Speţă

Este adevă rat că probele administrate în cauză nu dovedesc fă ră putință de

tă gadă că inculpatul C.I. l-a ajutat cu intenție pe inculpatul I.I.I. să transporte și să
valorifice bunurile sustrase în baza unei înțelegeri prealabile cu acest inculpat,
pentru a se putea reține în sarcina sa să vâ rșirea infracțiunii de complicitate la furt
calificat în formă continuată sub aspectul că reia a fost trimis în judecată , însă
ceea ce poate fi însă reținut în sarcina inculpatului C.I. este împrejurarea că acesta
a cunoscut, de fiecare dată câ nd a primit și valorificat bunurile sustrase de
inculpatul I.I.I., faptul că ajută la vânzarea unor bunuri ce provin din săvâ rșirea
unor infracțiuni, astfel încâ t ră spunderea sa penală poate fi angajată sub aspectul
infracţiunii de tă inuire.

Decizia penală nr. JJJJ/A/DD.MM.YYYY a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 39 din 26.04.2016 a Judecă toriei Z s-a dispus, în
baza art. 396 alin. (1) şi (2) C.pr.pen. şi art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. (b) şi
alin. (2) lit. (b) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, condamnarea
inculpatului I.I.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvâ rşirea infracţiunii de
furt calificat în formă continuată (faptă să vâ rşită în perioada 15-27.08.2014,
persoană vă tă mată S.G.).
În baza art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă
complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorită ţile publice sau în
orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorită ţii
de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii sau
considerarea ca executată a acesteia.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., s-a interzis
inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în
autorită ţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorită ţii de stat, de la ră mâ nerea definitivă a prezentei
sentinţe şi pâ nă la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
principale.
S-a constatat că în prezenta cauză faţă de inculpatul I.I.I. nu s-a dispus
mă sura preventivă a reţinerii şi nici a arestă rii preventive.
În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâ i C.
proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I. sub aspectul să vâ rşirii infracţiunii de
complicitate la furt calificat în formă continuată , prevă zută de art. 48 alin. (1) Cod
penal, raportat la art. 228 alin. (1)- 229 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. b) Cod penal
cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (faptă să vâ rşită în perioada 15-27.08.2014,
persoană vă tă mată S.G.).
În temeiul art.404 alin. 4 lit. f şi art.255 alin.1 C. pr. pen. s-a constatat că
pompa de apă de culoare albastru cu dungi negre, marca ROYAL EINHELL BWP
32 şi picamerul marca HITACHI, de culoare gri cu mâ ner verde din plastic, în cutie
metalică au fost restituite pă rţii civile S.G. în cursul urmă ririi penale.
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă
S.G., domiciliat în com. U., sat U., jud. G.
 În baza art. 274 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul I.I.I. la plata
sumei de 355 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de
55 lei reprezentâ nd cheltuielile judiciare aferente fazei de urmă rire penală , suma
de 300 lei reprezentâ nd cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de
judecată ).
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat
pentru inculpatul C.I. s-a dispus a ră mâ ne în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut urmă toarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lâ ngă Judecă toria Z nr. 0202/P/20XX
din ZZ.MM.YYYY, înregistrat la Judecă toria Z sub numă rul NNN/RRR/SSS din
ZZ.MM.YYYY au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- I.I.I. pentru să vâ rşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată ,
prevă zută de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. (b) şi alin. (2) lit. (b) Cod penal cu
aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal;
- C.I., pentru să vâ rşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă
continuată , prevă zută de art. 48 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 228 alin. (1) -
229 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod
penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, procurorul a reţinut în esenţă că
inculpatul I.I.I. a sustras în luna august YYYY, la diferite intervale de timp, dar în
realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, S.G.,
diferite obiecte aparţinâ nd acestuia, respectiv: două lă diţe de roşii, laserul pentru
construcţii împreună cu trepiedul (ZZ.MM.YYYY), pompa de apă aflată pe terenul
extravilan (cu câ teva zile anterior să vâ rşirii infracţiunii de furt din garajul
persoanei vă tă mate), trei picamere mari, un picamer marca HITACHI, două
flexuri mari şi alte scule electrice aflate în garajul locuinţei persoanei vă tă mate.
Cu privire la inculpatul C.I., procurorul a reţinut că acesta, cu intenţie, l-a
ajutat pe inculpatul I.I.I. să transporte şi ulterior să valorifice bunurile sustrase, în
baza unei înţelegeri prealabile.
Pentru a reţine aceste situaţii de fapt, în cursul urmă ririi penale au fost
administrate urmă toarele mijloace de probă : declaraţia persoanei vă tă mate S.G.,
declaraţia suspectului I.I.I., declaraţia inculpatului I.I.I., declaraţia suspectului C.I.;
declaraţia inculpatului C.I.; declaraţia martorului A.D.; declaraţia martorului C.T.;
declaraţia martorului S.E.M.; declaraţia martorului C.I.; proces-verbal de predare-
primire a bunurilor că tre persoana vă tă mată S.G.; proces-verbal de lă sare în
custodie a pompei de apă marca ROYAL BWP 32; proces-verbal de efectuare a
percheziţiei domiciliare la locuinţa martorului A.D.; proces-verbal de efectuare a
percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului I.I.I.; proces-verbal de efectuare a
percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului C.I.
În conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 din NCPP instanţa a constatat
că este competentă funcţional, material şi teritorial să judece prezenta cauză .
Prin încheierea din ZZ.MM.YYYY, dată în şedinţa din camera de consiliu, în
procedura de cameră preliminară , judecă torul a constatat legalitatea sesiză rii
instanţei, a administră rii probelor şi a efectuă rii actelor de urmă rire penală în
prezenta cauză şi a dispus începerea judecă rii cauzei.
 În cauză nu s-a dispus readministrarea probelor avâ nd în vedere că acestea
nu au fost contestate de pă rţi.
I.SITUAŢ IA DE FAPT
Din examinarea întregului material probator de la dosar instanţa a reţinut
urmă toarea situaţie de fapt:
În vara anului YYYY, inculpatul I.I.I. a lucrat cu ziua, în gră dina de legume a
familiei S. Familia S. deţinea două solarii, unul în curtea casei, iar celă lalt, pe un
teren luat în arendă , aflat la o distanţă de 300 m de locuinţa acestora (ambele în
satul U.), iar pe un teren extravilan, aflat pe raza satului I., avea o cultură de roşii,
gogoşari, varză . Câ nd nu pleca acasă , inculpatul I.I.I. locuia într-o că mă ruţă
construită pe terenul pe care se afla unul dintre solarii. Inculpatul I.I.I. nu avea
cheia de la locuinţa persoanei vă tă mate, însă avea acces în curte şi garaj, unde se
aflau depozitate foarte multe scule de construcţii. În anumite zile, inculpatul l-a
adus cu el, la muncă , şi pe inculpatul C.I.
În data de ZZ.MM.YYYY, inculpatul C.I. s-a deplasat cu autoturismul cu nr. ...
la domiciliul lui S.G. şi l-a ajutat pe inculpatul I.I.I. să transporte două lă zi cu roşii
şi încă doi saci negri pe care inculpatul I.I.I. îi avea cu el. Într-unul dintre saci era
un trepied, iar în cel de-al doilea sac era un laser de construcţii. Ulterior, cei doi
inculpaţi s-au deplasat la locuinţa inculpatului I.I.I., care a luat lă zile cu roşii şi i-a
lă sat trepiedul şi laserul inculpatului C.I. pentru a le vinde. Acestea au fost
vândute, după câ teva zile, martorului A.D. pentru suma de 200 de lei, bani care au
fost daţi lui I.I.I. Acesta l-a recompensat pe inculpatul C.I. cu suma de 50 de lei. La
râ ndul lui, martorul A.D. a vâ ndut laserul de construcţii în tâ rg la F. unor persoane
necunoscute.
La data de ZZ.MM.YYYY, inculpatul I.I.I. a venit la locuinţa celuilalt inculpat
şi l-a rugat să îi dea bicicleta pentru a se deplasa la locuinţa sa. Acesta a revenit în
jurul orelor 22:00 cu o pompă de apă albastră cu dungi negre despre care a
afirmat că o are din Italia şi că este de vânzare. Pompa a fost lă sată inculpatului
C.I. pentru a fi vâ ndută de că tre acesta din urmă . La data de 24.08.2014 pompa de
apă a fost vândută martorului A.D. pentru suma de 100 lei.
La data de 25.08.2014, inculpatul C.I. l-a transportat pe inculpatul I.I.I. la
locuinţa persoanei vă tă mate, întrucâ t avea de lucru în solar. Ulterior inculpatul
C.I. a revenit singur la locuinţa sa.
În data de DD sau ZZ.MM.YYYY, persoana vă tă mată a plecat la Bucureşti, iar
soţia sa a plecat la Miercurea Ciuc. La momentul plecă rii, inculpatul I.I.I. se afla în
curtea persoanei vă tă mate, care în prealabil îl anunţase pe inculpat că urma să
lipsească de acasă pentru o noapte.
La data de ZZ.MM.YYYY, după orele 21:00, inculpatul I.I.I. a venit cu o
bicicletă la locuinţa inculpatului C.I. şi i-a adus un picamer marca HITACHI pentru
a-l vinde. Peste două zile, inculpatul C.I. s-a deplasat cu autoturismul ... la locuinţa
martorului A.D. şi i-a vândut picamerul contra sumei de 100 lei. Întreaga sumă a
fost înmâ nată inculpatului I.I.I., iar lui A.D. i-a spus că bunurile provin din Italia.
Ulterior, martorul A.D. a vândut picamerul martorului C.T. pentru suma de 120
lei. Acesta din urmă , aflâ nd că picamerul este furat, i l-a înapoiat lui A.D. care i-a
restituit cei 120 lei.
 Câ nd a revenit acasă , persoana vă tă mată a observat că îi lipsesc mai multe
obiecte, motiv pentru care s-a adresat organelor de poliţie.
Situaţia de fapt expusă rezultă din coroborarea probelor administrate în
cauză .
Astfel, persoana vă tă mată S.G. a declarat în faţa organelor de urmă rire
penală faptul că pe timpul verii anului YYYY, inculpatul I.I.I. a lucrat pentru el,
ajutâ ndu-l în gospodă rie. În seara zilei de DD sau ZZ.MM.YYYY (nu îşi aminteşte
cu exactitate) a plecat împreună cu soţia sa, în mun. Bucureşti, cu probleme
personale, şi-a asigurat locuinţa însă nu şi-a închis garajul. La momentul plecă rii,
inculpatul I.I.I. se afla în curtea persoanei vă tă mate, care în prealabil îl anunţase
pe inculpat că urma să lipsească de acasă pentru o noapte. Persoana vă tă mată a
ară tat că , revenit în localitate în ziua de DD sau ZZ.MM.YYYY, după o zi de la
plecare, în jurul orelor 16:00, nu a observat nimic deosebit la uşile locuinţei, însă
atunci câ nd a mers în garaj a constatat că -i lipsesc mai multe unelte pe care le
folosea în construcţii: trei picamere mari (unul marca METABO de culoare verde,
unul marca HILTY din inox în cutie metalic, unul marca HILTY în cutie roşie),
două flexuri mari aproape noi - unul marca BOSH (albastru închis), iar celă lalt
marca MAKITA (verde închis), un laser folosit la construcţii, de culoare galbenă cu
trepied, un rotopercutor.
Ulterior, s-a deplasat la celă lalt solar, aflat la distanţa de 300 m de casă şi a
constatat că îi lipseşte un flex mic, marca AEG de culoare roşu închis sau grena.
După aceea, deplasâ ndu-se la terenul extravilan care era îngră dit, a constatat că
toată recolta era uscată datorită faptului că nu fusese irigată . A verificat dacă mai
există pompa de apă care folosea la irigatul culturii şi a constatat că lipseşte. Cel
care se ocupa de cultura de legume de pe terenul din extravilan era tot inculpatul
I.I.I. Atunci, persoana vă tă mată a realizat că acesta îi sustră sese pompa de apă (de
culoare albastru cu dungi negre, marca ROYAL EINHELL BWP 32, recuperată
ulterior) cu câ teva zile înainte. În acest timp inculpatul I.I.I. fusese să verifice
cultura de pe acel teren (de cel puţin două ori pe să ptă mâ nă , folosindu-se de
bicicleta lui S.G.), dar nu îl anunţase pe acesta că lipseşte pompa sau că legumele
sunt uscate.
După câ teva zile, verificâ nd cu atenţie, persoana vă tă mată S.G. a constatat
că din garaj îi lipsesc mai multe scule: flexuri mici, picamer-ul HITACHI (de
culoare gri, recuperat ulterior) şi alte scule electrice. Persoana vă tă mată a mai
ară tat că lâ ngă garaj se află cuşca câ inelui, astfel că nu ar fi putut pă trunde
persoane necunoscute.
De asemenea, persoana vă tă mată a declarat că anterior acestui eveniment,
a sesizat că solarul aflat în vecină tatea locuinţei sale are o recoltă foarte scă zută în
comparaţie cu solarul din curtea casei, dar nu a acordat mare atenţie. În plus,
auzise anumite zvonuri prin sat cum că inculpatul I.I.I. vinde roşii unor diverse
persoane. În aceste condiţii, fusese avertizat de soţia sa că inculpatul I.I.I. le
sustrage din recoltă şi că profită de naivitatea şi bună -voinţa familiei.
În zilele urmă toare, persoana vă tă mată S.G. a luat legă tura cu inculpatul
I.I.I., încercâ nd să îşi recupereze bunurile, iar pe data de ZZ.MM.YYYY a sesizat
organele de poliţie.
 Cu privire la inculpatul C.I., persoana vă tă mată a ară tat că acesta a muncit
câ teva zile la el, împreună cu inculpatul I.I.I., timp în care a avut acces în curtea
casei, solarii, garaj. De câ teva ori, persoana vă tă mată l-a vă zut pe inculpatul C.I.
venind cu un autoturism de dimensiuni mici şi plecâ nd cu inculpatul I.I.I. după ce,
acesta din urmă , îşi termina munca.
Declaraţia persoanei vă tă mate cu privire la o parte din bunurile sustrase,
se coroborează cu declaraţia inculpatului C.I. care a confirmat faptul că , la
solicitarea inculpatului I.I.I., a valorificat mai multe bunuri: un trepied, un laser de
construcţii, o pompă de apă şi un pikamer Hitachi.
Audiat de organele penale, inculpatul C.I. a declarat că în ziua de
ZZ.MM.YYYY, a fost apelat de inculpatul I.I.I. care i-a solicitat să se deplaseze în
satul U. pentru a-l ajuta să transporte două lă zi cu roşii. Acesta s-a deplasat cu
autoturismul cu nr. ..., în care cei doi au încă rcat lă zile cu roşii şi încă doi saci
negri pe care inculpatul I.I.I. îi avea cu el. Într-unul dintre saci era un trepied, iar
în cel de-al doilea sac era un laser de construcţii. Ulterior, cei doi inculpaţi s-au
deplasat la locuinţa inculpatului I.I.I. care a luat lă zile cu roşii şi i-a lă sat trepiedul
şi laserul inculpatului C.I. pentru a le vinde. Acestea au fost vâ ndute, după câ teva
zile, martorului A.D. pentru suma de 200 de lei, bani care au fost daţi lui I.I.I., care
pentru serviciul fă cut l-a recompensat pe inculpatul C.I. cu suma de 50 de lei. La
râ ndul lui, martorul A.D. a vâ ndut laserul de construcţii în tâ rg la F. unor persoane
necunoscute.
A mai declarat inculpatul C.I. că , la data de ZZ.MM.YYYY, inculpatul I.I.I. a
venit la locuinţa sa şi l-a rugat să îi dea bicicleta pentru a se deplasa acasă . Acesta
a revenit în jurul orelor 22:00 cu o pompă de apă albastră cu dungi negre despre
care a afirmat că o are din Italia şi că este de vâ nzare. A lă sat-o inculpatului C.I.
pentru a fi vâ ndută de că tre acesta din urmă . La data de ZZ.MM.YYYY pompa de
apă a fost vâ ndută martorului A.D. pentru suma de 100 lei. La data de 25.08.2014
inculpatul C.I. l-a transportat pe inculpatul I.I.I. la locuinţa persoanei vă tă mate,
întrucâ t avea de lucru în solar. Ulterior, inculpatul C.I. a revenit singur la locuinţa
sa. La data de ZZ.MM.YYYY, după orele 21:00 inculpatul I.I.I. a venit cu o bicicletă
la locuinţa inculpatului C.I. şi i-a adus un picamer marca HITACHI pentru a-l
vinde. Peste două zile, inculpatul C.I. s-a deplasat cu autoturismul ... la locuinţa
martorului A.D. şi i-a vândut picamerul contra sumei de 100 lei. Inculpatul C.I. a
precizat că întreaga sumă i-a înmâ nat-o inculpatului I.I.I., iar lui A.D. i-a spus că
bunurile provin din Italia. Ulterior, martorul A.D. a vândut picamerul martorului
C.T. pentru suma de 120 lei. Acesta din urmă , aflâ nd că picamerul este furat, i l-a
înapoiat lui A.D. care i-a restituit cei 120 lei. A.D. a depozitat la locuinţa sa
picamerul marca HITACHI.
Inculpatul C.I. a recunoscut că , pe perioada câ t a lucrat în gospodă ria
persoanei vă tă mate, a avut acces în garajul acesteia şi a observat că acolo erau
depozitate diferite unelte pentru construcţii, respectiv picamere, flexuri electrice
şi alte scule electrice, dar a declarat că nu a sustras niciun bun aparţinâ nd
acesteia. Totodată , acesta a recunoscut că a vâ ndut bunurile care i-au fost aduse
de inculpatul I.I.I. contra sumei de 50 lei.
 Martorul A.D. a ară tat că la sfâ rşitul lunii august, a fost apelat de C.I. care i-a
spus că are de vâ nzare o pompă de scos apă , adusă din Italia. Martorul A.D. s-a
deplasat însoţit de doi vecini, martorii C.N. şi S.E.M., la locuinţa inculpatului C.I. şi
a achiziţionat pompa contra sumei de 100 lei.
Martorul C.I. a declarat că la sfâ rşitul lunii august YYYY s-a deplasat cu
martorul A.D. la locuinţa inculpatului C.I., care i-a dat oferit spre vâ nzare o pompă
de scos apă de culoare albastră . Inculpatul le-a spus că are pompa din Italia.
Declaraţia acestuia se coroborează cu declaraţia martorului S.E.M. care a
ară tat că în luna august YYYY, s-a deplasat cu martorul A.D. la locuinţa
inculpatului C.I., care i-a dat oferit spre vâ nzare o pompă de scos apă de culoare
albastră . Inculpatul le-a spus că are pompa din Italia.
Martorul C.T. a declarat că în DD sau ZZ.MM.YYYY a cumpă rat de la
martorul A.D. un rotopercutor marca Hitachi. Acesta i-a spus că a cumpă rat bunul
de la o altă persoană , pe care nu o cunoaşte. La câ teva zile a aflat că o persoană se
interesează de acest rotopercutor, motiv pentru care a mers l-a locuinţa
vânză torului şi i-a înapoiat bunul, solicitâ nd banii înapoi.
În baza execută rii mandatului de percheziţie domiciliară nr. V/
ZZ.MM.YYYY emis de că tre Judecă toria Z la data de ZZ.MM.YYYY a fost gă sită şi
ridicată de la martorul A.D., pompa de apă ROYAL EINHELL BWP 32, de culoare
albastră , iar la data de ZZ.MM.YYYY a fost predată persoanei vă tă mate.
În baza execută rii mandatului de percheziţie domiciliară nr. V/
ZZ.MM.YYYY emis de că tre Judecă toria Z la data de ZZ.MM.YYYY a fost gă sit şi
ridicat picamerul marca HITACHI, de culoare gri cu mâ ner verde din plastic, în
cutie metalică , iar la data de ZZ.MM.YYYY a fost predat persoanei vă tă mate.
Inculpatul I.I.I., audiat de organele de urmă rire penală , a declarat că nu
recunoaşte fapta de furt calificat şi că nu este adevă rat că i-ar fi dat lui C.I. bunuri
aparţinâ nd persoanei vă tă mate. A mai ară tat acesta că nu a transportat bunuri
furate cu maşina inculpatului C.I. şi nici nu a împrumutat o bicicletă de la acesta.
Instanţa nu a avut în vedere la stabilirea situaţiei de fapt aceste susţineri,
fiind apreciate ca nereale prin prisma întregului material probator administrat. În
acest sens, instanţa are în vedere faptul că inculpatul este singura persoană care a
avut acces permanent la garajul persoanei vă tă mate şi care a cunoscut
împrejurarea că în perioada DD sau ZZ.MM.YYYY locuinţa persoanei vă tă mate va
ră mâ ne nesupravegheată .
Totodată , instanţa are în vedere declaraţiile persoanei vă tă mate şi ale
coinculpatului, care îl incriminează pe inculpatul I.I.I., precum şi împrejurarea că
deşi a mers să verifice cultura de legume în data de ZZ.MM.YYYY (la patru zile
după ce pompa fusese sustrasă şi vâ ndută ), inculpatul nu l-a înştiinţat pe S.G. de
lipsa pompei de apă .
S-a ară tat că toate aceste elemente constituie indicii şi probe indirecte care,
în ansamblu, sunt suficiente pentru ră sturnarea prezumţiei de nevinovă ţie
instituite de lege în favoarea inculpatului, fundamentâ nd convingerea instanţei că
acesta a avut reprezentarea exactă a acţiunilor sale.

I.ÎNCADRAREA JURIDICĂ
 Cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului I.I.I.:
În drept, fapta inculpatului I.I.I. care, în perioada DD-ZZ.MM.YYYY, cu
intenţie directă a sustras, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi
rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, S.G., diferite obiecte
aparţinâ nd acestuia, respectiv două lă diţe de roşii, laserul pentru construcţii
împreună cu trepiedul (ZZ.MM.YYYY), pompa de apă aflată pe terenul extravilan
(cu câ teva zile anterior săvâ rşirii infracţiunii de furt din garajul persoanei
vă tă mate) şi un picamer marca HITACHI, aflat în garajul locuinţei persoanei
vă tă mate, profitâ nd de faptul că persoana vă tă mată a lipsit în acea perioadă de
acasă , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă
continuată , prevă zută de art. 228 alin. 1- 229 alin. (1) lit. b) şi alin.(2) lit. b) din C.
pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii este
reprezentat de acţiunea de sustragere a mai multor bunuri mobile din posesia
altei persoane, fă ră consimţă mâ ntul acesteia.
În ceea ce privește urmarea imediată , aceasta constă în deposedarea
persoanei vă tă mate de bunurile luate şi producerea unei pagube în patrimoniul
acesteia.
Legă tura de cauzalitate dintre fapta să vâ rșită de inculpat și urmarea
produsă rezultă din însă și desfă șurarea acțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a să vâ rșit fapta cu intenție
directă , prevă zută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal. Astfel, modul cum a
acționat, prin violarea domiciliului unei persoane care îi acordase încredere şi un
loc de muncă , denotă îndră zneală și hotă râ re în aducerea la îndeplinire a
rezoluției infracționale. Inculpatul a avut reprezentarea faptei şi a consecinţelor
pă gubitoare asupra patrimoniului persoanei vă tă mate şi a urmă rit luarea
bunurilor în scopul însuşirii pe nedrept, astfel cum reiese din modul de să vâ rşire
a faptei.
Întrucâ t unele acţiuni de sustragere au fost să vâ rşite după că derea
întunericului şi prin violarea domiciliului persoanei vă tă mate, instanţa reţine că
sunt aplicabile dispoziţiile art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. 2 lit. b) raportat la art.
228 Cod penal privind furtul calificat să vâ rşit în timpul nopții și prin violare de
domiciliu.
Totodată , instanţa a constatat că sunt incidente şi dispoziţiile art. 35 alin. 1
C.pen., privind forma continuată a infracţiunii, întrucâ t inculpatul a să vâ rşit mai
multe acţiuni de sustragere la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi
rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv.
Față de cele expuse, instanța a constatat, dincolo de orice îndoială
rezonabilă , că fapta există , constituie infracțiune și a fost să vâ rșită de inculpat.
Cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului C.I.:
Instanţa a constatat că inculpatul C.I. a fost trimis în judecată pentru
să vâ rşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată ,
prevă zută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1)
lit. (b) şi alin. (2) lit. (b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alineat 1 Cod penal. În
actul de sesizare a instanţei, procurorul a reţinut că acesta, cu intenţie, l-a ajutat
pe inculpatul I.I.I. să transporte şi ulterior să valorifice bunurile sustrase, în baza
unei înţelegeri prealabile.
Cu privire la înţelegerea prealabilă , s-a ară tat că aceasta rezultă din faptul
că inculpatul C.I. l-a ajutat în repetate rânduri pe I.I.I. să transporte bunurile,
precum şi din împrejurarea că acesta a avut acces în garajul persoanei vă tă mate
şi a observat că acolo erau depozitate diferite scule electrice.
Cu privire la complicitate, art. 48 Cod penal prevede că este complice
persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la să vâ rşirea unei
fapte prevă zute de legea penală . Este de asemenea, complice persoana care
promite, înainte sau în timpul să vâ rşirii faptei, că va tă inui bunurile provenite din
aceasta sau că va favoriza pe fă ptuitor, chiar dacă după să vâ rşirea faptei
promisiunea nu este îndeplinită .
Aşadar, pentru a se putea reţine în sarcina inculpatului infracţiunea de
complicitate la furt calificat în formă continuată este necesar a se dovedi că
acesta, fie l-a ajutat pe inculpatul I.I.I. la sustragerea bunurilor, fie i-a promis
anterior că va tă inui bunurile provenite din furt.
Instanţa a apreciat că din probele administrate nu s-a probat o astfel de
împrejurare. Astfel, deşi este probat faptul că bunurile au fost într-adevă r
valorificate de inculpat, din materialul probator administrat nu rezultă că acesta
ar fi cunoscut faptul că acestea sunt furate. Simpla împrejurare că inculpatul a
avut acces la garajul persoanei vă tă mate nu este de natură să ducă singură la
concluzia că acesta ar fi recunoscut bunurile, în momentul în care i-au fost date
spre valorificare de inculpat. Nici faptul că inculpatul a transportat anumite
bunuri cu maşina, de la locuinţa persoanei vă tă mate la locuinţa inculpatului I.I.I.,
nu naşte prezumţia simplă că a cunoscut faptul că acestea sunt bunuri furate, ele
putâ nd în egală mă sură să aparţină inculpatului I.I.I. Nici declaraţia persoanei
vă tă mate şi nici cele ale martorilor audiaţi nu confirmă existenţa unei înţelegeri
prealabile între cei doi inculpaţi, ci doar împrejurarea că inculpatul C.I. a vâ ndut
anumite bunuri, la solicitarea inculpatului I.I.I., devenind incidentă , în favoarea
inculpatului, aplicarea principiului in dubio pro reo, potrivit că ruia orice îndoială
îi profită .
Conform art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală , acţiunea penală
nu poate fi pusă în mişcare, iar câ nd a fost pusă în mişcare nu mai poate fi
exercitată dacă fapta nu este prevă zută de legea penală .
În prezenta cauză , instanţa a apreciat că fapta inculpatului C.I. de a-l ajuta
pe inculpatul I.I.I. la valorificarea unor bunuri, despre care i s-a spus că sunt
aduse din Italia, nu este prevă zută de legea penală .
Faţă de cele expuse, în baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1)
lit. b) teza întâ i C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.I. sub aspectul să vâ rşirii
infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată , prevă zută de art.
48 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi alin. (2)
lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (faptă să vâ rşită în
perioada DD- ZZ.MM.YYYY, persoană vă tă mată S.G.)
I. STABILIREA PEDEPSEI
 La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului I.I.I., instanţa a
avut în vedere criteriile generale de individualizare prevă zute de art. 74 Cod
penal, respectiv împrejură rile şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi
mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită , natura şi
gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul
să vâ rşirii infracţiunii şi scopul urmă rit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care
constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după să vâ rşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vâ rsta, starea de
să nă tate, situaţia familială şi socială .
În concret, instanţa a reţinut că fapta supusă judecă ţii prezintă un grad de
pericol ridicat, prin modul premeditat, organizat de să vâ rşire, pe timpul nopţii şi
prin violare de domiciliu, precum şi prin natura consecinţelor produse,
prejudiciul material fiind unul ridicat. Inculpatul a profitat de încrederea
persoanei care i-a acordat un loc de muncă şi i-a încredinţat paza bunurilor sale.
Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa a reţinut că
acesta este în vâ rstă de 22 de ani, nu are ocupaţie, are studii medii şi tră ieşte în
concubinaj.
Avâ nd în vedere cele expuse, instanţa, în baza art. 396 alin. (1) şi (2)
C.pr.pen. şi art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. (b) şi alin. (2) lit. (b) Cod penal cu
aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul I.I.I. la pedeapsa de
2 (doi) ani închisoare pentru să vâ rşirea infracţiunii de furt calificat în formă
continuată (faptă să vâ rşită în perioada DD- ZZ.MM.YYYY, persoană vă tă mată S.G.).
Raportat la natura faptei şi la împrejură rile în care aceasta a fost să vâ rşită ,
precum şi la ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, instanța a
apreciat că acesta este nedemn să exercite drepturile de natură electorală
prevă zute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în
autorită ţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie
implicâ nd exerciţiul autorită ţii de stat, motiv pentru care va aplica inculpatului,
pe lâ ngă pedeapsa cu închisoarea stabilită , pedeapsa complementară prevă zută
de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., pe o durata de 3 ani, de la ră mâ nerea definitivă a
hotă râ rii de condamnare.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., a interzis
inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în
autorită ţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorită ţii de stat, de la ră mâ nerea definitivă a prezentei
sentinţe şi pâ nă la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
principale.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa a constatat că în
cursul judecă ţii inculpatul nu s-a prezentat la termenele de judecată stabilite şi nu
şi-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunită ţii,
fiind opţiunea strictă a inculpatului, astfel că nu se poate dispune decâ t
executarea pedepsei în regim de detenţie. Instanţa a constatat că nu sunt
îndeplinite cumulativ condiţiile prevă zute de art. 91 C.pen. pentru a se putea
dispune suspendarea execută rii pedepsei sub supraveghere, respectiv nu este
îndeplinită condiţia prevă zută de art. 91 alin. 1 lit. c C.pen.
 Cu privire la mă surile preventive, instanţa a constatat că în prezenta cauză
faţă de inculpatul I.I.I. nu s-a dispus mă sura preventivă a reţinerii şi nici a
arestă rii preventive.
II. ACŢ IUNEA CIVILĂ
În temeiul art.404 alin.4 lit. f şi art.255 alin.1 C. pr. pen. instanţa a constatat
că pompa de apă de culoare albastru cu dungi negre, marca ROYAL EINHELL BWP
32 şi picamerul marca HITACHI, de culoare gri cu mâ ner verde din plastic, în cutie
metalică au fost restituite pă rţii civile S.G. în cursul urmă ririi penale.
Cu privire la acţiunea civilă formulată de partea civilă S.G., instanţa a
reţinut urmă toarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 19 C.p.p., atunci câ nd, prin să vâ rşirea unei
infracţiuni se produce o pagubă pă rţilor vă tă mate, tragerea la ră spundere civilă
delictuală a persoanelor responsabile se face potrivit legii civile. Repararea
prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Instanța a constatat că legea civilă consacră ră spunderea pentru fapta
proprie a celui care, cu vinovă ţie, cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă
ilicită (art. 1349 și art. 1357 alin.1 Cod civil), acesta fiind ţinut a repara
patrimonial orice prejudiciu, fie patrimonial, fie nepatrimonial (art. 1381 alin.1 şi
2 raportat la art. 253 alin. 4 Cod civil).
Pentru a fi antrenată ră spunderea civilă delictuală a inculpatului este
necesar a fi întrunite urmă toarele condiţii: existenţa faptei ilicite, producerea
unui prejudiciu, existenţa legă turii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu,
vinovă ţia inculpatului.
Instanţa a reţinut în cauză existenţa unei fapte ilicite - infracţiunea de furt
calificat, a prejudiciului creat - contravaloarea bunurilor sustrase şi nerecuperate,
legă tura directă de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu - prejudiciul nu s-ar
fi produs în lipsa faptei ilicite, precum şi vinovă ţia inculpatului sub forma
intenţiei directe.
În ceea ce priveşte cuantumul despă gubirilor, instanţa a constatat că
persoana vă tă mată s-a constituit parte civilă în cauză , invocâ nd un prejudiciu în
cuantum de 20.000 lei. Analizâ nd actele dosarului, instanţa reţine că bunurile
sustrase i-au fost restituite în parte, cu excepţia unui trepied şi a unui laser. În
legă tură cu celelalte bunuri pretins sustrase (trei picamere mari, două flexuri
mari aproape noi, un rotopercutor, un flex mic, marca AEG de culoare roşu închis
sau grena, mai multe scule electrice), probatoriul administrat nu a confirmat nici
existenţa bunurilor în patrimoniul persoanei vă tă mate, nici faptul sustragerii
acestora de că tre inculpat.
Cu privire la trepiedul şi laserul nerecuperat, partea civilă S.G. nu a propus
probe din care să rezulte cuantumul prejudiciului suferit, motiv pentru care
instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă a acestuia.
III. CHELTUIELI JUDICIARE
Onorariul apă ră torului din oficiu, avocat P.C., pentru asistenţă juridică
acordată inculpatului I.I.I., conform delegaţiei PP/YYYY, în faza camerei
preliminare şi în faza de judecată , în cuantum total de 300 de lei, s-a dispus a fi
avansat din fondurile Ministerului de Justiţie şi a ră mâ ne în sarcina statului.
 Onorariul apă ră torului din oficiu, avocat Ş .R., pentru asistenţă juridică
acordată inculpatului C.I., conform delegaţiei PP/YYYY, în faza camerei
preliminare şi în faza de judecată , în cuantum total de 300 de lei, s-a dispus a fi
avansat din fondurile Ministerului de Justiţie şi ră mâ ne în sarcina statului.
În baza art. 274 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat pe inculpatul I.I.I. la plata
sumei de 355 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de
55 lei reprezentâ nd cheltuielile judiciare aferente fazei de urmă rire penală , suma
de 300 lei reprezentâ nd cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de
judecată ).
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat
pentru inculpatul C.I. s-a dispus a ră mâ ne în sarcina acestuia.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe
lâ ngă Judecă toria Z apreciind că în cauză nu se impunea achitarea inculpatului C.I.
sub aspectul infracțiunii de complicitate la furt calificat, susținâ ndu-se că în cauză
existau probe din care să rezulte că inculpatul C.I. a avut o înțelegere prealabilă cu
inculpatul I.I.I., asigurâ ndu-l pe acesta că îl va ajuta să valorifice bunurile sustrase.
În subsidiar, dacă se va aprecia că nu este îndeplinită condiția tipicită ții
obiective a infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată ,
procurorul a solicitat să se dispună schimbarea încadră rii juridice în infracțiunea
de tă inuire în formă continuată și condamnarea inculpatului C.I. sub aspectul
acestei infracțiuni.
De asemenea, procurorul a criticat sentința apelată sub aspectul
temeiniciei pedepsei aplicate inculpatului I.I.I., apreciindu-se că aplicarea unei
pedepse de 2 ani închisoare, ce reprezintă minimul special prevă zut de lege
pentru infracțiunea comisă , nu este justificată raportat la elementele concrete ale
cauzei.
Apelul declarat de Parchetul de pe lâ ngă Judecă toria Z este fondat şi
urmează a fi admis, pentru urmă toarele considerente.
Examinâ nd sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor
invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417
al. 2 Cod pr. penală , Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect
situația de fapt și vinovă ția inculpatului I.I.I., pe baza probelor administrate în
cauză în cursul urmă ririi penale.
Din această perspectivă , Curtea apreciază că nu se justifică trimiterea
cauzei în rejudecare, pe motiv că instanța de fond nu a readministrat probele din
cursul urmă ririi penale, câ tă vreme niciunul din cei doi inculpați nu s-a prezentat
la judecarea cauzei, iar probele din cursul urmă ririi penale nu au fost contestate.
Astfel, au fost respectate dispozițiile articolului 374 al. 7 Cod pr. penală conform
că rora probele administrate în cursul urmă ririi penale și necontestate de că tre
pă rți sau de că tre persoana vă tă mată nu se readministrează cursul cercetă rii
judecă torești, acestea fiind puse în dezbaterea contradictorie a pă rților, a
persoanei vă tă mate și a procurorului și fiind avute în vedere de instanță la
deliberare.
Tot referitor la inculpatul I.I.I., Curtea apreciază că nu se impune
majorarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acesteia, chiar dacă pedeapsa
reprezintă minimul special prevă zut de lege pentru infracțiunea comisă , avâ nd în
vedere natura și valoarea bunurilor sustrase, precum și împrejurarea că
inculpatul este o persoană tâ nă ră , care se află la primul impact cu legea penală .
În plus, chiar dacă inculpatul I.I.I. nu a recunoscut comiterea infracțiunii,
pedeapsa stabilită de instanța de fond este cu executare efectivă astfel încâ t
cuantumul de 2 ani închisoare este apreciat de instanța de control judiciar ca fiind
suficient pentru atingerea scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C.I., Curtea constată că , deși instanța de
fond a reținut în mod corect situația de fapt cu privire la acesta, în mod
nejustificat a dispus o soluție de achitare.
Este adevă rat că probele administrate în cauză nu dovedesc fă ră putință de
tă gadă că inculpatul C.I. l-a ajutat cu intenție pe inculpatul I.I.I. să transporte și să
valorifice bunurile sustrase în baza unei înțelegeri prealabile cu acest inculpat,
pentru a se putea reține în sarcina sa să vâ rșirea infracțiunii de complicitate la furt
calificat în formă continuată sub aspectul că reia a fost trimis în judecată .
De altfel, este de subliniat că inculpatul C.I. l-a ajutat pe inculpatul I.I.I. să
transporte două lă zi cu roșii și doi saci negri în care se aflau trepiedul și laserul de
construcții sustrase de inculpatul I.I.I. la data de ZZ/MM/YYYY, fă ră însă a-l ajuta
pe acest din urmă inculpat la transportul bunurilor sustrase de la domiciliul
persoanei vă tă mate S.G. şi la datele de ZZ/MM/YYYY respectiv ZZ/MM/YYYY.
Inculpatul I.I.I. a sustras singur de la domiciliul persanei vă tă mate bunurile
care au fost aduse apoi la locuința inculpatului C.I., iar acesta s-a preocupat de
valorificarea lor vâ nzâ ndu-le de fiecare dată martorului A.D., situaţie în care
activitatea inculpatului C.I. nu poate îmbră ca forma complicită ții la infracțiunea
de furt calificat prevă zută de art. 48 al. 1 Cod penal, întrucâ t a fost ulterioară
sustragerii bunurilor de că tre inculpatul I.I.I.
De asemenea, Curtea reține că faptele comise de inculpatul C.I. nu pot
constitui nici complicitate la infracțiunea de furt calificat în forma prevă zută de
art. 48 al. 2 Cod penal, ce stabilește că este complice și persoana care promite,
înainte sau în timpul să vâ rșirii faptei, că va tă inui bunurile provenite din aceasta
sau că va favoriza pe fă ptuitor, chiar dacă după să vâ rșirea faptei promisiunea nu
este îndeplinită .
Așa cum a reținut și instanța de fond, Curtea constată că nu există probe
care să dovedească existența din partea inculpatului C.I. a unei promisiuni
anterioare ori concomitente cu să vâ rșirea furturilor de că tre inculpatul I.I.I. în
sensul tă inuirii ulterioare a bunurilor sustrase de acest din urmă inculpat.
Ceea ce poate fi însă reținut în sarcina inculpatului C.I. este împrejurarea
că acesta a cunoscut, de fiecare dată câ nd a primit și valorificat bunurile sustrase
de inculpatul I.I.I., faptul că ajută la vânzarea unor bunuri ce provin din să vâ rșirea
unor infracțiuni.
În acest sens, se are în vedere că inculpatul I.I.I. era o persoană care
muncea ca zilier la domiciliul persanei vă tă mate, domiciliu la care a avut acces și
inculpatul C.I., acesta putâ nd să vadă bunurile pe care le avea persoana vă tă mată
și care ulterior i-au fost aduse spre valorificare de că tre inculpatul I.I.I.
 În plus, faptul că bunurile valorificate de inculpatul C.I. proveneau din
să vâ rșirea unor infracțiuni rezultă și din împrejurarea că pentru acestea a fost
cerut un preț extrem de redus raportat la valoarea lor reală , cu ocazia valorifică rii
lor că tre martorul A.D., justificarea oferită de inculpatul I.I.I. cum că bunurile i-ar
fi fost aduse din Italia nefiind realistă în condițiile în care inculpatul C.I. se afla în
bune relații cu inculpatul I.I.I., gă zduindu-l uneori pe acesta, astfel încâ t putea să
cunoască faptul că respectivele bunuri nu puteau fi obținute pe că i cinstite de
că tre inculpatul I.I.I.
În aceste condiții, Curtea apreciază că faptele să vâ rșite de inculpatul C.I.
de a-l ajuta pe inculpatul I.I.I., în baza unor rezoluții infracționale distincte, să
valorifice bunurile sustrase de acest urmă inculpat la datele de ZZ/MM/YYYY,
ZZ/MM/YYYY și ZZ/MM/YYYY, cunoscâ nd ori prevă zâ nd din împrejură rile
concrete de să vâ rșire că aceste bunuri provin din să vâ rșirea unor fapte prevă zute
de legea penală , constituie 3 infracțiuni de tă inuire prevă zute de art. 270 alin. 1
Cod penal.
Sub aspectul acestei încadră ri juridice, Curtea nu poate primi solicitarea
formulată de procuror prin motivele de apel scrise, de reținere a unei infracțiuni
de tă inuire în formă continuată întrucâ t nu s-a fă cut dovada că inculpatul C.I. a
acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale, din depoziția fă cută de inculpat
nerezultâ nd această împrejurare, ci faptul că de fiecare dată inculpatul a luat
hotă râ rea de a-l ajuta pe inculpatul I.I.I. să valorifice bunurile sustrase după
aducerea acestora la domiciliul să u de că tre acest din urmă inculpat.
Față de cele mai sus ară tate, Curtea va admite apelul declarat în cauză de
procuror, va desființa în parte sentinţa penală nr. HH/DD.MM.YYYY a Judecă toriei
Z, înlă turâ nd dispoziţiile privind achitarea inculpatului C.I., iar în rejudecare, în
baza art. 386 Cod pr. penală va schimba încadrarea juridică dată faptelor reţinute
în sarcina inculpatului C.I. din infracţiunea de complicitate la furt calificat în
formă continuată prevă zută de art. 48 al. 1 Cod penal raportat la art. 228 al. 1 –
art. 229 al. 1 lit. b şi al. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal în trei
infracţiuni de tă inuire prevă zute de art. 270 alin. 1 Cod penal (fapte din
ZZ/MM/YYYY, ZZ/MM/YYYY şi ZZ/MM/YYYY).
În baza noii încadră ri juridice, va condamna pe inculpatul C.I. la câ te o
pedeapsă cu amenda, apreciată suficientă pentru atingerea scopului preventiv
educativ, avâ nd în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, ce a contribuit la
stabilirea participaţiei penale reţinute în sarcina inculpatului I.I.I., precum şi lipsa
antecedentelor penale.
Pedepsele ce se vor aplica inculpatului C.I. vor fi contopite, conform art. 38
al. 2, art. 39 al. 1 lit. c Cod penal, iar în baza art. 63 Cod penal şi art. 559 Cod pr.
penală se va atrage atenţia inculpatului că în cazul neexecută rii, cu rea-credinţă , a
pedepsei amenzii în tot sau în parte numă rul zilelor-amendă neexecutate se
înlocuieşte cu un numă r corespunză tor de zile cu închisoarea.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate vor fi menţinute.
Conform art. 275 al. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare ocazionate cu
soluţionarea apelului vor ră mâ ne în sarcina statului.
 Decizia nr. 458/2015 referitoare la respingerea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 din Codul penal. Text publicat în
M.Of. al Româ niei. În vigoare de la 10 august 2015.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin

Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 270 din Codul penal, excepție ridicată de Laurențiu Gigi
Andrioaie în Dosarul nr. 4.446/299/2014 (2.179/2014) al Curții de Apel
București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții
Constituționale nr. 1.409 D/2014.
2. La apelul nominal ră spunde autorul excepției, constatâ ndu-se lipsa
celorlalte pă rți. Procedura de citare este legal îndeplinită .
3. Cauza fiind în stare de judecată , președintele acordă cuvâ ntul autorului
excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost
formulată .
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca
neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată că este firesc ca
legiuitorul să nu fi prevă zut în cazul infracțiunii de tă inuire posibilitatea
împă că rii pă rților, avâ nd în vedere relațiile sociale ocrotite prin incriminarea
acesteia, care aparțin sferei înfă ptuirii justiției.

C U R T E A,

avâ nd în vedere actele și lucră rile dosarului, constată urmă toarele:

5. Prin Decizia penală nr. 1.264/A din 22 octombrie 2014, pronunțată în
Dosarul nr. 4.446/299/2014 (2.179/2014), Curtea de Apel București - Secția a II-
a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 270 din Codul penal, excepție ridicată de Laurențiu Gigi
Andrioaie într-o cauză avâ nd ca obiect stabilirea vinovă ției autorului excepției
sub aspectul săvâ rșirii infracțiunii de tă inuire, prevă zută la art. 270 alin. (1) din
Codul penal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul criticat

nu prevede înlă turarea ră spunderii penale a tă inuitorului, în condițiile în care
între autorul infracțiunii din care provine bunul ce face obiectul tă inuirii și
persoana vă tă mată intervine împă carea pă rților. Se arată că , în cazul acestor
infracțiuni, tă inuitorul, care nu beneficiază de efectele împă că rii, este discriminat
în raport cu autorul infracțiunii, care are dreptul de a obține înlă turarea
ră spunderii sale penale prin împă care.
7. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală opinează că excepția de
neconstituționalitate este întemeiată . Se arată că , într-adevă r, legiuitorul are
dreptul de a reglementa potrivit politicii sale penale, dar că prevederile art. 270
din Codul penal discriminează tă inuitorul în raport cu autorul infracțiunii din
care provine bunul în legă tură cu care este comisă infracțiunea de tă inuire, în
acele situații în care pentru autorul infracțiunii legea penală prevede posibilitatea
împă că rii pă rților, împă care ce nu produce însă efecte și în privința tă inuitorului.
Se susține că această discriminare este cu atâ t mai evidentă cu câ t alin. (2) al art.
270 din Codul penal prevede că pedeapsa aplicată tă inuitorului nu poate fi mai
mare decâ t pedeapsa prevă zută de lege pentru fapta să vâ rșită de autor, dispoziție
legală din care poate fi dedusă intenția legiuitorului de a corela regimul
sancționator al celor doi autori, respectiv de a nu crea pentru tă inuitor o situație
juridică mai grea decâ t pentru autorul infracțiunii de care fapta de tă inuire este
legată . Se subliniază faptul că pericolul social al infracțiunii de tă inuire este mai
mic decâ t al infracțiunii în legă tură cu care este comisă tă inuirea, acesta fiind un
alt aspect care impune corelarea regimului sancționator al autorilor celor două
infracțiuni.
8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele
de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de
neconstituționalitate.

C U R T E A,
examinâ nd actul de sesizare, raportul întocmit de judecă torul- raportor,
concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține urmă toarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă , potrivit
dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,
3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de
neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art.
270 din Codul penal, care au urmă torul cuprins:

"(1) Primirea, dobâ ndirea, transformarea ori înlesnirea valorifică rii unui
bun, de că tre o persoană care fie a cunoscut, fie a prevă zut din împrejură rile
concrete că acesta provine din să vâ rșirea unei fapte prevă zute de legea penală ,
chiar fă ră a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5
ani sau cu amendă .
(2) Pedeapsa aplicată tă inuitorului nu poate fi mai mare decâ t pedeapsa
prevă zută de lege pentru fapta săvâ rșită de autor.
(3) Tă inuirea să vâ rșită de un membru de familie nu se pedepsește."
 12. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art.
16 referitor la egalitatea în drepturi.
13. Examinâ nd excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că
împă carea este o cauză care înlă tură ră spunderea penală , reglementată la art. 159
din Codul penal. Aceasta constă într-o înțelegere între persoana vă tă mată și
suspect sau inculpat de a pune capă t conflictului nă scut prin să vâ rșirea
infracțiunii și de a renunța la punerea în mișcare a acțiunii penale sau la
continuarea procesului penal. Astfel, împă carea reprezintă un act juridic bilateral,
încheiat prin acordul de voință al pă rților anterior ară tate. Conform art. 159 alin.
(1) din Codul penal, împă carea poate interveni numai în cazul în care punerea în
mișcare a acțiunii penale s-a fă cut din oficiu și numai pentru infracțiunile pentru
care legea prevede în mod expres această posibilitate. Potrivit art. 159 alin. (3)
teza a doua din Codul penal, pentru a produce efecte împă carea trebuie să
intervină în cursul urmă ririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau în
fața instanței de fond, pâ nă la momentul citirii actului de sesizare a instanței.
Potrivit art. 159 alin. (2) din Codul penal, efectele împă că rii constau în înlă turarea
ră spunderii penale și în stingerea acțiunii civile. Aceste efecte se produc doar
dacă împă carea este totală , definitivă și necondiționată , întrucâ t, în caz contrar,
scopul instituției, acela de înlă turare a ră spunderii penale, nu poate fi atins.
14. De esența împă că rii este caracterul personal al acesteia. Astfel,
împă carea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit,
conform art. 159 alin. (3) teza întâ i din Codul penal. În aplicarea acestui principiu
ce guvernează instituția împă că rii, art. 159 alin. (5) teza a doua din Codul penal
prevede că împă carea între persoana juridică ce a să vâ rșit infracțiunea și
persoana vă tă mată nu produce efecte față de persoanele fizice care au participat
la comiterea faptei. Prin urmare, împă carea înlă tură solidaritatea activă dintre
participanții la săvâ rșirea aceleiași infracțiuni. În consecință , împă carea
intervenită între unul dintre aceștia și persoana vă tă mată nu are ca efect
înlă turarea ră spunderii penale și stingerea acțiunii civile față de ceilalți
participanți.
15. Curtea constată , totodată , că infracțiunea de tă inuire, prevă zută la art.
270 din Codul penal, face parte din categoria infracțiunilor contra înfă ptuirii
justiției, reglementate în titlul IV al pă rții speciale a Codului penal. Aceasta constă ,
conform alin. (1) al art. 270 din Codul penal, în primirea, dobâ ndirea,
transformarea ori înlesnirea valorifică rii unui bun de că tre o persoană care fie a
cunoscut, fie a prevă zut din împrejură rile concrete că acesta provine din
să vâ rșirea unei fapte prevă zute de legea penală , chiar fă ră a cunoaște natura
acesteia. Obiectul juridic principal al infracțiunii analizate constă în ocrotirea
relațiilor sociale din sfera înfă ptuirii actului de justiție, relații care sunt
incompatibile cu orice ingerință în desfă șurarea normală a activită ții organelor
judiciare. Prin urmare, o persoană care are cunoștință de să vâ rșirea unei
infracțiuni sau, din împrejură rile concrete, prevede să vâ rșirea unei fapte
incriminate de legea penală nu poate primi, dobâ ndi sau transforma un bun care
provine dintr-o astfel de faptă și nu poate înlesni valorificarea lui decâ t cu
încă lcarea interesului află rii adevă rului în cauzele penale. Astfel, relațiile sociale
protejate penal prin intermediul normei criticate sunt de o importanță majoră
pentru întreaga societate. În cazul acestei infracțiuni persoana vă tă mată prin
comiterea faptei nu este strict determinată . Infracțiunea fiind una de pericol și nu
de rezultat, consumarea ei are loc în momentul în care, să vâ rșindu-se acțiunea
sau inacțiunea incriminată , este creată starea de pericol social pentru activitatea
de înfă ptuire a justiției.
16. Avâ nd în vedere aceste caracteristici ale infracțiunii de tă inuire,
respectiv importanța relațiilor sociale ocrotite, care sunt cele din sfera înfă ptuirii
justiției, și, în consecință , pericolul social crescut al acestei infracțiuni, care
vizează împiedicarea află rii adevă rului în cauzele penale, cu toate că alin. (2) al
art. 270 din Codul penal prevede că pedeapsa aplicată tă inuitorului nu poate fi
mai mare decâ t pedeapsa prevă zută de lege pentru fapta săvâ rșită de autor,
legiuitorul nu a înțeles să reglementeze și faptul că împă carea intervenită între
autorul infracțiunii din care provine bunul tă inuit și partea vă tă mată produce
efecte asupra ră spunderii penale a tă inuitorului. Această opțiune legislativă este
justificată de caracterul personal al împă că rii, dar și de caracterul distinct (de
infracțiunea de tă inuire) al infracțiunii din care provine bunul. Prin urmare,
faptul că , în considerarea pericolului social redus al acesteia din urmă și avâ nd în
vedere relațiile sociale ocrotite prin incriminarea ei, legiuitorul a înțeles să
acorde pă rților posibilitatea împă că rii nu obligă la extinderea efectelor actului de
împă care asupra ră spunderii penale a tă inuitorului.
17. Din analiza argumentelor expuse anterior, Curtea constată că
tă inuitorul și autorul infracțiunii din care provine bunul care face obiectul
tă inuirii se află în situații juridice diferite, aceștia avâ nd calitatea de subiect activ
al unor infracțiuni ce au ca obiect principal protejarea unor relații sociale diferite
și un grad diferit de pericol social. Aceste aspecte justifică reglementarea de că tre
legiuitor în situația celor două categorii de autori a unui regim juridic diferit din
perspectiva efectelor instituției împă că rii.
18. Totodată , lipsa extinderii efectelor împă că rii asupra ră spunderii penale
a tă inuitorului în situația invocată de autorul excepției ține de politica penală a
statului, legiuitorul reglementâ nd ră spunderea penală în cazul infracțiunii de
tă inuire și în cel al infracțiunii din care provine bunul tă inuit în limitele
atribuțiilor sale constituționale reglementate la art. 61 alin. (1) din Legea
fundamentală . (A se vedea Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014, publicată în
Monitorul Oficial al Româ niei, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, și Decizia nr.
462 din 16 iunie 2015, nepublicată în Monitorul Oficial al Româ niei, Partea I, pâ nă
la data elaboră rii prezentei decizii).
19. Pentru argumentele ară tate, nu putem reține încă lcarea prin
dispozițiile art. 270 din Codul penal a prevederilor art. 16 din Constituție
referitor la egalitatea în drepturi.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art.
147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din
Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚ IONALĂ ,

 În numele legii,
D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de

Laurențiu Gigi Andrioaie în Dosarul nr. 4.446/299/2014 (2.179/2014) al Curții
de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 270 din
Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se

publică în Monitorul Oficial al Româ niei, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2015.

PREȘ EDINTELE CURȚ II CONSTITUȚ IONALE, Magistrat-asistent,

AUGUSTIN ZEGREAN Cristina Teodora Pop