Luarea de mita

Infracțiunea de luare de mită corespunde cu luarea de mită din Vechiul Cod

penal art.254, având aceeași denumire marginală.
În prezent, infracțiunea de luare de mită este reglementată în cadrul art. 289
din noul C. pen. astfel:
„(1) Fapta unui funcționar public care, direct ori indirect, pentru sine sau
pentru altul, va pretinde ori va primi bani sau alte foloase necuvenite ori va accepta
promisiunea unor astfel de beneficii, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea,
urgentarea sau întârzierea îndeplinirii actului ce intră în sfera îndatoririlor sale de
serviciu sau în legătură cu îndeplinirea a unui act contrar acestor îndatoriri, se va
pedepsi cu închisoare de la 3 la 10 ani și cu interzicerea de a exercita dreptului de a
ocupa o funcție publică ori de exercitare a profesiei sau activitații în executarea căreia
a comis fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de una dintre persoanele de la articolul
175 alin. (2), va constitui infracțiune doar atunci când va fi săvârșită în legătură cu
neîndeplinirea, amânarea îndeplinirii unui act privitor la funcțiile sale legale sau în
legătură cu efectuarea unei activități contrare acestor îndatoriri.
(3) Banii, foloasele sau orice alte valori primite vor fi supuse măsurii
confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se va dispune confiscarea lor prin
echivalent” 1.
În legislația actuală, infracțiunea de luare de mită, cunoaște modificări
deosebite.
În primul rând, luarea de mită din noua configurație include și fapta prev.la
art.256 C. pen. din 1969 și anume infracțiunea de ,,Primirea de foloase necuvenite”.
În Codul de la 1969 s-a pus problema existenței a două infracțiuni distincte,
însă acestea erau diferite doar asupra elementului temporal, în sensul că, dacă în cazul
luării de mită, bunurile sau foloasele erau acceptate înainte de îndeplinirea sau
neîndeplinirea unui act de către funcționar, sau în același timp, în cazul primirii de
foloase necuvenite, foloasele erau primite ulterior activităților din partea subiectului
activ al infracțiunii.

1
Legea nr.285/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
1
 O altă diferență între cele două incriminări apare la nivelul elementului
material. Astfel, una dintre modalitățile de realizare a elementului material din vechea
reglementare, respectiv aceea în care subiectul activ nu respinge promisiunea unor
foloase, nu mai este întâlnită în NCP.
Modificările aduse de Noul Cod penal s-au îndreptat și cu privire la mărirea
sferei de subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită, iar conceptul de funcționar
public este explicat mai detaliat în noua reglementare în sensul că astfel, se fac
trimiteri la prevederile art. 175 alin. (2) care vizează includerea în categoria
funcționarului public a persoanei care ,,exercită un serviciu de interes general pentru
care a fost învestită de autoritățile de ordin public ori care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”1.
Diferența cea mai importantă față de vechea reglementare apare la nivelul
condiției atașate elementului material. Astfel, în timp ce vechiul text conținea cerința
ca fapta să se săvârșească în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii actului de serviciu (să
fie anterioară actului), noua incriminare impune condiția ca fapta să se realizeze în
legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea actului de serviciu (poate să fie și ulterioară
actului)2.
O altă noutate față de vechea reglementare este introducerea ipotezei de a
urgenta îndeplinirea unui act de serviciu. Această condiție atașată elementului material
care nu a fost prevăzută în VCP, intra în sfera îndeplinirii actului în vechiul cod de la
1969.
De asemenea, NCP nu a menținut varianta agravată din incriminarea
anterioară (art. 254 alin.2) și anume aceea care se referea la funcționarul cu atribuții de
control, însă art. 7 din Legea nr.78/2000 suplinește printr-o variantă agravată cu un
subiect activ bine conturat.
Așadar, infracțiunea este incriminată în noua reglementare într-o variantă
tip(alin.1), o variantă atenuată (alin.2), ce rezultă din raportarea la ar. 308 C. pen. și o
variantă agravată, ce rezultă prin raportarea la textul de lege specială, respectiv art.7
din Legea nr. 78/2000.

1
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
2
Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială
II, Editura C. H. Beck, București, 2016,p.207.
2
Obiectul infracțiunii

Obiectul juridic special este acea relație socială concretă asupra căreia s-a
adus atingere prin săvârșirea infracțiunii.
În cadrul infracțiunii de Luare de mită, prev. de art. 289.N.C.P., obiectul
juridic special este format din acele valori sociale ce impun interzicerea de a obține
foloase necuvenite în legătură cu atribuțiile de serviciu, de către funcționarii publici
sau de către persoanele prevăzute la art.308 C. pen.
Obiectul material nu există în cazul infracțiunii de luare de mită, fiind o
infracțiune formală (de pericol).
În doctrină a fost exprimată și opinia contrară, potrivit căreia, în anumite
ipoteze, respectiv atunci când actul efectuat de subiectul activ privește un obiect
material, acesta ar reprezenta chiar obiectul material al infracțiunii de luare de mită.
Spre exemplificare, se folosesc două ipoteze: ipoteza funcționarului poștal care acordă
preferință în remiterea coletelor celor care îi dau mită, situație în care acele colete ar fi
obiect material și ipoteza în care folosul necuvenit ar consta în prestarea unei munci
(repararea unui imobil), situație în care obiectul asupra căruia se efectuează munca
devine și obiect material al infracțiunii. Această opinie însă nu ține seama de sensul
noțiunii de obiect material, de corespondența necesară între obiectul juridic și obiectul
material. În mod evident, nici coletele poștale și nici imobilul reparat din exemplele
descrise nu pot fi o materializare a relațiilor de serviciu ce constituie obiectul juridic al
infracțiunii de luare de mită1.
De asemenea, în practica judiciară s-a precizat că luarea de mită,, nu are obiect
material, deoarece banii sau foloasele constituie obiectul mitei, iar nu obiectul
infracțiunii”2.
Astfel că, banii, bunurile sau alte valori necuvenite care au fost primite
reprezintă bunurile dobândite prin săvârșirea infracțiunii, vor fi supuse confiscării
speciale constituind obiectul măsurii de siguranță, iar nu obiectul material al
infracțiunii.

1
Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială
II, Editura C. H. Beck, București, 2016,p.209.
2
A se vedea C.S.J., Secția penală, decizia nr. 1789/2003, în C.P. Ad. p. 878.
3
Subiecții infracțiunii

Prin sintagma de subiecți ai infracțiunii se relevă pe de o parte, persoanele

implicate în săvârșirea unei infracțiuni (subiectul activ), iar pe de altă parte, persoanele
care suportă consecințele acesteia (subiectul pasiv).
Subiectul activ al infracțiunii este persoana fizică sau persoana juridică ce a
săvârșit fapta direct și nemijlocit ( autorul) ori a participat la săvârșirea infracțiunii
(instigatorul sau complicele).
Pentru a îndeplini această calitate, subiectul activ al unei infracțiuni trebuie să
îndeplinească anumite condiții generale pentru a răspunde penal, și anume: vârsta,
responsabilitatea și libertatea de voință și de acțiune.
Subiectul pasiv este definit ca fiind persoana fizică sau juridică titulară a
valorii sociale ocrotite și care este vătămată ori pusă în pericol prin infracțiune 1.
În cazul infracțiunii de luare de mită, subiectul activ este calificat.
Autorul în varianta tip este funcționarul public definit în art.175 alin. (1)C.
pen., respectiv: acea persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o
remunerație: execută competențe și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în
scopul de a realiza funcțiile puterii legislative, executive sau judecătorești, iar aceștia
pot fi senatorii, deputații, magistrații, membri de Guvern, membrii CSM; ,,exercită o
funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură” 2, iar aceștia sunt
funcționarii publici propriu ziși sau cei cu statutul special, funcționarii publici din
cadrul administrației publice centrale și locale președintele Curții de Conturi,
polițiștii.
Medicul încadrat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul
public de sănătate în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. 1 lit. b teza a II-a NCP, are
calitate de funcționar public3.
De asemenea, pot avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită
,,persoana care cu titlu permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație exercită

1
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Editura
Universul Juridic, București, 2014, pp. 147-156.
2
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
3
I.C.C.J., decizia nr. 26/2014,www. scj.ro.
4
singură sau împreună cu alte persoane, la o regie autonomă” 1 (de exemplu Regia
Autonomă pentru Activități Nucleare, Regia Autonomă Monitorul Oficial), ,,al altui
operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de
stat, funcții legate de înfăptuirea obiectului de activitate al acesteia”(directorul unei
regii autonome guvernatorul BNR, persoanele încadrate în instituții bancare cu capital
integral sau majoritar de stat).
În practica judiciară s-a considerat ca pot fi incluse în categoria funcționarilor
publici de la art.175 alin.1 lit. c) NCP persoanele care exercită în cadrul regiei
autonome înființate potrivit legii (...)ori al unui alt operator economic sau al unei
persoane juridice care are capitalul majoritar de stat înființate potrivit Legii societăților
nr.31/1990, competențe legate de realizarea obiectului de activitate al acestea 2.
Potrivit art.175 alin. (2) NCP vor avea calitate de subiect activ și persoanele
asimilate funcționarilor publici și anume cele care exercită o funcție de interes
public pentru care au fost învestite de autoritățile publice sau care sunt supuse unui
control sau unei supravegheri a acestora cu privire la îndeplinirea acelui serviciu
public3 (notarii, executorii judecătorești, administratorii, interpreții).
Expertul tehnic judiciar va fi funcționar public asimilat potrivit deciziei
instanței supreme și va răspunde potrivit dispozițiilor art. 289 alin.(2) C. pen.
Vor fi subiecți activi ai infracțiuni 289 alin.(2) doar dacă„ faptele sunt comise
în acord cu neîndeplinirea, amânarea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale
legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, prin urmare,
funcționarii publici asimilați nu sunt subiecți activi nemijlociți ai infracțiunii atunci
când fapta se comite în modalitatea îndeplinirii sau accelerarea îndeplinirii unui act ce
intră în îndatoririle sale de serviciu„4.
Conform art. 293 NCP, vor fi subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită
persoanele care, pe baza unor convenții de arbitraj, vor fi chemate să pronunțe o
hotărâre cu privire litigiile ce le vor fi date spre soluționare de către părțile acestor

1
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
2
I.C.C.J., decizia nr. 26/2014,www. scj.ro.
3
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
4
Mihail Udroiu, Drept penal .Partea specială, Editura C. H. Beck p.413.
5
convenții, indiferent dacă procedura arbitrală se desfășoară după legea română sau în
baza unei alte legi1.

De asemenea potrivit art. 294 NCP, vor putea fi subiecți activi nemijlociți ai
infracțiunii de luare de mită dacă, prin tratatele internaționale la care statul român este
parte, nu se dispune altfel:„ a)funcționarii sau persoanele care își desfășoară activitatea
pe baza contractului de muncă ori alte persoane care exercită funcții similare în cadrul
unor organizații publice internaționale la care România este parte; b) membrii
adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale la care statul român este parte;

c) funcționarii sau persoanele care își desfășoară atribuțiile pe baza unui

contractului sau alte persoane care exercită funcții similare, în cadrul Uniunii
Europene; d) persoanelor care exercită funcții juridice în cadrul unor instanțe
internaționale a căror competență este acceptată de România, precum și funcționarii de
la grefele acestor instanțe; e) funcționarii unui țări străine; f) membrii unor adunări
parlamentare sau administrative ale unui stat străin. g) membrii juriului din cadrul
unor instanțe străine”2.

Potrivit art. 1 din Legea nr.78/200 vor fi de asemenea subiecți activi

nemijlociți ai infracțiunii de luare de mită persoanele care a)vor exercita o funcție
publică, indiferent de modalitatea în care au fost învestite, în cadrul sistemelor publice
sau instituțiilor publice;
b) care vor îndeplini, permanent sau temporar, potrivit legii, funcția sau o
însărcinarea, în măsura în care vor participa la luarea deciziilor sau le vor putea
influența, în cadrul instituțiilor publice, regiilor autonome, societăților prevăzute de
Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, companiilor
de stat, societăților de stat, unităților cooperatiste sau al altor agenți de ordin
economic;
c) care vor exercita atribuții de control, potrivit legii;
d) care vor acorda asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b),
în măsura în care vor participa la luarea deciziilor sau le vor putea influența;

1
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
2
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
6
 e) care, indiferent de calitatea lor, vor realiza, controla sau acorda asistență
specializată, în măsura în care vor particip la luarea unor decizii sau le vor putea
influența, cu privire la: operațiunile care antrenează circulația de capital, operațiuni
bancare , schimbul valutar sau schimb de credit, operațiuni de plasament, în burse, în
asigurări, în plasament mutual ori referitor la conturile bancare și cele asimilate
acestora, tranzacții comerciale naționale și internaționale;
f) care vor deține o funcție de conducere în partide sau în formațiuni politice,
în sindicate, patronate ori în asociații fără scop lucrativ sau fundații; g) persoane
fizice neprevăzute la lit. a)-f), în condițiile stabilite de lege1.
De asemenea, în varianta agravată prevăzută de art. 7 din Legea nr. 78/2000 a
infracțiunii de luare de mită vor putea fi subiecți activi nemijlociți persoanele care: vor
exercita funcții de demnitate publică; cei care sunt magistrați sau organele de
cercetare penală sau cei cu atribuții de a constata ori de a sancționa contravențiile sau
persoanele care pe baza unui acord de arbitraj vor fi solicitate pentru pronunțarea unei
hotărâri cu privire la un litigiu ce le va fi dat spre soluționare de către părțile la acest
acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfășoară în baza legii române ori în
baza unei alte legi”2.
Și practica judiciară a reținut că„ fapta persoanei care, în calitate de agent de
poliție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pretinde și primește o sumă de bani,
în scopul de a nu sancționa cu amendă contravențională persoana care a săvârșit
contravenții la regimul circulației pe drumurile publice constituie elementele
constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în variantă agravată, întrucât agentul de
poliție constituie, în sensul art. 7 din Legea nr. 78/2000, o persoană care are, potrivit
legii, atribuții de constatare și de sancționare a contravențiilor”3.
Într-o altă cauză s-a apreciat că fapta agentului F.F.C. în calitate de inculpat și
șef adjunct de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bihor –Serviciul
Rutier Bihor, cu funcții de organ de poliție judiciară, de a solicita în luna septembrie
2013 denunțătorului K.M. suma de 1200 lei pentru a nu instrumenta un dosar penal în
12
Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
corupție (publicată în M. Of nr. 219 din 18 mai 2000).
Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
2

corupție (publicată în M. Of nr. 219 din 18 mai 2000).

A se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, decizia nr. 693/2009,
3

http://www.scj.ro.
7
care denunțătorul era cercetat pentru comiterea unei infracțiuni rutiere, într-un mod în
care să se ajungă la trimiterea în judecată a denunțătorului, din această sumă
menționată primind sumele de 700 lei și 200 lei în perioada septembrie –octombrie
2013, și care ulterior pe parcursul urmăririi penale, l-a asigurat pe denunțător că în
schimbul unor sume de bani va urmări să îngreuneze soluționarea dosarului până la
intrarea în vigoare a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală, cunoscând
și urmărind producerea unei situații juridice mai favorabile denunțătorului, va întruni
elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 Cod penal
raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Printr-o sentință penală nr.
350/2014 a Tribunalului Bihor inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa închisorii de
2 ani cu aplicarea art. 86 indice 1 Cod penal din 1968, pe durata unui termen de
încercare de 4 ani. Apelul declarat de făptuitor a fost admis, și s-a dispus în temeiul
art. 81 Cod penal din 1968 suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata
unui termen de încercare de 3 ani1.
S-a decis că nu poate sa fie subiect activ al infracțiunii de luare de mită
angajatul care va primi foloase materiale pentru a nu-și îndeplini îndatorirea generală
de asigurare a pazei împotriva sustragerilor de la locul de muncă stabilită prin
contractul de muncă prin care fusese angajat în funcția de electrician2.
Participația penală la infracțiunea de luare de mită va fi posibilă în toate
variantele de incriminare sub toate modalitățile și anume coautoratul, instigarea sau
complicitatea.
Coautoratul reprezintă forma participației penale care constă în săvârșirea în
mod nemijlocit a unei fapte prevăzute de legea penală de către două sau mai multe
persoane, numite coautori.
Coautoratul este posibil la infracțiunea de luare de mită dacă toți subiecții
activi au calitatea de funcționari publici sau calitățile prevăzute de lege la momentul
comiterii faptei și să aibă atribuții legate de actul de serviciu în legătură cu care ia
mită.
Potrivit art.47 C. pen. „instigator este persoana care, cu intenție, determină o
altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală ˮ3.
1
https://revista.universuljuridic.ro/infractiunea-de-luare-de-mita/3/.
2
C.S.J, secția penală, decizia nr.1266/1998, www. legalis.ro.
3
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
8
 Calitatea de instigator ori complice cu privire la infracțiune de luare de mită o
poate avea orice persoană care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a răspunde
penal.
Complicitatea este forma participației penale ce constă în fapta persoanei,
numită complice, care cu intenție va înlesni sau va ajuta în orice mod pentru comiterea
unei fapte prevăzute de legea penală ori va promite, înainte sau în timpul comiterii
faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar
dacă, după săvârșirea faptei, această promisiune nu mai este îndeplinită 1.
Mituitorul nu este participant la infracțiunea de luare de mită, ci o să răspundă
penal pentru o infracțiune distinctă și anume darea de mită.
De altfel, autorul nemijlocit al infracțiunii de luare de mită nu are calitatea de
complice sau instigator la infracțiunea de dare de mită.
În principiu, persoana juridică nu poate avea calitate de subiect activ al
infracțiunii de luare mită întrucât aceasta nu întrunește condițiile necesare subiectului
activ, însă au existat și opinii contrare potrivit cărora nu va fi exclusă situația în care o
persoană juridică să fie autor al infracțiunii de luare de mită ( de exemplu, în ipoteza în
care administratorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență -funcționar public
asimilat- este o persoană juridică , dacă infracțiunea va fi comisă în realizarea
activității sale, în interesul ori în numele persoanei juridice)2.
Subiectul pasiv este autoritatea, instituția publică sau persoana juridică de
interes public ori privată, organizație internațională pentru care subiectul activ
desfășoară o activitate și față de care are îndatoriri de serviciu.
În situația în care luarea de mită va fi comisă de o persoană care exercită un
serviciu de interes public, subiect pasiv este statul ca titular al intereselor publice
apărate prin această incriminare3.

CONȚINUT CONSTITUTIV

1
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Editura
Universul Juridic, București, 2014, p.375.
2
Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck p.417.
3
Constantin Duvac, Luarea de mită în noul Cod penal, în „Dreptul” nr. 4/2013,p.107.
9
Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective reprezintă acțiunea/inacțiunea prohibită
prin norma de incriminare.
În cazul luării de mită, elementul material constă într-o acțiune ce se realizează
în trei modalități prevăzute de norma de incriminare și anume pretindere, primire ori
acceptare de promisiuni sau foloase necuvenite.
Noul cod nu mai păstrează reglementarea din VCP unde elementul material se
putea realiza și printr-o inacțiune.
Prima modalitate-pretinderea-presupune a formula explicit o cerere (de bani
sau alte foloase) din partea subiectului activ. „Infracțiunea subzistă, chiar dacă
solicitarea făptuitorului nu este satisfăcută ori dacă folosul a fost pretins cu titlu de
împrumut. De exemplu, a comis infracțiunea de luare de mit inculpatul care nu
întocmea dosarele de pensionare, ci avea, potrivit fișei postului, doar atribuția de a
calcula timpul util de muncă , dar a pretins și primit diverse sume de bai, lăsând să se
înțeleagă că va întocmi dosare de pensionare numai foștilor membri ai C.A.P care dau
sumele respective”1.
În cazul acestei modalități de comitere a faptei, inițiativa aparține
funcționarului public.
„În practica judiciară s-a decis că infracțiunea de luare de mită se consumă în
momentul pretinderii beneficiului, iar nu în momentul în care funcționarul a și primit
folosul material, fiind suficientă simpla acceptare a promisiunii făcute, indiferent dacă
fapta a fost sau nu urmată de primirea banilor pretinși sau promiși”2.
„În doctrină, s-a susținut că pretinderea poate fi și aluzivă, dar, în același timp,
neechivocă, fiind suficient ca ea să fie inteligibilă pentru cel căruia i se adresează” 3.

1
C.S.J, Secția penală, decizia nr.1923/1995, în Dreptul nr.5/1996p.129 apud Alexandru
Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2014 p.432.
2
Petre Dungan, Tiberiu Medean, Viorel Pașâca, Drept penal. Partea specială Prezentare
comparativă a noului Cod penal și a Codului penal din 1968, Editura Universul Juridic, București,
2012, p. 12.
3
Viorel Pașca, Luarea de mită (Infracțiuni de corupție), în Noul Cod penal comentat. Partea
specială, vol. II, Vasile Dobrinoiu, Mihai Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Viorel Pașca,Maxim
Dobrinoiu, Ilie Pascu, Ioan Chiș, Costică Păun, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu, Editura
Universul Juridic, București, 2012, p. 181.
10
 „Nu este necesar ca suma de bani să fie determinată în concret în momentul
pretinderii, fiind suficient să fie exprimată într-un procent din valoarea sumelor totale
ce i-au fost aprobate drept compensații mituitorului”1.
A doua modalitate de săvârșire a faptei-primirea- constă în intrarea în posesia
banilor sau altor foloase. Elementul material în acest caz presupune o acțiune
corespunzătoare remiterii directe sau indirecte, pentru sine sau pentru altul de către
mituitor. Remiterea se poate realiza prin tradițiunea bunurilor, transferul sumelor de
bani prin virament bancar, prin încheierea unor contracte de vânzare sau de
consultanță.
Primirea este spontană, inițiativa aparținând mituitorului pentru că în cazul în
care făptuitorul acceptă promisiunea de primire a acestor foloase, infracțiunea se
consuma la momentul acceptării, iar nu la momentul primirii bunurilor.
Astfel, constituie infracțiunea de luare de mită, „fapta inculpatei, medic la un
dispensar de a primi de la salariați diverse sume de bani pentru a le elibera certificate
de concediu medical„2; „funcționarul public care observă că solicitantul îi pune în cutia
de pe birou o sumă de bani pentru a face un act la care era obligat după lege și nu
refuză folosul oferit”3; sau profesorul care acceptă bani pentru promovarea unei elevă
la disciplina pe care o predă.
Acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite constituie acordul
expres sau tacit al autorului referitor la oferta mituitorului, mai precis se confirmă
disponibilitatea persoanei mituite de a primi în viitor bunuri sau alte foloase. Inițiativa
aparține persoanei care dă mita, iar funcționarul public, fiind pus în fața promisiunii, o
acceptă.
Acceptarea se poate face direct, indirect, pentru sine sau pentru altul. Așadar,
pentru existența infracțiunii de luare de mită nu este relevant dacă funcționarul
săvârșește faptele incriminate direct, adică el însuși, sau indirect, prin intermediul unei
alte persoane, în ambele situații el va calitatea de autor.

1
Constantin Duvac, Luarea de mită în noul Cod penal, în „Dreptul” nr. 4/2013,p.108.
2
Tribunalul Municipiului București, secția a II-a penală, decizia nr. 129/1993, în „Dreptul”
nr. 9/1994, p. 91.
3
Tribunalul Municipiului București, secția a II-a penală, decizia nr. 2254/1984, Vasile
Papadopol, Ștefan Daneș, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1981-
1985, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 186.
11
 Noua reglementare nu a mai prevăzut varianta alternativă a elementului
material al infracțiunii nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite
prevăzute de C. pen. din 1969 , ci a fost dezincriminată de NCP, în măsura în care nu
se va reține o acceptare tacită si neîndoielnică a promisiunii.
„În ipoteza în care mita nu ajunge direct la autorul infracțiunii de la persoana
care dă mita, ci prin mijlocirea unui intermediar, acesta va avea calitatea de complice
la infracțiunea de dare de mită dacă scopul urmărit a fost acela de a-l ajuta pe mituitor,
respectiv de complice la infracțiunea de luare de mită dacă scopul urmărit a fost acela
de a-l ajuta pe mituit. Nu va fi exclus ca în sarcina intermediarului să se rețină
instigarea la dare de mită (care absoarbe complicitatea), respectiv instigarea la luare de
mită ( absoarbe instigarea) dacă acesta a determinat pe mituitor sau mituit să comită
infracțiunea, iar apoi a ajutat la realizarea faptei tipice„1.
„Acceptarea de promisiuni nu realizează elementul material al incriminării
dacă
făptuitorul denunță de îndată celor în drept că i s-au făcut promisiuni de dare de mită„ 2.
Acțiunea care constituie elementul material al luării de mită trebuie să
îndeplinească mai multe condiții esențiale ce trebuie realizate cumulativ, pentru ca
fapta comisă de subiectul activ nemijlocit să constituie infracțiunea de luare de mită.
O primă condiție atașată elementului material este ca oricare dintre acțiuni
trebuie să se raporteze la bani sau alte foloase care nu sunt cuvenite în mod legal
făptuitorului. Sfera noțiunii de foloase include orice avantaj de natură patrimonială și
pot fi bunuri, premii, împrumuturi și chiar promovare în funcție.
„În practica judiciară s-a decis că fapta unui funcționar public de a solicita o
sumă de bani cu titlu de împrumut, în scopul de a face un act contrar funcțiilor sale de
serviciu, va realiza infracțiunea de luare de mită, deoarece împrumutul constituie un
beneficiu în sensul dispozițiilor art. 289 C. pen. Întrebuințarea banilor pentru o
perioadă de timp este de natură a asigura un beneficiu celui care îi obține pe această
cale”3.
1
Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck p.418.
2
Siegfried Kahane, Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (Infracțiuni de serviciu
sau în legătură cu serviciul), în Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială, vol. IV,
Vintilă Dongoroz ș.a., Editura Academiei Române, București, 1972, p. 132.
3
Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 1431/1998, în „Dreptul” nr.12/1999,
p. 171.
12
 În ceea ce privește banii, trebuie să se înțeleagă orice monedă națională sau o
altă monedă, primiți în numerar sau în valută.
În literatura de specialitate s-a exprimat opinia că, dacă între bunul primit
și actul realizat este o vădită disproporție, fapta nu va constitui luare de mită 1.
Prin expresia „alte foloase” din conținutul art. 289 Cod penal nu vor fi incluse
și favorurile sexuale, pretinse sau obținute de făptuitor în legătură cu comeptențele sale
de serviciu de la o persoană interesată direct sau indirect, întrucât legiuitorul a
incriminat o astfel de faptă diferit și atenuat în art. 299 alin. (1) Cod penal, folosirea
abuzivă a funcției în scop sexual2.
A doua condiție a elementului material presupune ca banii sau foloasele
pretinse, primite sau acceptate pentru sine sau pentru altul să fie necuvenite, adică
autorul să nu fie îndreptățit de a le primi sau de a le pretinde.
Nu va fi de esența infracțiunii de luare de mită cui se remit efectiv sumele de
banii sau beneficiile, însă funcționarul public trebuie să cunoască natura retributivă a
acestora și scopul pentru care au fost date sau promise3.
În raport cu specificul incriminării, legea nu definește noțiunea „pentru altul”
însă majoritatea autorilor sunt de părere că beneficiarul acțiunii incriminate este o altă
persoană fizică decât subiectul activ nemijlocit.
Dacă autorul comite vreuna dintre acțiunile incriminate alternativ prin art. 289
în interesul unei persoane juridice de drept public sau privat, fapta sa nu va mai putea
fi considerată drept luare de mită4.
Este necesar ca acțiunea de pretindere, primire sau acceptare de promisiuni de
bani sau alte foloase necuvenite să fie comisă în legătură cu realizarea, nerealizarea,

1
Siegfried Kahane, Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (Infracțiuni de serviciu
sau în legătură cu serviciul), în Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială, vol. IV,
Vintilă Dongoroz ș.a., Editura Academiei Române, București, 1972, p.133.
2
Acest text are următoarea redactare: „Fapta funcționarului public care, în scopul de
a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obține favoruri de natură
sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepsește
cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau
de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta”.
3
Viorel Pașca, Luarea de mită (Infracțiuni de corupție), în Noul Cod penal comentat. Partea
specială, vol. II, Vasile Dobrinoiu, Mihai Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Viorel Pașca, Maxim
Dobrinoiu, Ilie Pascu, Ioan Chiș, Costică Păun, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu, Editura
Universul Juridic, București, 2012, p. 485.
4
Constantin Duvac, Luarea de mită în noul Cod penal, în „Dreptul” nr. 4/2013, p.113.
13
urgentarea ori amânarea îndeplinirii unui act și să facă parte din sfera atribuțiilor 1
funcționarului public sau să fie în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor
atribuții.
Această cerință are o importanță hotărâtoare pentru existența infracțiunii de
luare de mită, deoarece, fiind vorba de o infracțiune de corupție, ea nu va putea fi
reținută în sarcina unui funcționar decât în cazul încălcării uni obligații ce intră în
competența sa de serviciu. Funcționarul public care va pretinde sau va primi bani sau
foloase pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act privitor la prerogativele sale de
serviciu trebuie să fie competent a îndeplini sau a nu îndeplini acel act în momentul
săvârșirii acțiunii sau inacțiunii incriminate. Nu are importanță daca ulterior
funcționarul și-a pierdut această competență2.
O altă condiție esențială atașată elementului material este ca pretinderea,
primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau de alte foloase necuvenite de către
autor trebuie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori
întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură
cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
Pretinderea sau acceptarea de promisiuni nu pot fi decât anterioare sau
concomitente îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării ori întârzierii în îndeplinirea actului
determinat privitor la îndatoririle de serviciu. În schimb, primirea foloaselor se poate
realiza și după acest moment 3.
Există luare de mită în legătură cu amânarea îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle de serviciu în cazul funcționarului însărcinat cu executarea unui mandat de
arestare care a primit daruri de la cel urmărit, în scopul de a nu executa imediat, ci
după o anumită perioadă de timp, acel mandat4.
De asemenea, este necesar ca îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau
întârzierea actului licit sau ilicit al funcționarului public să intre în sfera atribuțiilor de
serviciu.
1
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
2
Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2014 p.435.
3
Siegfried Kahane, Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (Infracțiuni de serviciu
sau în legătură cu serviciul), în Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială, vol. IV,
Vintilă Dongoroz ș.a., Editura Academiei Române, București, 1972, p.133.
4
Tribunalul Capitalei, secția I penală, decizia nr. 2735/1956, în „Legalitatea populară” nr.
8/1957, p. 956.
14
 Neîndeplinirea acestei cerințe poate conduce la reținerea unei alte infracțiuni
precum înșelăciunea.
Pentru a susține acuzația de luare de mită trebuie dovedite, din punct de vedere
obiectiv:„ conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele:
pretinderea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, primirea de bani sau alte foloase
care nu i se cuvin, acceptarea promisiunii de bani sau de foloase care nu i se cuvin,
faptul că aceasta nu a respins o asemenea promisiune (de exemplu, acceptarea de
lucruri în interes individual de la firma care era beneficiară de contracte de prestări
servicii la instituția la care lucra un inculpat);conduita proprie a persoanei acuzate în
legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii
unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu , realizarea unui act contrar acestor
atribuții (de exemplu, omisiunea exercitării oricărui control, aflat în atribuțiile celor
care au beneficiat de lucrări personale din partea firmei care lucra pentru instituția la
care erau angajați, cu privire la realitatea lucrărilor efectuate de această firmă și la
cuantumul sumelor acceptate la plată);legătura dintre banii sau foloasele necuvenite și
actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlu de
contra -echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă și anume
pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, sau îndeplinirea cu întârziere a unui act de serviciu.
Dacă legătura lipsește, fapta nu are caracter penal. Dacă însă scopul urmărit se
realizează și acuzatul face un act contrar îndatoririlor de serviciu, act care constituie
prin el însuși o infracțiune, cum ar fi un fals în înscrisuri, infracțiunea de luare de mită
intră în concurs cu acea infracțiune”1.
Conform art. 289 alin. (2) Cod penal, „fapta comisă de un funcționar public
asimilat prevăzut de art. 175 alin. (2) Cod penal va fi tipică numai atunci când este
comisă în legătură cu neîndeplinirea, amânarea îndeplinirii unui act privitor la sarcinile
sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor sarcini„ 2.
Prin art. 289 alin. (2) Cod penal legiuitorul a tranșat o problemă dezbătută în
literatura de specialitate, în sensul că notarul public, executorul judecătoresc sau alte
persoane care va executa o funcție de interes public, vor putea fi subiecți activi ai

1
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3113/2014, www.scj.ro apud Mihail Udroiu, Drept penal.
Partea specială, Editura C. H. Beck p.420.
2
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
15
infracțiunii de luare de mită dacă îndeplinesc condițiile conținutului constitutiv al
infracțiunii.
Prin realizarea elementului material (acțiunea/inacțiunea interzisă în norma de
incriminare) împotriva obiectului unei infracțiuni va avea ca și consecință vătămarea
sau punerea în pericol a acestuia (urmarea imediată).
Urmarea produsă prin comiterea faptei poate consta fie într-o schimbare a
unui obiectul sau poziției acesteia (când obiectul are un aspect material-moartea unui
om, diminuarea patrimoniului), ori constă într-o stânjenire a normalei desfășurări a
relațiilor sociale născute în legătură și datorită valorii sociale ocrotite. Infracțiunile ce
au în conținut referiri la rezultatul efectuat vor fi infracțiuni de rezultat.
Rezultatul luării de mită va fi perceptibil și va fi constatat pentru calificarea
faptei ca infracțiune. Când în conținutul infracțiunii nu sunt referiri cu privire la
rezultat, astfel de infracțiuni se numesc infracțiuni de pericol sau de atitudine1.
Infracțiunea de luare de mită este o infracțiune formală întrucât în cazul ei
urmarea imediată reprezintă starea de pericol creată pentru normala desfășurare a
activității autorităților, instituțiilor de ordin public, a operatorilor economici sau
persoanelor juridice care au capitalul majoritar sau integral de stat, a persoanelor care
exercită un serviciu de interes public sau a oricărei persoane juridice.
În literatura juridică, s-a relevat, pe drept cuvânt, că atunci când elementul
material constă în primirea de mită care a fost pretinsă în scopul îndeplinirii unui act
licit privitor la sarcinile de serviciu, urmarea imediată constă și în vătămarea
patrimoniului adusă persoanei constrânse la mită.
Când mituitorul dă mită din proprie inițiativă, nu se poate vorbi de un
prejudiciu în patrimoniu acestuia, fapta sa constituind infracțiune, iar diminuarea
patrimoniului suferită nu se va afla în raport cauzal cu acțiunea celui mituit. Acest
rezultat, adiacent și eventual, va fi nerelevant sub aspectul existenței infracțiunii de
luare de mită, însă survenirea sa va face inaplicabile dispozițiile legale privitoare la
măsura de siguranță a confiscării speciale2.
Existența unei infracțiuni este condiționată de legătura de cauzalitate dintre
elementul material și urmare imediată.
1
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Editura
Universul juridic, București , 2014 p.161.
2
Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2014 p.436.
16
 Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, deși nu
este prevăzută în conținutul juridic al infracțiunii, caracterizează orice infracțiune.
Cercetarea legăturii de cauzalitate este necesară în cazul infracțiunilor la care
urmarea imediată se materializează printr-un rezultat, printr-o schimbare în realitatea
obiectivă. În cazul infracțiunilor de pericol, stabilirea legăturii de cauzalitate nu este
necesară, ea rezultând din săvârșirea faptei1.
În cazul infracțiunii de luare de mită legătura de cauzalitate rezultă din
materialitatea faptei, astfel încât nu se cere a fi dovedită.

Latura subiectivă
Latura subiectivă ca element al conținutului constitutiv al infracțiunii cuprinde
totalitatea cerințelor solicitate de lege cu privire la atitudinea conștiinței și voinței
autorului față de faptă și urmările acesteia, pentru caracterizarea faptei ca infracțiune.
Vinovăția ca element al conținutului infracțiunii se poate prezenta sub una
dintre formele prevăzute de art.16 C. pen. (intenție, culpă intenție depășită)2.
Elementul subiectiv al infracțiunii de luare de mită, în toate variantele sale de
incriminare, este intenția directă. În cazul în care fapta nu este săvârșită sub aspect
subiectiv sub forma intenției, fapta nu va fi încadrată ca și infracțiune de luare de
mită ci eventual va fi altă infracțiune daca îndeplinește condițiile legale.
Printr-o sentința penală nr. 401 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Arad,
menținută prin decizia penală nr. 81/A/25 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara și
decizia nr. 4111/12.12.2012 a ICCJ, nepublicate instanța a constatat a că din
coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că valoarea de 100.000 euro a fost
oferită inculpaților M .I și A.G. cu titlu de diferență față de prețul total ce a fost înscris
în factură, prețul adevărat al tranzacției fiind de 235.000 euro, și nu pentru ca
inculpații M .I și A.G. să fie de acord cu perfectarea tranzacției cum s-a reținut prin
rechizitoriu. De asemenea, prin chiar actul de sesizare a instanței s-a reținut că
inculpații M .I și A.G. au condiționat vânzarea de primirea unei sume de 100.000 euro,
bani care să nu fie evidențiați în nici un document. Este categoric că inculpații M .I și
A.G. au condiționat încheierea contractului de plata sumei de 100.000 euro, bani care
să nu fie semnalați în nici un document, deziderat de ordin material acceptat de
1
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Editura
Universul juridic, București , 2014 p.166.
2
Ibidem.
17
coinculpații B.M, P.F.M, E.J.A și S.C.D., în sensul că aceștia au acceptat sa facă plata
prețului total în termenii în care le-au fost impuși .În privința inculpaților M .I și A.G
s-ar putea discuta despre săvârșirea de către aceștia a unei infracțiuni de înșelăciune în
detrimentul celorlalți acționari ai SC C. SA Oradea, dacă acești acționari nu li s-a dat
partea cuvenită din suma de 100.000 euro încasată de inculpați, și a unei infracțiuni de
evaziune fiscală, dacă pentru suma ce au încasat-o nu au fost plătite taxe și impozitele
datorate statului, dar astfel de infracțiuni nu au făcut obiectul judecății, instanța nefiind
sesizată cu comiterea unor astfel de infracțiuni care ar fi presupus administrarea altor
probe, încă din faza de urmărire penală. Așa fiind instanța a constatat că fapta
inculpaților B. M, P.F.M, E.J.A și S.C.D., nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de dare de mită, suma de 100.000 euro fiind achitată cu titlu de preț și nu
cu scopul de a determina pe inculpații M .I și A.G la îndeplinirea unui act în
exercitarea îndatoririlor de serviciu, lipsind astfel latura subiectivă a infracțiunii sub
forma intenției directe”. În consecință instanța a concluzionat că nici fapta inculpaților
M .I și A.G nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită,
prevăzută de art. de 254 alin. (1) Cod penal raportat la art. 1 lit. g) și art. 6 din Legea
nr.78/2000, de asemenea nici fapta inculpaților B.M, P.F.M, E.J.A și S.C.D nu
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. de
255 alin. (1) Cod penal raportat la art. 1 lit. g) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât
lipsește latura subiectivă a acestor infracțiuni, și drept urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit.
a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală s-a dispus achitarea acestora pentru
infracțiunile arătate. În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani prevăzută de
art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr.
78/2000 reținută în persoana inculpatului M.I. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la
art. 10 lit. d) Cod procedură penală s-a dispus de către instanța de judecată achitarea,
întrucât inculpatul a fost achitat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, suma de
50.000 euro folosită de făptuitor pentru achiziționarea unui imobil în municipiul
Oradea nefiind dobândită prin săvârșirea unei infracțiuni1.
În cazul infracțiunii de luare de mită, subiectul activ își dă seama că banii sau
foloasele pe care le pretinde sau le primește sau care constituie obiectul promisiunii

1
Infracțiunea de luare de mită, în Revista Universul Juridic nr. 9, septembrie 2015, p. 70-71.
18
acceptate sunt necuvenite ,iar el dorește cu toate acestea să le pretindă, sa le primească
sau să accepte promisiunea făcută de către mituitor.
Cerința săvârșirii faptei cu intenție directă în toate modalitățile omiterii
infracțiunii rezultă din scopul special pe care îl urmărește făptuitorul, și anume:
îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale
de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Pentru existența acestei
infracțiuni este necesar ca, în momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii incriminate,
făptuitorul să fi urmărit acest scop. Dacă funcționarul pretinde, primește banii sau
foloasele, însă nu în scopul de a îndeplini, de a nu îndeplini un act privitor la
îndatoririle de serviciu, fapta nu constituie infracțiune de luare de mită1.
Tot infracțiune de luare de mită va fi și în cazul în care scopul urmărit prin
comiterea faptei nu a fost efectiv realizat, iar ulterior săvârșirii acțiunii sau inacțiuni
incriminate subiectul activ nu are conduita la care s- a angajat.
Mobilul faptei analizate este, de regulă, dorința subiectului activ de a obține
câștiguri pe căi ilicite. Pot fi și alte impulsuri secundare, adiacente, care să tindă la
determinarea funcționarului să săvârșească luarea de mită, însă aceste elemente
subiective nu condiționează existența vinovăției.

FORMELE ȘI MODALITĂȚILE INFRACȚIUNII DE LUARE DE MITĂ

Actele preparatorii sau actele de pregătire constituie prima etapă a activității

infracționale ( perioada externă) și reprezintă acele activități de procurare a
informațiilor sau crearea unor condiții optime pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Potrivit art. 32 C. pen. tentativa ca formă a infracțiunii constă în „punerea în
executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și
a produs efectul ˮ2.

1
Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2014 p.436.
3
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în Monitorul. Oficial nr.510 din
24.07.2009).
2
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în Monitorul Oficial nr.510 din 24.07.2009).
19
 În cazul infracțiunii de luare de mită actele de pregătire și tentativa nu sunt
incriminate ca forma infracțională. Tentativa este posibilă în modalitatea întreruptă,
însă nu este pedepsită.
Infracțiunea de luare de mită este o infracțiune cu consumare anticipată, iar
activitățile care ar putea fi acte preparatorii sau cele care ar putea să intre în conținutul
tentativei sunt acte de executare de sine stătătoare care intră în conținutul constitutiv
al infracțiunii.
Fiind o infracțiune de pericol, infracțiunea de luare de mită se consumă în
momentul realizării elementului material, respectiv în momentul pretinderii sau
primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acceptă
sau nu respinge promisiunea unor astfel de foloase.
În literatura juridică se apreciază ca luarea de mită este o infracțiune
instantanee, deoarece simplul act al pretinderii, acceptării unei promisiuni consumă
infracțiunea1.
De asemenea, s-a constatat că „în cazul în care acceptarea unei promisiunii de
a primi foloase a fost urmată de primirea acelor foloase, trebuie să se considere că
infracțiunea s-a consumat în momentul înfăptuirii înțelegerii ilicite dintre mituitor și
cel mituit, fără ca primirea ulterioară a foloaselor promise să mai prezinte vreo
relevanță în ceea ce privește consumarea infracțiunii”2.
În cazul în care făptuitorul realizează mai multe dintre variantele alternative
ale elementului material, se va reține o unică infracțiune, iar nu concurs de infracțiuni
sau forma continuată.
Se va reține concurs în cazul în care funcționarul public pretinde sau primește
bani sau foloase necuvenite de la mai multe persoane, fără a exista vreo legătură între
acestea, pentru realizarea aceluiași act care intră în sfera de atribuții, iar nu o
infracțiune continuată3.
Fapta va caracterul de infracțiune continuată în situația în care banii sau alte
foloase sunt remise în rate succesive. De asemenea va fi o infracțiune continuată în

1
S.Kahane, Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, în V.Dongorez și colab.,vol
IV,p.154 apud Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2014
p.437.
2
Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2014 p.437.
3
Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck p.426.
20
situația în care actele materiale repetate sunt eșalonate în timp pe baza unei decizii
unice care le unește. Va exista o unitate legală de infracțiuni în cazul în care atât actul
inițial, de primire de foloase, cât și actele corelative, subsecvente, de primire în rate a
folosului pretins sunt eșalonate în timp. Este cazul medicului care, pe baza unei
rezoluții unice inițiale, după ce a primit un folos, pretinde majorarea lui1.
Infracțiunea de luare de mită în oricare din variante (tip, agravantă) are două
modalități: pretinderea sau primirea de către funcționar de bani sau alte foloase ce nu i
se cuvin sau acceptarea sau nerespingerea de către funcționar a promisiunii de foloase
necuvenite.
Infracțiunea de luarea de mită are o variantă agravată prevăzută de art.7 din
Legea 78/2000 și este mai gravă atunci când este comisă„ de o persoană care exercită o
funcție de demnitate publică, magistrat, organ de cercetare penală, sau are atribuții de
constatare sau de sancționare a contravențiilor, sau de persoanele care pe baza unui
acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este
dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indiferent, dacă procedura arbitrală
se desfășoară în baza legii române ori în baza unei alte legi”2.
Varianta atenuată obținută prin raportare la art.308 C. pen. presupune
săvârșirea faptei de către persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără
remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prev. la art. 175 alin2.NCP și anume„ persoana care exercită un serviciu de interes
public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă
controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public ori în cadrul oricărei persoane juridice”3.

1
Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2014 p.438.
2
Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck p.425.
3
Legea nr.286/2009 privind Codul penal (publicat în M. Of. nr.510 din 24.07.2009).
21