JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

• Specificul judecăţii în primă instanţă este determinat de scopul acesteia, care vizează aflarea adevărului cu privire la
fapta şi la persoana asupra cărora a fost sesizată instanţa de judecată.
• Etapa preliminară cercetării judecătoreşti este reprezentată de obiectul judecăţii - reglementat de art. 371 CPP -
potrivit căruia „judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare - rechizitoriu, acord de
recunoaştere a vinovăţiei sau încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a admis plângerea
împotriva soluţiei de netrimitere în judecată [art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c); art. 328; art. 483 CPP],
• Nu mai reprezintă un drept al instanţei extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane.
• Judecarea cauzelor penale în primă instanţă se poate realiza:
- în procedura de judecată de drept comun şi
- judecata în cazul recunoaşterii învinuirii (procedura abreviată).

A. Procedura de judecată de drept comun are următoarea parcurgere

I. Măsuri premergătoare şedinţei de judecată - activităţi administrative ce se realizează de la momentul sesizării

instanţei de judecată până la începerea şedinţei de judecată.

- încheierea judecătorului de cameră preliminară rămâne definitivă - s-a dispus începerea judecăţii [art. 346 alin. (7)
CPP], completul de judecată fixează termen de judecată;
- judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită şi funcţia de judecător în cauză [art. 346
alin. (7) CPP],
- preşedintele completului de judecată desfăşoară o serie de măsur administrative pentru a nu întârzia judecarea
cauzei la primul termen de judecată:
• citarea părţilor, a persoanei vătămate, a reprezentanţilor legal ai acestora. La primul termen persoana vătămată
se citează cu menţiunea că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti [art. 353 alin.
(3) CPP];
• citarea altor subiecţi când prezenţa acestora este necesară pentru soluţionarea cauzei prin rezoluţie - poate
preschimba termenul luat în cunoştinţă sau primul termen prin rezoluţie - din oficiu sau la cererea părţilor ori a
persoanei vătămate [art. 353 alin. (10) CPP];
• ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu dacă este caz de asistenţă juridică şi nu este angajat
apărătorul ales [art. 361 alin. (4) CPP];
• desemnarea unui practician în insolvenţă pentru persoana juridică (inculpat) dacă nu şi-a desemnat reprezentant
[art. 361 alin. (5) CPP];
• grefierul întocmeşte lista cauzelor (lista de şedinţă) pe care o j verifică preşedintele completului şi o afişează cu
24 de ore înainte de termen, întâietate având cauzele cu arestaţi.

II. Desfăşurarea judecăţii în primă instanţă

1. Începutul judecăţii
– se deschide şedinţa de judecată - preşedintele asigurând ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată (art. 359 CPP);
– preşedintele completului face apelul celor citaţi după strigarea cauzei;
– preşedintele completului verifică identitatea inculpatului (persoana fizică şi persoana juridică);

! Judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată şi părţile sunt legal citate şi procedura îndeplinită.

! Art. 353 alin. (4) CPP - neprezentarea persoanei vătămate şi a părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei.
– când instanţa consideră necesară prezenţa uneia dintre părţile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia,
amânând în acest scop judecata [art. 353 alin. (5) CPP];
– persoana vătămată este citată cu menţiunea că are posibilitatea de a se constitui parte civilă - cu probe;
– pot participa la judecată părţile şi persoanele vătămate care nu au fost citate, cu obligaţia stabilirii identităţii
acestora;
– părţile sau subiectul procesual principal iau în cunoştinţă termenul de „judecare", iar când judecata se amână părţile
şi celelalte persoane iau cunoştinţă de noul termen;
– se pot înmâna citaţii pentru cei ce iau termenul în cunoştinţă, pentru a le folosi drept justificare la locul de muncă.
– măsuri premergătoare privind martorii, experţii şi ^interpreţii (art. 373 CPP):
• preşedintele cere martorilor prezenţi părăsirea sălii de şedinţă;
• specifică posibilitatea rămânerii experţilor - dacă apreciază;
 • pot fi ascultaţi martorii, experţii şi interpreţii prezenţi - chiar dacă nu au fost citaţi.

2. Citirea actului de sesizare (art. 374 CPP)

– la primul termen cu procedura îndeplinită, preşedintele completului dispune grefierului „sa dea citire" actului de
sesizare (rechizitoriului sau încheierii de şedinţă a judecătorului de cameră preliminară) sau să facă o prezentare
succintă a acestuia;
– în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, preşedintele
pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele
reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) CPP .
– rămâne la latitudinea inculpatului cum anume se va desfăşura cercetarea judecătorească în procedura simplificată a
recunoaşterii învinuirii sau după procedura comună (art. 375 şi art. 377 CPP);
– preşedintele completului aduce la cunoştinţa inculpatului învinuirea - prezentându-i drepturile.
– până la citirea actului de sesizare poate interveni împăcarea şi se poate încheia un acord de mediere.
! A nu se confunda citirea actului de sesizare cu începerea cercetării judecătoreşti.
Cercetarea judecătorească (art. 376 CPP) are ca obiect:
• readministrarea probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală;
• administrarea unor probe noi.

3. Etapizarea cercetării judecătoreşti

– începerea cercetării judecătoreşti (art. 376 CPP)
– audierea inculpatului şi a coinculpaţilor;
– audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabilă civilmente;
– audierea martorului şi a expertului;
– consemnarea declaraţiilor;
– prezentarea mijloacelor materiale de probă;
– administrarea de probe noi;
– schimbarea încadrării juridice;
– terminarea cercetării judecătoreşti.

4. Dezbaterile şi ordinea luării de cuvânt

– după terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri, dându-se cuvântul în următoarea ordine:
• procurorul;
• persoana vătămată;
• partea civilă;
• partea responsabilă civilmente;
• inculpatul.
– atributul preşedintelui completului este să dea şi cuvântul în replică;
– preşedintele poate limita durata concluziilor procurorului, părţilor, persoanei vătămate şi ale avocaţilor acestora;
– pot fi depuse şi concluzii scrise.

! Dezbaterile pot fi întrerupte pentru motive temeinice, dar nu mai mult de 3 zile.
Lipsa dezbaterilor conduce la nulitatea hotărârii.

Când judecata s-a desfăşurat în lipsă, pentru inculpatul aflat în stare de deţinere (la solicitarea acestuia) instanţa poate
dispune la cerere sau din oficiu ca acesta să poată pune concluzii în dezbateri şi să i se dea cuvântul prin video-
conferinţă.

– ultimul cuvânt al inculpatului:

• este momentul final al dezbaterilor
• după dezbateri, inculpatul îşi prezintă punctul de vedere cu privire la acuzaţiile aduse, fiind un moment distinct
faţă de cuvântul inculpatului din dezbateri;
– în ultimul cuvânt, inculpatului nu-i pot fi puse întrebări şi nu poate fi întrerupt;
– dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa poate dispune
reluarea cercetării judecătoreşti;
– încălcarea dreptului la „ultimul cuvânt" este sancţionată cu nulitatea relativă.

5. Deliberarea
– după închiderea dezbaterilor, completul de judecată - acelaşi pe tot parcursul judecăţii - [după începerea
dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea dezbaterilor - art. 354 alin. (3)
CPP] deliberează asupra chestiunilor de fapt şi apoi de drept;
– fiecare membru îşi spune părerea, iar preşedintele îşi spune ultimul părerea;
– deliberarea şi pronunţarea hotărârii se face în ziua în care au avut loc dezbaterile, sau la o dată ulterioară, dar nu
mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor;
– în situaţii excepţionale, instanţa poate amâna pronunţarea o singură dată pentru cel mult 15 zile;
– preşedintele completului are obligaţia să informeze părţile prezente asupra datei la care se va pronunţa hotărârea.

! Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluţiilor date chestiunilor
supuse deliberării, iar când unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritate.

– în ipoteza în care în complet nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de
divergenţă;
– când instanţa în cursul deliberării apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi se impune reluarea
cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol, dispunând citarea celor interesaţi;
– la deliberare iau parte numai membrii completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea;
– completul deliberează în secret;
– rezultatul deliberării se consemnează în minută - care se întocmeşte în două exemplare originale, dintre care unul se
ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se depune, spre conservare, la mapa de şedinţe a instanţei;
– minuta se semnează de membrii completului de judecată (art. 400 CPP);
– minuta trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii [art. 400 alin. (1) CPP].

6. Pronunţarea hotărârii
– minuta se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele completului asistat de grefier;
– preşedintele completului pronunţă minuta hotărârii.
– la pronunţare, părţile sau persoana vătămată nu se citează şi nu este obligatorie aducerea inculpatului aflat în stare
de deţinere.

7. Redactarea şi semnarea hotărârii

– hotărârea se redactează în cel mul 30 de zile de la pronunţare [art. 406 alin. (1) CPP];
– se redactează de către unul dintre judecătorii care au participat la judecat, în cel mult 30 de zile de la pronunţare, şi
se semnează de toţi membrii completului şi de grefier;
– dispozitivul hotărârii trebuie sa fie conform cu minuta [art. 406 alin. (3) CPP],

8. Comunicarea hotărârii
– după pronunţare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părţilor, persoanei vătămate, administraţiei
locului de deţinere în vederea exercitării căii de atac când inculpatul este arestat;
– după redactarea hotărârii, celor menţionaţi li se comunică hotărârea în întregul său;
– hotărârea se comunică şi serviciului de probaţiune dacă instanţa a dispus: amânarea aplicării pedepsei sau
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.