NOIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND URMELE sI URMELE BIOLOGICE 1.1. Notiunea si clasificarea generala a urmelor 1.1.1.

Notiuni introductive

n vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele ei pe baza de probe[1]. Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savrsit-o si la cunoasterea 151d36b mprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei[2]. Probele nu au o valoare dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata n urma examinarii tuturor probelor administrate, n scopul aflarii adevarului[3]. Majoritatea infractiunilor presupun prezenta subiectului la locul comiterii faptei si savrsirea de catre acesta,n totul sau n parte, a unor actiuni ce produc modificari n ambianta existenta.Aceste modificari sunt cunoscute sub denumirea generala de urme. Fiind ntr-o legatura nemijlocita cu fapta savrsita, modificarile produse ca urmare a activitatii infractionale a subiectului constituie elemente pretioase, de multe ori unice, pentru aflarea adevarului. n literatura criminalistica notiunea de urma este prezentata n doua acceptiuni: una n sens larg si una n sens restrns. n sens larg, urmele sunt definite de unii autori ca "cele mai variate schimbari ce pot interveni n mediul nconjurator ca rezultat al actiunii infractorului"[4], iar de altii ca "totalitatea elementelor materiale a caror formare este determinata de savrsirea unei infractiuni"[5]. n sens restrns, prin urma se ntelege "reprezentarea structurii exterioare a unui obiect pe un alt obiect sau alta substanta"[6].

Pentru o definire unitara si cuprinzatoare a notiunii de urma, trebuie sa se porneasca de la constatarea ca n practica criminalistica numeroasele modificari provocate n timpul savrsirii unei infractiuni apar sub doua aspecte, ca rezultat al actiunii fie al faptuitorului si a mijloacelor utilizate de el asupra componentelor structurii locului faptei, fie a diferitelor parti componente a locului respectiv asupra faptuitorului si mijloacelor pe care le foloseste. Din cele aratate mai sus rezulta ca, n sens criminalistic, prin urma se ntelege "orice modificare materiala produsa ca urmare a interactiunii dintre faptuitor, mijloacele folosite de acesta si elementele componente ale mediului unde si desfasoara activitatea infractionala, modificari care, examinate individual sau n totalitate, pot conduce la: stabilirea faptei, identificarea faptuitorului, a mijloacelor folosite si la lamurirea mprejurarilor cauzei"[7]. Astfel, constituie urme tot ceea ce a ramas material, vizibil sau invizibil, la locul infractiunii de la persoana faptuitorului, de la mbracamintea sau ncaltamintea lui, de la vehiculele, armele, instrumentele sau materialele pe care le-a ntrebuintat, obiectele ori fragmentele de obiecte de orice natura, abandonate sau pierdute de infractor la locul faptei, precum si tot ceea ce a putut atasa material, vizibil sau invizibil de la locul infractiunii asupra acestuia. Totodata, prin urme se nteleg si schimbarile de pozitie ale unor obiecte existente la locul savrsirii infractiunii. Urmele, privite urmatoarele trasaturi generale : n acceptiunea criminalistica, prezinta

apar obligatoriu n procesul savrsirii unei fapte penale; crearea lor este rezultatul interactiunii dintre factorii care se manifesta pe parcursul comiterii faptei; - n timp, urmele sufera o serie de transformari care pot sa duca la diminuarea valorii lor n procesul de identificare. Din aceasta cauza se impun descoperirea, fixarea, conservarea si exploatarea lor ct mai repede. 1.1.2. Clasificarea generala a urmelor

Necesitatea realizarii unei viziuni unitare asupra sistemului urmelor, a evidentierii interdependentelor dintre diferitele categorii, grupe si subgrupe ale acestora conduce la utilizarea mai multor criterii de clasificare, care sa permita stabilirea sursei, formei, dimensiunilor si continutului urmelor, calitatii si posibilitatilor de utilizare a lor n procesul judiciar[8]. Din activitatea practica ciminalistica si ca urmare a unor studii efectuate a rezultat ca urmele pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii: dupa factorul creator de urme, dupa factorul primiror de urme, dupa esenta urmelor, dupa marimea urmelor, dupa posibilitatile ce le ofera n procesul identificarii criminalistice. 1. Clasificarea dupa factorul creator de urme[9]

n functie de factorul creator, se disting urmatoarele grupe principale de urme : Urme ale omului, care cuprind toate modificarile rezultate att din simplul contact al corpului omenesc cu elementele componente ale mediului, din miscarile complexe ale acestuia initiate, deliberate si coordonate de activitatea cerebrala. Din aceasta categorie fac parte: toate modificarile rezultate din contactul minilor, picioarelor, fetei si altor parti ale corpului cu elementele locului n care s-a comis infractiunea ; produsele biologice de natura umana ; vorbirea ; scrisul ; modul specific de executare a nodurilor si legaturilor, etc. Urme ale animalelor. Din aceasta categorie fac parte urmele create de; copite, gheare, coarne, colti, aripi, par, pene, produse biologice, precum si cele sonore si de miros. Urme ale vegetalelor, din care fac parte: urmele frunzelor, ramurilor, tulpinelor, semintelor, sporilor, produselor biologice de natura vegetala, precum si cele ale vegetalelor prelucrate( cafea, tutun,iasca,etc.). Urme ale obiectelor, care cuprind totalitatea modificarilor produse la fata locului n timpul savrsirii infractiunii de prezenta sau actiunea obiectelor( mbracaminte, ncaltaminte, instrumente, arme, mijloace de transport, substante pulverulente s.a.).

Urme create de unele fenomene sunt cele ce apar ca urmare a incendiilor, exploziilor, catastrofelor, folosirii radiatiilor, cum ar fi: aspectul caracteristic scurtcircuitelor; semnul lasat de scurgerile curentilor de nalta tensiune; modifcarile complexe produse utilajelor, instalatiilor, constructiilor, mijloacelor de transport, organismelor vii, etc. 2. Clasificarea dupa factorul primitor de urme[10]

Potrivit acestui criteriu, urmele se clasifica n : Urme primate de om. n cazul acestora se au n vedere doua situatii distincte: una cnd corpul uman suporta contactul nemijlocit cu factorii creatori de urme (procesului de perceptie-memorizare). Urmele primite de corpul uman, ca simplu corp primitor pot fi clasificate n urme "forma" si urme "materie", n macrourme si microurme, toate acestea avnd proprietati geometrice, mecanice, fizice si chimice, susceptibile de masurare si apreciere matematica n procesul expertizei criminalistice. Prin procesul de perceptie omul poate retine si acele urme care dispar de la locul faptei odata cu consumarea activitatii infractionale, asa cum ar fi: elementele dinamice caracteristice mersului faptuitorului (altele dect cele materializate n cararea de urme); culoarea mbracamintei sau instrumentelor folosite de faptuitor; temperatura si mirosurile provenite de la faptuitor sau obiecte folosite de el; succesiunea activitatilor intreprinse de anumite persoane n timpul comiterii infractiunii, etc. Urmele receptionate de om prin intermediul procesului de perceptie sunt un produs al variabilitatii culorilor, tonurilor, mirosurilor, combinate cu posibilitatile de interrelatie ale diferitelor sisteme senzoriale umane. La aceasta categorie de urme accesul este indirect, ele fiind fixate si conservate de memoria umana. Redarea lor se face tot de catre omul purtator, conform legilor psihofiziologice ale memorizarii si reproducerii. Urme primite de animale, care sunt modificari produse asupra corpului acestora prin intermediul unor instrumente, arme sau substante. Modificarile pot consta n raniri, imprimari pe blana sau pielea animalului, intoxicatii, mpuscari, etc.

Urme primite de vegetale, constau n taieturi, retezaturi, ruperi, smulgeri sau imprimari efectuate cu diverse instrumente, unelte ori alte obiecte. De asemenea, din aceasta categorie mai fac parte urmele imprimate pe suprafata plantelor de forma corpului unor persoane, animale, mijloace de transport sau obiecte( urmele lasate de rotile unui autovehicul pe iarba, culcusurile animalelor n lanuri, fneturi, etc. Urme primite de obiecte. Acestea constau n modificarile aparute pe diferite obiecte, teren, etc., n urma contactului lor cu unul dintre factorii creatori. Urmele primite de obiecte se caracterizeaza printr-o buna conservare, unele dintre ele pastrndu-si caracteristicile initiale vreme ndelungata. 3. Clasificarea urmelor dupa esenta lor[11]

Din acest punct de vedere, urmele se clasifica astfel : Urme forma. Ele reprezinta modificarile formei corpurilor primitoare ca rezultat al actiunii factorilor creatori si sunt, n general, reproduceri ale constructiei exterioare a unor corpuri si ale particularitatilor formei lor n masa corpurilor primitoare. La examinarea acestor urme, forma mpreuna cu toate caracteristicile sale are rolul principal la identificarea factorului creator. Urmele forma pot fi rezultatul apasarii, ruperii, imprimarii, lovirii, tamponarii, frecarii, stropirii, tsnirii, pulverizarii, mnjirii, scurgerii, etc. De asemenea, pot fi si rezultatul unui proces mecanic, termic, chimic s.a.. La rndul lor, urmele forma se subclasifica n functie de procesul de miscare n care s-au format si de modificarile aduse corpului primitor. n raport cu procesul de miscare n care s-au format, se subdivid n : urme statice, care se formeaza atunci cnd cele doua corpuri - corpul creator si corpul primitor de urma - intra n contact prin apasare, lovire sau tamponare, fara ca suprafetele sa alunece ntre ele. Asa,

de exemplu, forma talpii ncaltamintei ramasa pe pamnt moale, forma crestelor papilare, conturul instrumentelor de fortare imprimat n tocul usii, conturul dintilor pe pielea victimei, forma reliefului benzii de rulare a anvelopelor pe nisip, praf, sau asfalt sunt considerate urme statice. urme dinamice, care se formeaza n procesul de alunecare si frecare a suprafetelor corpului creator si corpului primitor de urma. Se includ n aceasta categorie toate urmele n forma de striatii, ca, de exemplu: urmele plinurilor dintre ghinturile tevii armei pe proiectil; urmele create de neregularitatile taisului unui cutit sau topor pe suprafata obiectului taiat; urmele de derapare a rotilor autovehiculelor; urmele alunecarilor si frecarilor n cursul luptei dintre agresor si victima imprimate pe sol, perete, mbracaminte, piele, etc. urmele lasate de talpile saniilor, schiurilor, patinelor; urmele lasate de dinti prin muscarea diferitelor alimente si altele. n raport cu modificarile aduse corpului primitor, se subdivid n : urme de adncime (denumite si urme n volum), care se formeaza prin modificarea n profunzime a formei obiectului primitor n locul de contact cu cel creator, ca urmare a comprimarii substantei primului. n numeroase cazuri urmele de adncime contin att portiuni statice, ct si portiuni dinamice sub forma de striatii. De exemplu, ntr-o urma de adncime creata de ncaltaminte, fundul urmei va reda conturul talpii sau tocului (portiuni statice), iar marginile vor reda sub forma de striatii elementele muchiei talpii (portiuni dinamice). urme de suprafata, care apar ca rezultat al unor depuneri sau ridicari de substanta pe suprafata unor corpuri ce vin n contact cu altele, fara sa schimbe forma corpului purtator. n functie de procesul formarii, urmele de suprafata pot fi: urme de stratificare, atunci cnd corpul creator de urma depune pe obiectul primitor un strat fin dintr-o substanta oarecare; urme de destratificare, atunci cnd corpul creator de urma detaseaza de pe corpul primitor un strat fin din substantele care se afla pe acesta. Spre exemplu, infractorul, la escaladarea unei ferestre, punnd mna pe pervazul acoperit cu un strat de praf, creeaza n acel loc o urma de destratificare prin detasarea prafului. mpingnd apoi geamul ferestrei pentru a o deschide spre interior, depune pe suprafata acestuia un strat de praf, crend o urma de stratificare ce reproduce forma minii. Urmele de stratificare si cele de destratificare pot fi vizibile si invizibile (latente). De

exemplu, mna curata n contact cu obiectele lasa urme de stratificare latente, depunnd un strat incolor de sudoare. Cnd mna este acoperita cu snge, vopsea, praf, faina sau alte substante, creeaza pe suprafetele cu care vine n contact urme vizibile. n grupa urmelor de suprafata trebuie incluse si acelea care redau conturul unor obiecte ca urmare a protejarii locului ocupat de acestea, denumite si urme negative. De exemplu, tabloul, covorul, tapiteria sau alt obiect va lasa pe peretele unde se afla conturul sau, printr-o culoare mai deschisa dect restul peretelui asupra caruia au actionat fumul, caldura, lumina si alti factori degradanti. n cazul incendiilor, locul ocupat de obiectele rezistente la foc reda conturul acestora sub forma unei portiuni necarbonizate. n categoria urmelor forma se includ si urmele create prin caderea substantelor lichide, semilichide sau vscoase de la diferite naltimi, sub diverse unghiuri, viteze si presiuni (picaturile de snge, urina, apa, ulei, benzina, vopsea, etc). Examinarea formei acestor urme, desi nu duce la identificarea obiectului creator, furnizeaza numaroase date n legatura cu directia, naltimea, viteza, timpul si modul de consumare a actelor care le-au produs. Urme materie, ce cuprind produsele, substantele sau particulele de natura organica sau anorganica aparute n procesul savrsirii unei infractiuni, care prin compozitia si aspectul lor pot avea importanta criminalistica. Din categoria urmelor materie de natura organica fac parte produsele buologice de natura animala si vegetala si substantele chimice de natura organica, iar din categoria urmelor materie de natura anorganica fac parte elementele minerale, cioburile de sticla, particule de sol, pelicule de vopsea, etc. Urme pozitionale. Aceasta categorie de urme reprezinta schimbarile pozitiei initiale ale corpurilor, obiectelor, subansamblurilor acestora existente la locul unde s-a comis o infractiune si care au legatura directa cu ea. De exemplu, un sertar tras pe jumatate, o usa ntredeschisa prezentnd broasca n pozitie "asigurat", o perdea sau o draperie cu un colt desprins, ceasul spart sau desprins la o anumita ora, mnerul de cuplare al

unui motor sau un aparat de bord blocat ntr-o anumita pozitie, etc. constituie urme pozitionale. 4. Clasificarea urmelor dupa marime[12]

n raport cu dimensiunile lor, urmele ce fac obiectul examinarilor criminalistice se clasifica n doua mari categorii: macrourme si microurme. Macrourmele includ toate categoriile de urme forma si materie caracterizate prin dimensiuni suficient de mari pentru a putea fi percepute si examinate nemijlocit cu organele senzoriale umane. Aceste urme pot fi supuse unor prelucrari, examinari si analize chimice si fizice obisnuite, fara pericolul distrugerii complete a substantei lor. Microurmele sunt acele urme forma sau materie, mici si foarte mici, create n procesul savrsirii unei infractiuni, pentru a caror descoperire, ridicare si examinare sunt necesare mijloace tehnice de amplificare a posibilitatilor senzoriale umane ori utilizarea unor metode microanalitice. Dimensiunile mici ale microurmelor fac ca faptuitorul sa nu sesizeze crearea acestora la fata locului si, ca urmare, sa nu le poata altera intentionat. 5. Clasificarea urmelor dupa posibilitatile ce le ofera n procesul identificarii[13]

Din acest punct de vedere, urmele se clasifica n felul urmator : Urme care furnizeaza elemente pentru lamurirea diferitelor mprejurari ale savrsirii infractiunii. n aceasta categorie se includ acele urme care, desi nu contin elemente de identificare sau de stabilire a apartenentei lor la gen, contribuie la determinarea naturii activitatilor desfasurate de faptuitor, a succesiunii si duratei acestora, la explicarea diferitelor mprejurari negative, etc. Fac parte din aceasta categorie ndeosebi urmele pozitionale, precum si urmele asa-zise "conceptionale", care releva conceptia de savrsire a unei fapte infractionale, diferita de la individ la

individ. n categoria urmelor "conceptionale" se include cunoscutul "modus operandi". Urme care ajuta la stabilirea apartenentei la gen. Acestor categorii de urme le este specifica insuficienta caracteristicilor individuale necesare procesului de identificare asa cum este el conceput n criminalistica. Caraceristicile generale ale acestor urme permit delimitarea genului (grupului) de factorii creatori carora le apartin si prezinta deosebita importanta pentru stabilirea cercului de suspecti. Procentul cel mai mare n aceasta grupa l detin urmele forma dinamice (n afara striatiilor), urmele de destratificare, cele negative, o parte a urmelor materie, a micr ourmelor si ale unor fenomene. Urme ce permit identificarea factorului creator. Fac parte din aceasta grupa urmele care contin un numar de caracteristici individuale suficiente pentru identificare (de exemplu, cele lasate de mini, de picioare, de buze, de dinti, de mbracaminte, de ncaltaminte, de partile rulante ale mijloacelor de transport,etc.). 1.2. Notiuni introductive privind urmele biologice si ADN-ul Valorificarea urmelor si microurmelor de natura biologica din scena infractiumior prin prisma geneticii judiciare ofera de cele mai multe ori informatii foarte importante despre evenimentele petrecute acolo. Aceste informatii fac legatura ntre victima si autor sau autor si scena infractiunii. [14] Urmele biologice de natura umana sunt produse de secretie, excretie si resturi de tesuturi rezultate n procesul savrsirii unor fapte de natura penala sau n legatura cu aceasta. Tocmai datorita faptului ca faptuitorii se feresc sa lase urme "clasice" la fata locului, sporeste importanta cautarii microurmelor de orice fel inclusiv cele de natura biologica. Datorita faptului ca acest tip de urme se poate altera rapid, descoperirea si examinarea acestora se realizeaza si cu concursul unor specialisti din domeniul medicinei legale, biologiei, toxicologiei si

antropologiei sau cu profiluri de activitate apropiate. Din aceleasi motive apare si necesitatea conservarii acestor n mod corespunzator si valorificarea rapida a acestora, prin dispunerea efectuarii de expertise si constatari tehnico - stiintifice de specialitate. n majoritatea cazurilor , la fata locului, urmele biologice nu apar izolat, ci asociate cu alte urme.[15] Calitatea unui profil genetic si informatiile aduse de catre acesta este o continuare a calitatii muncii realizate de personalul specializat care efectueaza cercetarea la fata locului si care instrumenteaza cazul. Capacitatea de a efectua analize ADN existent n probele biologice identificate n scena crimei depinde de materialul genetic integrat n acestea, precum si de modalitatea prin care sunt ridicate si conservate. Punctele sensibile premergatoare analizei ADN sunt reprezentate de tehnica folosita pentru a identifica si recolta astfel de probe, cantitatea materialului biologic vizat, modalitatile prin care probele sunt ambalate si metodele de conservare ale acestora. Mai mult, daca materialui biologic nu este recoltat si conservat n mod corect, nu va ndeplini conditiile stiintifice si legale pentru a fi admis n justitie. Totalitatea nsusirilor si a laturilor esentiale n virtutea carora informatiile aduse de un profil genetic pot fi valorificate corespunzator se bazeaza pe o nsiruire de etape care ncep din momentul n care a avut loc infractiunea. Chiar de la intrarea n scena infractiunii a personalului autorizat este bine sa se tina seama ca prin necunoasterea adecvata a materiei asupra careia este orientata activitatea subiectului, pot fi introduse erori care odata inglobate n schema sunt foarte greu de corectat. Procesul de investigare, documentare si examinare a locului infractiunii, din punctul de vedere al valorificarii urmelor sau microurmelor biologice prin metode de analiza genetica, se bazeaza pe o serie de reguli de care va depinde calitatea informatiilor aduse de aceste tipuri de investigatie. Urmele biologice care pot fi ntalnite n astfel de infractiuni sunt: snge, sperma, secretie vaginala, saliva depusa pe resturi de tigari, timbre, plicuri, sticle, pahare, cani, periute de dinti, secretie nazala, servetele, batiste, organe, dinti, fire de par cu foliculi ("radacina"), tesuturi biologice de orice tip, urina, fecale etc. Prin microurme biologice pot fi definite acele tipuri de urme care pot fi transferate de la o persoana pe diverse obiecte - suporturi si care

nu pot fi observate macroscopic. n toate cazurile, materialul biologic transferat este constituit din celule nucleate si se formeaza ca urmare a unui contact direct intim sau de la distanta. Microurmele pot fi sub forma de celule epiteliale remanente provenite, fie n urma unui contact sub forma de apucare sau frecare, fie sub forma de transpiratie, matreata, saliva etc. Capacitatea de a efectua analize ale ADN din probele biologice de la fata locului depinde foarte mult de tipul materialului biologic si de felul n care au fost conservate. Tehnica folosita pentru a recolta astfel de probe, cantitatea si natura urmei sau microurmei biologice care trebuie recoltata, modalitatea de mpachetare a materialului si modul de conservare a acestuia, reprezinta punctele sensibile premergatoare analizei ADN.[16] Daca materialul biologic nu este recoltat si conservat n mod corect, nu va ndeplini conditiile stiintifice si legale pentru a fi admis n justitie. Sngele, sperma, tesuturile biologice moi sau dure (epitelial, conjunctiv, muscular sau osos), firele de par si saliva pot fi transferate n mod direct pe corpul unei persoane, pe mbracamintea acesteia, sau pe un obiect gasit la fata locului. 1.3. Modul de formare a urmelor bilogice[17] 1.3.1. Modul de formare al urmelor de snge

Urmele de snge de la fatta locului se pot forma : pe corpul si mbracamintea victimei si agresorului, prin prelingere, stropire, tsnire, contact direct, picurare; pe obiectele vulnerante si pe cele aflate asupra sau n jurul persoanei care sngereaza, prin contact direct, prelingere, mbibare, stropire, tsnire; pe drumul strabatut de persoana care sngereaza (victima sau agresor), prin picurare, tsnire, prelingere, prin caderi, trri, etc; n locul unde a fost descoperita victima, prin contact direct, prelingere, mbibare, difuzare, tsnire, stropire, extinderea eventualelor balti de snge, etc;

Urmele de snge pot avea forma de picaturi, dre si balti. 1.3.2. Modul de formare al urmelor de saliva

Modalitati de formare a urmalor de snge sunt urmatoarele : prin contactul direct dintre suport si cavitatea bucala. Acest contact poate fi activ (n timpul fumatului, mncatului, muscatului, cntatului la instrumente de suflat, al suptului cu un biberon,etc) sau pasiv (introducerea unui calus, alimentare fortata, etc); prin contactul dintre suport si suprafetele mucoase ale buzelor umectate de saliva, ca, de exemplu, n cazul sarutului, umectarii partii adezive a unui timbru postal sau plic, a sigiliului aplicat pe plastilina, etc; prin hipersalivatie de natura fiziologica-reflexa (n graviditate, la cei nfometati, etc); prin eliminarea voita a salivei prin fanta bucala; prin aderarea pe suprafata palmei sau a degetului a urmelor de saliva n urma expectoratiei sau a apropierii sale de buze, urmata de transportarea ulterioara pe un alt suport; prin atingerea cu limba a unor suprafete. 1.3.3. Modul de formare al urmelor de sperma Urmele de sperma se formeaza n timpul contactului spermei cu diferite suportori, ca urmare a raportului sexual urmat de ejaculare, a masturbarii, a polutiei nocturne, a actelor de perversiune sexuala, a relatiilor sexuale dintre barbati, a ejacularilor datorate unor afectiuni ale sistemului nervos central si periferic, a anumitor stari patologice, a stergerii organelor genitale cu prosopul, batista, etc. 1.3.4. Modul de formare a urmelor de natura piloasa

Firul de par, ca urma descoperita la fata locului, apare datorita: caderii fiziologice sau patologice, smulgerii, ruperii, taierii, etc. La firul de par se disting o serie de caracteristici, cum sunt: lungimea, grosimea, radacina, culoarea, ondulatia, gradul de deteriorare datorata unor factori externi ori modificari patologice. Aceste caracteristici pot fi diferite n raport cu : Regiunea corpului, n sensul ca firele de par de pe corpul uman prezinta diferite caracteristici n functie de zona de provenienta (regiunea piloasa a capului, sprncene, gene, mustata, barba, axile, regiunea pubiana sau alte parti ale corpului). Sexul persoanei, care influenteaza caracteristicile firului de par, n special ale celui din regiunea capului ca urmare a fluctuatiilor modei. Starea de sanatate a persoanei, ce determina decolorari partiale si zonale, intensificari ale nuantelor, modificari de aspect (ndesire, ngrosare, subtiere, etc), cresterea friabilitatii, ruperii, forme neregulate sau aparitii de fragmente rasucite, decolorate, vestigii ale canalului medular, etc. Alteori ,firul este mult scurtat, subtiat la punctul de implantare, ngrosndu-se progresiv catre extremitatea libera, sau prezinta succesiuni de dilatari si strmtorari. 1.3.5. Modul de formare al urmelor de natura osteologica Osul prezinta trasaturi de ordin anatomic caracteristice vrstei, sexului, regiunii anatomice a scheletului, dispunerii n raport cu linia mediana (dreapta-stanga), starii de sanatate n perioada prenatala si mai ales postnatala, tratamentelor medicale, ori eforturilor fizice excesive sau de intensitate mare nsa prelungite, etc. Integritatea anatomica poate fi afectata, n grad variabil, ca urmare a unor cauze preexistente (stare de boala, agresiune, accidente) sau postume (strivire, mumificare, devorare de catre animale carnivore, putrefactie foarte avansata). Resturi multiple de tesut osos se observa n cadrul incinerarilor, cnd temperatura nalta cu actiune ntr-un timp de expunere prelungit conduce la quasidegradarea scheletului. n acest caz, n masa de cenusa de natura umana, eventual amestecata cu resturi de combustie sau alte corpuri

straine, se observa uneori fragmente de oase calcinate. Ele au o culoare albcenusiu, sunt sfarmicioase, contorsionate, rupte, plesnite, structura lor fiind total compromisa. n cazul mbucatatirii cadavrului (depesajul criminal), urmata de mprastierea unor fragmente din acesta,resturile osoase descoperite prezinta o mare varietate n ceea ce priveste forma,aspectul,coloritul,prezenta de parti moi aderente etc. Aceasta varietate se datoreste evolutiei proceselor distructive,care provoaca aparitia de degradari n proportii diferite. Influenta factorilor de ordin chimic,cu actiune toxico-caustica (soda caustica, var nestins, acid sulfuric) conduce la o topire a masei organice (parti moi si substante intraosoase),in final fiind atacate si substantele anorganice din constitutia tesutului osos.n aceste situatii osul si pierde conturul,se subtiaza,devine foarte fragil, de nerecunoscut ca structura morfofiziologica. Osul, privit n integritatea sa, izolat sau reunit ntr-un schele, este purtatorul caracteristicilor speciei : forma,marime,aspectul zonelor de insertie musculara,grosime,rezistenta etc. Datorita acestor caracteristici, la care se adauga particularitati de structura, osul rezista la actiunea distructiva a factorilor de mediu, mentinnd si rednd mecanismul de producere a actiunii cauzatoare de lezari ale integritatii sale (de natura mecanica, termica, electrica etc.). 1.3.6.Modul de formare al urmelor de tesuturi moi Urmele de tesuturi moi se formeaza ca o consecinta a expunerii corpului uman la diverse urme de violenta sau factori distructivi. Ele prezinta caracteristicile imprimate de mecanismul de producere, de natura si cantitatea de materie organica specifica. Cu exceptia prezentei organului n ntregime, cum ar fi un glob ocular, un rinichi etc. - la care n mod normal exista o forma specifica structurii si functiei sale - , in celelalte cazuri forma difera.Cu ct procesele distructive sunt mai avansate, cu att se creeaza imposibilitatea existentei unei anumite forme stabile. Detasarile de parti moi se observa n cazul cadavrelor n submersie prelungita, prin antrenarea corpului sau a fragmentelor din acesta de catre avalanse, torente, catastrofe etc. Aspectul este cel al unor resturi de

forma neregulata, avnd dimensiuni variabile, culoare, structura, miros si greutate diferite. Prin actiunea factorilor termici, chimici (toxico-caustici), electrici, n caz de explozii violente, surpari de maluri, prabusiri de cladiri, riscul degradarii masei organice este foarte mare.Aspectul, forma, dimensiunea, culoarea si structura acesteia sunt neregulate, fiind adeseori de nerecunoscut la un examen macroscopic. Continutul urmei este influentat de urmatorii factori : Vrsta organismului n momentul crearii urmei. Aceasta determina : gradul de dezvoltare morfo-functionala a partilor moi, aparitia semnelor de regresiune, de repaus ori de plina activitate, de apetrofie compensatoare sau de atrofie prin nefunctionare. Regiunea anatomica. n cazul organelor nepereche si uneori a celor pereche, regiunea anatomica determina din punct de vedere structural o stricta individualitate a continutului urmei. Starea de sanatate. Este importanta prin aceea ca determina mariri, micsorari, deformari, cicatrizari, formatii tumorale, inflamatii cronice, semne de interventii chirurgicale, prezenta corpurilor straine introduse de operator sau patrunse accidental etc. Semnele de violenta. Cele vizibile cu ochiul liber pot fi : taieturi, zdrobituri, detasari, sfrtecari, amputari etc. Ele apar ca urmare a actiunii infractionale, a exploziilor, altor actiuni violente, avnd drept consecinta detasari postume ori vitale la tesuturi si organe.

[1] Codul de procedura penala al Romniei - Art.62

[2] Codul de procedura penala al Romniei [3] Codul de procedura penala al Romniei

- Art.63,al.1 - Art.63,al.2 1961, pag. 82

[4] S.A. Golunski - Criminalistica - Editura stiintifica Bucuresti,

[5] Camil Suciu - Criminalistica - Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1972, pag 200 [6] B.I. Sevcenko,

Tehnica criminalistica, Editura de stat pentru literatura juridica, Moscova, 1959, pag. 179
[7] Tratat practic de criminalistica,

vol. 1, 1976 - serviciul Editorial, presa si propaganda n Vol. 1 , op. cit.pag. 118 Marin Ruiu - Editura Little Star

rndul populatiei - pag. 117

[8] Tratat practic de criminalistica,

[9] Tratat de tehnica criminalistica - Vasile Berchesan,

Bucuresti 2004, pag. 221

[10] Tratat practic de criminalistica, [11] Tratat practic de criminalistica, [12] Tratat practic de criminalistica, [13] Tratat practic de criminalistica,

Vol. 1 , op. cit.pag. 119 Vol. 1 , op. cit.pag.120 si urmatoarele Vol. 1 , op. cit.pag. 122 Vol. 1 , op. cit.pag. 123

[14] Genetica judiciara - Romica Potorac,

Tehnic-Editorial al Armatei, Bucuresti 2004, pag. 290

Sorina Magdalena Potorac - Vol. 1, Centrul Bucuresti, 2005

[15] Tratat de tehnica criminalistica - Vasile Berchesan, Marin Ruiu - Editura Little Star

[16] Genetica judiciara - Romica Potorac,

Tehnic-Editorial al Armatei,

Sorina Magdalena Potorac - Vol. 1, Centrul Bucuresti, 2005, pag. 8 Vol. 1 , op. cit. pag. 195 si urmatoarele

[17] Tratat practic de criminalistica,