR....................................................... ........6 SECTIUNEA I Identificarea persoanelor n sistemul de recunoastere si

compunere faciala.......................................................... ...................................................... 6 1. Metoda de identificare antropometrica................................................... ................................6 2. Notiunea de semnalmente si portret vorbit. Scurt istoric asupra semnalmentelor si portretul vorbit .......................................................... ................................................................. ....................6 3. Principiile metodei portretului vorbit .......................................................... ...........................6 4. Identificarea persoanelor dupa metoda portretului vorbit ......................................................6 6/64

5. Metode tehnice folosite n identificarea persoanelor dupa semnalmentele exterioare1. ....... 6 SECTIUNEA A II-A IMAGETRAK, sistem de recunoastere si compunere faciala ................................................................. ................................................................. . 6 1. Consideratii generale privind sistemul de recunoastere si compunere faciala...................... 6 2. Facilitatile bazei de date Imagetrak ....................................................... ................................ 6 3. Posibilitatile sistemului Imagetrak ....................................................... ................................. 6 4. Modul de lucru la sistemul Imagetrak ....................................................... ............................ 6 SECTIUNEA A III-A Tehnici moderne de identificare a persoanelor si cadavrelor cu identitate necunoscuta...................................................... ........................... 6 1. Prezentare generala......................................................... ....................................................... 6 2. Activitati ce se desfasoara n cazul cadavrelor cu identitate necunoscutasi completarea corespunzatoare a fisei tip ............................................................. ............................................................ 6 3. Activitati ce se desfasoara n cazul persoanelor disparute n conditii suspecte si completarea corespunzatoare a fisei tip D ............................................................. ................................ 6

4. Activitati ce se desfasoara n cazul persoanelor cu identitate necunoscutasi completarea corespunzatoare a fisei tip ,,P ............................................................ ...................................................... 6 5. Activitati ce se desfasoara n cazul dromomanilor si completarea corespunzatoare a fisei tip D ............................................................. ................................................................. ................ 6 CAPITOLUL VI ELEMENTE DE INVESTIGARE SI IDENTIFICARE BIOCRIMINALISTICA PE BAZA PROFILULUI ADN. 6 SECTIUNEA I Fundamentul stiintific al identificarii ........................................... 6 1. Notiuni generale......................................................... ............................................................ 6 2. Genetica populatiilor .................................................... ......................................................... 6 SECTIUNEA A II-A AND constructie fundamentala a structurii genetice ....... 6 1. Notiuni introductive..................................................... ..........................................................6 2. Localizarea AND n corpul uman............................................................. ............................. 6 SECTIUNEA A III-A Recoltarea si pastrarea probelor biologice ...................... 6 1. Identificarea probelor ADN.............................................................. .....................................6 2. Transportul si depozitarea urmelor biologice ce contin ADN............................................... 6

3. Proba ADN prin eliminarea mostrelor8....................................................... .......................... 6 4. CODIS ........................................................... ................................................................. ...... 6 SECTIUNEA A IV-A Modalitati de determinare a structurii genetice a unei persoane ........................................................ ................................................................. ...... 6 1. Recoltarea si conservarea dovezilor biologice ....................................................... ............... 6 2. Principiile determinarii profilului ADN ............................................................. ................... 6 3. Banca de date ADN ............................................................. .................................................. 6 SECTIUNEA A V-A Modalitati de recoltare a probelor biologice ...................... 6 1. Snge si pete de snge ........................................................... ................................................ 6 2. Examenul la locul faptei al petelor de snge ........................................................... .............. 6 3. Examenul medico-legal de laborator al petelor de snge ...................................................... 6 4. Sperma si petele de sperma........................................................... ......................................... 6

SECTIUNEA A VI-A Prelucrarea probelor de ADN ............................................ 6 1. Primirea probelor la laborator........................................................ ........................................ 6 2. Metode de laborator pentru prelucrarea initiala......................................................... ............ 6 7/64

3. Metode folosite n determinarea ADNului............................................................. ...............6 4. Principii generale ale reactiei de polimerizare n lant............................................................6 5. Protocolul PCR.............................................................. .........................................................6 6. Metoda cromozomului Y ............................................................. .......................................6 7. Caracteristicile cromozomului Y................................................................ ............................6 CAPITOLUL VII MASURATORILE BIOMETRICE UTILIZATE N CRIMINALISTICA................................................... ..........................................6 SECTIUNEA I Aspecte de ordin general ......................................................... ....... 6 SECTIUNEA A III-A Aplicatii civile de baze de date si utilitatea bazelor de date n cadrul probatiunii juridica......................................................... ............................ 6 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA........................................................ .........6 8/64

CAPITOLUL I IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA, ELEMENT DEFINITORIU AL PROCESULUI DE INVESTIGARE CRIMINALISTICA SECTIUNEA I Notiunea, obiectul, principiile si elementele identificarii criminalistice 1. Notiunea de identificare criminalistica Criminalistica se ntemeiaza pa faptul ca un infractor, cel mai adesea farastirea sa, lasa ntotdeauna urme la locul faptei; reciproc, el preleva pe corpul sau, pe haine si pe obiectele purtate alte urme, toate indicii, de obicei imperceptibile, dar caracteristice, pentru prezenta sau actiunea sa1. Notiunea de identificare criminalistica nu poate fi definita fara ntelegerea unor termeni utilizati att n teoria, ct si n practica de specialitate. n acest sens, termenul identic este folosit fie cu ntelesul de ceea ce este unic, fie cu ntelesul de aceeasi, adica o persoana este identica cu ea nsasi, neavnd relevanta schimbarile ce pot aparea pe parcursul existentei sale2. Alteori, termenul identic este utilizat n sensul ca doua ori mai multe obiecte de gndire, aflate n stare numerica distincta, sunt considerate ca avnd aceleasi proprietati sau cantitati3. n diferite lucrari de specialitate, notiunea de identitate este definita ca fiind proprietatea unui obiect de a fi si a ramne, cel putin un anumit timp, ceea ce este, calitatea de a-si pastra un anumit timp caracterele fundamentale4. Legea identitatii este fundamentala, dar ea nu se fundamenteaza cu adevarat daca nu este dublata concomitent cu legea identitatii concrete5 spunea, pe buna dreptate, Constantin Noica. Din acest considerent, ideea exprimata de reputatul profesor Emilian Stancu, potrivit careia stabilirea identitatii unor persoane sau obiecte, privita n sensul ei cel mai larg, proprie tutore domeniilor stiintei, reprezinta elementul definitoriu al procesului de investigare criminalistica6 si gaseste o deplina acoperire att n plan teoretic, ct si n planul practicii n domeniu. Aceasta opinie, coroborata cu aprecierile dupa care investigarea criminalistica este o arta7, iar criminalistica, n sens larg, arta si tehnica investigatilor penale8 demonstreaza elocvent rolul de element definitoriu al identificarii criminalistice n procesul de investigare.

n contextul celor aratate subliniem ca identificarea criminalistica nu se realizeaza numai prin activitati de laborator. O astfel de identificare se poate realiza si prin alte activitati, cum ar fi: ascultarea martorilor, ascultarea victimei infractiunii prezentarea pentru recunoastere etc. aceasta deoarece nici criminalistica nu poate fi redusa numai la componenta ei tehnica9. 2. Obiectul si elementele identificarii criminalistice Att n literatura de specialitate, ct si n practica criminalistica, obiectul identificarii criminalistice este privit ntr-un sens larg si ntr-un sens restrns. n sens larg, obiectul identificarii criminalistice este constituit din totalitatea obiectelor, fenomenelor, calitatilor, intervalelor de timp si spatiu, nsusirilor fizice sau actiunilor psihice ale omului10. n sens restrns, obiectul identificarii criminalistice l formeaza doar elementele solide ale lumii materiale, acestea avnd volum si caracteristici, relativ constante11. Scoala romneasca de criminalistica s-a pronuntat n favoarea ideii potrivit careia: 11/64

persoana, reprezint a obiectul principal al identificarii, n nici o mprejurare neputnd fi conceputa savrsirea unei infractiuni fara existenta unui infractor12; obiectele, fie ca nu au fost purtate de autorul infractiunii, fie ca au fost folosite la comiterea acesteia, reprezinta legatura nemijlocita dintre autor si fapta; animalele pot forma si ele obiectul identificarii criminalistice13. 3. Principiile identificarii criminalistice n afara principiilor cu valabilitate generala, identificarea criminalistica este guvernatasi de alte principii din rndul acestora, mentionam: . Principiul identitatii Asa cum este cunoscut, identitatea este definita ca fiind starea unui obiect de a fi ceea ce este, de a-si pastra un anumit timp caracterele fundamentale, individualitatea, ramnnd el nsusi14. Asa cum remarca pe buna dreptate reputatul profesor Emilian Stancu, principiul identitatii este un principiu fundamental al gndirii si se impune prin nsasi natura activitatii de identificare, circumscrisa domeniului judiciar15. De fapt, stabilirea identitatii nseamna nerepetabilitatea obiectului, persoanei sau fiintei cautate, chiar fata de cele asemanatoare cu ele16. . Principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare Daca principiul identitatii consacra, att n plan practic, faptul ca identitatea se stabileste pe baza proprietatilor, caracteristicilor ori semnalmentelor exterioare, principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare consacra diferentierea ntre obiectele relativ constante si cele relativ schimbatoare. . Principiul delimitarii precise ntre obiectele identice si obiectele asemanatoare Fiecare obiect este identic numai cu el nsusi, acest lucru constituind fundamental oricarei identificari. . Principiul dinamicitatii si al interdependentei cazuale

Dupa cum este cunoscut, factorul miscare constituie un inerent al materiei, miscarea cuprinznd toate schimbarile si procesele ce au loc n de la simpla deplasare si pna la gndire. Din acest considerent identificarea criminalistica trebuie porneasca de la premiza ca orice cercetare a obiectelor, persoanelor sau fiintelor trebuie abordata perspectiva miscarii acestora si a schimbarilor trasaturilor si proprietatilor acestora.

atribut univers, sa din

. Principiul delimitarii stricte dintre obiectele scop si obiectele mijloc ale identificarii n procesul oricarei identificari criminalistice este absolut necesara diferentierea dintre obiectul care a creat urma descoperita la locul faptei. Este vorba deci de diferentierea dintre obiectul scop al identificarii persoana faptuitorului, victima sau cadavrul acesteia, obiectele care au servit ori erau destinate sa serveasca la savrsirea faptei, produsul infractiunii si obiectul mijloc al identificarii, concretizat din urmele obiectului scop si din modelele de comparatie, realizate experimental. 12/64

SECTIUNEA II Etapele identificarii criminalistice 1. Unitatea identificarii criminalistice Identificarea criminalistica este, asa cum am precizat un proces de stabilire a identitatii unei persoana, obiect ori fiinta, toate aflate ntr-un raport de cauzalitate cu fapta incriminata de legea penala17. Totodata, acest proces are un caracter unitar, identificarea facndu-se treptat, pornindu-se de la general la particular. n cadrul acestui proces, toate trasaturile caracteristice ale obiectelor, persoanelor sau animalelor parcurg o etapa de selectie n cadrul careia se determina genul, specia, grupa, subgrupa, tipul, modelul, etc. 2. Stabilirea apartenentei de gen sau identificarea generica Aceasta se constituie n prima etapa a identificarii criminalistice, n cazul obtinerii unui rezultat pozitiv continundu-se examinarea pna la stabilirea identitatii. Determinarea apartenentei generice este subordonata unor reguli statuate de practica criminalistica. Dintre acestea, exemplificam urmatoarele: a) un obiect necunoscut trebuie definit prin date privitoare la destinatia lui uzuala, modul de confectionare industrial sau artizanal, materialul din care este confectionat obiectul supus examinarii li, binenteles, culoarea, dimensiunea, etc.; b) daca se pune problema determinarii apartenentei obiectului suspus examinarii la un anumit gen, specialistul criminalist trebuie sa se pronunte att cu privire la gen, ct si cu privire la eventualele subclasificari ale acestuia; c) n situatia n care este necesara determinarea apartenentei mai multor obiecte la acelasi gen, expertiza criminalistica poate constata faptul ca obiectele sunt de acelasi fel, fara precizarea genului18; d) cnd specialistului criminalist i se pune la dispozitie urma n litigiu, stabilirea apartenentei de gen trebuie facuta n raport cu reflectarea structurii exterioare a suprafetei de contact19; e) ca baza de definire si de triere, caracteristicile de gen trebuie sa fie suficiente din punct de vedere cantitativ;

f) pentru stabilirea apartenentei de gen, caracteristicile trebuie sa fie suficiente din punct de vedere cantitativ; g) n determinarea apartenentei generice o importanta deosebita o au att deosebirile, ct si eterogenitatea obiectelor sau substantelor comparate; h) punerea n evidenta a unor deosebiri esentiale are drept rezultat negarea apartenentei de gen, deci si a identitatii; i) probabilitatea identitatii este cu att mai mare cu ct grupa din care face parte obiectul analizat este mai restrnsa; n alt plan, cu ct numarul elementelor comune este mai mare si cu ct acestea sunt mai rare, cu att identificarea de gen se apropie de identificarea individuala; j) pentru a putea constitui criterii de diferentiere, deosebirile trebuie sa fie reale si nu create n mod artificial, generate de mprejurari aleatorii; pe cale de consecinta notiunea de provenienta comuna trebuie sa fie, ntotdeauna, concretizata20. 3. Identificarea individuala Identificarea individuala se constituie att n scopul, ct si n sarcina identificarii criminalistice, termenul individual desemnnd pe de o parte esenta, iar pe de alta parte conditia sine qua non a acesteia. 13/64

Si n cazul identificarii individuale au fost consacrate o serie de reguli, dupa cum urmeaza: a) n cadrul raportului necesitate-ntmplare, chiar si caracteristicile generice pot capata valoare de identificare; b) ntmplarea nu se manifesta numai sub forma defectelor datorate uzurii ori elementelor aparute n mod accidental; c) alaturi de raportul necesitate-ntmplare existasi un tip de legatura, respectiv conditionarea reciproca a caracteristicilor si nsusirilor; deosebirea este contradictorie si, ca orice caracteristica se manifesta att ca element opus generalului din care se detaseaza obiectul examinat, ct si ca o caracteristica proprie obiectului, oferind posibilitatea recunoasterii acestuia dintre obiectele asemanatoare. SECTIUNEA III Unele consideratii privind metodologia identificarii criminalistice 1. Metodele si fazele procesului de identificare n majoritatea covrsitoare a cazurilor, identificarea criminalistica parcurge urmatoarele faze: examinarea prealabila: examinarea intrinseca; examinarea comparativa; formularea concluziei. 2. Examinarea prealabila Constituind primul pas ce precede efectuarea examinarii propriuzise, examinarea prealabila este mai degraba o faza pregatitoare, preliminara. Ea consta n efectuarea unor verificari din partea specialistului sau expertului criminalist, cu accent pe: verificarea sarcinilor rezultate din actul de dispunere a constatarii tehnico-stiintifice ori, dupa caz, a expertizei; stabilirea cadrului organizatoric necesar pentru derularea activitatilor de examinare. 3. Examinarea intrinseca

Faza examinarii intrinseci consta n analizarea caracteristicilor generale si individuale, proprii fiecarui obiect, n vederea stabilirii identitatii. Aceasta faza debuteaza, de regula, cu urma n litigiu si se continua cu obiectul de identificat, urmnd deci traseul urma incriminata-urma de comparatie21. Fara a intra n alte detalii, subliniem faptul ca faza examinarii intrinseci utilizeaza ca metoda de baza analiza, destinata stabilirii caracteristicilor obiecte lor, att la urma sau obiectul n ntregime, ct si la anumite parti ale acestora. Tot astfel, analiza caracteristicilor si a altor elemente definitorii implica obligatoriu observatia. La rndul lor, materialele de comparatie, care reprezinta conditia indispensabila pentru reusita identificarii, trebuie sa ndeplineasca anumite cerinte, respectiv: metodele de comparatie trebuie sa cuprinda, dupa caz, obiectele de la care se presupune ca provin urmele incriminate ori impresiuni ale acestora22 sau mostre de referinta23; procurarea materialelor de comparatie cade, n marea majoritate a cazurilor n sarcina organelor judiciare, stabilirea cantitatii acestora fiind atributul specialistului sau expertului criminalist; 14/64

n anumite situatii, pentru obtinerea modelelor de comparatie se recurge la asa-numitele probe constituite, constnd n crearea de urme cu obiectele de verificat puse la dispozitie de catre organul judiciar; uneori, raport cu specificul cauzei, modelele de comparatie se pot obtine si prin experiment, urmarindu-se reconstituirea mprejurarilor n care s-a format urma. De asemenea, aceste probe experimentate vizeazasi stabilirea diversilor factori de mediu care ar fi putut interveni24; influenta factorilor interni sau externi este, n general, mai redusa n cazul modelelor de comparatie de provenienta recenta25. 4. Examinarea comparativa Asa cum aratasi denumirea, n cadrul acestei faze comparatia este metoda de baza. Aceasta se realizeaza prin confruntarea a doua sau mai multe persoane, fiinte sau obiecte pentru stabilirea asemanarilor si deosebirilor dintre ele si demonstrarea identitatii sau neidentitatii. 5. Formularea concluziei Evaluarea rezultatelor obtinute n urma examinarii comparative si, binenteles, interpretarea acestora, constituie, fara ndoiala, faza de cea mai mare raspundere a ntregii examinari. Este si normal sa fie asa, atta timp ct n aceasta faza specialistul ori expertul criminalist decide daca obiectul poate sa fie identificat sau nu pe baza caracteristicilor evidentiate. De asemenea, asa cum subliniaza literatura de specialitate26, n aceasta faza se apreciazasi daca suma caracteristicilor constante este unica si ireparabila. n raport cu gradul de certitudine atins, concluziile expertului sau specialistului criminalist pot fi clasificate n: 1. Concluzii categorice Acest gen de concluzii constau n raspunsuri pozitive sau negative fara echivoc. Cu alte cuvinte, aceste concluzii trebuie sa exprime certitudinea ca suma caracteristicilor asemanatoare ale obiectivului examinat si ale urmei n litigiu este unica, ireparabila la alte obiecte. Daca acesta este situatia n cazul concluziilor categorice pozitive, n cazul concluziilor categorice negative trebuie sa existe certitudinea ca deosebirile dintre obiectele comparate sunt fundamentale si exclud identitatea.

2. Concluzii de probabilitate Concluziile de probabilitate trebuie sa fie, n exclusivitate, rezultatul unor factori ce limiteaza posibilitatea unei identificari certe, deci a unei concluzii categorice, fie pozitiva, fie negativa. Asa cum remarca literatura de specialitate, o concluzie de probabilitate nu trebuie pusa pe seama nesigurantei specialistului sau expertului criminalist. Din contra, o astfel de concluzie trebuie considerata mai degraba o dovada de probitate stiintifica. Expresie a acestui adevar stau afirmatiile unui reputat specialist n domeniu. Astfel, E Locard facea urmatoarea remarca: Nu va considerati niciodata obligati sa ajungeti la concluzii mai ferme dect cele furnizate de cercetarile tehnice Daca avem cea mai mica ndoiala s-o exprimam27. 3. Concluzii de imposibilitate Concluziile de imposibilitate a rezolvarii problemei se impun n situatia n care stabilirea sau infirmarea identitatii nu este posibila nici macar cu probabilitate. Dintre cauzele care genereaza o concluzie de imposibilitate, mentionam urmatoarele: calitatea necorespunzatoare a materialelor supuse examinarii; imposibilitatea procurarii materialelor de comparatie adecvate; cantitatea infima a probei de analizat; limitele cunoasterii si lipsa unor metode stiintifice adecvate; inexistenta particularitatilor sau elementelor identificatoare n urmele ridicate din cmpul infractiunii s.a.28 15/64

SECTIUNEA IV Rolul si importanta expertizei criminalistice n procesul penal. Aspecte de drept penal si procesual penal 1. Notiuni generale despre expertiza Specialistul numit pentru a face o expertiza sau chiar o constatare stiintifica nu se subordoneaza organului de urmarire penala, deoarece atributiile sale sunt limitate prin actul de numire n care sunt trecute problemele Ia care i se cere sa raspundasi materialul pe care-l poate consulta. Importanta expertizei Expertiza este importanta deoarece contribuie la aflarea adevarului, cu privire la existenta sau inexistenta infractiunii, Ia persoana care a savrsit-o, precum si la alte mprejurari necesare pentru corecta solutionare a cauzei. Elemente de proba ndoielnice ori simple indicii pot, prin efectuarea expertizei, sa fie retinute ca probe temeinice ori nlaturate ca fiind, fara valoare. Felurile expertizei Dispunerea efectuarii unei expertize de catre organul de urmarire penala sau instanta de judecata se face ori de cte ori sunt necesare cunostintele unui specialist, n functie de problemele care urmeaza a fi lamurite, expertiza va fi diferita, clasificarea acestora facndu-se dupa mai multe criterii: natura probelor ce urmeaza a fi lamurite prin expertiza; modul n care legea reglementeaza necesitatea efectuarii expertizei; modul de desemnare a expertului; modul de organizare a expertizei. 2. Expertizele criminalistice Expertiza criminalistica face parte din categoria mai larga a expertizelor judiciare ce constituie un mijloc de proba, un procedeu probator valoros, prin care, pe baza unei cercetari fundamentata pe date si metode stiintifice, expertul aduce la cunostinta organului judiciar concluzii motivate stiintific cu privire la fapte pentru a caror lamurire sunt necesare cunostinte de specialitate29. Definitoriu pentru expertiza criminalistica este faptul ca, ea reprezinta o cercetare stiintifica a probelor materiale, destinata identificarii persoanelor, obiectelor, substantelor si fenomenelor aflate n

legatura cauzala cu fapta, stabilirii anumitor proprietati ale acestora, precum si a unor eventuale modificari de forma, continut sau structura. Spre deosebire de constatarea tehnico-stiintifica, la efectuarea expertizei poate participa, alaturi de expertul numit de organele judiciare, si un expert recomandat de parti. Pentru a dispune efectuarea unei expertize criminalistice trebuie rea lizate urmatoarele doua conditii: existenta unor fapte sau mprejurari ale cauzei care, pentru a sta la baza convingerii organelor judiciare, impun necesitatea unor precizari, clarificari; lamurirea semnificatiei acestora necesita cunostinte de specialitate dintr-un domeniu sau altul de activitate. Dispunerea efectuarii expertizei Dispunerea unei expertize de catre organul de urmarire penala se va face dupa aprecierea probelor pe care le are la dosar, stabilind pentru care din ele are nevoie de o expertiza sau nu. Aprecierea aceasta trebuie sa se faca n mod just, att n sensul de a nu se ntrzia efectuarea expertizei daca aceasta este absolut necesara, ct si de a nu se ntrzia mersul cercetarilor cu expertize de mai putina importanta. De asemenea, 16/64

dispunerea efectuarii expertizei, pentru lamurirea unor fapte sau mprejurari neclare ce necesita folosirea cunostintelor unui specialist ntr-un anumit domeniu, se poate face nu numai n cursul urmaririi, ci si n cursul judecatii. n situatia n care, dispunerea expertizei se impune a fi facuta n cursul urmaririi penale, forma procesuala, potrivit art. 203, C. pr. pen., este ordonanta sau rezolutia motivata, n cursul judecatii n prima instanta efectuarea expertizei se dispune prin ncheiere, iar cu ocazia judecatii n recurs prin decizia de casare. n situatia cnd, organul de urmarire penala sau instanta de judecata s-a adresat, pentru efectuarea expertizei, unei institutii de specialitate, conducerea institutului va numi pe unul din salariatii acestuia cu efectuarea expertizei. Efectuarea expertizei criminalistice se poate dispune n tot cursul urmaririi penale, nsa dupa punerea n miscare a actiunii penale. Iar, n timpul judecatii, se poate dispune att nainte, ct si n cursul efectuarii cercetarii judecatoresti. Pregatirea n vederea dispunerii expertizei n vederea dispunerii efectuarii expertizelor criminalistice, organele de urmarire penala sau instantele de judecata trebuie sa ia unele masuri de pregatire, care ar putea fi astfel sintetizate: aprecierea necesitatii si utilitatii dispunerii expertizelor; formularea ntrebarilor; punerea la dispozitia expertului a materialelor necesare examinarii; alegerea institutiei abilitate sau a expertilor ce urmeaza sa efectueze expertiza. n vederea dispunerii expertizei, organele de urmarire penala trebuie sa efectueze o analiza temeinica a necesitatii si utilitatii acestora spre a nu apela la experti dect n situatia cnd pentru lamurirea unor fapte sau mprejurari sunt necesare cunostinte de specialitate, iar aceste lamuriri a faptelor sau mprejurarilor prezinta importanta pentru cauza, respectiv pentru aflarea adevarului.

Formularea ntrebarilor la care trebuie sa raspunda expertul impune ndeplinirea unor conditii, unele se refera la fondul problemei, iar altele se refera la forma n care trebuie sa se materializeze. Corecta formulare a ntrebarilor impune cunoasterea de catre organele judiciare, n anumite limite, a domeniului stiintific n care se dispune efectuarea expertizei criminalistice. Nivelul de cunoastere al organului judiciar n domeniul specialitatii n care se dispune efectuarea expertizei se impune pentru a nu se solicita inutil efectuarea unor examinari de specialitate. Pregatirea n vederea efectuarii expertizei criminalistice impune obligatia organelor judiciare de a pune la dispozitia expertului materialele ce vor fi supuse examinarii. Materialele supuse expertizei trebuie sa fie reprezentative si suficiente din punct de vedere cantitativ si calitativ. Pregatirea materialelor necesare efectuarii expertizei revin n exclusivitate organelor judiciare care ordona efectuarea unor astfel de examinari. O cerinta importanta se refera la calitatea pe care trebuie s-o prezinte materialele, n sensul ca ele trebuie sa contina suficiente elemente caracteristice pe baza carora sa se faca identificarea care este prezenta cel mai mult n activitatea laboratoarelor de expertiza criminalistica. n cazul expertizei criminalistice, organele judiciare au obligatia de a trimi te materialele ce vor fi supuse examinarilor de specialitate la institutia n care functioneaza laboratorul de expertiza criminalistica, urmnd ca specialistii sa fie numiti de catre conducatorul acesteia. Codul de procedura penala n vigoare a consacrat, n domeniul expertizei criminalistice, expertiza oficiala n sensul ca aceasta nu poate fi efectuata dect n cadrul unor institutii specializate, sistem menit sa asigure un nivel stiintific corespunzator examinarilor de specialitate, iar pe de alta parte a garanta, prin modul de organizare al acestor institutii si de recrutare a expertilor, obiectivitatea activitatii de expertiza. 17/64

n ceea ce priveste efectuarea noii expertize ca urmare a nemultumirii concluziilor primei expertize, partile pot solicita efectuarea unei noi examinari de specialitate n cadrul Laboratorului central de criminalistica, care este cea mai nalta treapta n organizarea activitatii de expertiza criminalistica. Daca expertiza se efectueaza ntr-o institutie de specialitate, expertul este numit de conducerea institutiei. Potrivit art. 119, alin. ultim, C. pr. pen., este posibil ca institutia de specialitate sa considere necesar ca la efectuarea unor expertize de mai mare complexitate sa participe sau sa-si dea parerea si specialisti de la alte institutii ce nu au profilul efectuarii de expertize. n acest caz se foloseste asistenta sau avizul acestora. Daca expertiza se efectueaza de un expert desemnat de organul judiciar, n acest caz organul judiciar dispunnd efectuarea expertizei, fixeazasi expertul din lista existenta la instanta, apoi fixeaza un termen cnd sunt citate partile si expertul desemnat. Acestora li se arata obiectul expertizei, ntrebarile si termenele de depunere a rapoartelor. Partilor li se arata ca au dreptul sasi desemneze un expert care sa participe alaturi de expertul oficial. Organul de urmarire penala dispune efectuarea expertizei printr-o rezolutie, iar expertiza contabilasi tehnica se poate dispune printr-o ordonanta. n ceea ce priveste instanta de judecata, poate dispune efectuarea expertizei prin ncheiere. 1 P.F. Ceccaldi, La criminalsitique, PUF, 1962, p. 7. 2 A se vedea V. Berchesan, op. cit., p. 38. 3 A. Lalande, Vocabulaire technique et critique de Philosophie, PUF, Paris, Ed. A XII-a, p. 434. 4 Colectiv, Dictionare de filozofie, Ed. Politica, Bucuresti, 1978, p. 341, cit. de V. Berchesan, M Ruiu n op. Supracit., p. 40 si V. Berchesan, op. cit., p. 38. 5 C. Noica, O remarcabila conceptie filozofica: legea identitatii concrete, n Revista de filozofie nr. 2/1982, p. 186. 6 E. Stancu, op. cit., p. 39. 7 E. Locard, Traite de criminalistique, Ed. J. Desvigbne, Lzon, 1931, p. 78; M. Le Clere, Manuel de police tehnique, Ed. Police Revue 8 Jean Nepote, Situation actuelle et tendance devolution de la criminalistique, RIPC nr. 384/1983, p. 2.

9 Vezi E. Stancu, op. cit., p. 41. 10 S. Patapov, Introducere n criminalistica, Moscova, 1946, p. 1. 11 Katona Geza, op. cit., p. 27. 12 n acest sens, V. Berchesan, op. cit., p. 47. 13 L. Ionescu, D. Sandu, op. cit. p. 87. 14 Colectiv, Mic dictionar enciclopedic, Ed. Stiintificasi Enciclopedica, Bucuresti, 1972, p. 472. 15 E. Stancu, op. cit., p. 44. 16 V. Manea, Curs de tehnica criminalistica, vol. I, Scoala Militara de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne, Bucuresti, 1983, p. 14. 17 n acelasi sens, E. Stancu, op. cit., p. 46. 18 V. Berchesan, op. cit., p. 53. 19 L. Ionescu, D. Sandu, op. cit., p. 111. 20 Pentru detalii, V. Berchesan, op. cit., p. 53-55. 21 n acest sens, V. Berchesan, op. cit., p. 61. 22 Fise dactiloscopice, specimene de scris sau semnaturi etc. 23 Probe de scris, esantioane s.a. 24 A se vedea L. Ionescu, D. Sandu, op. cit., p. 157-162. 25 V. Berchesan, op. cit., p. 62. 26 n acelasi sens, V Berchesan, op. cit., p. 65. 27 E. Locard, op. cit., p. 29. 28 A se vedea n acest sens, V Berchesan, op. cit., p. 69. 29 Codul de procedura penala al Romniei, art. 453. 455. 18/64

CAPITOLUL II TEHNICI MODERNE DE DENTIFICARE N DACTILOSCOPIE SECTIUNEA I Examinarea dactiloscopica de la metoda clasica la cea asistata de calculator 1. Consideratii generale privind examinarea si identificarea dactiloscopica Identificarea dactiloscopica se bazeaza pe cunoscutele proprietati ale desenului papilar - unicitatea, fixitatea si inalterabilitatea - si este realizata printr-un examen dactiloscopic comparativ ntre amprentele papilare n litigiu si amprentele papilare martor prin care se nteleg cele aflate n cartotecile mono sau decadactilare, cele provenite din cercul de suspecti, de la persoanele care urmeaza sa li se stabileasca identitatea, de la cadavrele cu identitate necunoscuta sau urmele papilare ridicate de pe diverse obiecte ce apartin persoanei disparute1. Sarcina principala dactiloscopiei este asadar, de a constata daca o amprenta incriminatasi o amprenta de comparatie sunt create de acelasi deget, palma sau planta si pe aceasta baza, de a stabili identitatea fizica a unei persoane. Aspectul morfologic care este acelasi demonstreaza identitatea de origine a unei urme cu impresiunea si n acelasi timp, le deosebeste de urmele si impresiunile provenite de la alte degete2. Expertiza dactiloscopica ca mijloc de proba n procesul penal reprezinta etapa finala a activitatii de examinare dactiloscopica comparativa, clarificnd aspecte privind modul de formare a urmelor de mini la fata locului, persoana care le-a creat, precum si precizarea raportului dintre urma si activitatea infractionala a persoanei. Dupa aproape un secol de la consacrarea dactiloscopiei ca metoda certa de identificare a persoanei, de utilizare eficienta a sa pentru stabilirea identitatii infractorilor recidivisti ca si n probarea participarii acestora la comiterea faptelor penale pe baza urmelor papilare ridicate de la fata locului, metodologia si tehnica de lucru n acest domeniu erau foarte putin evaluate fata de stadiul de pionierat. Cresterea numarului de specialisti dactiloscopici nu s-a dovedit o solutie viabila, deoarece, cu toate

eforturile de perfectionare a pregatirii acestora si concomitent cu cercetarile si inovatiile privind diversificarea formulelor de clasificare, a fost imposibil sa se elimine n totalitate subiectivismul. Consecinta n timp a fost nefinalizata printr-un randament corespunzator al eforturilor fizice deosebite. Cu toata pregatirea, factorul uman era depasit de volumul de date, impresiuni urme - ce trebuiau comparate - si se releva pregnant necesitatea unei mbunatatiri radicale de lucru, urmata de consecinte favorabile pentru nsasi nfaptuirea actului de justitie, impunndu-se n acest domeniu de robotizare care s-a realizat n cele din urma prin ani de studii si cercetari aplicative ale tehnicii de calcul n domeniul dactiloscopiei. Cu asemenea stari de fapt s-au confruntat autoritatile judiciare din toate tarile, ceea ce a impus si punerea n opera a unor solutii de modernizare. Cu certitudine se poate afirma ca, ncepnd cu anii 80, are loc o veritabila revolutionare a dactiloscopiei, studiile conjugate ale specialistilor n dactiloscopie si a celor din informatica materializnduse n crearea unor sisteme de identificare automata a amprentelor digitale. Stadiul actual al tehnologiilor informatice si rezultatele spectaculoase obtinute n domeniul tratarii, a analizei imaginilor au permis punerea la punct si implementarea n activitatea curenta a autoritatilor judiciare 19/64

a unor sisteme automate de identificare a amprentelor aflate astazi ntr-o continua perfectionare si expansiune. Sistemele automate de identificare a amprentelor digitale cunoscute generic sub numele AFIS (Automated Identification Sistem), sunt ntr-o conti nua perfectionare si expansiune pe plan mondial3. Practica utilizarii unor astfel de sisteme si testarile efectuate pe parcursul mai multor ani, au determinat avantaje considerabile fata de modul clasic de lucru, enumerate dupa cum urmeaza: a) automatizarea cvasicompleta a celor mai dificile si anevoioase operatiuni n procesul valorificarii amprentelor, de la selectionarea datelor la compararea impresiunilor sau urmelor; b) precizia si fiabilitatea, factorilor care permit analizarea a milioane de impresiuni si urme ntr-o unitate de timp inimaginabila anterior, respectiv minute, fapt ce permite specialistilor efectuarea unor activitati de validare si analiza a rezultatelor; c) compartimentarea cu sisteme informatice preexistente; d) arhitectura modularasi flexibila ce permite adaptarea la conditiile utilizatorului; e) exploatarea relativ simpla, modul de lucru fiind nsusit de specialisti dactiloscopici ntr-o perioada de timp relativ scurta; f) exploatarea respectiv codificarea automata a oricarei amprente inclusiv a fragmentelor de urme papilare, inexploatabile prin metodele traditionale; g) calitatea imaginii - operatorul fiind n masura sa completeze lacunele acesteia prin mariri partiale a zonelor cu minutii clare, ajustarea contrastului sau inversarea crestelor (alb-negru, negru-alb); h) citirea directa a amprentei fara amprentarea clasica folosindu-se scanarea electronica. Corelarea acestor facilitati cu cerintele practice curente ale investigatiei dactiloscopice releva mutatiile calitative incontestabile ce deriva din implementarea sistemelor automate n activitatea autoritatilor judiciare. Astfel, pe segmentul identificarii faptuitorilor prin examinarea urmelor papilare descoperite si ridicate de la fata locului sistemele permit codificarea si stocarea la nivel central a tuturor amprentelor,

inclusiv a celor imprimate fragmentar, n asa fel nct, n momentul identificarii se pot stabili aproape instantaneu faptele comise pna la acea data pentru care exista asemenea posibilitati de probatiune. 20/64

SECTIUNEA II Sisteme automate de identificare a amprentelor si urmelor digitale 1. Sistemul automat de identificare a amprentelor digitale folosit n Japonia NEC Pentru a detecta particularitatile, ordinatorul considera amprenta ca o imagine, axele x si y au originea n centrul desenului papilar. Pozitia fiecarui element particular este definita de distanta fata de axa x si y iar directia este indicata de unghiul pe care-l face cu axa x. Computerul stabileste apoi raporturile care leaga ntre ele particularitatile definind numarul de creste care le separa4 Pozitia, directia particularitatilor si raporturile lor reciproce sunt traduse n date numerice pe care calculatorul le stocheaza n memorie. Procesul este realizat pentru ansamblul ntregii amprente; masina detecteaza n medie 100 particularitati pe marginea unui deget. Sistemul are doua functii principale: nregistrarea si compararea. a) Functia de nregistrare. Amprentele (cele de pe fisele dactiloscopice ale infractorilor) sau urmele de la locul savrsirii infractiunii) fac obiectul unei citiri automate. Exista o baza de date pentru identificarea amprentelor rulate, o a doua pentru identificarea urmelor relevate la fata locului si o a treia continnd amprentele ramase anonime. Viteza de scanare este n jur de 1,5 secunde pentru un deget, pentru o fisa decadactilarasi 6 secunde pentru o urma papilara. b) Functia de comparare. Identitatea unui suspect este verificata dupa ce i se iau amprentele pe fise, iar identificarea sa se face dupa urmele gasite la fata locului5. Instalatia se compune dintr-un subsistem de nregistrare si un subsistem de gestiune si de comparare. Principalele aparate ce compun fiecare subsistem si functiile lor sunt: . Cititorul de fise dactiloscopice si de urme papilare . Comparatorul de amprente SECTIUNEA III

Sisteme MORFO de recunoastere si identificare automata a amprentei digitale Societatea MORFO-SYSTEMS, cu sediul n Franta si cel subsidiar n SUA, avnd ca scop dezvoltarea si marketingul sistemelor de computere cu tehnologie avansata care sa permita industrializarea si automatizarea muncii de exami nare, comparare si identificare a amprentelor digitale, a pus la punct doua sisteme care permit ca un infractor sa fie identificat n cteva minute dupa amprentele si urmele digitale: AFR (Automatic Fingerprint Recognition System) AFIS (Automated Fingerprint Identification System) Baza de date a Sistemului AFR (AFIS) poate contine informatii diferite: amprente, imagini (portrete, fotografii, schite) si date alfanumerice.11 Sistemele sunt destul de puternice ca sa permita compararea elementelor cautate cu cele din baza de date n cteva minute. Examinarea comparativa cuprinde cel mai frecvent: fisele decadactilare, urmele ridicate de la fata locului ramase neidentificate si date complementare. 21/64

Structura sistemului MORFO-AFR . Statia de lucru principala . Statia de lucru pentru verificari . Codificator de amprente . Sistemul de stocare digitala si refacere a imaginilor . Sistemul de comparare automata . Interfata computerului . Controlul de retea . Statie individuala automata de lucru cu fisele dactiloscopice . Statie de lucru departata . Statia de lucru SECTIUNEA IV Sistemul A F I S 2000 PRINTRAK INTERNATIONAL INC mijloc modern de examinare si identificare automata a amprentelor digitale 1. Schema logica de functionare a sistemului AFIS 2000 Schema logica de functionare efectiva a sistemului este aceea a oricarei cartoteci monodactilare. Ca mod de lucru, sistemul AFIS 2000 identifica, codificasi clasifica automat detaliile amprentelor, ulterior operatia fiind supravegheatasi corectata de operatorul dactiloscopic. n mod diferit fata de specialistul dactiloscopic, procesorul de imagini vede amprenta ca orice sistem de computere interpretnd informatia sub forma de numere. 2. a) b) c) d) e) f) g) Componentele sistemului AFIS 2000 Statia de introducere IS 2000 Statia de introducere urme LS 2000 Statia de verificare VS 2000 Statia de amprentare si fotografiere directa LSS 2000 Statia de prelucrare a imaginilor MSS 2000 Subsistemul de stocare si regasire a datelor DSR 2000 Subsistemul de cautare si identificare SP 2000

22/64

SECTIUNEA V Clasificarea amprentelor papilare n sistemul AFIS 20006 1. Notiuni de ordin terminologic Amprentele prelevate cu tus (cerneala) si amprente prelevate, mult mai recent, scanate electronic sunt folosite pentru o nregistrare a caracteristicilor unice ale impresiunii. Urmatoarele cuvinte sunt termeni folositi in mod curent pentru a descrie caracteristicile amprentei. . RIDGES - creste papilare; . DIVERGENCE - creste divergente; . RECURVE - curburi; . TYPE RIDGES - creste de demarcatie; . PATTERN AREA - zona centrala; . CORE - nucleu; . DELTA - delta; . MINUTIAE - detaliu (element); . ENDING RIDGES - capete de creste; . BIFURCATION - bifurcatie; . PATTERN TYPES - clasificari. . RIDGES - sunt crestele papilare vizibile prelevate cu tus ale amprentei. . DIVERGENCE - doua creste paralele care se despart. . RECURVE - este o creasta care se curbeaza. Una sau mai muIte curburi formeaza nucleul zonei centrale. TIPE RIDGES - sunt crestele situate spre interior care marginesc zona centralasi formeaza deltele. PATTERN AREA - este acea zona a urmei care determina clasificarea si este acea portiune a amprentei care contine nuclee si delte. Zona centrala, fie la tipul lat, fie la tipul spirala, este nconjurata de crestele marginale (de demarcatie) care pornesc paralel si apoi se despart nconjurnd zona centrala.

2. Clasificarea de referinta Procesorul de imagine poate clasifica cu usurinta zonele centrale ale amprentelor care sunt clare si mari. Oricum, cnd zonele centrale sunt foarte mici, clasificarea automata este mult mai dificila. Din acest motiv, procesorul de imagine introduce o clasificare de referinta a unor simboluri pentru amprenta respectiva. Un alt motiv este acela ca uneori o amprenta comporta caracteristici de la doua tipuri de simboluri. n acest caz, procesorul de imagine indica o clasificare de referinta care este afisata direct sub clasificarea initiala. Trebuie retinut ca, att clasificarea initiala, ct si clasificarea de referinta sunt memorate atunci cnd nregistrarile sunt introduse n banca de date. Este important ca operatorul sa indice si/sau sa verifice simbolurile de referinta pentru amprente si sa scoata referintele inutile nainte de a ncepe o cautare. 3. Utilizarea bancii de date 1. Structura bancii de date Banca de date a detaliilor este organizata pe fisiere ce contin nregistrarea amprentelor individuale nmagazinate n subsistemul SP 2000 (procesorul de cautare). Imaginile amprentelor sunt nmagazinate n 23/64

subsistemul D.S.R. 2000. Cnd este ceruta o nregistrare din banca de date sunt combinate detaliile si imaginile din fisierele la numarul de identificare cerut (ID) pentru a se ajunge la nregistrarea completa. 2. Tipuri de fisiere n banca de date LCF (fisierul de cunoastere a amprentei) nmagazineaza nregistrari ale impresiunilor digitale. Amprentele ridicate de la locul faptei sunt cautate n LCF, noile fise cu impresiuni sunt de asemenea cautate n LCF pentru a se elimina duplicatele si consolidarea performantelor. ULF (fisierul cu amprente necunoscute) nmagazineaza nregistrarile amprentelor pentru care nu s-a recurs la identificare. Att clasificarea initiala, ct si cea de referinta sunt stocate n ULF. Atunci cnd o persoana este arestata, impresiunile sale digitale pot fi cautate n ULF pentru o potentiala solutionare a unor crime de curnd comise. Aceasta operatiune este numita cautare inversa. Amprentele recent ridicate pot fi de asemenea cautate n ULF pentru a corela noile incidente cu cazuri deja existente. 3. Verificarea detaliilor Dupa ce operatorul a verificat clasificarea pentru fiecare amprenta de pe fisa cu impresiuni, pasul urmator este verificarea detaliilor. La nceput trebuie verificat, daca fiecare urma a fost codificata automat cu detaliile de catre procesorul de imagini. Apoi, se verifica amploarea detaliilor, urmarind ndeaproape zonele ntunecate, patate si avnd cicatrici. n cele din urma, dupa cerinte, urmnd regulile specificate n Manualul de codificare a detaliului. 4. Cautari n banca de date Termenul de cautare a amprentei se refera la o amprenta aflata n compartimentul de cautare. Termenul de fisier de amprente se refera la o amprenta dintr-un fisier sau din banca de date. AFIS cauta baza de date a fisierului de amprente, utiliznd descriptorul si informatiile de clasificare ca filtru, pentru a exclude fisierul de amprente care nu se potriveste filtrelor de cautare. Evident, cu ct operatorul foloseste n cautare mai multe informatii de filtrare, cu att mai putine nregistrari din banca de date trebuie cautate. 5. Filtrarea descriptorului

Descriptoarele de cautare sunt specificate de operator nainte de a fi initiata cautarea si sunt folosite ca fiind primele filtre de-a lungul procesului de cautare. Cnd sunt indicate descriptoarele de cautare sunt folosite pentru a localiza posibile raspunsuri nainte de a fi verificate clasificarile amprentelor. 6. Filtrarea clasificarii. Regula celor 16 puncte Dupa filtrarea descriptorului, un alt filtru este folosit pentru a computeriza o schema bazata pe ct de bine se potrivesc clasificarile celor 10 degete de pe fisa de cautare cu cele de pe fisa din fisier, reducnduse numarul de nregistrari cautate n baza de date. 24/64

SECTIUNEA VI Consideratii privind necesitatea utilizarii sistemelor automate de identificare n rezolvarea cauzelor penale7 1. Importanta utilizarii sistemelor automate de identificare Este de necontestat aportul adus de sistemele automate de identificare a amprentelor si urmelor digitale la reducerea timpului dintre comiterea si identificarea autorilor. Performantele inimaginabile n trecut au devenit realitate. De exemplu, n urma introducerii n exploatare la Institutul de criminalistica din Inspectoratul General al Politiei, a sistemului AFIS 2000 furnizat de firma Americana PRINTRAK, se poate vorbi n adevaratul sens al cuvntului de o explozie de identificari dactiloscopice. n primele 20 de luni de utilizare s-au identificat peste 1550 de autori de fapte judiciare, peste 60% dintre acestia savrsind infractiunile n alte localitati dect cele de domiciliu sau chiar n afara tarii. n primii doi ani de utilizare a sistemului au fost identificati 1835 autori de infractiuni. Cazuistica rezolvata confirma integral previziunile, reusindu-se identificarea unor faptuitori pentru infractiunile comise pe ntregul teritoriu al tarii, inclusiv n afara granitelor (omoruri si tlharii n Ungaria si Germania). Astfel, n perioada scurta de asimilare a noii tehnologii au fost solutionate cazuri aflate n evidenta de mai multi ani, pentru care nu existau perspective de identificare a autorilor prin alte metode. 2. Directii de dezvoltare si modernizare a sistemelor automate de identificare a amprentelor Se are n vedere necesitatea cresterii gradului de accesibilitate n utilizarea unei asemenea tehnologii, urmnd a fi instalate statii locale de lucru, interconectate cu sistemul central. n consecinta, urmele de la cazurile nesolutionate vor fi examinate chiar la data constatarii faptelor, nemaifiind necesara trimiterea lor prin posta. 1 . n acelasi sens, Emilian Stancu, pag. 9-10; Jurgon Torwald, Un secol de lupta cu delicventa, Ed. Junimea, Iasi, 1981 (traducere).

2 . I. R. Constantin, M. Radulescu, Dactiloscopia, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1975, pag. 146-148. 3 Criminalistica - Mileniul III, Lucrarile simpozionului din 19 aprilie 2000. 4 Marin Mircea, Petru Dume -Utilizarea sistemului automat de identificare a amprentelor n investigarea dactiloscopica, pag.105-106. 5 Viteza de comparare este de 1,3 milisecunde pentru o comparative deget cu deget (n.a.). 6 AFIS 2000 - Autoclasificare si Instructiuni de codificare a detaliilor, Bucuresti, 1996, pag.60. 7 Nistor R., Savin O. Goldhar I. - Microscopia electronica n cercetarea criminalistica a urmelor - Comunicare la al VII-lea Simpozion de Criminalistica, Bucuresti, 1970, pag.97-98. 25/64

CAPITOLUL III IDENTIFICAREA PERSOANEI PRIN EXAMINAREA CRIMINALISTICA A URMELOR DE BUZE, DINTI SI URECHI SECTIUNEA I Cercetarea si expertiza urmele de buze 1. Precizari notionale Folosirea urmelor de buze n procesul identificarii criminalistice a suscitat interes abia n ultimul deceniu si jumatate, perioada n care s-a pus la punct si metodologia de examinare a acestor urme1. Urmele de buze sunt reproduceri ale reliefului si formelor exterioare ale buzelor, create pe diverse suprafete, n procesul savrsirii unei infractiuni. Dupa mecanismul de formare, dupa plasticitatea materiei si dupa celelalte criterii cunoscute, urmele de buze se clasifica n aceleasi grupe ca si alte urme: dinamice si statice, de adncime si suprafata, vizibile si latente s.a.m.d. Urmele de buze se gasesc relativ rar la locul savrsirii infractiunii si de aceea aportul lor la identificarea faptelor penale si a infractorilor este procentual mai redus dect al altor urme. Posibilitatea identificarii si are justificarea n faptul ca desenele coriale sunt apreciate ca unice la o persoana, fiind, prin urmare, individuale. n acelasi timp valoarea de identificare rezultasi din aceea ca desenul lor este relativ stabil, adica se pastreaza n aceeasi forma o perioada destul de ndelungata. Se poate arata ca aceasta particularitate face posibila o identificare a persoanei dupa luni sau chiar ani de zile. 2. Revelarea si ridicarea urmelor de buze Revelarea urmelor de buze se efectueaza prin urmatoarele metode: Pudrarea, care consta n pulverizarea, ntr-un strat extrem de fin, a pudrei relevante pe suprafata presupusa ca pastreaza urma de buza sau asternerea ei cu o pensula fina, dupa ce, n prealabil, aceasta a fost introdusa de cteva ori n recipientul cu praf relevant.

Afumarea (dupa aceleasi procedee ca cele folosite la relevarea urmelor de mini) se aplica mai ales la relevarea urmelor aflate pe obiecte din metal cromat sau nichelat. 26/64

SECTIUNEA A II-A 1. Expertiza urmelor de buze Identificarea persoanei dupa desenele coriale ale buzelor are la baza urmatoarele caracteristici prezentate anterior: . unicitatea (individualitatea) categoria desenelor coriale; . stabilitatea n timp a caracteristicilor individuale ale desenelor coriale. Specialistii criminalisti din tara noastra au efectuat n anul 1977 un studiu pe amprentele labiale prelevate de la 397 de subiecti, dintre care: 105 femei, ntre 17 si 22 de ani; 263 barbati, ntre 17 si 58 de ani si la copii, ntre 8 si 9 ani. Cu aceasta ocazie s-au desprins urmatoarele concluzii2: n toate cazurile analizate s-a constatat prezenta ntr-o forma sau alta a liniilor coriale, care dupa relevare apar sub forma de plinuri si goluri: . n distribuirea liniilor coriale pe suprafata bazei inferioare se remarca, . ntr-o anume pondere, gruparea lor spre centrul buzei; . liniile coriale au capatat forme diferite, cum ar fi: transversale, . longitudinale si combinate, prezentnd la rndul lor o serie de . caracteristici individuale. n efectuarea examinarii urmelor de buze si a metodelor de comparatie se folosesc urmatoarele mijloace tehnice: lupa dactiloscopia cu picior, bulele binoculare de cap, lupe care permit marirea la scara a imaginii, aparatul de proiectie Faurot (n cazul fragmentelor de buze sau a celor slab imprimate, executate si examinate la aceeasi scara cu modelele de comparatie), aparate de fotografiat si reprodus imagini foto, microscopul comparator (pentru situatii de exceptie, cnd urma si impresiunea buzei sunt la aceeasi scara), epidiascoapele de diferite marimi si modele etc. Procedeele de lucru folosite n expertiza urmelor de buze sunt cele clasice si anume: .

confruntarea imaginilor urmei de buze si a modelului de executare la aceeasi scara; . suprapunerea imaginilor urmei si modelului de comparatie (imaginea superioara trebuie sa fie transparenta); . stabilirea continuitatii liniare a pupilelor coriale reflectate n urma comparativ cu cele ce rezulta din modelele de comparatie3. ETAPELE EXAMINARII a) Examinarea separata n aceasta etapa, expertul procedeaza la fixarea caracteristicilor generale si individuale prin: fotografierea la scara, macro-fotografierea, microfotografierea zonele care contin caracteristici individuale si executarea mulajelor, n cazul urmelor amprentelor de adncime. 27/64

b) Examinarea comparativa Expertul va porni de la un element de valoare, cu pozitie stabila, existent att n urma, ct si n impresiunea buzei, apoi va trece la examinarea laterala, de o parte si de alta, ascendent si descendent, a celorlalte caracteristici individuale simetrice. c) Demonstratia Aceasta se realizeaza prin: Plansa de comparare, n care se introduc fotografiile urmei incriminate si ale celei create experimental, indicndu-se cu sageti numeroase caracteristicile coincidente. EXPERTIZE CE SE POT EFECTUA Prin examinarea urmelor de buze, expertul poate efectua expertiza antropometricasi cea a liniilor coriale. Raspunsurile ce pot fi date de expert vizeaza urmatoarele: a) Cnd se prezinta numai urma . numarul de persoane care au creat urmele; . sexul si vrsta aproximativa ale persoanei care a creat urma; . tipul antropologic al persoane care a creat urma; . malformatiile congenitale sau dobndite, existente pe buze; . mecanismul de formare a urmei de buze; . urme materiale adiacente, care au nlesnit crearea urmei (ndeosebi urmele biologice si cele lasate de ruj). b) Cnd se prezinta urma si metodele de comparatie . daca urma n litigiu a fost creata de buzele de la care s-au prelevat metodele de comparatie; . regiunea buzei care a creat urma. SECTIUNEA A III-A Cercetarea si expertiza urmelor de dinti

1. Consideratii de ordin general Prin urme de dinti se nteleg acele modificari aduse elementelor componente ale locului faptei ca rezultat al conflictului dintilor cu ele n procesul savrsirii infractiunii sau n legatura cu aceasta4. Prin exploatarea urmelor de dinti, n tara noastra s-au descoperit autorii unor fapte penale, din care unele deosebit de grave. Astfel, n perioada 1970-1971 n Bucuresti, au fost comise mai multe omoruri si tentative de omor. Una dintre caracteristicile modului de operare al faptuitorului consta n aceea ca musca victimele. Expertizele efectuate asupra urmelor de dinti comparativ cu dantura unor suspecti au contribuit la descoperirea si dovedirea vinovatiei rapitorului (cazul Rmaru). Urmele dintilor se formeaza ca urmare a actiunii persoanelor asupra obiectelor primitoare, actiuni ce pot consta n: . muscarea din diferite produse alimentare; . producerea de muscaturi pe corpul victimei, ca rezultat al atacatorului, sau pe corpul acestuia, create de victima n timpul luptei; . stoarcerea mierii din fagurele de ceara cu ajutorul dintilor; . ruperea cu dintii a sigiliilor din plumb sau alt material maleabil etc. Urmele de dinti se gasesc la fata locului att n forma statica (caz n care n urma sunt redate conturul, plasamentul, distanta si latimea dintilor ct si n forma dinamica (situatie n care pe obiectul primitor apar urme create de neregularitatile fetelor ocluzionate ale dintilor). 28/64

2. Obtinerea modelelor de comparatie Urma de dinti este n masura a da nca de la locul faptei unele informatii cu privire la tipul constitutional al celui ce a creat-o precum si vrsta acestuia. Se iau n considerare elementele de ordin anatomic care sunt deduse din interpretarea aspectului urmei dintilor, cum ar fi: marimea si modul de dispunere a lor; latimea arcadei alveolare; prezenta malformatiilor dentare si aspectul lor cu un corespondent n starea de sanatate a persoanei. Starea obiectului primitor manifestata prin gradul de oxidare, topire, congelare, deshidratare etc., da posibilitatea de a se face interpretari cu privire la timpul ce s-a scurs din momentul crearii urmei pna n cel al descoperirii. Pentru urmele striatii, modele tip pentru comparatie vor fi obtinute pe obiecte asemanatoare celor purtatoare ale urmelor descoperite la fata locului. Obtinerea lor pe suporturi mai putin dure ngreuneaza examinarea comparativa, prin aceea ca pe asemenea suporturi se imprima toate caracteristicile dintilor din zona de contact. Se va cauta pe ct posibil ca obiectul pe care se creeaza modelele tip de comparatie sa aiba pozitia ce a avut-o obiectul purtator de urme. n cazul cadavrelor, modelele pentru comparatie se iau de pe fetele anterioare ale dintilor incisivi si canini prin mulaje (fig.nr.54). n acest scop, pasta folosita pentru forma negativa a mulajului se apasa n zona respectiva, iar la obtinerea pozitivului se foloseste ipsosul dentar. Mulajul sau fotografia acestuia pot fi ntrebuintate si n activitatea de identificare. 3. Expertiza urmelor de dinti5 A. Expertiza urmelor lasate de dinti pe corpul uman Fundamentul stiintific al identificarii persoanei dupa urmele de dinti create pe corpul omenesc este prezentat de capacitatea aparatului dentoalveolar de a nsuma urmatoarele proprietati: unicitatea, stabilirea relativa, individualitatea si reflectivitatea, ce se conjuga cu capacitatea tesuturilor de a actiona defensiv la agresiunea mecanicasi biologica. . Unicitatea se dovedeste prin aceea ca nu este posibil sa existe o perfecta corespondenta a tuturor caracteristicilor morfologice si morfopatologice cu sediul dentoalveolar la doi indivizi diferiti ntr-un acelasi moment de referinta. .

Stabilirea relativa consta n aceea ca, pentru o anumita perioada de timp, dintii prezinta aceleasi caracteristici. . Individualitatea consta n faptul ca aparatul dento-alveolar se afla ntr-o permanenta dinamica, impusa de nsasi desfasurarea proceselor vitale, de interferenta a factorilor de apasare si de adaptare la noi conditii de functionare etc. . Reflectivitatea este proprietatea tesuturilor si substraturilor cu plasticitate minima necesara de a primi si retine caracteristicile de ordin morfologic si morfopatologic ale dintilor. n procesul efectuarii acestui gen de expertiza se pot folosi urmatoarele mijloace tehnice: . aparate de examinare radiologica (mobile si portabile); stereomicroscopul; . aparate de raze ultraviolete, infrarosii si aparate de fotografiat. ETAPELE EXAMINARII a) Examinarea separata n aceasta etapa se examineazasi consemneaza caracteristicile ce reflecta aspectul morfologic macroscopic extern, urmnd ca, dupa caz, sa fie prelevate si piese pentru examinare histopatologica. Expertul va proceda la o analiza a caracteristicilor proprii aparatului dentoalveolar al victimei, pentru a se stabili daca nu exista o auto-participare la crearea lor (simulare). 29/64

n cursul examinarii separate a urmelor de dinti si a celor prelevate pentru comparatie se utilizeaza, n functie de particularitatile concret ntlnite, urmatoarele procedee si tehnici de lucru: . masuratori metrice si unghiulare; . examinarea morfologica macroscopica externa a suprafetei urmei; . examinarea morfologica macroscopica a produselor biologice; . studiul radiologic a substratului osos; . studiul morfologic macroscopic intern si suprafata de sectiune; . examinarea odontostomatologica a persoanei purtatoare de urme de dinti; prelevarea de piese histopatologice; . prelevarea de produse biologice normale sau patologice; examinari microbiologice, parazitologice, virusologice; . ridicarea de mulaje; . desenarea conturilor; . fotografierea. b) Examinarea comparativa n aceasta etapa sunt examinate comparativ urmatoarele caracteristici generale si individuale: . conformatia generala a urmelor; . date de ordin metric si unghiular pentru fiecare urma n parte; . variabilitatea de profunzime n cadrul aceleiasi grupe dentare; . modul de dispunere a urmelor n raporturi reciproce; . variabilitatea numerica de urme pentru acelasi segment de cerc; elementele ce redau structura aparatului dento-alveolar de urme; . tipul de ocluzie dentara; . aspectul profunzimii urmei; . marimea intervalului de suport ramas neatins;

. modificari de aspect ce pot fi puse pe seama existentei malformatiilor congenitale sau dobndite, a semnelor de port al protezei si a semnelor create de interventiile medico-chirurgicale. c) Demonstratia n vederea demonstrarii rezultatelor ntreprinse de expert se pot folosi urmatoarele procedee: . Procedeul tabelului sinoptic, n cuprinsul caruia se vor prezenta n mod comparativ caracteristicile generale si individuale proprii urmelor de dinti si modelelor de comparatie. . Procedeul confruntarii, ce se realizeaza prin punerea alaturata a urmelor de dinti si a modelelor de comparatie, pe care marcheaza caracteristicile coincidente. . Procedeul stabilirii continuitatii liniare, care consta n sectionarea n aceleasi puncte a urmelor de dinti a modelelor de comparatie si lipirea lor n pozitii inverse, pentru a se constata daca caracteristicile si pastreaza aspectul morfologic. . Procedeul suprapunerii, care se realizeaza prin doua tehnici, si anume: o osuprapunerea imaginii transparente a urmelor de dinti peste o imaginea modelului de comparatie; . osuprapunerea mulajului danturii (pozitivul) peste urmele de dinti. Procedeul chinogramei, cu ajutorul caruia se ilustreaza etapele mecanismului de creare a urmelor de dinti. 30/64

d) Formularea concluziilor6 n expertizele urmelor de dinti se pot formula urmatoarele concluzii: . Certa pozitiva. De exemplu: Urmele de dinti lasate pe snul drept al victimei NH au fost create de arcada dentara superioara a numitului P Gh; . Certa negativa. De exemplu: Urmele de dinti lasate pe piciorul stng al cadavrului PI nu au fost create de dantura numitului TC; . De De AL de probabilitate. exemplu: Urmele de dinti lasate pe obrazul stng al minorei au fost probabil create arcada dentara inferioara a numitului II;

. De imposibilitate. De exemplu: Nu se poate stabili autorul urmei de dinti de pe abdomenul numitei ZD. Expertize ce se pot efectua Cu privire la urmele create de dinti se pot efectua expertize antropometrice si traseologice. Raspunsurile date de expert pot avea n vedere: a) Cnd se prezinta numai urma: a) daca urma de dinti este de natura umana sau animala; b) sexul si vrsta aproximativa ale persoanei care a creat urma de dinti; tipul antropologic al persoanei care a creat urma; c) caracteristicile specifice danturii care a creat urma; mecanismul de formare a urmei. b) Cnd se prezinta urma si modele de comparatie: . daca urma de dinti a fost creata de persoana de la care s-au prelevat . modelele de comparatie; . grupul de dinti care au creat urma. ETAPELE EXAMINARII

a) Examinarea separata n aceasta etapa este necesar sa se stabileasca mecanismul crearii urmelor, pozitia faptuitorului n momentul muscaturii, forma obiectului si a suprafetei muscate, plasticitatea obiectului primitor etc. Pe baza elementelor constatate n etapa examinarii separate a urmelor dintilor, n raport cu gradul lor de uzura reprodus n urma se poate stabili cu aproximatie de 5-10 ani vrsta persoanei. b) Examinarea comparativa n aceasta etapa se procedeaza la compararea caracteristicilor stabilite prin masurarea dimensiunilor, distantelor, unghiurilor de curbura, facndu-se o interpretare larga att a elementelor coincidente, ct si a celor de deosebire. Cnd se foloseste metoda suprapunerii pentru studiu n transparenta, cliseele trebuie se fie de acelasi fel: negative sau diapozitive. c) Demonstratia Demonstratia difera de la caz la caz. Pe lnga descrierea caracteristicilor constatate, mai pot fi folosite si urmatoarele: desenul tehnic, fotografia, microfotografia si filmul judiciar. Daca imaginile urmelor sunt diapozitivate separat sau pe pelicula cinema, se vor anexa la raportul de expertiza. 31/64

d) Formularea concluziilor n expertiza urmelor lasate de dinti pe obiecte, expertul poate formula urmatoarele concluzii: . Certa pozitiva. De exemplu: Urma de muscatura lasata pe batonul de ciocolata gasit la locuinta victimei S.L. din str.nr.. din Bucuresti a fost creata de dintii incisivi si canini ai numitului BC; . Certa negativa. De exemplu: Urma de muscatura lasata pe batonul de ciocolata gasit la locuinta victimei AA din str nr . din Bucuresti nu a fost creata de dintii numitului NV; . De probabilitate. De exemplu: Urma de muscatura lasata pe marul gasit la locuinta victimei OV din str .. nr . din Bucuresti a fost probabil creata de dintii incisivi si canini ai numitului UA; . De imposibilitate. De exemplu: Nu se poate stabili autorul urmei de dinti lasata pe bucata de brnza descoperita la domiciliul numitului OZ. Expertize ce se pot efectua Prin examinarea urmelor de dinti expertul poate efectua expertize antropometrice si aseologice. Raspunsurile ce pot fi date de expert au n vedere urmatoarele: a) Cnd se prezinta numai urma: . numarul de persoane care au creat urmele; . sexul si vrsta aproximativa ale persoanei care a creat urma; . tipul antropologic al persoanei care a creat urma; . caracteristicile specifice danturii care a creat urma; . mecanismul de formare a urmei; . tratamentul stomatologic si stadiul n care se gaseste.

b) Cnd se prezinta urma si modele de comparatie: . daca urmele de dinti am fost create de vreuna dintre persoanele de la . care s-au prelevat modelele de comparatie; . regiunea dentara care a creat urma. ETAPELE EXAMINARII n vederea examinarii se vor pune la dispozitie expertilor, dupa caz, fie corpul victimei, fie obiectul sau alimentele care poarta urmele de dinti. a) Realizarea fotografiei si mulajului urmei de dinti b) Reconstituirea fizionomiei Reconstituirea fizionomiei umane se poate face pe baza caracteristicilor stabilite n procesul examinarii urmelor de dinti. 32/64

Raspunsuri care pot fi date de expert7 Raspunsurile date la expert cu ocazia efectuarii expertizei pot avea n vedere urmatoarele: a) Cnd se prezinta numai urma: . sexul si vrsta aproximativa; . tipul si subtipul antropologic; . anomaliile dentare. b) Cnd se prezinta urma, modelele de comparatie si fotografiile persoanelor suspecte: . daca desenul realizat dupa urma de muscatura prezinta aceleasi semnalmente cu una din fotografiile apartinnd persoanelor suspecte. 1 Romnia poate fi considerata printre pionierii folosirii acestei noi metode. Nu este lipsit de interes sa se arate ca n anul 1969 s-a efectuat n laboratoarele criminalistice prima expertiza referitoare la examinarea urmelor de buze. Tratat practic de criminalistica, vol. I, Ministerul de Interne, Serviciul Editorial si Cinematografic Bucuresti 1976, p 158. 2 Colectiv, Tratat practic de criminalistica, vol. II, Ministerul de Interne, Serviciul Editorial si Cinematografic, Bucuresti, 1978, pag. 60. 3 Colectiv, Tratat practic de criminalistica, vol. II, Ministerul de Interne, Serviciul Editorial si Cinematografic, Bucuresti, 1978, pag. 61. 4 n categoria urmelor de dinti intrasi cele create de placile dentare mobile, vezi si Mina Minovici, Tratat complet de Medicina Legala, Ed. Socec, Bucuresti, 1930, pag. 1055. 5 Buus Alexandru - Concluziile probabile n expertiza criminalistica n 20 de ani de expertiza criminalistica, p 148. 6 Buus Alexandru - Concluziile probabile n expertiza criminalistica n 20 de ani de expertiza criminalistica, p 18. 7 Buus Alexandru - Concluziile probabile n expertiza criminalistica n 20 de ani de expertiza criminalistica, p 128.

33/64

SECTIUNEA A IV-A Cercetarea si expertiza urmelor de urechi 1. Formarea, relevarea si ridicarea urmelor de urechi Urmele de urechi au facut obiectul unor cercetari de specialitate, ajungndu-se la concluzia ca toate partile corpului uman pot lasa urme, prin contact sau penetratie pe alte obiecte1. Prin aceste urme se poate ajunge n unele cazuri la identificarea persoanei care a lasat urma, iar n anumite situatii, n coroborare cu alte categorii de urme gasite la fata locului etc contribuie la stabilirea apartenentei de gen ori a altor date cu privire la faptuitor sau fapta penala. Interpretarea la fata locului a urmelor urechilor, ofera anumite date cu privire la: vrsta, naltimea, sexul, numarul persoanelor, ori despre activitatile ce au avut loc n cmpul infractional. Astfel existenta mai multor urme de ureche, provenind de pe aceeasi parte a cmpului, ajuta la aflarea numarului persoanelor care le-au creat, iar distanta de la sol si pna la locul unde a ramas urma, n raport cu conditiile concrete, poate servi uneori la stabilirea naltimii faptuitorilor. 2. Expertiza urmelor de urechi nca de la nceputul secolului al XX-lea, specialistii au ncercat sa gaseasca metode adecvate de identificare a omului, folosind n primul rnd rezultatele fructuoase obtinute de Alfonso Bertillom prin masuratorile antropometrice. Cercetatorul Fritz Hirschi considera urechea ca unul din semnalmentele cele mai edificatoare n identificarea unei persoane2, dar o expertiza a urmelor lasate de catre ea nu s-a facut dect dupa cel de-al doilea razboi mondial. Edmond Locard3 semnaleaza att n anul 1931, ct si ulterior, efectuarea unor experimentari prin ridicarea cu ajutorul mulajului a unei urme de fata umana ramasa pe nisip si alta pe zapada, folosite pentru identificarea cu ajutorul martorilor. Urechea face parte dintre semnalmentele anatomice ale omului care pre zinta caracter de imuabilitate si de diversitate, ceea ce constituie temeiul stiintific al identificarii persoanelor dupa urmele pe care ea le lasa.

Caracteristici generale si individuale a) Caracteristici generale Urmele lasate de urechi fac parte din categoria urmelor forma, reflectnd constructia anterioara a obiectului creator. Caracteristicile urechii sunt determinate de partile constitutive ale pavilionului extern (helix, antehelix, tragus si antetragus, lob, precum cele doua fosete). b) Caracteristici individuale Caracteristicile individuale ale urechii se refera la forma si dimensiunea fiecareia dintre partile componente ale pavilionului, din punct de vedere al lungimii, latimii si distantei dintre ele, precum si a existentei unor semne particulare, cum ar fi: negi, lob gaurit, lob taiat etc. 34/64

ETAPELE EXAMINARII a) Examinarea separata n cadrul etapei examinarii separate se studiazasi se delimiteaza caracteristicile generale si cele individuale att n urma creata de urechi, ct si n metodele prelevate de la persoanele suspecte. Expertul trebuie sa aiba n vedere ca, n raport cu natura obiectului primitor, nu ntotdeauna caracteristicile sunt reflectate n totalitatea lor. b) Examinarea comparativa n etapa examinarii comparative se analizeaza coincidentele de marime si plasament ale caracteristicilor reliefate n etapa precedenta, tinndu-se seama de eventualele modificari ce puteau sa apara n momentul crearii urmei si cel al prelevarii metodelor de comparatie. c) Demonstratia Existenta unor puncte caracteristice coincidente n urmasi n modelul de comparatie se demonstreaza cu ajutorul confruntarii, juxtapunerii sau suprapunerii. d) d) Formularea concluziei Expertul criminalist poate formula, dupa caz, una din urmatoarele concluzii: . Certa pozitiva. . Certa negativa. Expertize ce se pot efectua Prin examinarea urmelor lasate de urechi, se pot efectua expertize antropometrice si raseologice. Raspunsurile ce pot fi date de expert se refera la urmatoarele: a) Cnd se prezinta numai urmele . numarul persoanelor care au creat urmele; . sexul, vrsta si naltimea aproximativa ale persoanei care a creat urma; .

malformatiile prezentate de ureche; . mecanismul de formare a urmei si vechimea aproximativa. b) Cnd se prezinta urmele si metodele de comparatie: . daca urmele de ureche au fost ori nu create de persoane de la care . s-au prelevat modele de comparatie. 1 Dr. Edmond Locard - Tratat de criminalistica, Lyon 1931, vol. II, pag. 58. 2 F Hirschi - Cabrioleurs internationaux, in Revue Internationale de Police Criminelle, nr.239/1970, pag. 184-193. 3 E. Locard , op. cit., pag. 509. 35/64

CAPITOLUL IV REGULI DE CERCETARE CRIMINALISTICA A URMELOR DE PICIOARE SECTIUNEA I Cercetarea criminalistica a urmelor de picior la fata locului 1. Mecanismul de formare a urmelor de picioare Urmele de picioare reproduc constructia exterioara a piciorului gol sau a ncaltamintei purtate, ca urme de adncime sau de suprafata, dupa natura obiectului n care s-a format urma, ca urme statice sau dinamice. Urmele formate n mers sau n fuga denatureaza n parte caracteristicile de structura exterioara a piciorului dar n schimb oglindesc aspectul dinamic al mersului si uneori chiar miscarile corpului ntreg. Lungimea ceva mai mare a urmei lasate de piciorul aflat n mers fata de urma creata n pozitie statica se datoreaza n parte mecanismului mersului care determina ca diferitele parti ale piciorului sa ia contact pe rnd cu solul, iar cele doua extreme sa actioneze n sensuri contrare1. Cu ct mersul va fi mai rapid cu att vrful piciorului se va imprima mai intens nspre napoi, datorita mpingerii nainte a corpului. Regiunea calcaneana se imprima integral, avnd o forma circulara alungita. Regiunea tarsianasi o parte a celei metatarsiene se subtiaza n dreptul boltii planetare. Caracteristic este faptul ca, cu ct bolta planetara este mai nalta, cu att urma regiunii tarsiene este mai ngusta2. 2. Ridicarea urmelor de picioare Urmele de picioare, indiferent de forma n care s-au creat sunt fotografiate nca din primul moment al descoperirii lor. Acestea sunt fotografiate pentru a fixa imaginea ncadrarii lor n locul faptei n raport cu alte obiecte nconjuratoare si pentru a reproduce si fixa detaliile caracteristice de constructie, elementele de individualizare a acesteia, detalii caracteristice, precum si pentru a se evita pierderea n totalitate a urmei n eventualitatea distrugerii acesteia. Urmele de adncime se ridica prin mulaj dar numai dupa ce au fost fotografiate, avnd alaturat o

unitate metrica de masurare a acesteia (rigla gradata, metru de croitorie, ruleta etc.) deoarece mulajul, de obicei, strica urma cele de suprafata se ridica cu ajutorul peliculei folio adezive, sau prin desen, iar urmele latente de picior descult se evidentiaza prin prafuire, vaporizare cu vapori de iod sau cu reactivi chimici. Urmele picioarelor formate n zapada se ridica cu ajutorul unor polimeri cum ar fi: cauciucul sintetic, sileastul, sulful topit etc. Cnd stratul de zapada este afnat, mulajul nu se poate face dect dupa ntarirea peretilor laterali si a fundului urmei cu un strat protector de selac si talc. Mulajele urmeaza a fi ncalzite ncet la temperatura camerei, pentru ca resturile de zapada aflate n relieful urmei sa se topeasca, fara ca prin topire sa se distruga microrelieful mulajului3. 3. Examinarea urmelor de picioare Urmele descoperite la locul faptei si urmele create experimental cu piciorul gol sau de ncaltamintea celor banuiti, se supun unui examen comparativ pentru a se stabili daca prezinta elemente de structura coincidente sau apartin unor obiecte diferite. Modelele experimentale pentru urmele de suprafata se iau prin 36/64

acoperirea piciorului gol, a ciorapului sau a ncaltamintei cu tus tipografic sau alta substanta corespunzatoare. n examinarea comparativa a elementelor caracteristice oglindite n urmele descoperite la locul faptei, intereseaza urmatoarele caracteristici: . La urma creata de piciorul gol se va acorda o deosebita atentie formei si marimii exacte a piciorului, formei marimii si pozitiei fiecarui deget, structurii diferitelor regiuni ale talpii4. . Se va insista asupra desenului papilar plantar, a bataturilor si a cicatricelor; . La urma creata de ncaltaminte pe lnga elementele care reprezinta . forma si marimea acesteia intereseazasi natura ncaltamintei cum ar fi: bocanci, cizme, pantofi, sandale, papuci precum si diferite caracteristici strict individuale provenite din fabricatie sau uzura. La astfel de urme se insista asupra formelor caracteristice ale uzurii tocului, a vrfului, a marginii exterioare ale talpii. De-a lungul urmei lasate de talpa de ncaltaminte se vor cerceta urmele cusaturii si locurile de ntrerupere ale acesteia, urmele cuielor cu care este prinsa talpa sau peticul, urmele tintelor cazute, forma si uzura celor existente. Se va examina oglindirea n urma blacheurilor din vrful talpii si din extremitatea exterioara a tocului. Regula de baza a acestor analize comparative consta n faptul ca ntotdeauna se compara obiecte de aceiasi natura, adica urme cu urme, mulaje cu mulaje, fotografii cu fotografii. Nerespectnd aceasta regula riscam sa nu identificam detaliile caracteristice care n aceste forme de prezentare nu sunt oglindite la fel5. SECTIUNEA A II-A Cercetarea urmelor de ncaltaminte si cararii de urme 1. Aspecte de ordin general n functie de obiectul creator al urmei aceasta poate fi urma de ncaltaminte, urma a piciorului gol sau descultsi al piciorului semincaltat sau cu ciorap. La urma de picior ncaltat care poate fi de adncime sau de suprafata, se masoara anumite elemente care sunt caracteristice fiecarei perechi de ncaltaminte. De aceea se

masoara: lungimea totala a talpii, lungimea si lati mea pingelei, lungimea si latimea glengului, lungimea si latimea tocului. Urmele piciorului semincaltat pot servi la determinari de grup sau la identificare daca prezinta elemente de individualizare cum ar fi cusaturi sau unele uzuri specifice. Se observa particularitatile privind forma, detaliile cusaturilor, structura tesaturii, prezenta unor gauri sau petice cautndu-se totodata prezenta unor defecte cum ar fi: noduri, ate, portiuni tocite etc6. 2. Urmele lasate pe corpul uman Fundamentul stiintific al acestui gen de expertiza este determinat de calitatile obiectului primitor de a recepta, conserva si reda urma pe care a primit-o. Atunci cnd obiectul primitor este corpul uman, posibilitatea descoperirii, ridicarii si examinarii urmelor de ncaltaminte este determinata de: . Capacitatea de reflectare a caracteristicilor generale si individuale ale obiectului creator n substrat tisular uman animat; . Influenta exercitata asupra caracteristicilor generale si individuale de actiune a factorilor intentionali, accidentali si incidentali; . Capacitatea de a mentine ntre anumite limite temporale semnele modificarilor de substrat7. 37/64

3. Probleme ce se pot rezolva prin cercetarea urmelor de picior Pentru examinare, expertului i se pot pune anumite probleme la care trebuie sa raspunda cum ar fi: daca urmele plantare descoperite la fata locului au fost create sau nu de o anumita persoana, daca urmele de ncaltaminte descoperite la fata locului apartin sau nu (provin sau nu) de la ncaltamintea ridicata de la o anumita persoana, carui tip apartine ncaltamintea ale carei urme s-au ridicat de la fata locului8. Expertul mai poate raspunde la ntrebari de genul: ce particularitati are ncaltamintea ale carei urme s-au ridicat, cum s-a deplasat persoana care a creat urma, ce anume concluzii se pot trage din cercetarea urmelor gasite la fata locului privind particularitatile persoanei care le-a lasat precum si naltimea, sexul, maniera de mers etc. 1 Lucian Ionescu si Dumitru Sandu - Identificarea Criminalistica, Editura Stiintifica, 1990. pag. 65-67. 2 Camil Suciu, op. cit., pag. 246-249. 3 Colectiv - Curs de Tehnica Criminalistica - vol. I, Editura Ministerului de Interne, Scoala Superioara de Ofiteri de Militie, 1983, pag. 128-132. 4 ***Tratat practic de criminalistica - vol. I. Editura Ministerului de Interne, Institutul de Criminalistica, 1976. pag. 149-150. 5 Camil Suciu - op. cit. pag. 249-250. 6 Emilian Stancu - op. cit. pag. 164. 7 Vasile Cotta - op. cit. pag. 180. 8 Crjan L. - Curs de criminalistica, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2003, pag. 25-26. 38/64

CAPITOLUL V TEHNICI MODERNE DE IDENTIFICARE A PERSOANELOR SI CADAVRELOR SECTIUNEA I Identificarea persoanelor n sistemul de recunoastere si compunere faciala 1. Metoda de identificare antropometrica Constituirea criminalisticii ca stiinta autonoma, la nceputul secolului XIX este data de justitie sau erau dominate de practici mistico-formale, existnd o lipsa de interes aportul stiintelor naturii n acest domeniu1. nceputurile criminalisticii sunt strns legate de medicina legala. Necesitatea rezolvarii unor probleme de identificare a persoanei, a cadavrului si a instrumentului vulnerabil a determinat elaborarea unor metode specifice criminalisticii de mai trziu2. 2. Notiunea de semnalmente si portret vorbit. Scurt istoric asupra semnalmentelor si portretul vorbit Pentru a se putea ajunge la recunoasterea si identificarea unei persoane a fost necesarasi elaborarea unei terminologii speciale, unitarasi precisa, menita sa nlature aparitia unor greseli sau confuzii. Cu alte cuvinte, descrierea semnalmentelor trebuie sa fie facuta n mod clar si sistematic, n cadrul unui sistem stiintific de descriere si comparare a semnalmentelor unei persoane. Acest sistem stiintific de descriere si comparare a semnalmentelor poarta numele de metoda portretului vorbit. Aceasta metoda are n vedere caracteristicile ntregului corp, accentul fiind pus pe particularitatile anatomice ale fetei, descrierea viznd volumul, forma, pozitia, culoarea etc., fiecare element fiind apreciat nu n raport cu un anumit sistem metric, ci n raport cu alte elemente anatomice care alcatuiesc ansamblul descris3. Fundamentul stiintific al identificarii dupa metoda portretului vorbit II constituie individualitatea si relativa stabilitate a caracteristicilor somatice ale fiecarui individ adult. Bazele portretului vorbit au fost stabilite n sec. XV de catre Leonardo da Vinci, care a sistematizat

organele corpului uman, considerndu-le a fi de diverse tipuri: drepte, concave, convexe. El arata ca tehnica descrierii portretului vorbit consta n maniera de a retine si reproduce profilul unei figuri umane dupa ce a fost vazuta o singura data4. Tehnica identificarii persoanelor dupa semnalmente a intrat nsa n practica organelor de politie datorita lui Alphonse Bertillon (1853-1914), ajutor de grefier la Prefectura politiei din Paris, care n anul 1879 a propus, n vederea recunoasterii recidivistilor, masurarea lungimii unor elemente invariabile ale scheletului si corpului uman, crend astfel antropometria (una din metodele de baza ale antropologiei).5 39/64

3. Principiile metodei portretului vorbit Specialistii din domeniul criminalisticii sunt unanimi n a aprecia ca identificarea persoanelor prin metoda portretului vorbit se bazeaza pe principiile identificarii criminalistice, respectiv: . principiul identitatii; . principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare; . principiul dinamicitatii si al interdependentei cauzale; . principiul delimitarii precise ntre ceea ce este identic si ceea ce este asemanator6. 4. Identificarea persoanelor dupa metoda portretului vorbit7 Portretul vorbit este o metoda aplicata frecvent si perfectionata pe parcursul timpului, care serveste Ia identificarea persoanelor, pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora, de catre o alta persoana. n descrierea facuta de cel care a perceput caracteristicile somatice ale individului cautat sunt vizate, pe de o parte, formele statice, iar pe de alta parte, formele dina mice. Aprecierea formei si dimensiunilor acestora se face dupa un sistem cuprinznd trei gradatii: mare, mijlociu si mic. Descrierea formelor statice Acest segment al descrierii vizeaza elementele caracteristice privind talia, constitutia fizica sau aspectul general al persoanei, forma capului si a fetei, eventuale infirmitati s.a. Descrierea capului Capul persoanei, att n ntregul sau, ct si n ceea ce priveste aspectul morfologic, vazut din fata si din profil detine, n mod firesc, locul principal n realizarea portretului vorbit. Formele dinamice Descrierea acestor forme denumite si functionale, este menita sa completeze posibilitatile de identificare si se refera, n special, la tinuta corpului, felul mersului, mimica, privirea, diferitele forme de manifestare. 5. Metode tehnice folosite n identificarea persoanelor dupa semnalmentele

exterioare18 . Portretul schitat Portretul schitat, sau schita de portret, reprezinta o metoda menita sa nlature, cel putin n parte, neajunsurile determinate de modul n care o persoana apreciaza sau descrie semnalmentele exterioare. Fotorobotul Este o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale preluate din fotografii ale semnalmentelor unor persoane diferite. 40/64

Identi-kit-ul si Photo-identi-kit-ul9 Se numara printre mijloacele tehnice folosite frecvent n practica organelor de cercetare penala. La dispozitia martorului, ori victimei, este pus un album ce contine zeci de variante ale elementelor faciale. Fiecare element facial din album este reprodus separat pe o pelicula transparenta purtnd acelasi numar de cod. Mimicompozitorul si sintetizorul fotografic Mimicompozitorul (MIMIC) se apropie, ntructva, de metoda Identi-kit-ului, desigur mai perfectionata. Dispozitivul are forma unei cutii prevazute cu un ecran. Pe ecran sunt proiectate succesivelementele faciale nregistrate pe filme de 36mm. n aparat se gasesc 6 filme pe care se afla nregistrate variante ale elementelor faciale. Deplasarea filmului este dirijata de la un panou de comanda. Dupa compunerea imaginii pe ecran, aceasta poate fi fotografiata rapid cu un aparat de tip Polaroid. Sintetizorul fotografic are la baza aceleasi principii de compunere a ima ginii. ntr-un timp foarte scurt se realizeaza un montaj cu ajutorul a patru dispozitive ce proiecteaza pe un ecran cte o zona a fetei. Variantele de elemente faciale sunt selectionate din fotografii obisnuite, ceea ce confera compozitiei un grad sporit de autenticitate. Practic, procedeul se apropie de metoda fotorobotului, ntr-o varianta mai perfectionata, care permite compunerea de figuri din elemente faciale naturale. Portretul robot computerizat Dificultatile inerente ntlnite n practica, de identificare pe baza metodei portretului vorbit, ori prin intermediul procedeelor tehnice de tipul fotorobotului, identikit-ului s.a., au condus la cautarea unor noi modalitati de realizare a portretului robot. Pentru aceasta, specialistii au recurs la tehnica de calcul electronic, care se dovedeste a fi foarte utila n practica. Fundamentul stiintific al expertizei de portret10 Identificarea dupa fotografie, potrivit criminalistilor Lucian Ionescu si Dumitru Sandu, are ca obiect stabilirea faptului daca persoana dintr-o fotografie este cea presupusa sau daca doua fotografii reprezinta aceeasi persoana. Imaginea fotografica a persoanei necunoscute sau cu identitate contestata este comparata

cu imagini fotografice originale, preexistente expertizei sau realizate n acest scop. Identificarea fotografica a persoanei se realizeaza pe baza elementelor mentionate pentru portretul-vorbit, coroborate cu masuratori si proiectii. La evaluarea constatarilor trebuie sa se aiba n vedere eventualele modificari ale fizionomiei, inerente trecerii timpului. Totodata, se va verifica daca nu s-a operat un trucaj fotografic. 41/64

SECTIUNEA A II-A IMAGETRAK, sistem de recunoastere si compunere faciala11 1. Consideratii generale privind sistemul de recunoastere si compunere faciala Sistemul de recunoastere si compunere faciala (Imagetrak) nlocuieste cu succes clasoarele clasice cu fotografii de semnalmente, folosite de formatiunile politiei pentru identificarea persoanelor, prin prelucrarea si stocarea la nivel national a fotografiilor si a datelor de stare civila ale persoanelor cercetate de politie n stare de arest sau libertate, ca urmare a comiterii de infractiuni prin diverse moduri de operare. Fotografia este digitalizata n limbaj pentru computer, procesatasi stocata ntr-o banca de date12. Sistemul Imagetrak este destinat activitatilor operative ale politiei si, de la finele trimestrului II 2004, este instalat, personalizat si n stare de exploatare. Sistemul este integrat la nivel national si are n componenta un server de date central, instalat la Institutul de Criminalistica din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romne, la care sunt conectate prin inelul de comunicatii 42 de statii de lucru, instalate n fiecare judetsi la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti. 2. Facilitatile bazei de date Imagetrak . are capacitatea de a stoca date de stare civila pentru un N numar de aproximativ 500.000 de persoane; . pentru fiecare persoana din cele 500.000, stocheaza un numar de maxim sase fotografii digitale (trei pentru identificarea persoanei, una frontalasi doua profil iar celelalte trei sunt pentru semnalmente si semne particulare-cicatrice, tatuaje). 3. Posibilitatile sistemului Imagetrak13 a) Cautarea n baza de date se face foarte rapid, n functie de urmatorii parametri: . semnalmente; . semne particulare; .

date de stare civila; . fotografii digitale cu ajutorul algoritmului LFA- potrivire faciala; . portret robot - realizat cu ajutorul aplicatiei E-FIT. b) Listarea de rapoarte despre persoanele nregistrate cu fotografii si date de interes operativ. c) Acces pe reteaua M.A.I. d) Acces la distanta pentru furnizorii sistemului n vederea interventiei ct mai rapide pentru nlaturarea eventualelor probleme aparute la sistem. e) Obtinerea facila de diferite rapoarte. f) Softul personalizat n limba romna. g) Permite importul de imagini digitale. . imagine cadru (Frames) din cadrul unui film de supraveghere; . fotografii scanate; . imagini cu portret robot. Softul pentru portret robot suporta format JPEG, TIFF GIF si BMP. Posibilitatea editarii imaginii: scalare, decuplare, stralucire, contrast etc. h) Permite una sau mai multe cautari n baza de date. . rezultatul acestei cautari este o lista de candidati, afisata n ordinea punctajului obtinut. 42/64

i) Filtre de cautare care permit reducerea timpului de cautare. n continuare voi prezenta n sinteza datele tehnice, si diferite ferestre din timpul procesarii informatiilor si imaginilor folosite de aplicatia Imagetrak14. 4. Modul de lucru la sistemul Imagetrak15 Sistemul automat de recunoastere faciala IMAGETRAK este destinat sa functioneze n baza Legii de organizare si functionare a Politiei Romne si Instructiunilor M.A.I, ca o baza de date centrala operativa a Politiei, pentru a stoca fotografii, semnalmente, semne particulare si date de identificare ale unor categorii de persoane cercetate de politie, n vederea stabilirii pe baza acestora si a algoritmului de cautare faciala LFA, a identitatii persoanelor si clarificarea unor aspecte de interes operativ n activitatea Politiei si altor unitati din Ministerul Administratiei si Internelor, pe linia asigurarii ordinii publice si sigurantei nationale. n baza de date a sistemului IMAGETRAK persoanele sunt nregistrate sub un numar unic de identificare (ID). Statiile de lucru ale sistemului IMAGETRAK au instalate si softul E-FIT destinat realizarii de portrete robot pe baza datelor declarate de o terta persoana (victima, martor etc.) n scopul cautarii si stabilirii identitatii faptuitorilor, prin compararea portretului realizat cu fotografiile persoanelor nregistrate anterior n baza de date. Sistemul IMAGETRAK este interconectat prin intermediul retelei de comunicatii a MAI si are urmatoarea configuratie: a) serverul central si o statie de administrare a bazei de date instalate la Inspectoratul General al Politiei Romne - Institutul de Criminalistica; b) 41 statii de lucru instalate la fiecare Inspectorat Judetean de Politie; c) 3 statii de lucru si o statie LSS 2000 de scanare live, instalate la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti - Serviciul criminalistic. 43/64

SECTIUNEA A III-A Tehnici moderne de identificare a persoanelor si cadavrelor cu identitate necunoscuta 1. Prezentare generala Evidenta persoanelor disparute de la domiciliu n mprejurari suspecte, a persoanelor si cadavrelor cu identitate necunoscutasi a dromomanilor, se constituie ca evidenta speciala folosita la identificarea judiciara a acestor categorii de persoane si se organizeaza la nivel local la serviciile de criminalistica din Inspectoratele de politie judetene, la nivel zonal la statiile AFIS si la nivel central la Institutul de Criminalistica din Inspectoratul General al Politiei Romane. 2. Activitati ce se desfasoara n cazul cadavrelor cu identitate necunoscutasi completarea corespunzatoare a fisei tip Echipa de cercetare deplasata la fata locului procedeaza la executarea urmatoarelor activitati: a) fotografierea de orientare a locului gasiri cadavrului; b) toaletarea sumarasi fotografierea metrica (pe ct posibil color) a cadavrului n starea n care a fost gasit, precum si a obiectelor aflate asupra sa; c) transportarea la laboratorul de medicina legala unde se procedeaza la toaletarea corespunzatoare, urmata de fotografierea fata, profil stngadreapta (pe ct posibil cu ochii deschisi) si de detaliu a eventualelor semne particulare (tatuaje, cicatrice, amputari, malformatii etc.); d) amprentarea digito-palmara (cnd este posibil), ridicarea de fire de par din zonele capilarasi pubiana, precum si recoltarea depozitului subunghial; e) probele biologice ridicate sunt ambalate si sigilate n vederea expertizarii lor ulterioare sau pastrarii la dosar; f) descrierea exacta a semnalmentelor, semnelor particulare, dentitiei, vestimentatiei, ncaltamintei, obiectelor si nscrisurilor gasite asupra cadavrului, urmarinduse completarea ntregii rubricatii prevazuta n fisa de identificare tip; g) cu ocazia necropsiei se solicita recoltarea de probe biologice, n vede rea stabilirii ulterioare, n laborator, a grupei sanguine si alcoolemiei, urmarindu-se si realizarea acestora; h) obiectele, mbracamintea si ncaltamintea gasite asupra cadavrului, sunt supuse examinarii si expertizarii criminalistice sau de alta natura, fiind totodata fotografiate metric sau n detaliu (pe ct

posibil color) cnd prezinta particularitati specifice. Pna la solutionarea cauzei, acestea sunt pastrate n camera de corpuri delicte, dupa ce sunt spalate si dezinfectate. n situatia cnd acestea, datorita gradului de uzura avansat sau a mizeriei fiziologice nu pot fi supuse operatiilor de curatare si dezinfectare, pentru a ndeplini conditiile necesare depunerii la camera de corpuri delicte, se ia masura ridicarii unor esantioane reprezentative care se ambaleazasi pastreaza la dosarul cauzei. 44/64

3. Activitati ce se desfasoara n cazul persoanelor disparute n conditii suspecte si completarea corespunzatoare a fisei tip D Pe parcursul cercetarii din punct de vedere criminalistic se urmareste identificarea si ridicarea urmatoarelor categorii de urme, obiecte si nscrisuri: a) urme digito - palmare, ce sunt relevate de pe obiecte de uz personal, mobilier, nscrisuri, precum si alte locuri sau obiecte accesibile persoanei disparute. Urmele digitale ridicate de pe anumite obiecte accesibile persoanei disparute sunt atasate fisei de identificare tip ,,D care se nainteaza la statia locala AFIS unde este arondat judetul respectiv, numai la marimea naturala (ca pentru urmele ridicate de la fata locului in cazul savrsirii unei infractiuni), pentru a fi comparate cu impresiunile cadavrelor cu identitate necunoscuta din banca de date a sistemului AFIS. Fisei de identificare tip D i sunt atasate fotograma urmei si filmul la marime naturala, folia ramnnd la dosarul cauzei de la politia judiciara; b) fire de par ce pot proveni din zona capilara, subaxalasi pubiana, care sunt gasite pe obiecte de mbracaminte, sau alte lucruri folosite de persoana disparuta, precum si resturi de unghii sau alte urme biologice pentru stabilirea grupei sanguine; c) nscrisuri din care sa rezulte intentiile persoanei disparute (jurnale, bilete lasate n mod voit, literatura cu tematica de aventuri, psihologice etc., care atesta aprofundarea acesteia) ori persoanele cu care poate intra n legatura (agende telefonice, corespondenta, nsemnari etc.); d) documente din care sa rezulte afectiunile medicale, grupa sanguina, particularitati ale sistemului osos si dentar, semne particulare (bilete de externare din spital, retete medicale, radiografii dentare sau ale altor structuri osoase); e) obiecte care evidentiaza particularitati ale dentitiei si sistemului osos (proteze dentare sau aparate de corectie, corsete metalice, ncaltaminte ortopedica, proteze oculare, auditive ori ale aparatului locomotor, precum si alimente care pastreaza urmele dinamice ale dentitiei).

4. Activitati ce se desfasoara n cazul persoanelor cu identitate necunoscutasi completarea corespunzatoare a fisei tip ,,P De ndata, ct si n situatia primirii unor sesizari din partea unitatilor sanitare cu privire la faptul ca au internat astfel de persoane, se constituie echipa operativa formata din lucrator de politie judiciarasi specialist criminalist, care se deplaseaza la locul unde este internata persoana n cauza, si desfasoara urmatoarele activitati: f) stabilirea mprejurarilor n care a fost gasita, unde, cnd, de catre cine, nsotitorul, cu ce mijloc a fost transportatasi ora sosirii la unitatea sanitara, precum si a minimului de date cu privire la identitatea acestuia; g) amprentarea digito-palmara a persoanei, fotografierea fata, profil stnga-dreapta si n picioare, a semnelor particulare ct si a vestimentatiei, ncaltamintei, obiectelor si documentelor purtate de acesta la data gasirii; h) stabilirea exacta a semnalmentelor (odontograma), potrivit rubricatiei din fisa de identificare, n care se mentioneazasi celelalte date rezultate din investigare (nume la care raspunde ticuri, deficiente sau particularitati manifestate n vorbire, semne particulare, vestimentatia avuta etc.); i) n raport de primele date obtinute, verificarile si investigatiile sunt continuate ulterior, n mod direct sau prin intermediul personalului sanitar. 5. Activitati ce se desfasoara n cazul dromomanilor si completarea corespunzatoare a fisei tip D 1 C. Suciu, Dezvoltarea nvatamntului criminalistic n Romnia, Scoala Romneasca de criminalistica, Serviciul cultural, presasi editorial, 1975, p. 29. 2 L. lonescu si D. Sandu, Identificarea criminalistica, Editura stiintifica, Bucuresti, 1990, p.69. 45/64

3 E. Stancu, op cit, p. 180; C. Suciu, op. cit., p. 425 si urmat.; Colectiv, Tratat practic de criminalistica; vol. I, Ministerul de Interne, Serviciul Editorial si Cinematografic Bucuresti, 1976, p. III, si urmat. 4 A se vedea E. Locard - Traite de criminalistique, vol. III, Lyon, 1932, p. 119. 5 Antropologia - stiinta complexa care studiaza omul, originea, evolutia lui biologicasi rasele umane. 6 V Berchesan, Valonficarea stiintifica a urmelor infractiunii, Editura Little Star, Bucuresti, 2003, p. 169. 7 Voinea Dan -Tehnica portretului vorbit folosita pentru identificarea Teroristului Carlos n Revista Criminalistica anul 1 nr.4/1999, p. 10. 8 Reiss R.A. - Manuel de police scientifique (tehnique), vol. I, Lausanne, 1991, p. 101. 9 Ruiu M. - Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii curs de tehnica criminalistica, vol. II, Ed. Little Star, Bucuresti, 2003, p. 80. 10 Mihuleac E. - Expertiza judiciara, Ed. tiintifica, Bucuresti, 1971, p. 52. 11 Popa Gheorghe - Criminalistica - note de curs, Editura Biblioteca Trgoviste, 2003, p. 72. 12 Tru Gabriel - Revista Criminalistica nr.4/2006, p. 15. 13 Dan Voinea, Crisan Lazureanu - Urmele - obiect de studiu al criminalisticii, 2005, p. 23. 14 Tru Gabriel - Note interne, I.G.PR., 2006, p. 60. 15 Metodologia de lucru la sistemul automat de recunoastere si compunere faciala elaborata de Institutul de Criminalistica, 2004, p. 131 46/64

CAPITOLUL VI ELEMENTE DE INVESTIGARE SI IDENTIFICARE BIOCRIMINALISTICA PE BAZA PROFILULUI ADN1 SECTIUNEA I Fundamentul stiintific al identificarii pe baza profilului ADN 1. Notiuni generale Descoperirea acidului dezoxiribonucleic (ADN) a condus la ntelegerea conceptului de ereditate si, ulterior de identificare, prin decodarea informatiilor genetice pe care molecula de ADN le are n componenta. Aceasta are structura molecularasi este continuta de toate celulele vii ale organismelor. Genetica studiaza ereditatea si variatia organismelor biologice, acest lucru se poate considera fie la nivel individual, cum ar fi mostenirea unor caractere particulare de la parinti la copii, fie la un nivel mai general, cum ar fi urmarirea unor markeri genetici ntr-o populatie. Ambele concepte integreaza utilizarea ADN in investigatiile din medicina - legala2. 2. Genetica populatiilor Fiecare din markerii genetici au o frecventa particulara n cadrul unei populatii. Este foarte bine cunoscut ca grupele sanguine AB 0 prezinta diferite frecvente. n populatia caucaziana, de exemplu, grupa sanguina B are o frecventa de aproximativ 10%. Fiecare allela a unui marker utilizat n analizele ADN are de asemenea o frecventa populationala particulara. Determinarea acestei frecvente este importanta n scopul determinarii semnificatiei markerului pentru un timp genetic particular. SECTIUNEA A II-A AND constructie fundamentala a structurii genetice 1. Notiuni introductive ADN sau acidul dezoxiribonucleic este constructia fundamentala a structurii genetice. De fapt, este o componenta a fiecarei celule din corpul uman. Mai mult, ADN unei persoane este acelasi n fiecare celula. De exemplu, ADN din sngele unui barbat este asemanator cu ADN sau celulele pielii, sperma sau saliva.

Acest aspect este foarte important deoarece AND -ul fiecarei persoane este diferit, cu exceptia gemenilor monozigoti. Datorita acestor diferente ADN ridicat de la locul faptei face legatura cu un suspect sau l poate elimina, asemenea tehnicii amprentelor. De asemenea, prin ADN o victima poate fi identificata de rude, chiar si cnd cadavrul nu poate fi gasit. 2. Localizarea AND n corpul uman ADN este cuprins n snge, sperma, celule ale pielii, tesuturi organe, muschi, celule nervoase, oase, dinti, par, saliva, mucozitate, transpiratie, unghii, urina, fecale etc. 47/64

SECTIUNEA A III-A Recoltarea si pastrarea probelor biologice3 Investigatorii si personalul de laborator trebuie sa colaboreze pentru a stabili cele mai edificatoare componente ale probelor si pentru a decide prioritatile. Fiecare politist trebuie sa fie atent la aspectele importante privind identificarea, recoltarea, transportarea si depozitarea probelor de ADN. Aceste probleme sunt esentiale att pentru echipajul de politie constatator, ct si pentru ofiterul specialist si cel criminalist. Materialul biologic poate contine agenti patogeni periculosi precum HIV sau virusul hepatitei B care pot cauza boli letale. Avnd n vedere natura sensibila a ADN-ului, politistii trebuie sa contacteze personalul laborant sau tehnicienii, care se ocupa de ridicarea probelor atunci cnd exista ntrebari privind recoltarea lor. 1. Identificarea probelor ADN ntruct doar cteva celule sunt suficiente pentru a obtine informatii asupra unui ADN viabil, lista de mai jos identifica niste indicatori care v-ar putea ajuta sa recoltati, sa aflati posibile locatii de ADN sau sursa biologica a celulei. 2. Transportul si depozitarea urmelor biologice ce contin ADN Atunci cnd se transportasi depoziteaza urme ce contin ADN, este important sa se pastreze probele uscate si la temperatura camerei. Odata ce urina a fost asigurata n pungi de hrtie sau plicuri, trebuie apoi sigilata, etichetatasi transportata ntr-un mod care sa asigure identificarea adecvata a locului unde a fost descoperitasi apoi sa fie bine pastrata. Niciodata nu se vor pune probe care pot contine ADN n pungi de plastic, deoarece acestea vor retine umezeala nociva. Conditiile de caldurasi lumina solara directa pot, de asemenea, sa dauneze ADN-ului, deci, se va evita pastrarea urmelor n locuri care se pot ncalzi, cum ar fi camerele sau masinile de politie fara aer conditionat. Pentru depozitarea pe termen lung, se va contacta laboratorul local. 3. Proba ADN prin eliminarea mostrelor8 Asemenea amprentelor, uzul ADN, necesita colectarea si analizarea lor prin eliminare. Adesea, este necesar acest procedeu pentru a determina daca urma provine de la un suspect sau de la alta persoana. Un politist trebuie sa aiba acest aspect n vedere, nainte de data procesului. De exemplu, n cazul unui furt din

locuinta unde suspectul poate a baut un pahar de apa la locul faptei, politistul trebuie sa identifice persoanele apropiate - membrii casei sau menajera - pentru eliminarea viitoarelor teste. Aceste probe ajuta la comparatia cu saliva gasita pe pahar, pentru a determina daca saliva reprezinta o proba viabila. n cazurile de omor, asigurati-va sa se recolteze ADN-ul victimei de la autopsie, chiar daca respectivul cadavru este n faza avansata de descompunere. 4. CODIS CODIS (Combined DNA Index System) este o baza electronica de date a tipurilor de ADN, care poate identifica suspectii, este similara cu AFIS (Automated Fingerpritnt Identification System). Fiecare stat din SUA implementeaza un index ADN al condamnatilor pentru diferite infractiuni, cum ar fi - violul, omorul, abuzul asupra copiilor. Astfel, profilele ADN ale infractorilor intra n baza de date. 48/64

SECTIUNEA A IV-A Modalitati de determinare a structurii genetice a unei persoane4 1. Recoltarea si conservarea dovezilor biologice5 Capacitatea de a efectua analize succesive de ADN din dovezile biologice de la locul faptei depinde foarte mult de tipul de material biologic si de felul n care au fost conservate. Astfel, tehnica folosita pentru a recolta asemenea dovezi, cantitatea si tipul materialului biologic care trebuie recoltat, modalitatea prin care materialul trebuie mpachetat si modul de conservare a acestuia reprezinta punctele sensibile ale programului medico-legal de testare a ADN-ului. Examenul la locul faptei al urmelor biologice trebuie sa descrie urma respectiva n ceea ce priveste forma, marimea, culoarea, dispunerea etc, si sa fie urmat de fotografierea sau efectuarea de schite ale urmelor respective. n cazul n care urmele sunt mici sau modificate, datorita timpului scurs si nu permit un diagnostic al naturii si provenientei, se va proceda la recoltarea n vederea efectuarii investigatiilor de laborator. Dovezi la locul faptei: . Fotografierea si/sau filmarea dovezilor nainte de a fi atinse, deplasate sau recoltate. . Observarea pozitiei si conditiei n care se afla dovezile. . Observarea si schitarea distantelor dintre dovezi si alte obiecte de la locul faptei. . Observarea si schitarea conditiilor dovezilor biologice. Dovezi la laboratorul de medicina legala6 . Observarea mpachetarii, etichetarii si sigilarii probelor. . Pachetul initial cu marci unice de identificare, numarul cazului si data. . Verificarea numarului si compararea cu forma admisa pentru a asigura ca a fost primit articolul corect. . Observarea, schitarea si/sau fotografierea articolului primit. .

Verificarea articolului, daca ndeplineste conditiile de admitere si daca descrierea lui este corecta. 2. Principiile determinarii profilului ADN7 Molecula de ADN este dublu helicoidalasi este formata dintr-un numar de patru baze: A. (adenina) G. (guanina) C. (citozina) si T. (timina), a caror secventa constituie codul genetic. 3. Banca de date ADN Desi compararea profilului ADN al probelor ridicate de la locul faptei cu profilurile unor persoane suspecte n cauza se poate executa manual. Un numar de state au trecut la constituirea bazelor de date ADN, n care sunt datele obtinute prin recoltarea de probe biologice de la persoane selectate dupa anumite criterii. Aceste banci de date permit urmatoarele facilitati: . descoperirea persoanelor cu identitate falsa; . identificarea autorului pe baza analizelor urmelor ridicate de la fata locului; 49/64

. compararea profilului unei persoane cu urmele ridicate de la toate cazurile nesolutionate; . compararea ntre urmele ridicate de la diferite cazuri, pentru a se stabili existenta acelorasi autori; . furnizarea unor rezultate probabile n cazul n care materialul biologic este degradat sau atunci cnd probele sunt constituite din amestecul de la mai multe persoane. SECTIUNEA A V-A Modalitati de recoltare a probelor biologice8 1. Snge si pete de snge . Snge de la o persoana trebuie recoltat de personal medical calificat. . Se recolteaza n doua eprubete de cte 5 ml fiecare, folosind EDTA ca anticoagulant. . Fiecare eprubeta trebuie etichetata n data, ora, numele persoanei, numele celui care recolteaza, numarul cazului si numarul de expunere. . Probele de snge se introduc n frigider (nu nghetate) si trebuie date n lucru ct mai curnd posibil. Snge lichid de la locul faptei . Sngele lichid se recolteaza cu o seringa curata (de preferinta sterila) sau cu o pipetasi se transfera ntr-o eprubeta curata. . Un cheag de snge poate fi transferat ntr-o eprubeta curata cu o spatula curata. . O bucata de bumbac curata poate fi folosita pentru a absorbi sngele lichid sau cheaguri de snge; . Esantioanele vor fi etichetate cu numarul cazului, numarul articolului, data ora si numele celui care recolteaza; . Daca sunt recoltate esantioane de snge uscat, acestea trebuie sa fie conservate pe un anticoagulant, pastrate la frigider si aduse ct mai curnd posibil la laborator. 2. Examenul la locul faptei al petelor de snge9

Conservarea si consemnarea morfologiei petelor de snge la locul faptei prezinta un interes deosebit prin datele ce pot fi puse la dispozitia anchetei penale, prin expertiza criminalistica sau medico-legala. n cazul petelor de snge sunt relevante urmatoarele aspecte: . locul unde s-au gasit: pe victima (corp sau mbracaminte, pe agresor, pe obiecte din mediul n care se aflau victima sau agresorului sau n care s-au consumat faptele (podele, ziduri mobile, sol, arme, caroseria masinii). Pentru consemnarea riguroasa a topografiei petelor, n afara procesului verbal de constatare, se executa schite, fotografii judiciare sau nregistrari video, care vor reda raporturile si distantele dintre ele si cadavru sau obiectele din jur precum si detaliile morfologice; . suporturile pe care cad petele de snge conditioneaza aspectul si modul de conservare al acestora, aceste suporturi putnd fi conservate/neabsorbante (metale, lemn lacuit, material plastic) sau neconservante - absorbante (textile, pamnt, tencuiala, caramida), pe primele se formeaza de obicei pelicule lucioase, friabile, cu forma pastrata, iar pe celelalte apar urme difuze cu caracter neregulat; . sngele se poate gasi sub forma de picaturi, balti, mproscari, cruste, mnjituri, toate avnd consecinta modului de producere prin stropire, picurare, prelingere, tsnire sau contact direct. Uneori, sngele este amestecat si cu alte produse biologice, cum ar fi: substanta cerebrala, fragmente de organe, fire de par, sperma, vomismente etc. Daca hemoragia este de origine venoasa, se formeaza lacuri, iar daca sursa este arteriala, sngele este proiectat n jet, la naltime si la distante mari. 50/64

Daca sngele cade pe un plan orizontal, n directie perpendicularasi de la mica naltime, se va forma o pata compacta, circulara, cu contur zimtat. n caderile de la naltimi mai mari, n jurul petei centrale se formeaza pete mai mici, satelite, cu forme diferite, punctiforme sau lineare. 3. Examenul medico-legal de laborator al petelor de snge10 Acest examen consta n: a) Reactii de probabilitate: . Reactia Adler foloseste o solutie saturata de bezidina n acid acetic glacial, la care se adauga n parti egale picaturi de apa oxigenata 10%. . Reactia Guarino are o specificitate mai mare iar reactivul este format din: 0,5 ml dimetilanilina, 1 ml acid acetic glacial, 100 ml apa distilatasi n parti egale apa oxigenata 10%. n prezenta sngelui apare culoarea galbena. b) Reactii de certitudine: . Examen microscopic direct sau proba morfologica, cnd se utilizeaza numai pete de snge proaspat, fara hemoliza. . Proba cristalografica - care se bazeaza pe proprietatea derivatiilor hemoglobinei de a forma n anumite conditii cristale caracteristice. . Metoda spectroscopica se bazeaza pe proprietatea hemoglobinei si a derivatiilor acesteia de a absorbi din spectrul luminii unele zone. c) Reactii de determinare a speciei sngelui din pete (uman sau animal). . Cel mai des folosita n acest scop este reactia de imuno precipitare . Uhlenhut. Aceasta reactie este completa. Pentru efectuarea ei sunt necesare seruri provenite de la om sau de la diverse animale si este realizata numai de catre specialisti n laborator. d) Determinarea grupei de snge n pata de snge .

Este o activitate de laborator complexasi nu poate fi reprezentativa dect pe pete de snge vechi, de cel mult un an. 4. Sperma si petele de sperma11 Probele de lichid spermatic gasite la fata locului: . se catalogheaza dovezile de sperma prin observare, nregistrare video si desenare; . se foloseste o seringa curata pentru a transfera lichidul spermatic ntr-o eprubeta sterila; . se eticheteaza eprubeta cu numarul cazului, data, ora, localizarea si numele celui care recolteaza; . proba se pastreaza la frigider si se aduce la laborator ct mai curnd posibil; . n mod alternativ, lichidul spermatic poate fi transferat pe o bucata de bumbac prin absorbtie. Bucata de bumbac este apoi uscata, mpachetata, sigilatasi etichetata. Pete de sperma de pe obiecte transportabile . petele de sperma de pe mbracaminte, lenjerie de pat, perne, si alte obiecte transportabile, trebuie recoltate ca atare; . daca un obiect are pe el pete umede acestea trebuie lasate sa se usuce nainte de a fi recoltate . fiecare obiect trebuie mpachetat separat ntr-un recipient de hrtie curat; . fiecare obiect trebuie etichetat si sigilat; . obiectele trebuie tinute la frigider si trimise la laborator ct mai . curnd posibil. 51/64

SECTIUNEA A VI-A Prelucrarea probelor de ADN 1. Primirea probelor la laborator Dupa ce probele au fost recoltate si transportate la laboratorul medicolegal, pentru prelucrarea lor se fac urmatoarele recomandari: . probele fizice trebuie admise la laborator cu ordonanta n care este notat tipul de examinare solicitat; . toate probele trebuie primite dupa procedura standard a laboratorului respectiv; . numarul cazului trebuie verificat nainte de a fi primit; . se va verifica modul n care sunt mpachetate, sigilate si etichetate. Va trebui notata fiecare incorectitudine semnalata; . se va nota orice semn de murdarie de pe ambalaj; . se va nregistra orice informatie privitoare la tipul de test ADN si la cazul respectiv; . la primirea probelor se vor nota data, ora, numele laboratorului, numele celui care primeste proba, a celui care o aduce si numarul cazului; . probele fizice care vor fi supuse testarii ADN trebuie aduse la laborator ct mai curnd posibil. 2. Metode de laborator pentru prelucrarea initiala 1. Se foloseste o forma de examinare a probelor pentru a nregistra prelucrarea initiala a fiecarui articol. Informatiile necesare pentru fiecare proba sunt: a) deschiderea pachetului; b) etichetarea; c) descrierea probei d) orice alt articol de proba existent n acelasi pachet e) numarul cazului si al articolului f) data si numele examinatorului.

2. Se localizeaza zonele cu pete folosind fotografii, notite si schite. 3. Se nregistreaza localizarea, marimea si starea oricarei pete biologice. 4. Trebuie nregistrat rezultatul oricarui test preliminar. 5. Se vor consemna corect rezultatele testelor pentru fiecare articol. 6. Se va folosi o forma de nregistrare a informatiilor pentru fiecare proba care va fi supusa analizei ADN. Informatiile care trebuie incluse sunt urmatoarele: a) numarul cazului; b) descrierea articolului si nr. c) localizarea petei d) marimea si forma petei e) starea de amestec a petei cu alte lichide f) cantitatea probei g) nr. eprubetei n care a fost pusa 7. Fiecare proba de ADN testata trebuie recoltata cu grija pentru a preveni contaminarea; 8. Se va pastra o parte din proba pentru o posibila analiza viitoare. 9. Fiecare proba pentru analiza ADN trebuie pusa ntr-o eprubeta pachet sau recipient, separat. 52/64

10. nainte de a fi extrasa, fiecare proba/testare de ADN trebuie inventariata; 11. Pentru articolele care vor fi analizate prin metoda PCR se va recolta o proba de control. 12. Portiunile nefolosite din probe trebuie nregistrate, reambalate, resigilate, etichetate si depozitate ntr-un congelator. 3. Metode folosite n determinarea ADN-ului12 a) Testul RFLP b) Analiza prin metoda enzimei de restrictie c) Analiza prin metoda reactiei n lant a polimeraziei (PCR) 4. Principii generale ale reactiei de polimerizare n lant 5. Protocolul PCR 6. Metoda cromozomului Y13 7. Caracteristicile cromozomului Y14 1 Emilian Stancu - Tratat de criminalistica editia a II-a revazutasi adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2002, pag. 147-162. 2 V Berchesan. M. Roiu, Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Litle Star, Bucuresti 2004, pag. 301-304. 3 V Belis, Tratat de medicina legala, vol. II, Bucuresti 1995, pag. 673. John Ballantines et. al. Eds. DNA Technology and Forensic Science, Cold Spring Hatbor Press, 1989, passim. 4 Emilian Stancu - Tratat de criminalistica editia a II-a revazutasi adaugita, Ed. Universul juridic, Bucuresti 2002. pag. 147-149. 5 . Ionel Lulu si Nicolae Vaduva - Recoltarea si conservarea probelor ADN n Revista Criminalistica nr.6/2001, pag. 11. 6 V Belis, sub red. op. cit. Bucuresti 1995, pag. 665 si urm. 7 V Berchesan. M. Roiu - Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Litle Star, Bucuresti 2004, pag, 301-304. 8 Vasiliu Lia, Moise Terbancea - Metodologia recoltarii probelor pentru examenul serologic n infractiunea de omor - n PCC nr.1 si 2, Bucuresti 1984, pag. 133. 9 Asanache GH. - Biocriminalistica, Ed. Era, 2006, pag. 59. 10 Panaitescu V - Note de curs, Institutul de Medicina Legala, Bucuresti, pag. 98. 11 Popa GH., Buzatu N., Hahga GH., Conicescu O. - Exploatarea urmelor prin expertiza criminalistica, pag. 146. 12 Stancu E. - Tratat de criminalistica, editia a III-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2004, pag. 57. 13 Barbarii Ligia - Cromozomul y noua perspectiva pentru identificarea ADN-urilor judiciare - Revista Criminalistica nr.5/2002,

pag. 26. 14 Knijft M. si colab. - Chromosome y microsatellites population genetic and evolutionary aspects Inst. Legal Med. 1997, pag. 72. 53/64

CAPITOLUL VII MASURATORILE BIOMETRICE UTILIZATE N CRIMINALISTICA SECTIUNEA I Aspecte de ordin general Masuratorile biometrice ce pot fi utilizate n sistemele de asigurare a diferitelor usi, sunt impresiunile papilare si irisul. Acestea doua sunt cele mai des utilizate pentru nchiderea si asigurarea usilor de apartament, de case, de institutii, magazine, masini, precum si n cadrul unor biblioteci, sau a altor spatii ce necesita astfel de masuri. De asemenea, impresiunile papilare au nceput sa fie folosite pe scara larga ca elemente de siguranta pe documentele de identitate (pasapoarte, carti de identitate). Desigur ca aceasta presupune existenta unui sistem de calcul ce trebuie sa aiba ncorporat un calculator, un scanner, imprimanta, dar si cititoare pentru recunoasterea lor. Cu ajutorul sistemului de calcul se va construi o baza de date a tuturor celor prezenti ntr-o institutie, sau a locatarilor unui bloc. Pentru a crea o baza de date electronica este necesar un calculator, peri ferice alcatuite din echipamente de intrare, echipamente de iesire si mai multe programe, precum si culegerea de informatii, date si cunostinte. n alcatuirea unei baze de date se porneste de la informatie, datasi cunostinta. Informatia este acea entitate care nlatura total sau partial starea de nedeterminare pe baza unui mesaj adresat unui receptor. O informatie va fi relevanta n situatia n care va dezvolta cunostinte, va reduce nedeterminarea si este utila scopului propus. O informatie ne va fi utila daca va fi: consistenta, relevanta, exacta, oportuna, accesibilasi complexa1. Data este o entitate individuala, indivizibila att n raport cu cu informatia reprezentata, ct si n raport cu procesorul care o prelucreaza. Ea este, totodatasi un model de reprezentare a informatiei la nivel logic sau fizic. Cunostinta include capacitatea de a evalua informatia ntr-un anumit sens sau scop. A avea

cunostinte sau abilitatea de a efectua sarcini complexe, pre supune mai mult dect a avea o lista de instructiuni sau informatii necesare, ceea ce presupune abilitatea manipularii informatiilor sau a sarcinilor2. Baza de date reprezinta una sau mai multe colectii de date, aflate n interdependenta mpreuna cu descrierea acestora, precum si a relatiilor dintre ele. O colectie de date va deveni baza de date prin prisma unui sistem de gestiune al acestuia. O alta definitie a bazei de date este aceea de sistem integrat coerent si partajat de fisiere.3 Ca periferice (sau dispozitive de intrare), utile n introducerea si verificarea mai rapida a datelor, n vederea crearii unei baze de date amintim: a) Pentru analiza scrisului, a semnaturilor sau a diverselor documente si monede putem utiliza comparatorul video-spectral sau docuboxul; b) Aparate ce utilizeaza masuratorile biometrice precum impresiunile papilare, impresiunea irisului, cum ar fi: . bio-lock (sistem biometric de control al acestuia pe baza impresiunii papilare) . pocket PC-pc pentru automobil sau laptop avnd modul GSM/GPRS integrat; acesta ajuta la verificarea datelor autoturismelor si a persoanelor fie n baza de date centrale, fie locale3. c) PDA-urile microcalculatoare portabile gen asistent personal asemanator pocket PC. 54/64

SECTIUNEA A III-A Aplicatii civile de baze de date si utilitatea bazelor de date n cadrul probatiunii juridica Recent au fost create baze de date, cu aplicatii civile, cu ajutorul masuratorilor biometrice la o scoala din Anglia care a utilizat un scanner pentru irisul uman. Sistemul AFIS-2000 care a avut ca punct de plecare nevoia criminalistilor de rapiditate n identificare a fost extins gasindu-i-se si alte utilitati n domenii civile, cum ar fi: . n Franta a fost utilizat cu succes de Oficiul Francez pentru Protectia Refugiatilor si Apatrizilor, pentru a depista persoanele care se nregistrau sub diverse identitati, primind astfel sprijin social pentru fiecare identitate. . n Statele Unite ale Americii, la Los Angeles prin EDS - AFIS a fost utilizat sistemul pentru a fi depistate persoanele ce beneficiau de ajutor social, acestea fiind nregistrate tot sub diferite identitati. Baza de pornire, n aproape orice ancheta, o reprezinta cercetarea la fata locului, acolo de unde se aduna toate urmele, primele declaratii si se fac primele constatari. Cu ct factorul timp n prelucrarea urmelor se reduce, cu att ancheta este mai eficienta, asigurndu-se astfel acea celeritate, operativitate de care se tot vorbeste. n aceasta situatie factorul timp va fi prelucrat de factorul uman, precum si de factorul distanta sau spatiu. Oportunitatea si utilitatea crearii unei baze de date trebuie facuta cu minutiozitate, pornindu-se de la analiza statica a modurilor de operare, a numarului de infractiuni de un anumit gen, aria de cuprindere, frecventa de producere a acestora. Pornind de la analiza acestora se vor calcula costurile constituirii oricarei baze de date att economice, de timp, ct si umane, si posibilitatea de a fi utilizata o lunga perioada de timp, dar cu o amortizare ct mai rapidasi eficienta. Trebuie studiata posibilitatea reciclarii bazelor de date prin stergerea

celor ce nu mai sunt utile si introducerea altora noi. 1 Colectiv - Bazele computerelor Hard&Soft, Editia a II-a.Ediura Mirton, Timisoara 1999 pag. 14. 2 Colectiv - Bazele computerelor Hard&Soft, Editia a II-a Editura Mirton, Timisoara, 1999, pag. 17,35. 3 pliant prezentare de la Siemens Business Services, noembrie 2003. 55/64

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA ACTE NORMATIVE . Constitutia Romniei. . Codul penal al Romniei. . Codul de procedura penala al Romniei. . Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.63/28.06.2003 publicata n Monitorul Oficial nr.462/28.06.2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor. . Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, publicata n Monitorul Oficial nr. 22/2000. . Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, cu modificarile ulterioare. . Legea nr.218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romne. . Legea nr.360/2002 privind Statutul Politistului. . Hotarrea Guvernului Romniei nr.368/1998 privind organizarea si functionarea Institutului National de Expertize Criminalistice. . Instructiunile ministrului de interne nr.420/2003 privind efectuarea cercetarii la fata locului de catre unitatile de politie. AUTORI, LUCRARI, PUBLICATII 1. ANGHELESCU ION Expertiza fonobalistica judiciara, Ministerul de Interne, 1975. 2. ASANACHE GH Biocriminalistica, Ed. Era, 2006. 3. ASANACHE GH. Elemente de medicina biocriminalistica, vol. IXII, Institutul Victor Babes, Bucuresti, 1984-1987. 4. ASANACHE GH. Elemente de medicina biocriminalistica, vol. IXIX, Institutul Victor Babes, Bucuresti, 1984. 5.

ASANACHE GH. Elemente de medicina biocriminalistica, vol. XI, Institutul Victor Babes, Bucuresti, 1978. 6. ATHANASIU A. Tratat de grafoscopie, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996. 7. BARBARII LIGIA Cromozomul y noua perspectiva pentru identificarea ADN-urilor judiciare - Revista Criminalistica nr.5/2002. 8. BASARAB M. Criminalistica, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj, 1968. 9. BELEIU GHEORGHE Drept civil romn, Editura Sansa, Bucuresti, 1994. 10. BERCHESAN V. Metodologia investigarii criminalistice a omorului, Ed. Paralela 45, Pitesti, 1998. 11. BERCHESAN V. Cercetarea penala (Criminalistica - teorie si practica). ndrumator complet de cercetare penala, Ed. Icar, Bucuresti, 2001. 12. BERCHESAN V. Cercetarea penala (Criminalistica - teorie si practica). ndrumator complet de cercetare penala, editia a II-a, Ed. Icar, Bucuresti, 2002. 13. BERCHESAN V. Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii curs de tehnica criminalistica, vol. I, Ed. Little Star, Bucuresti 2002. 14. BERCHESAN V., DUMITRASCU I. N. Probele si mijloacele de proba (mic ndrumator de cercetare penala), Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1994. 15. BIDIAN L., VICOL I. ndrumarul specialistului n grafoscopie, Ministerul de Interne, Bucuresti 1970. 16. BOBOS GHEORGHE Teoria generala a dreptului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1994. 17. BOGDAN I. MODUL DE FORMARE AL DREPTULUI Bucuresti, 1920. 56/64

18. BOGDAN V., SINTEA I., CORNIANU D. Comportamentul uman n procesul judiciar Editura Ministerului de Interne, Bela, 1983. 19. BULAI CONSTANTIN Drept penal romn Partea generala, Casa de editurasi presaSansa, Bucuresti, 1992. 20. BOIA A. Introducere de grafologie si expertiza grafica. Elemente de anatomie grafica, Bucuresti, 1944. 21. BOUZAT PIERRE, PINATEL JEAN Traite de doit penal et de criminologie, vol. I, Ed. Sierz, Paris, 1963. 22. BURGESS, A.W., HARTMAN, C.R., RESSLER, R.K.et al. Sexual homicide: A motivational model. Journal of Interpersonal Violence, 1986, 251-272. 23. BUUS ALEXANDRU Concluziile probabile n expertiza criminalistica n 20 de ani de expertiza criminalistica. 24. BUTOI T. Detectia comportamentelor infractionale simulate, Bucuresti, 1997. 25. Butoi T. Psihologia crimei, Societatea Stiintificasi Tehnica, Bucuresti, 1997. 26. CANTER, DAVID V. Profiling Rape and Murder, University of Liverpool Press, 1999. 27. CANTU A. A sketch of analitycal methods for document dating, International Journal of Forensic Document Examinares, vol. 1, No. 1 jan/mar. 1995. 28. CRJAN L. Curs de criminalistica, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2003. 29.

CRJAN L. Criminalistica si stiinte de contact, Ed. MAI, Bucuresti 2004. 30. CRJAN L. Criminalistica si stiinte de contact, Ed. MAI, Bucuresti 2006. 31. CECCALDI P.F. La criminalistique, PUF, Paris, 1962. 32. CECCALDI P.F., CHEVET C., MARANO P.H. Criminalistique, Laboratorul de identificare judiciara a prefecturii din Paris, 1980. 33. CETERCHI IOAN, CRAIOVAN ION Introducere n teoria generala a drepturilor, Editura All, Bucuresti, 1993. 34. CIOPRAGA A. Criminalistica - Tratat de tactica, Editura Gama, Iasi, 1996 35. COLECTIV Curs de tehnica criminalistica, vol. I-II, Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza, Bucuresti, 1963. 36. COLECTIV Curs de tehnica criminalistica, vol. I-II, Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza, Bucuresti, 1975. 37. COLECTIV Curs de tehnica criminalistica, vol. I-II, Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza, Bucuresti, 1983. 38. COLECTIV Dermato-Venerologie, Ed. Didacticasi Pedagogica, Bucuresti, 1999. 39. COLECTIV Dictionar de criminalistica, Ed. Stiintificasi Enciclopedica, Bucuresti, 1984. 40. COLECTIV Tratat de metodica criminalistica, vol. I, Ed. Carpati, Craiova, 1994. 41. COLECTIV Tratat de tactica criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, 1992.

42. COLECTIV Tratat practic de criminalistica, vol. I, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1976. 43. COLECTIV Tratat practic de criminalistica, vol. II, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1978. 44. COLECTIV Tratat practic de criminalistica, vol. III, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1980. 45. COLECTIV Rolul si contributia probelor criminalistice si medico-legale n stabilirea adevarului, Ed. Luceafarul, Bucuresti 2005. 46. COLECTIV Criminalistica-Almanah 2002, Ed. LITTLE STAR, Bucuresti 2002. 47. COLECTIV Realitati si perspective n criminalistica, Ed. Luceafarul, Bucuresti 2003. 48. COLECTIV 20 de ani de expertiza criminalistica, Ministerul Justitiei, Bucuresti 1979. 49. COLECTIV Criminalistica mileniul 3, Ed. Little Star, Bucuresti 2001. 50. COMAN D., CARPINAN C. BUZATU N. Criminalistica, Ed. Dacia Europa Lugoj, 2003. 57/64

51. CONSTANTINESCU TEODOR-DINU Fotografia mijloc de cunoastere, Bucuresti, 1980. 52. DJUVARA MIRCEA Teoria generala a dreptului, vol II, Editura Bucuresti, f.d. 53. DONGOROS VINTILA Drept penal, Bucuresti, 1939. 54. DIKO L. si IOFIS E. - Tehnica si arta fotografica - Editura Tehnica Bucuresti 1961. 55. DR. ISAC GH. Criminalistica identificarea persoanelor prin metode odorologiei judiciare, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2004. 56. DR. DRAGHICI C. IACOB. A. IFTIMIE C. Metode si tehnici moderne de cercetare si identificare criminalistica, Ed. Lumina Lex, 2006. 57. DUMITRESCU C., GACEA E. Elemente de antropologie judiciara, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1993. 58. EREMIA MIHAI-CONSTANTIN Interpretarea juridica, Editura All, Bucuresti, 1998. 59. FLORIN STANCIU, DANA STOIAN Genotipare umana n biocriminalisticasi paleontologica, Ed. Semne, Bucuresti 2005. 60. FLONTA MIRCEA Structura coordonarii actiunilor si geneza operatiilor logico-matematice, Teoria actiunii umane, vol. I, Forum-Stiinte sociale, 1969. 61. FLORESCU IOAN SORIN Identificarea probei biologice prin compararea n bazele de date ADN, Revista Criminalistica nr.2/1999. 62. FOX, J.A. AND LEVIN, JACK Overkill: mass murder and serial killing exposed, New York, Plenum Press, 1994. 63. GODWIN, G.M. Criminal psychology and forensic technology: a collaborative approach to effective profiling, CRC Press, 2001. 64. FRATILA A. si VASILESCU A. Concluzia raportului de expertiza criminalistica, Ed. Continent XXI, Bucuresti 2001. 65. RATILA A. PASESCU GH. Expertiza criminalistica a semnaturii, Ed. National, 1997.

66. GAYET J. ABC de Police Scientifique, Ed. Payot, Paris, 1973. 67. GAYET J. Manuel de Police Scientifique, Ed. Payot, Paris, 1961. 68. GHEORGHE ENE AFIS - 2000 - Autoclasificare si insturctiuni de codificare traducere, Bucuresti, 1996. 69. GROZA IONEL LULU si VADUVA Recoltarea si conservarea probelor ADN n Revista Criminalistica nr.6/2001. 70. GROSS HANS Gesammelte Kriminalistiche Austfatze, Leipzig, 1902. 71. GROSS HANS ndreptarul judecatorului de instructie n sistemul criminalisticii, Mnchen, 1893. 72. GROSS HANS Manuel practique d'instruction criminelle, Paris, 1873. 73. GROSS HANS Manuel practique d'instruction criminelle, Paris, 1899. 74. HILTON O. Detecting fraudulent phtocopies, Forensic Science Journal 1979. 75. HUMA IOAN Teoria generala a dreptului, Editura Neuron, Focsani, 1995. 76. IFTENIE V. Interferenta mdicina legala-criminalistica, Ed. Era, 2006. 77. IONESCU F. Metode, procedee si tehnici de examinare criminalistica a documentelor, Bucuresti 2003 (teza de doctorat). 78. IONESCU L. Expertiza criminalistica a scrisului, Ed. Junimea, Iasi 1973. 79. IONESCU L., SANDU D. Identificarea criminalistica, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990. 80. IONESCU LUCIAN Criminalistica. Note selective de curs pentru uzul studentilor, (Nepublicat), Universitatea crestina D. Cantemir, Bucuresti 1997. 81. IONESCU L., SANDU D. Identificarea criminalistica, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990. 82. MIRCEA I. Valoarea criminalistica a urmelor de la locul faptei, Ed. V. Goldis, Arad, 1996. 58/64

83. J. PAUL DE RIVER The Sexual Criminal, 1949, Charles C. Thomas Publishing, Springlfield, Illinois, pp. 210-211. 84. JUVINA ION Contributii psihologice cu privire la identificarea autorilor de omoruri n functie de profilul de personalitate, Ed. M.I., 1977. 85. 85. KARPMAN, BENJAMIN The sexual offender and his offences: etiology, pathology, psychodynamics and treatment, New York, Jullian Press,1960. 86. KANT I. Ce nseamna a te orienta n gndire 1786. 87. KERNBACH M Medicina judiciara, Ed. Medicala, Bucuresti, 1958. 88. KEVIN P. O., SULLIVAN R. C. Criminalistics, Theory and practic, Holdbruce Science Publishers Inc, New York, 1976. 89. KUSTANOVICI S. D. Balistica judiciara, Moscova, 1956. 90. KUSTANOVICI S. D. Balistica judiciara, Moscova, 1956. 91. KNIJFT M. si colab. Chromosome y microsatellites - population genetic and evolutionary aspects Inst. Legal Med. 1997. 92. LAZAR CORNELIU si altii Chimie analitica - Metode de separare n biochimie, Editura TUB, Bucuresti, 1980. 93. LAPADUSI V. POPA GH. Investigarea criminalistica a locului faptei, Bucuresti Ed. Luceafarul, 2005. 94. LE CLERE M. Manuel de police tehnique, Ed. Police Revue, Paris, 1974. 95. LOCARD E. Traite de criminalistique, vol. I, Ed. Flamarion, Paris, 1925. 96. LOCARD E. Traite de criminalistique, vol. II, Lyon, 1931. 97. LOCARD E. Manuel de technique policiere, Paris, 1948. 98. LOCARD E. Les faux en encriture et leur expertise, Paris, 1959. 99. LUPULESCU A. Investigarea accidentelor aviatice, Ed. Luceafarul, 2005. 100.

MANEA V. Determinarea distantei de la care s-a produs mpuscatura prin examenul urmelor descoperite pe tinta, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1979. 101. MACELARU V. Balistica judiciara, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1972. 102. MIHULEAC E. Expertiza judiciara, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1971. 103. MINOVICI MINA Tratat complet de medicna legala, vol. I-II, Ed. Socec, Bucuresti, 19281930. 104. MIRCEA I. Criminalistica, Ed. Didacticasi Pedagogica, Bucuresti, 1978. 105. MIRCEA I. Criminalistica, Ed. Tempus, Bucuresti, 1978. 106. MIRCEA I. Criminalistica, Ed. Lumina lex, Bucuresti, 1998. 107. MIRCEA I Criminalistica, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj, 1992. 108. MOTICA I RADU, MIHAI GHEORGHE Introducere n studiul dreptului, vol II, Editura Alma Mater, Timisoara, 1995. 109. NISTOR R., SAVIN O. GOLDHAR I. Microscopia electronica n cercetarea criminalistica a urmelor - Comunicare la al VII-lea Simpozion de Criminalistica, Bucuresti, 1970. 110. NEAGU ION Drept procesual penal - partea generala, - Editura Sansa, Bucuresti, 1994. 111. O'HARA E. Fundamentals of Criminal Investigation, Ed. Thomas, Illinois, SUA, 1973. 112. PANGHE C., DUMITRESCU C. Portretul vorbit, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1974. 113. PANAITESCU V. Note de curs, Institutul de Medicina Legala, Bucuresti. 114. PAPADOPOL V., POPOVICI M. Repertoriul alfabetic de practica judiciara n materie penala pe anii 1976-1980, Ed. Stiintificasi Enciclopedica, Bucuresti, 1982. 115. PARHON I.C. Studiul clinic al criminalilor si delincventilor Revista de Sociologie si Criminologie Cernauti, 1915. 59/64

116. PASESCU GH. Interpretarea criminalistica a urmelor la locul faptei, Ed. Era, Bucuresti 2006. 117. PASESCU GH. Interpretarea criminalistica a urmelor la locul faptei, Ed. National 2000. 118. PASESCU GH., CONSTANTIN R. ION Secretele amprentelor papilare, Ed. National, 1996. 119. PLASTARA GEORGE Dreptul civil romn, Editura Cartea Romneasca, Bucuresti, f.d. 120. POPA GH., BUZATU N., HANGA GH., CONICESCU O. Exploatarea urmelor prin expertiza criminalistica. 121. POPA GH., IONEL NECULA Master european de criminalistica, Ed. Era, 2006. 122. POPA NICOLAE Teoria generala a dreptului, Tipografia Universitatii din Bucuresti, 1992. 123. POTORAC ROMICA - Strategii de interpretare a informatiilor furnizate de catre profilele genetice n Revista Criminalistica nr.4/2004. 124. PREDA GHE. SNTEA I. Din experienta politicii judiciare - Ed. M.I. - 1999. 125. PYNOON, R.S., and ETH, S. ,,Children traumatized by witneesing acts of personal violence: Homicide, rape, or suicidal behavior and ,,Post Traumatic Stress Disorders in Children, Washington, D.C.: American Psychiatric Press, 1985, p. 17-44. 126. PURI K.S. Les empreintes des pieds, RIPC nr.260/1973. 127. RADU A. Examinarea holografica, Tratat de criminalistica, vol. III. 128. REINHARDT, J.M. ,,Sex perversions and sex crimes: a psychocultural examination of the causes, nature and criminal manifestations of sex perversions. Police Science Series. Springfield, IL: Charles C. Thomas, 1975. 129. RESSLER, R.K. (ed.) ,,Violent crimes. FBI Law Enforcement Bulletin, 1985, 54: p.1-31. 130. RESSLER, R.K. et al. ,,Offender profiling: a multidisciplinary approach. FBI Law Enforcement Bulletin, 1980, 49: 16-20.

131. RESSLER, R.K. et al. FBI Law Enforcement Bulletin, 1985, 54: 1 43. 132. RESSLER, R.K., BURGESS, A.W et al. - ,,Criminal profiling research on homicide, n A.W. Burgess (ed.), ,,Rape and sexual assault: a research handbook (pp. 343 349).New York: Garland, 1985. 133. RESSLER, ROBERt K. and TOM SHACHTMAN - ,,I Have Lived in the Monster, New York, St. Martins Press, 1997. 134. RESSLER, ROBERT K.; ANN W. BURGESS, JOHN E. DOUGLAS - ,,Sexual Homocide: patterns and motives, Lexington Books, 1988. 135. REVITCH, E. ,,Sex murderer and the potential sex murderer. Disease Nervous System, 1965, 26: 640 648. 136. REISS R.A. Manuel de police scientifique (tehnique), vol. I, Lausanne, 1911. 137. REISS R.A. Manuel de police scientifique, Ed. Felix Alcon, Paris, 1911. 138. RISCUPA C. Reconstituirea fizionomiei dupa craniu, n Probleme de medicina legalasi criminalistica, nr.7-8/1969. 139. ROLAND DORON, FRANCOISE PAROT Dictionar de psihologie - Ed. Humanitas, 1999. 140. RUIU M. Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii - curs de tehnica criminalistica, vol. II, Ed. Little Star, Bucuresti, 2003. 141. SANNIE C.H. La recherche scientifique du criminel, Ed. Armand Colin, Paris, 1954. 142. SANTAI IOAN Introducere n studiul dreptului, Universitatea din Sibiu,1991. 143. SAMENOW, S.E. Inside the Criminal Mind, New York Times Books, 1984. 144. SANDU D. Falsul n acte, Editura Dacia, Cluj. l977. 145. SCRIPCARU TH., TERBANCEA Patologie medico-legala, Ed. Didacticasi Pedagogica, Bucuresti 1978. 146.

SCULLY D., and MAROLLA J. Riding the bull at Gilleys: convicted rapists describe the rewards of rape, Social Problems, 1985, 32: 251-263. 60/64

147. STOCKTON A., GILLIES E. A. Identification of modern office machinery by paper handling marks-A method of distinguishing between photocopied and laser printed documents, London l996, Abstract. 148. SEVERIN E. Genetica anomaliilor automaxilare la om, Ed. Scripta, Bucuresti, 1998. 149. STANCU E. Criminalistica, vol. I, Ed. Actami, Bucuresti, 1999. 150. STANCU E. Criminalistica - Stiinta investigarii infractiunilor, vol. II, Ed. Proarcadia, Bucuresti, 1993. 151. STANCU E. Tratat de criminalistica, Ed. Actami, Bucuresti, 2001. 152. STANCU E. Tratat de criminalistica, editia a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002. 153. STANCU E. Tratat de criminalistica, editia a III-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2004. 154. STANCU E. Criminalistica, vol. I, Ed. Actami, Bucuresti, 1997. 155. STANESCU I., GORESCU O. Problema de patologie sociala Ed. Penitenciarul Vacaresti, Bucuresti, 1935. 156. SUCIU C. Criminalistica, Ed. Didacticasi Pedagogica, Bucuresti, 1972. 157. SWENSON A., WENDEL O. Descoperirea infractiunilor (metode moderne de investigatie criminala) Stokholm, 1954. 158. SWENSON A., WENDEL O. Tehniques of crime scene investigation, American El-seivier Publishing Companz Inc, New Zork, 1963. 159. TANOVICEANU I. Tratat de drept penal si procedura penala, vol. I, Bucuresti, 1924. 160. TANOVICEANU I. Tratat de drept si procedura penala - Ed. Curs Juridic, Bucuresti, 1924. 161. TEBARCEA M. Unele aspecte juridice si medico-legale ale transplantelor de organe, n A.U.B., nr.2/1971. 162.

TERBANCEA M. Problemele expertizei legale n infractiunile savrsite cu violenta, n revista P.C.C., nr. 4/1981. 163. TURVEY, BRENT E. Criminal Profiling: an introduction to behavioral evidence analysis, San Diego, California, Academic Press, 2002. 164. TOTTY R., N. BAXENDALE D. Defect marks and the identification of photocopying machines, The forensic Scientists Society Journal, vol 21, nr. 1/1981 165. T.G. KEE, C. BECK, V.L. BEAVIS An automated scanning electron microscope, microanalzsis sistem for detection of firearm discharge particles - Comunicare la Congresul IAFS, Vancover, 1987. 166. TURAI C. Elemente de criminalisticasi tehnica criminala, Tipografia Politiei Capitalei, Bucuresti, 1947. 167. US DEPARTMENT OF JUSTICE, F.B.I. The Science of Fingerprints, U.S. Government Printing Office, 1990. 168. VASILIU LIA, MOISE TERBANCEA Metodologia recoltarii probelor pentru examenul serologic n infractiunea de omor - n PCC nr.1 si 2, Bucuresti 1984. 169. VASILIU T., ANTONIU G. s. a. Codul Penal comentat si adnotat. Partea generala, Editura Stiinifica, Bucuresti, 1972. 170. VLADUT I. Introducere n sociologia judiciara Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1994. 171. VOICU COSTICA Crima organizata. 172. VOINEA MAGDALENA, N. ZAMFIRESCU Concepte psihocriminalistice nota cercetare stiintifica, Centrul de cercetari psihocriminalistice General Dumitru Ceacanica Rm. Sarat, 1997- prezent. 173. VOINEA DAN Tehnica portretului vorbit folosita pentru identificarea Teroristului Carlos n Revista Criminalistica anul 1 nr.4/1999. 174. VOLONCIU N. Tratat de procedura penala, Ed. Paideia, Bucuresti, 1993. 175.

VOLONCIU N. Drept procesual penal, Editura T.U.B., 1988. 61/64

176. VOLONCIU N. Drept procesual penal, Ed. Didacticasi Pedagogica, Bucuresti, 1972. 177. VOLONCIU N. Tratat de procedura penala, vol. I si II, Ed. Paideia, Bucuresti, 1996. 178. VOINEA D., POPA GH., LAZUREANU CM Urmele, obiect de studiu al criminalisticii, Ed. Era, 2006. 179. VRABIE GENOVEVA Teoria generala a dreptului, Editura Stefan Procopiu, Iasi, 1993. 180. WINCHESTER M. J. Examining a Computer Printed Document Presented at the the 43-rd Annual Meeting of the American Society of Questioned Documents Examiners, 1985. 181. W.W.Wiliams Examination of suspected montairs for spermatoza laboratoy, Revue Chemical Medicine SUA 1957. 182. WOLFGANG, M.E., si Ferracuti F. The subculture of violence: towards an integrated theory in criminology. 2d Ed. Beverly Hills, California: Sage Publications, 1982. 183. WOLFGANG, M.E. Patterns of homicide. Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 1958. 62/64