Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FORUM CRIMINALISTIC
♦♦♦
FORENSIC SCIENCE FORUM
Nr. 1, Volumul V
Ianuarie-Iunie 2012
Issue 1, Volume V
January-June 2012
Revista este indexată în baza de date internațională EBSCO, recunoscută prin Ordinul MECTS nr. 4691/2011
Editura EstFalia
București, 2012
1
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012
WWW.CNCSIS.RO
Revista ”Forum Criminalistic” este realizată de colectivul Departamentului de Criminalistică din cadrul
Academiei de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” și apare semestrial (ianuarie/iunie – iulie/decembrie).
Colectivul redacțional și/sau editura nu își asumă răspunderea pentru conținutul articolelor – aceasta
aparține exclusiv autorilor. Redacția își rezervă dreptul de a refuza publicarea articolelor care nu
respectă condițiile de fond/formă.
2
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012
COLEGIUL EDITORIAL
Director
Prof.univ.dr. George-Marius ȚICAL
Director-adjunct
Conf.univ.dr. Adrian IACOB
CONSILIUL ŞTIINŢIFIC
Redactor-şef:
Asist.univ.drd. Georgică PANFIL
Senior Editor:
Lect.univ.dr.Nicolae GROFU
Redactori:
Cms.șef TALPAU Florin
Cms.șef Sorin CĂRĂUȘU
asist.univ. Cezar CIOACĂ
Asist.univ.Cătălin TOADER
3
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012
4
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012
CUPRINS
6
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012
TABLE OF CONTENTS
8
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012
dr.Viorel Coroiu 1
dr.Florin Bobin 2
Abstract
Crime scene investigation in case of traffic accidents is the initial action to be taken by law
enforcement force and thus it has a great importance. This article presents some categories of traces to be
found in case of traffic accidents, tyre tracks and brake tracks. The author also tackles with the conclusions
related to analising these types of traces.
Keywords:traffic accidents, evidence, crime scene investigation.
Locul producerii accidentului rutier reţine în structura sa un ansamblu variat de urme şi mijloace
materiale de probă, care se constituie în obiective majore pentru cercetarea ştiinţifică interdisciplinară şi
reconstituirea secvenţială a mecanismelor convergente la producerea evenimentului ale căror contribuţii la
cercetarea judiciară, înfăptuirea actului de justiţie şi prevenirea accidentelor din trafic, sunt unanim
recunoscute pentru:
- determinarea limitelor spaţiale unde s-a petrecut actul ilicit în traficul rutier;
- stabilirea întinderii prejudiciului uman şi material rezultat din accident;
- aprecierea influenţei fiecăruia din factorii care au generat sau determinat evenimentul;
- stabilirea relaţiei sociale ocrotită de lege şi identificarea persoanelor care au încălcat-o;
- individualizarea formelor de vinovăţie şi de răspundere legală pentru persoanele implicate în
accident.
Pentru a simplifica discursul şi a prezenta unitar posibilităţile de lucru cu urmele întalnite în cazul
unui accident rutier, am redat o schemă ce cuprinde principalele categorii de urme, modurile de formare şi
locurile unde pot fi descoperite. Totodată shema prezentată corespunde cadrului legal general cu privire la
locul infracţiunii, prevăzut la ultimul aliniat al art. 30 C. proc. pen. ca: "...locul unde s-a săvârşit activitatea
infracţională în total sau în parte, şi locul unde s-a produs rezultatul acesteia".
Din dispoziţia legii, rezultă că şi în cazul accidentului rutier, care a adus atingere unei relaţii sociale
apărate de legea penală, activitatea procedurală cu caracter iniţial, urgent, direct şi complet este obligatorie
pentru organele judiciare întrucât asigură perceperea imediată şi nemijlocită a stării de fapt existentă la locul
accidentului.
Aşadar, primul act de dispoziţie procesuală în cazul infracţiunilor din traficul rutier, se referă la
cercetarea locului faptei şi vizează perceperea nemijlocită a stării şi poziţiei urmelor şi mijloacelor materiale,
descoperirea, fixarea şi conservarea acestora şi că la locul accidentului rămâne o mare varietate de urme.
a.Urmele anvelopelor
O particularitate a cercetării locului faptei, în cazul accidentelor de circulaţie, constă în stabilirea
locului tamponării autovehiculelor, locul în care a fost izbită victima, punctul de impact.
În determinarea punctului de tamponare, un indiciu preţios îl constituie, în multe cazuri, urmele
lăsate de anvelopele roţilor autovehiculului care a produs accidentul.
În această privinţă, se vor stabili locurile în care acestea se abat de la linia normală de mers, cu axul
longitudinal al drumului. De multe ori, punctele în care urmele anvelopelor deviază de la linia normală de mers,
indică şi locul unde se afla victima în momentul în care a fost lovită3.
Un rol important în determinarea punctului tamponării sau a locului unde se afla victima în momentul
lovirii, îl are examinarea începutului şi sfârşitului urmelor de frânare 4. Aceasta oferă posibilitatea de a stabili de
47
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012
unde a văzut conducătorul auto victima sau obstacolul tamponat şi, respectiv, ce distanţă a parcurs vehiculul
din momentul blocării roţilor până la oprirea completă.
Urmele se formează în condiţiile rulării. Ele se prezintă sub forma unor linii paralele, în care
impresiunile circumferinţei roţii se repetă după fiecare rotire. Roata poate crea urme statice, însă şi urme
dinamice când autovehiculul se deplasează frânat sau derapat. În acest caz desenul anvelopei nu se mai
imprimă deloc sau doar parţial şi deformat.
Cele mai importante rezultate din examinarea urmelor de anvelopă se referă la identificarea
acesteia. Identificarea anvelopei poate fi una de gen, pe baza caracteristicilor generale ale acesteia, sau una
individuală, pe baza caracteristicilor individuale pe care le prezintă anvelopa.
Anvelopa poate prezenta ca și caracteristici generale: banda de rulare (sapa), adică partea prin care
se realizeaza contactul anvelopei cu solul, realizată dintr-un strat gros de cauciuc în care sunt practicate o
serie de canale şi profile antiderapante, cu un anumit desen. Construcţia lor depinde de tipul, dimensiunea şi
de condiţiile de teren şi climatice pentru care a fost fabricată anvelopa1.
Caracteristicite profilelor (mărime, formă şi modul de dispunere) sunt dintre cele mai variate şi
definitorii pentru tipul, marca şi modelul anvelopei. O imprimare clară a desenului anvelopei poate duce la
identificarea genericăa acesteia.
Eventualele defecte sau uzuri ale profilurilor sub formă de rupturi, tăieturi, pierderi de substanţă etc,
pot reprezenta adevărate caracteristici individuale ale anvelopei2. Dacă în urma lăsată sunt evidenţiate aceste
caracteristici individuale ale anvelopelor (vulcanizare, uzura, străpungerea, etc), este posibilă identificarea
anvelopei, prin expertiza traseologică, problema care se pune în mod deosebit, în cazul în care autovehiculul
care a produs accidentul a părăsit locul săvârşirii faptei.
Pentru identificarea individuală se urmăresc forma (aspectul) şi poziţia lor reciprocă al căror
ansamblu particularizează anvelopa (exemplarul concret). În cazul uzurii avansate, unele indicii pot fi furnizate
şi de profunzimea canalelor, care la urmele de adâncime se măsoară pe mulaj.
Urmele de anvelopă pot fi de destratificare dar, mai ales, de stratificare. Stratificarea se realizează
prin depunere de praf sau noroi, ceea ce poate da naştere la o supradimensionare a urmelor profilelor
imprimate, de care trebuie să se ţină cont la aprecierea comparativă a dimensiunilor. În anumite cazuri când
organele judiciare dispun de informații că anumite vehicule au produs sau au fost implicate în accidente,
urmate ulterior de părăsirea locului accidentului, se pot realiza pentru comparație urme experimentale realizate
cu anvelopa bănuită. Aceste urme se vor lua cu tuş, prin rulare pe hârtie, de preferinţă montată la autovehicul.
De avut în vedere că la faţa locului se descoperă, ca regulă, doar urme ale suprafeţelor de contact
ale anvelopelor din spate, cele din faţă fiind acoperite total sau parţial de către acestea prin mişcarea înainte a
autovehiculului, datorită inerţiei. Ca excepţie în curbe se vor descoperi atât urmele ale anvelopelor roţilor din
faţa cât şi urmele anvelopelor urmelor roţilor din spate3.
Determinarea anvelopei prin fotografierea, executarea şi ridicarea mulajelor, demonstrarea identităţii
prin juxtapunere şi îmbinare sunt valabile, dar prezintă o anumită specificitate, de la caz la caz, care nu trebuie
să fie ignorată. De exemplu, la urmele de pe haine trebuie să se aibă în vedere deformarea urmei desenului
datorată plierii materialului textil sau existenţei mai multor urme suprapuse, create fie de către aceeaşi roată,
fie de mai multe roţi cu ocazia răsucirii, antrenării şi târârii victimei călcate 4.
Urmele de pe obiectele de îmbrăcăminte sunt foarte delicate, se pot deforma și îndepărta uşor şi de
aceea trebuie să fie conservate cu mare grijă. Urmele de pe asfalt nu pot fi ridicate prin mulaj, urmând ca
fotografierea lor la scară să fie realizată repetat şi cu evidenţierea detaliilor (prim-planuri şi iluminare oblică).
Urmele imprimate de anvelope pe calea de rulare reprezintă un indiciu important pentru analiza
evenimentelor rutiere, deoarece pe baza lor se pot stabili:
o Vitezele de deplasare ale vehiculelor;
o Caracterul mişcării vehiculului pe parcursul imprimării;
b.Urmele de frânare.
Urmele de frânare a autovehiculului apar, în majoritatea cazurilor, ca rezultat al alunecării roţilor
blocate prin acţiunea puternică asupra mecanismului de frânare2. Uneori, urma de frânare poate apărea însă
şi sub forma unei imprimări perfecte pe planul părţii carosabile a profilului exterior al cauciucurilor. Lungimea
urmei de frânare este determinată de o serie de factori, cum ar fi: viteza de deplasare, felul, înclinarea, starea
şi umiditatea şoselei, gradul de uzură al anvelopei, starea mecanismului de frânare etc 3.
Între urma de frânare şi viteza de deplasare a autovehiculului există un raport direct proporţional.
Urma va fi cu atât mai lungă, cu cât, în momentul acţionării sistemului de oprire, viteza este mai mare.
Mecanismul de frânare acţionează pe cele patru roţi, astfel, din lungimea totală a urmei de frânare
se va scădea ampatamentul, adică distanţa dintre osia din faţă şi cea din spate. Altminteri, această porţiune va
fi calculată dublă, în lungimea totală, deoarece ea participă la distanţă, o dată la începutul urmei, iar a doua
oară la sfârşitul acesteia.
Când autovehiculul ce a lăsat urma de frânare nu este cunoscut, urma se va menţiona în totalitatea
ei în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, urmând ca după identificare, să se facă acţiunea de scădere
a ampatamentului.
Dacă urmele de frânare sunt întrerupte, se va măsura atât fiecare segment de urmă, cât şi fiecare
întrerupere, în ordinea în care acestea se succed. Este necesar a se da atenţie şi eventualelor urme de
derapare care pot explica modul în care s-a produs accidentul, manevrele executate de conducătorul auto în
scopul evitării accidentului.
Pentru a determina exact lungimea urmelor de frânare, este necesar să fie corect diferenţiate alte
categorii de urme create de mijloacele de transport, în care sens se va avea în vedere că primele se
cercetează prin:
- dacă se întâlnește o neimprimarea clară, uneori deloc, a profilului benzii de rulare a anvelopei; se
vor face măsurători ale lăţimii acesteia;
- prezenţa caracteristicilor urmelor de alunecare în lungul urmei şi nu transversal;
1 Taut Liviu Ioan – “Metodologia cercetării accidentelor de circulaţie”, AIT Laboratories, Bucureşti, 2011
2 Coman, L., Gh. Diniţă, Cercetarea la faţa locului a accidentelor de circulaţie, îndrumări metodologice, Ed. M.A.I., Bucureşti, 1970;
3 Colectiv, Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992;
49
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 1/2012
- prezenţa, la sfârşitul urmei, a unor mici ridicături de praf, noroi, nisip, paie, zăpadă ori alte impurităţi
antrenate de anvelopă în timpul deplasării autovehiculului cu roţile blocate;
- imprimarea, pe asfaltul, betonul sau pavajul uscat ce îmbracă carosabilul, a
particulelor fine de cauciuc, a căror culoare este, de obicei, mai închisă decât aspectul general
al drumului.
c.Concluzii
Locul producerii accidentului rutier reţine în structura sa un ansamblu variat de urme şi mijloace
materiale de probă, care se constituie în obiective majore pentru cercetarea ştiinţifică interdisciplinară şi
reconstituirea secvenţială a mecanismelor convergente la producerea evenimentului ale căror contribuţii la
cercetarea judiciară, înfăptuirea actului de justiţie şi prevenirea accidentelor din trafic, sunt unanim
recunoscute.
Valoarea cercetării la fața locului în accidentele de circulație rezultă tocmai din gradul de acuratețe și
precizie cu care se utilizează principiile de cercetare în echipă, în practica de zi cu zi. Se impune o bună
înțelegere și operare a membrilor echipei de cercetare, conform unui plan bine stabilit, în condițiile unui
management al cercetării.
Bibliografie
50