Sunteți pe pagina 1din 12

Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

ACADEMIA DE POLIȚIE ”ALEXANDRU IOAN CUZA”

”ALEXANDRU IOAN CUZA” POLICE ACADEMY

FORUM CRIMINALISTIC
♦♦♦
FORENSIC SCIENCE FORUM

Nr. 1, Volumul V
Ianuarie-Iunie 2012

Issue 1, Volume V
January-June 2012

Revista este indexată în baza de date internațională EBSCO, recunoscută prin Ordinul MECTS nr. 4691/2011

Editura EstFalia
București, 2012
1
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

REVISTA FORUM CRIMINALISTIC ESTE PUBLICATĂ DE EDITURA ESTFALIA, EDITURĂ ACREDITATĂ


DE CONLISLIUL NAȚIONAL AL CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR (perioada
2010-2012) – COD C.N.C.S.I.S. 294, NR.CRT. 130/35. WWW.EDITURA-ESTFALIA.RO

WWW.CNCSIS.RO

REVISTA A FOST SUPUSĂ PROCESULUI DE EVALUARE ÎN PERIOADA NOIEMBRIE/DECEMBRIE 2010


ȘI FIGUREAZĂ ÎN EVIDENȚA C.N.C.S.I.S., COD 959/2010.
REVISTA ESTE INCLUSĂ ÎN BAZA DE DATE INTERNAȚIONALĂ EBSCO ȘI A FOST SUPUSĂ
PROCESULUI DE EVALUARE PENTRU INCLUDEREA ÎN BAZELE DE DATE CEEOL ȘI PROQUEST.

Revista ”Forum Criminalistic” este realizată de colectivul Departamentului de Criminalistică din cadrul
Academiei de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” și apare semestrial (ianuarie/iunie – iulie/decembrie).
Colectivul redacțional și/sau editura nu își asumă răspunderea pentru conținutul articolelor – aceasta
aparține exclusiv autorilor. Redacția își rezervă dreptul de a refuza publicarea articolelor care nu
respectă condițiile de fond/formă.

2
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

COLEGIUL EDITORIAL

Director
Prof.univ.dr. George-Marius ȚICAL

Director-adjunct
Conf.univ.dr. Adrian IACOB

CONSILIUL ŞTIINŢIFIC

Preşedintele consiliului ştiinţific


dr.CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI
Membru de onoare al Academiei Române

MEMBRII CONSILIULUI ȘTIINȚIFIC

Prof.univ.dr. Georgeta UNGUREANU


Prof.univ.dr. Vladimir BELIŞ
Prof.univ.dr. Damian MICLEA
Prof.univ.dr.Ștefan PRUNĂ
Sup.lect. ph.D Alina Monica HANDOREAN
Conf.univ.dr. Constantin DUVAC
Conf.univ.dr. Laurențiu GIUREA
Lect.univ.dr. Florin BOBIN
Lect.univ.dr. Oana ISPAS
dr. Viorel COROIU
Lect.univ.dr. Marin RUIU
drd. Crișan-Mucenic LĂZUREANU
drd. Viorel VASILE
drd. Ionel MIHAIU

Redactor-şef:
Asist.univ.drd. Georgică PANFIL

Senior Editor:
Lect.univ.dr.Nicolae GROFU

Secretar general de redacție:


Asist.univ.dr. Horia RAȚĂ

Redactori:
Cms.șef TALPAU Florin
Cms.șef Sorin CĂRĂUȘU
asist.univ. Cezar CIOACĂ
Asist.univ.Cătălin TOADER

3
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

4
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

CUPRINS

UNELE CONSIDERAŢII ASUPRA REGULILOR DE BAZĂ ALE PROCESULUI


PENAL PRIVIND LIMBA ÎN CARE SE DESFĂŞOARĂ PROCESUL PENAL ŞI
1.
FOLOSIREA LIMBII OFICIALE PRIN INTERPRET
Nicolae Grofu ………….. 9
UNELE CONSIDERAŢII PRIVITOARE LA ACTELE PREMERGĂTOARE
EFECTUATE DE INVESTIGATORII SUB ACOPERIRE
2.
Cezar Cioacă
Cristian Ștefan ………….. 13
TERORISMUL GLOBAL ŞI PROGRAMUL DE PROTECŢIE A MARTORILOR
3.
Ambrozie Octavian ………….. 19
PORNOGRAFIA CU COPII PE INTERNET
4.
Barbu Nicu-Damian ………….. 23
ANALIZĂ SWOT PRIVITOARE LA COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ ÎN
5. INTERIORUL UNIUNII EUROPENE
George-Marius Țical ………….. 31
INTERVENŢIA JANDARMERIEI ROMÂNE - ÎNTRE FORŢA LEGII ŞI LEGEA
6. FORŢEI
Ion Busuioc ………….. 37
ASPECTE CONCEPTUALE ŞI IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR DE
7. RECRUTARE ŞI SELECŢIE
Constantin Ciprian ………….. 41
IMPORTANȚA UNOR CATEGORII DE URME ÎN CERCETAREA LA FAȚA
LOCULUI ÎN CAZUL ACCIDENTELOR RUTIERE
8.
Viorel Coroiu
Florin Bobin ………….. 47
IMPORTANȚA INTERPRETĂRII URMELOR SECUNDARE ALE ÎMPUȘCĂTURII
PENTRU DIFERENȚIEREA OMORULUI DE ACTUL SUICIDAR
9.
Andreea Efrim
Tatiana Oprea ………….. 51
ASPECTE PRIVIND ROLUL CROMOZOMILOR SEXUALI ÎN IDENTIFICAREA
CRIMINALISTICĂ
10.
Aida Gafița
Adriana Nicolae ………….. 57
UNELE CONSIDERAŢII ASUPRA INFORMATIZĂRII LUCRĂRILOR DE CARTE
11. FUNCIARĂ
Oana Ispas ………….. 61
RELAŢIA DINTRE VICTIMĂ ŞI INFRACTOR ÎN CRIMINALITATE.CATEGORII
12. DE VICTIME
Viorica Moldovan ………….. 67
RECONVERSIA PROFESIONALĂ A PERSONALULUI MINISTERULUI
13. ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
Cezar Peța ………….. 75
PLANTELE ETNOBOTANICE
14.
Ligia Pintilie ………….. 81
UNELE ASPECTE PRIVIND GESTIUNEA RISCURILOR ÎN INSTITUȚIILE
15. PUBLICE
Panfil Georgică ………….. 87
5
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

IMPORTANȚA CONSIDERENTELOR LEGATE DE MODUL DE OPERARE,


LOCUL ȘI TIMPUL COMITERII INFRACȚIUNILOR DE FURTURI DE ȘI DIN
16.
AUTOVEHICULE
Petre Valentin Bădița ………….. 91
PARTICULARITĂŢILE CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZUL
17. INFRACŢIUNILOR SĂVÂRŞITE CU ARME DE FOC
Marin Ruiu ………….. 95
RISCURI DIN MEDIUL INTERN LA ADRESA SECURITĂŢII NAŢIONALE:
18. EVAZIUNEA FISCALĂ
Ion Drăghici ………….. 107
DESPRE NATURA JURIDICĂ A LEGITIMEI APĂRĂRI
19.
Cătălin Țigănoaia ………….. 113

6
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

TABLE OF CONTENTS

REFLECTIONS ON SOME BASIC RULES OF CRIMINAL TRIAL REGARDING


THE LANGUAGE AND USE OF CRIMINAL PROCEEDINGS AND THE
1.
INTERPRETER FOR THE OFFICIAL LANGUAGE
Nicolae Grofu ………….. 9
SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE INITIAL TASKS OF
UNDERCOVER AGENTS
2.
Cezar Cioacă
Cristian Ștefan ………….. 13
GLOBAL TERRORISM AND WHITNESS PROTECTION PROGRAMMES
3.
Ambrozie Octavian ………….. 19
CHILD PORNOGRAPHY ON THE INTERNET
4.
Barbu Nicu-Damian ………….. 23
SWOT ANALYSIS REGARDING THE POLICE COOPERATION INSIDE EU
5.
George-Marius Țical ………….. 31
ROMANIAN GENDARMERIE INTERVENTION – BETWEEN THE FORCE OF
6. THE LAW AND LAW OF THE FORCE
Ion Busuioc ………….. 37
CONCEPTUAL AND IMPORTANCE OF RECRUITMENT AND SELECTION
7.
Constantin Ciprian ………….. 41
THE IMPORTANCE OF SOME TRACE CATEGORIES IN FIEALD RESEARCH
OF ROAD ACCIDENTS
8.
Viorel Coroiu
Florin Bobin ………….. 47
THE IMPORTANCE OF INTERPRETATION OF GSR IN DIFFERENTIATING
CRIMES OF SUICIDAL ACTS
9.
Andreea Efrim
Tatiana Oprea ………….. 51
ISSUES ON THE ROLE OF SEXUAL CHROMOSOMES IN FORENSIC
IDENTIFICATION
10.
Aida Gafița
Adriana Nicolae ………….. 57
SOME REFLECTIONS ON LAND REGISTRY COMPUTERIZATION
11.
Oana Ispas ………….. 61
RELATIONSHIP BETWEEN VICTIM AND OFFENDER. VICTIM CATEGORIES
12.
Viorica Moldovan ………….. 67
RETRAINING POLICE PERSONNEL
13.
Cezar Peța ………….. 75
ETNOBOTHANICS PLANTS
14.
Ligia Pintilie ………….. 81
ISSUES LINKED TO RISK DECISIONS IN PUBLIC ORGANISATIONS
15.
Panfil Georgică ………….. 87
THE IMPORTANCE OF THE ISSUES LINKED TO MODE OF OPERATION,
PLACE AND TIME OF THE OFFENCE REGARDING THEFT OF AND FROM
16.
VEHICLES
Petre Valentin Bădița ………….. 91
CHARACTERISTICS OF RESEARCH ON THE GROUND FOR CRIMES
17. COMMITTED WITH FIREARMS
Marin Ruiu ………….. 95
7
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

INTERNAL ENVIRONMENT RISK ADRESSED TO NATIONAL SECURITY:


18. TAX EVASION
Ion Drăghici ………….. 107
ABOUT SELF DEFENSE LEGAL NATURE
19.
Cătălin Țigănoaia ………….. 113

8
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

IMPORTANȚA UNOR CATEGORII DE URME ÎN CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI ÎN CAZUL


ACCIDENTELOR RUTIERE

dr.Viorel Coroiu 1
dr.Florin Bobin 2

Abstract
Crime scene investigation in case of traffic accidents is the initial action to be taken by law
enforcement force and thus it has a great importance. This article presents some categories of traces to be
found in case of traffic accidents, tyre tracks and brake tracks. The author also tackles with the conclusions
related to analising these types of traces.
Keywords:traffic accidents, evidence, crime scene investigation.

Locul producerii accidentului rutier reţine în structura sa un ansamblu variat de urme şi mijloace
materiale de probă, care se constituie în obiective majore pentru cercetarea ştiinţifică interdisciplinară şi
reconstituirea secvenţială a mecanismelor convergente la producerea evenimentului ale căror contribuţii la
cercetarea judiciară, înfăptuirea actului de justiţie şi prevenirea accidentelor din trafic, sunt unanim
recunoscute pentru:
- determinarea limitelor spaţiale unde s-a petrecut actul ilicit în traficul rutier;
- stabilirea întinderii prejudiciului uman şi material rezultat din accident;
- aprecierea influenţei fiecăruia din factorii care au generat sau determinat evenimentul;
- stabilirea relaţiei sociale ocrotită de lege şi identificarea persoanelor care au încălcat-o;
- individualizarea formelor de vinovăţie şi de răspundere legală pentru persoanele implicate în
accident.
Pentru a simplifica discursul şi a prezenta unitar posibilităţile de lucru cu urmele întalnite în cazul
unui accident rutier, am redat o schemă ce cuprinde principalele categorii de urme, modurile de formare şi
locurile unde pot fi descoperite. Totodată shema prezentată corespunde cadrului legal general cu privire la
locul infracţiunii, prevăzut la ultimul aliniat al art. 30 C. proc. pen. ca: "...locul unde s-a săvârşit activitatea
infracţională în total sau în parte, şi locul unde s-a produs rezultatul acesteia".
Din dispoziţia legii, rezultă că şi în cazul accidentului rutier, care a adus atingere unei relaţii sociale
apărate de legea penală, activitatea procedurală cu caracter iniţial, urgent, direct şi complet este obligatorie
pentru organele judiciare întrucât asigură perceperea imediată şi nemijlocită a stării de fapt existentă la locul
accidentului.
Aşadar, primul act de dispoziţie procesuală în cazul infracţiunilor din traficul rutier, se referă la
cercetarea locului faptei şi vizează perceperea nemijlocită a stării şi poziţiei urmelor şi mijloacelor materiale,
descoperirea, fixarea şi conservarea acestora şi că la locul accidentului rămâne o mare varietate de urme.

a.Urmele anvelopelor
O particularitate a cercetării locului faptei, în cazul accidentelor de circulaţie, constă în stabilirea
locului tamponării autovehiculelor, locul în care a fost izbită victima, punctul de impact.
În determinarea punctului de tamponare, un indiciu preţios îl constituie, în multe cazuri, urmele
lăsate de anvelopele roţilor autovehiculului care a produs accidentul.
În această privinţă, se vor stabili locurile în care acestea se abat de la linia normală de mers, cu axul
longitudinal al drumului. De multe ori, punctele în care urmele anvelopelor deviază de la linia normală de mers,
indică şi locul unde se afla victima în momentul în care a fost lovită3.
Un rol important în determinarea punctului tamponării sau a locului unde se afla victima în momentul
lovirii, îl are examinarea începutului şi sfârşitului urmelor de frânare 4. Aceasta oferă posibilitatea de a stabili de

1 Academia de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”.


2 Ministerul Public.
3 Colectiv, Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992;
4 Bolocan, I., Stanca, I., Accidentul de circulaţie, Ed. Militară, Bucureşti, 1977;

47
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

unde a văzut conducătorul auto victima sau obstacolul tamponat şi, respectiv, ce distanţă a parcurs vehiculul
din momentul blocării roţilor până la oprirea completă.
Urmele se formează în condiţiile rulării. Ele se prezintă sub forma unor linii paralele, în care
impresiunile circumferinţei roţii se repetă după fiecare rotire. Roata poate crea urme statice, însă şi urme
dinamice când autovehiculul se deplasează frânat sau derapat. În acest caz desenul anvelopei nu se mai
imprimă deloc sau doar parţial şi deformat.
Cele mai importante rezultate din examinarea urmelor de anvelopă se referă la identificarea
acesteia. Identificarea anvelopei poate fi una de gen, pe baza caracteristicilor generale ale acesteia, sau una
individuală, pe baza caracteristicilor individuale pe care le prezintă anvelopa.
Anvelopa poate prezenta ca și caracteristici generale: banda de rulare (sapa), adică partea prin care
se realizeaza contactul anvelopei cu solul, realizată dintr-un strat gros de cauciuc în care sunt practicate o
serie de canale şi profile antiderapante, cu un anumit desen. Construcţia lor depinde de tipul, dimensiunea şi
de condiţiile de teren şi climatice pentru care a fost fabricată anvelopa1.
Caracteristicite profilelor (mărime, formă şi modul de dispunere) sunt dintre cele mai variate şi
definitorii pentru tipul, marca şi modelul anvelopei. O imprimare clară a desenului anvelopei poate duce la
identificarea genericăa acesteia.
Eventualele defecte sau uzuri ale profilurilor sub formă de rupturi, tăieturi, pierderi de substanţă etc,
pot reprezenta adevărate caracteristici individuale ale anvelopei2. Dacă în urma lăsată sunt evidenţiate aceste
caracteristici individuale ale anvelopelor (vulcanizare, uzura, străpungerea, etc), este posibilă identificarea
anvelopei, prin expertiza traseologică, problema care se pune în mod deosebit, în cazul în care autovehiculul
care a produs accidentul a părăsit locul săvârşirii faptei.
Pentru identificarea individuală se urmăresc forma (aspectul) şi poziţia lor reciprocă al căror
ansamblu particularizează anvelopa (exemplarul concret). În cazul uzurii avansate, unele indicii pot fi furnizate
şi de profunzimea canalelor, care la urmele de adâncime se măsoară pe mulaj.
Urmele de anvelopă pot fi de destratificare dar, mai ales, de stratificare. Stratificarea se realizează
prin depunere de praf sau noroi, ceea ce poate da naştere la o supradimensionare a urmelor profilelor
imprimate, de care trebuie să se ţină cont la aprecierea comparativă a dimensiunilor. În anumite cazuri când
organele judiciare dispun de informații că anumite vehicule au produs sau au fost implicate în accidente,
urmate ulterior de părăsirea locului accidentului, se pot realiza pentru comparație urme experimentale realizate
cu anvelopa bănuită. Aceste urme se vor lua cu tuş, prin rulare pe hârtie, de preferinţă montată la autovehicul.
De avut în vedere că la faţa locului se descoperă, ca regulă, doar urme ale suprafeţelor de contact
ale anvelopelor din spate, cele din faţă fiind acoperite total sau parţial de către acestea prin mişcarea înainte a
autovehiculului, datorită inerţiei. Ca excepţie în curbe se vor descoperi atât urmele ale anvelopelor roţilor din
faţa cât şi urmele anvelopelor urmelor roţilor din spate3.
Determinarea anvelopei prin fotografierea, executarea şi ridicarea mulajelor, demonstrarea identităţii
prin juxtapunere şi îmbinare sunt valabile, dar prezintă o anumită specificitate, de la caz la caz, care nu trebuie
să fie ignorată. De exemplu, la urmele de pe haine trebuie să se aibă în vedere deformarea urmei desenului
datorată plierii materialului textil sau existenţei mai multor urme suprapuse, create fie de către aceeaşi roată,
fie de mai multe roţi cu ocazia răsucirii, antrenării şi târârii victimei călcate 4.
Urmele de pe obiectele de îmbrăcăminte sunt foarte delicate, se pot deforma și îndepărta uşor şi de
aceea trebuie să fie conservate cu mare grijă. Urmele de pe asfalt nu pot fi ridicate prin mulaj, urmând ca
fotografierea lor la scară să fie realizată repetat şi cu evidenţierea detaliilor (prim-planuri şi iluminare oblică).
Urmele imprimate de anvelope pe calea de rulare reprezintă un indiciu important pentru analiza
evenimentelor rutiere, deoarece pe baza lor se pot stabili:
o Vitezele de deplasare ale vehiculelor;
o Caracterul mişcării vehiculului pe parcursul imprimării;

1 Popa Gheorghe –„Tehnică Criminalistică”, București, 2008, pag. 144-148;


2 Coman, L., Gh. Diniţă, Cercetarea la faţa locului a accidentelor de circulaţie, îndrumări metodologice, Ed. M.A.I., Bucureşti, 1970;
3 Coman, L., Gh. Diniţă, Cercetarea la faţa locului a accidentelor de circulaţie, îndrumări metodologice, Ed. M.A.I., Bucureşti, 1970;
4 Fierbinţeanu, M., Constatarea la locul faptei în accidentele de trafic rutier, curs, Master European în Criminalistică, Univeristatea

Română de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea", Bucureşti, 2011;


48
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

o Reacţiile conducătorului auto;


o Identitatea vehiculului prin forma amprentei urmei;
o Direcţia şi sensul deplasării;
o Poziţiile vehiculului în diverse momente ale deplasării1.
Pentru interpretarea sau prelucrarea urmelor de anvelope este necesară în primul rând măsurarea
tuturor elementelor geometrice ale lor şi apoi, atunci când se impune şi înregistrarea foto sau video a
amprentelor urmei pe anumite porţiuni care pot furniza indicii asupra producerii accidentului.
Profilul anvelopei se imprimă suficient de precis în relief pe drumuri cu îmbrăcăminte deformabilă
numai dacă roata execută o mişcare de rulare obişnuită; tot prin rulare este posibilă imprimarea plană a
profilului pe drum cu îmbrăcăminte dură dacă anvelopa este uşor umezită sau acoperită cu un strat subţire de
praf.
Imprimarea urmelor pe parcursul rulării normale este rezultatul deformării căii de rulare sau
desprinderii de material de adaos de pe suprafaţa anvelopei.
Pe drumuri cu îmbrăcăminte dură curată, în stare uscată, urmele se formează prin reţinerea unor
particule fine din materialul anvelopei, desprinse din ea prin frecare intensă, cauzată de:
- Frânare energică cu patinarea şi blocarea roţilor;
- Accelerări mari la punerea în mişcare a roţilor motoarelor;
- Derapaj;
- Frânare însoţită de derapaj;
- Deplasare cu anvelopa dezumflată.
Fiecăreia dintre cauzele menţionate îi corespunde o formă tipică, inconfundabilă, a
urmei care se imprimă pe carosabil.

b.Urmele de frânare.
Urmele de frânare a autovehiculului apar, în majoritatea cazurilor, ca rezultat al alunecării roţilor
blocate prin acţiunea puternică asupra mecanismului de frânare2. Uneori, urma de frânare poate apărea însă
şi sub forma unei imprimări perfecte pe planul părţii carosabile a profilului exterior al cauciucurilor. Lungimea
urmei de frânare este determinată de o serie de factori, cum ar fi: viteza de deplasare, felul, înclinarea, starea
şi umiditatea şoselei, gradul de uzură al anvelopei, starea mecanismului de frânare etc 3.
Între urma de frânare şi viteza de deplasare a autovehiculului există un raport direct proporţional.
Urma va fi cu atât mai lungă, cu cât, în momentul acţionării sistemului de oprire, viteza este mai mare.
Mecanismul de frânare acţionează pe cele patru roţi, astfel, din lungimea totală a urmei de frânare
se va scădea ampatamentul, adică distanţa dintre osia din faţă şi cea din spate. Altminteri, această porţiune va
fi calculată dublă, în lungimea totală, deoarece ea participă la distanţă, o dată la începutul urmei, iar a doua
oară la sfârşitul acesteia.
Când autovehiculul ce a lăsat urma de frânare nu este cunoscut, urma se va menţiona în totalitatea
ei în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, urmând ca după identificare, să se facă acţiunea de scădere
a ampatamentului.
Dacă urmele de frânare sunt întrerupte, se va măsura atât fiecare segment de urmă, cât şi fiecare
întrerupere, în ordinea în care acestea se succed. Este necesar a se da atenţie şi eventualelor urme de
derapare care pot explica modul în care s-a produs accidentul, manevrele executate de conducătorul auto în
scopul evitării accidentului.
Pentru a determina exact lungimea urmelor de frânare, este necesar să fie corect diferenţiate alte
categorii de urme create de mijloacele de transport, în care sens se va avea în vedere că primele se
cercetează prin:
- dacă se întâlnește o neimprimarea clară, uneori deloc, a profilului benzii de rulare a anvelopei; se
vor face măsurători ale lăţimii acesteia;
- prezenţa caracteristicilor urmelor de alunecare în lungul urmei şi nu transversal;

1 Taut Liviu Ioan – “Metodologia cercetării accidentelor de circulaţie”, AIT Laboratories, Bucureşti, 2011
2 Coman, L., Gh. Diniţă, Cercetarea la faţa locului a accidentelor de circulaţie, îndrumări metodologice, Ed. M.A.I., Bucureşti, 1970;
3 Colectiv, Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992;

49
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012

- prezenţa, la sfârşitul urmei, a unor mici ridicături de praf, noroi, nisip, paie, zăpadă ori alte impurităţi
antrenate de anvelopă în timpul deplasării autovehiculului cu roţile blocate;
- imprimarea, pe asfaltul, betonul sau pavajul uscat ce îmbracă carosabilul, a
particulelor fine de cauciuc, a căror culoare este, de obicei, mai închisă decât aspectul general
al drumului.

c.Concluzii
Locul producerii accidentului rutier reţine în structura sa un ansamblu variat de urme şi mijloace
materiale de probă, care se constituie în obiective majore pentru cercetarea ştiinţifică interdisciplinară şi
reconstituirea secvenţială a mecanismelor convergente la producerea evenimentului ale căror contribuţii la
cercetarea judiciară, înfăptuirea actului de justiţie şi prevenirea accidentelor din trafic, sunt unanim
recunoscute.
Valoarea cercetării la fața locului în accidentele de circulație rezultă tocmai din gradul de acuratețe și
precizie cu care se utilizează principiile de cercetare în echipă, în practica de zi cu zi. Se impune o bună
înțelegere și operare a membrilor echipei de cercetare, conform unui plan bine stabilit, în condițiile unui
management al cercetării.

Bibliografie

-Colectiv, Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992;


-Bolocan, I., Stanca, I., Accidentul de circulaţie, Ed. Militară, Bucureşti, 1977;
-Popa Gheorghe –„Tehnică Criminalistică”, București, 2008
-Coman, L., Gh. Diniţă, Cercetarea la faţa locului a accidentelor de circulaţie, îndrumări metodologice, Ed.
M.A.I., Bucureşti, 1970;
-Fierbinţeanu, M., Constatarea la locul faptei în accidentele de trafic rutier, curs, Master European în
Criminalistică, Univeristatea Română de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea", Bucureşti, 2011;
-Taut Liviu Ioan – “Metodologia cercetării accidentelor de circulaţie”, AIT Laboratories, Bucureşti, 2011

50

S-ar putea să vă placă și