Cercetarea judecatoreasca si judecarea in cazul recunoasterii vinovatiei.

Cercetarea judecatoreasca.

Dupa rezolvarea chestiunilor preliminarii, cauza se afla in stare de judecata, iar sedinta de
judecata trece printr-o etapa importanta, aceea a cercetariijudecatoresti sau a anchetei
judecatoresti .1

In vederea aflarii adevarului si stabilirii in mod corect a situatiei de fapt, in cadrul

cercetarii judecatoresti, instanta verifica si administreaza din nou probele din faza de urmarire
penala, cu posibilitatea administrarii si de probe noi. Administrarea probelor noi poate fi ceruta,
potrivit art. 320 alin. (4) C. Proc. Pen., si de carte procuror si parti, nu numai in momentul de
inceput al judecatii, ci is in cursul cercetarii judecatoresti.

Conform dispozitiilor art. 322-331 si art. 339 C. Proc. Pen., actele care compun
cercetarea judecatoreasca in prdinea prevazuta de lege sunt: citirea actului de sesizare, ascultarea
inculpatului, ascultarea celorlalte parti ( partea vatamata, partea civila, partea responsabila
civilmente), ascultarea martorului, expertului sau interpretului , prezentarea mijloacelor de proba,
alte acte de cercetare judecatoreasca, admiterea de noi probe, administrarea lor.

Aceasta ordine nu este insa una fixa, ea poate fi schimbata in functie de necesitatile
solutionarii cauzei care o impun.

Daca inculpatul este prezent, schimbarea ordinii de efectuare a actelor de cercetare

judecatoreasca nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea acestuia si numai atunci cand este
necesara pentru buna desfasurare a acestei activitati procesuale.

Inceputul cercetarii judecatoresti.

Momentul de inceput al cercetarii judecatoresti este citirea, de catre grefierul de sedinta, a

actului de sesizare a instantei. Din motive de operativitate, in sedinta se face o prezentare
succinta a actului de sesizare.

Momentul are semnificatii juridice deosebite, deoarece de el este legata exercitarea a o

serie de drepturi si obligatii procesuale (constituirea de parte civila in procesul penal,
posibilitatea invocarii cazurilor de nulitate relativa).

Dupa citirea actului de sesizare si explicatiile date inculpatului privind invinuirea ce i se

aduce, presedintele completului il incunostiinteaza ca are dreptul sa nu faca nici o declaratie,

1
S. Kahane, op. cit., p. 254
atragandu-i atentia ca tot ceea ce declara poste fi folosit impotriva sa. Ii aduce la cunostinta ca
are dreptul sa puna intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, matrorilor, expertilor si sa dea
explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti cand socoteste ca este necesar. Aceste dispozitii
ofera inculpatului posibilitatea de a interveni in desfasurarea cercetarii judecatoresti, dar si
posibilitatea instantei de a-si manifesta rolul activ.

Ascultarea inculpatului.

Potrivit dispozitiilor art. 323 c.p.p., administrarea probelor incepe prin ascultarea
inculpatului; nerespectarea acestei prevederi legale atrage nulitatea hotararii i n conditiile art.
197 alin. (1) si (4) c.p.p2, ascultarea inculpatului fiind o modalitate importanta a dreptului la
aparare.

Din coroborarea acestor dispozitii cu normele adiacente din Partea generala a codului,
reiese ca asculatea inculpatului se face prin lasarea acestuia sa arate tot ce stie despre fapta
pentru care a fost trimis in judecata; apoi i se pot pune intrebari de catre presedinte si de catre
ceilalti membrii ai completului, precum si de catre procuror, de partea vatamata, de partea civila,
de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul inculpatului a carui
ascultare se face.

Intrebarile pe care acesti partivipanti in procesul penal le adreseaza inculpatului, se pun in

mod nemijlocit, insa intrebarile care nu usnt necesare in cauza pot fi respinse de instanta.

Cand inculpatul nu isi mai aminteste anumite fapte sau imprejurari ori exista contraziceri
intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior sau cand inculpatul refuza sa
dea noi declaratii, acestuia i se pot citi declaratiile sale anterioare.

Respectarea cu strictete a dispozitiilor legale referitoare la ascultarea inculpatului se

impune in considerarea faptului ca aceasta institutie constituie o garantie fundamentala a
dreptului la aparare3.

Inculpatul poate fi asculatat in timpul cercetarii judecatoresti ori de cate ori este necesar
pentru lamurirea cauzei si aflarea adevarului. S-a apreciat ca nu se poate retine o vatamare in
cazul omisiunii instantei de a-l audia pe inculpat, daca judecata s-a amanat de mai multe ori, insa
acesta a absentat, desi avea termenele in cunostinta4.

Acsultarea coincultatilor.

De regula, in cazul in care sunt mai multi inculpati, ascultarea fiecaruia se face in
prezenta celorlalti inculpati; in situatii speciale, in vederea aflarii adevarului, instanta poate
dispune ascultarea vreunuia dintre inculpati fara ca ceilalti sa fie de fata.

2
V. Papadopol, Nota, in C.P.C.J. 1991, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti, 1992, p. 22-23.
3
I. Neagu, op. cit. p. 113.
4
Trib. Constanta, decizia penala nr. 140/1993, in Dreptul nr. 1/1994, p.112.
 In vederea realizarii publicitatii si contradictorialitatii sedintei de judecata, legea prevede
ca declaratii;e ;uate separat sa fie citite obligatoriu in fata celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor.
Reascultarea inculpatului, fiind permisa in orice moment al cercetarii judecatoresti, se poare
realiza in prezenta celorlalti inculpati, fie in prezenta doar a unora dintre ei.

Ascultarea celorlalte parti.

Realizarea drepturilor procesuale ale partii vatamate, partii civile si partii responsabile
civilmente impune ascultarea lor in acest moment al sedintei de judecata dupa o procedura
identica ascultarii inculpatului.

Exercitarea drepturilor procesuale poate fi realizata de catre parti in primul rand prin
ascultarea acestora , declaratiile lor constituind mijloace de proba de natura a lamurii cauza sub
noi aspecte. Neaudierea partii vatamate, a partii civile, a partii responsabile civilmente poate
duce la casarea hotararii, intrucat declaratiile, in masura in care sunt coroborate cu fapte sau
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente, pot servi la aflarea adevarului5.

Ascultarea martorului, expertului, interpretului.

In vederea audierii , martorii sunt introdusi pe rand in sala de sedinta; inainte de

ascultarea propriu-zisa li se iau datele de identitate si presteaza juramantul, potrivit normelor din
Partea generala a codului6. Este nelegala audierea martorilor doar sub forma mentinerii
declaratiilor facute anterior in faza urmaririi penale, mai ales daca au fost luate de organul de
cercetare penala intr-o cauza in care urmarirea penala se efectua in mod obligatoriu de catre
procuror 7.

Martorul este lasat sa declare tot ce stie cu privire la ceea ce este imtrebat, apoi, daca este
necesar, i se pot pune intrebari, in ordine, de catre instanta, procuror, pertea care l-a propus si
apoi celelelte parti. Intrebarile pe care partile le adreseaza martorilor se pun nemijlocit, insa
instanta poate respinge intrebarile care nu sunt necesare in cauza (concludente si utile).

Potrivit art. 327 cpp, alin (2), martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia
facuta poate sa-l citeasca in instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze inscrisul, iar
instanta poate sa dispuna retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie.

In situatia in care ascultarea vreunuia dintre martiri nu mai este posibila (cand martorul a
decedat)8, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si va tuine
seama de ea la judecarea cauzei. De asemenea, citirea in sedinta a declaratiilor anterioare se face
si in situatia in care exista contrazicere cu declaratiile facute anterior. Prin citirea in instanta a

5
Trib. Bacau, decizia penala nr. 351/1980, in R.R.D. NR.8/1981, P.161.
6
Art. 78-86 C. P.P
7
Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 665/1975, in R.R.D, NR. 3/1976, p. 70.
8
I. Neagu, op. cit., p. 197.
unor inscrisuri , in cazurile in care legea prevede expres, este realizat principiul oralitatii sedintei
de judecata.

Daca un martor lispeste, instanta , considerand audierea lui necesara pentru solutionarea
cauzei, dispune amanarea cauzei si , eventual aducerea lui silita la urmatorul termen de judecata.
Daca apreciaza ca marturia lui nu este importanta, instanta poate dispune motivat continuarea
judecatii.

Potrivit art. 328. Cpp, dupa ascultare martorii raman in sala de sedinta la dispozitia
instantei , pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca ce se efectueaza in cauza
respectiva. Martorul ramas in sala dupa efectuarea apelului nu mai poate fi audiat9.

Luand concluziile procurorului si ale partilor, instanta poate incuviinta plecarea

martorilor, dupa ascultarea lor.

Procurorul si partile pot renunta la martorii propusi, cu obligatia ca renuntarea sa fie pusa
in discutie si instanta sa fie de acord cu aceasta. Daca renuntarea la martiri s-a facut cu
respectarea dispozitiilor art. 329 cpp, nu se mai poate solicita in recurs reaudierea lor10.
Dispozitiile legale aplicabile in cazul ascultarii martorilor se aplica si in cazul ascultarii
expertului sau interpretului.

De regula, o proba admisa motivat trebuie administrata. Totusi, daca administrarea unei
probe anterior admise ca inuytila in cursul cercetarii judecatoresti, instanta, dupa ce asculta
procurorul si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.

In situatia in care in cauza deusa judecatii exista mijloace materiale de proba, instanta,
din oficiu sau la cerere, dispune aducerea si prezentarea acestora, daca este necesar.

Daca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor
probe noi, instanta poate dispune, dupa caz, judecarea in continuare, amanarea cauzei sau
restituirea la procuror.

Terminarea cercatarii judecatoresti.

Cercetarea judecatoreasca se termina, in mod firesc, in momentul in care problema

probatiunii, cu toate implicatiile procesuale pe care le determina, a luat sfarsit.

Dupa ce s-a apreciat ca administratea probelor a fost epuizata, presedintele completului

intreaba procurorul si partile daca mai au de dat explicatii ori de formulat noi cereri pentru
completarea cercaterii judecatoresti.

9
Trib. Arges, decizia penala nr. 3626/1996, in R.R.D nr. 12/1967, p. 136-141.
10
I.C.C.J., Sectia I penala, decizia nr. 5304/2003, www.scj.ro
 Cercetarea judecatoreasca se considera terminata cand nu s-au formulat noi cereri;
cererile formulate au fost gasite neintemeiate de carte instanta si, in consecinta au fost respinse;
cererile formulate au fost admise si cercetarea judecatoreasca a fost completata. Dupa
completare, cercetarea judecatoreasca este finalizata.

Judecarea in cazul recunoasterii vinovatiei.

Consideratii generale.

Prin introducerea acestei reglementari, legiuitorul instituie o forma abreviata 11 a judecatii

pentru anumite infractiuni, de natura a responsabiliza partile din proces si, nu in ultimul rand, de
a degreva instantele judecatoresti de un volum mare de activitate.

In acest caz, ca si la solutionarea cauzelor pe baza acordului de recunoastere a vinovatiei,

reglementarea prevazuta in ncpp, se constata derogari de la procedura de drept comun, motivatia
fiind atitudinea celui urmarit penal sau trimis in judecata cu privire la fapta pentru care este
invinuit. De fapt, ambele institutii sunt prezente in ncpp, motivandu-se ca acordul de
recunoastere a vinovatiei , cat si judecata pe baza acestuia reprezinta o solutie legislativa
inovatoare, care va asigura solutionarea cauzelor intr-un termen optim si previzibil, avand ca
efect eliminarea criticilor formulate la adresa sistemului nostru judiciar privind durata mare a
solutionari cauzelor penale.12

Conditii.

Potrivit art. 320 alin (1) cpp, pana la inceprea cercetarii judecatoresti , inculpatul poate
declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de
sesizare a instantei si solicita judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire
penala.

Din analiza textului rezulta ca recunosaterea vinovatiei de catre inculpat poate fi

constatata cu respectarea urmatoarelor conditii:

 Declaratia trebuie facuta pana la inceperea cercetarii judecatoresti, care

debuteaza cu citirea actului de sesizare.
 Recunoasterea vinovatiei poate avea forma unei declaratii personale a
inculpatului in fata instantei sau prin prezentarea unui inscris autentiic.
 In cuprinsul declaratiei inculpatul trebuie sa precizeze ca recunoasterea
faptelor retinutre in actul de sesizare si sa solicite ca judecata sa se faca numai in baza
probelor administrate in faza urmaririi penale.

11
Formularea apartine initiatorilor proiectului noului Cod de procedura penala, precizata in expunerea de motive.
12
In noul Cod de procedura penala, judecatata in cazul reconoasterii vinovatiei este reglementata in art. 374, in
cadrul reglementarii judecatii in prima instanta, iar solutionarea cauzelor pe baza acordului de recunoastere in art.
478-488, in partea dedicata procedurilo0r speciale
  Inculpatul, in declaratia de recunoastere a vinovatiei, trebuie sa precizeze
ca nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in cirxumstantiere pe care
le poate administra la acest termen de judecata.

Procedura judecatii in cazul recunoasterii vinovatiei.

Judecata se rezuma la verificarile instantei privind indeplinirea conditiilor prevazute de

lege pentru a solutiona cauza potrivit acestei proceduri si audierea partilor. Daca se constata ca a
fost formulatao cerere de recunoastere a vonovatiei, la termenul fixat, instanta il audiaza pe
inculpat, intrebandu-l daca solicita ca judecata sa aiba loc pe baza probelor administrate in faza
de urmarire penala daca le recunoaste si le insuseste.

Chiar daca este o procedura cu un efect juridic deosebit pentru inculpat, in text nu se fac
precizari referitoare la prezenta aparatorului in aceasta activitare.

Dupa audierea inculpatului, instanta acodra cuvantul procurorului si celorlalte parti. Cu

toate ca nu se precizeaza, consideram ca instanta da cuvantul procurorului, care precizeaza si
daca cererea inculpatului privind recunoasterea vinovatiei indeplineste conditiile prevazute de
lege, si, audiaza partile cu privire la obiectul cauzei.

Specific acestei proceduri este lipsa cercetarii judecatoresti. De altfel, aceasta derogare
justifica procedura, deoarece faza judecatii este mult scurtata, nefiind necesata administrarea
probelor utile solutionarii cauzei, precum in cazul peocedurii obisnuite. Cu toate acestea,
dispozitiile art. 334 si art. 340-344 se aplica corespunzator. Asadar, dupa audierea inculpatului,
cuvantul procurorului si audierea partilor, poate fi pusa in discutie shimbarea incadrarii juridice a
faptei date prin actul de sesizare, in conditile art. 334 cpp. Nu se prevede insa ce efecte are
schimbarea incadrarii juridice in contextul in care inculpatul si-a recunoscut vinovatia, avand in
vedere si pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea prevazuta in actul de sesizare. Sunt
aplicabile dispozitiile pprivind dezbaterile si ultimul cuvant al inculpatului. De asemenea. Pot fi
depuse concluzii scrise.

Instanta solutioneaza latura penala atunci cand din probele administrate rezulta ca faptele
inculpatului sunt stabilite sunt suficiente date privind persoana sa pentru a permite stabilirea unei
pedepse.

Solutionarea actiunii civile este posibila numai daca este necesar a administrarea
probelo9r in fata instantei. In caz contrar, se va dispune disjungerea, motivul constituindu-l
intarzaierea solutionarii actiunii penale.

Daca toate conditiile aratate privind recunoasterea vinovatiei au fost indeplinite, cat si
regulile de procedura , instanta pronunta condamnarea inculpatului , care beneficiaza de
reducerea pedepsei cu o treime , in cazul pedepsei cu inchisoarea si de reducerea cu o patrime a
limitelor de pedeapsa, in cazul amenzii. Deliberarea are loc potrivit dispozitilor de drept comun,
fiind posibila si reluarea cerceatrii judecatoresti sau a dezbaterilor.

Procedura nu se aplica in cazul infractiunilor pentru care pedeapsa prevazuta este

detentiunea pe viata.

Daca cererea formulata de inculpat nu indeplineste conditiile prevazute de lege, se

dispune respingerea ei si judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Intrucat nu sunt dispozitii derogatorii, caile ordinare de atac se exercita in conditii

obisnuite.
Bibliografie:

1.Anastasiu Crisu , Drept Procesual Penal ,Ed a III-a revizuita si actualizata, Editura Hamangiu ,
Bucuresti 2011.

2.Codul de Procedura Penala.

3. I. Neagu, Tratat de procedura penala, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014.

4. N. Volonciu, Noul Cod de procedura penala, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2015.

5. Trib. Constanta, decizia penala nr. 140/1993, in Dreptul nr. 1/1994.

6. Trib. Bacau, decizia penala nr. 351/1980, in R.R.D. NR.8/1981.

7. Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 665/1975, in R.R.D, NR. 3/1976.

8. V. Papadopol, Nota, in C.P.C.J. 1991, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti, 1992.

9.V. Dongoroz, Curs de procedura penala, Bucuresti, 1942,.